Victor Roncea Blog

Congresul din februarie 2010 a scos din cutie iepuraşul Victor Ponta, sub semnul unor prestidigitaţii copiate după cele care l-au scos pe Mircea Geoană.

Am urmărit, în schimb, lucrările PSD, pînă la trei dimineaţa, pe tot  ceea ce numesc mijloacele de comunicare în masă: cele două televiziuni de ştiri, cele două publicaţii on-line (Hotnews şi Ziare.com), pe platforma Voxpublica, pe ediţiile on-line ale ziarelor şi, a doua zi, în variantele print ale cotidianelor.

Mult mai interesantă pentru o dezbatere de idei mi s-a părut reflectarea Congresului în presă, decît Congresul propriu-zis.

Chiar dacă pentru mulţi înfrîngerea lui Mircea Geoană era previzibilă, fie şi pentru că baronii PSD se convinseseră că trebuie să schimbe paturile şi nu fetele, Congresul s-a constituit într-un eveniment palpitant. În cazul unor astfel de evenimente, însăşi transmisia în direct  reprezintă un avantaj enorm pentru televiziunile de ştiri şi ediţiile on-line.

Fiind vorba, înainte de toate, de o întrecere, de un meci, consumatorul de media urmăreşte cu sufletul la gură scorul final. Chiar şi cei mai puţin interesaţi de politică vor fi întrebat, la un moment dat, cine a cîştigat? sau cine va cîştiga? dat fiind că se întreceau vedete ale vieţii noastre publice.

Televiziunile de ştiri şi cele două publicaţii on-line s-au străduit să-şi ţină la curent consumatorii cu evoluţia Congresului la nivel de minute.

Spre surprinderea mea, deşi multe ziare au ediţii on-line, nici unul n-a catadicsit să facă ediţii speciale dedicate Congresului. Ici-colo, am dat de cîte un articol despre desfăşurarea Congresului. Pierdut între articolele din ziua precedentă, el mai păcătuia şi prin faptul că nu aducea nimic nou faţă de ceea ce transmiteau televiziunile.

Ediţiile print au fost catastrofale, din acest punct de vedere. În timpul celui de-al doilea război din Golf, administraţia americană a avut o idee genială de manipulare a presei. Corespondenţii televiziunilor au fost invitaţi să facă războiul împreună cu trupele, sub semnul a ceea ce s-a numit Embedded journalism. După cîtva timp petrecut împreună cu militarii combatanţi, reporterii au devenit trompete ale politicii oficiale. Cei din presa scrisă, lăsaţi să se descurce singuri, au avut astfel avantajul de a fi independenţi.

În consecinţă, marile dezvăluiri privind cacealmaua care a fost Războiul din Golf, au aparţinut presei scrise.

În cazul Congresului PSD, presa scrisă a ratat uriaşul avantaj de a nu fi obligată să se concentreze  pe transmisia în direct.Ediţiile print s-au mulţumit să transcrie ceea ce  s-a văzut la televizor.

Evident, sub titluri tendenţioase pînă la penibil şi desfătîndu-se cu faimoasele opinii.

Şi cînd te gîndeşti ce material de investigaţie a oferit desfăşurarea Congresului!

Ion Cristoiu / Q Magazine