Interviu cu parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta Cipul biometric, o chestiune mult discutata in ultimele zile atat in presa cat si din vorba in vorba. Impotriva introducerii cipului biometric in acte si a urmaririi mijloacelor de comunicare a cetateanului apar tot mai multe voci, mai ales din lumea monahala. Primul care a ridicat glasul a fost parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda, jud. Neamt care i-a indemnat pe cetatenii Romaniei sa ceara autoritatilor statului abrogarea acestei legi. Pentru a vedea care este opinia unui monah l-am rugat pe parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta sa ne raspunda la cateva intrebari: -Sunteti licentiat al facultatii de electronica din Oradea, in viata laica ati fost inginer. Cum vedeti comunicatul parintelui Iustin catre romani? Cum il comentati din punct de vedere tehnologic? -Asa cum e, necesar. La prima vedere am avut impresia ca e prea devreme dar cand am aflat de noile legi cu scop de supraveghere si control a individului mi-am pus intrebarea daca nu e prea tarziu. Parintele Iustin nu va reusi singur sa scoata aceasta lege si de aceea a inaintat aceasta petitie de sustinere prin semnaturi pe care o gasim in mai multe bloguri si siteuri pe internet. Din punct de vedere tehnologic, tinand seama de mersul lumii ceea ce se urmareste este posibil cu mare usurinta, adica supravegherea si controlul populatiei prin mijloace electronice. Initiativei parintelui Iustin i s-au alaturat si multi intelectuali dar si unii duhovnici precum parintele Savatie Bastovoi si altii. -Unii spun ca ar fi doar teama unor monahi fata de tehnica? -Si ce ar mai fi putut spune? Trebuia sa zica si ei ceva pentru a-si face treaba mai departe. Si eu sunt monah, am internet si calculator, am aparate electrice si nu ma tem de tehnica. Problema e la ce folosesc unii tehnica. Tot ce se petrece cu impunerea prin lege a introducerii cipului biometric face parte din planul de supraveghere si control a unei noi dictaturi, de data asta la nivel mondial. Acest lucru e tot o chestiune demonica. Cu siguranta nu e de la Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu le ingaduie, nu inseamna ca El e si sursa. -Au mai fost dictaturi, au mai fost oameni urmariti, nu e pentru prima data… -Acum e altceva. Cu siguranta, nici o dictatura nu e de la Dumnezeu, nici comunismul si nici capitalismul, dar nici nu a fost asa de intensa si de adanc infipta in viata omului. Credeti ca intamplator s-a dat si legea cu urmarirea telefoanelor, a SMS – urilor, suprafegherea postei electronice si toate celelalte? Nu intamplator. Nimic nu e intamplator. Totul decurge conform unor planuri dirijate de sus, de la cei ce conduc lumea din umbra si decid asupra vietii individului si a popoarelor intregi. Nu avem fonduri pentru sanatate si cultura dar avem, in schimb, pentru aparatura sofisticata prin care sa urmarim viata omului. Nu intamplator cei ce se afla in spatele acestei miscari pe plan global au introdus in codul de bare si in sistemul electronic numarul 666. Biserica Greciei a cerut Uniunii Europene sa se schimbe acest numar dar nu a primit nici un raspuns. Puteau la fel de bine sa puna 777 sau 555 sau orice alt numar dar nu au vrut sa il schimbe. Asemenea si cu ecumenismul, sau cu moneda internationala. Si acestea fac parte dintr-un sistem de globalizare fiecare in planul sau, una in plan religios si alta in plan economic. -Cei care au dat aceasta lege spun ca s-a dat pentru o mai buna organizare si protectie a cetateanului. -Aceasta dorinta de stapanire si control asupra vietii omului e o chestiune demonica mascata sub bune intentii. Multi dintre cei de la evidenta populatiei vad problema doar asa cum li s-a prezentat, fara a pune la socoteala si aspectul religios. Chestiunea cu teroristi, cu nevoia protectiei si alte motive vehiculate oficial nu e tocmai cea mai potrivita in Romania. As intelege in America sau in Israel dar la noi nu. Cu toate astea, din cate stiu, suntem prima tara in Europa care a introdus aceasta lege si a doua din lume dupa Americani. Nu trebuia sa ne grabim. -Spuneati de un aspect religios al chestiunii. La ce v-ati referit? -La semnul fiarei si la tot ce e legat de acesta. -E aceasta lepadare de Dumnezeu? -Cand ma inchin banului e lepadare de Dumnezeu. Cand ma inchin sefului sau vreunei persoane e lepadare de Dumnezeu. Cand ma inchin lui Dumnezeu e bine, asta nu mai e lepadare. Din pacate multi se leapada in acest fel de teama sa nu isi piarda functiile sau salariul bunicel marturisindu-si convingerile dupa cum li se dicteaza si asta nu doar in viata laica ci chiar si in cler. Altii accepta orice fel de compromis pentru a merge pe litoral, sau pentru a beneficia de anumite avantaje materiale lumesti. Aceasta este o forma a lepadarii ce o precede pe cea a profetiei din apocalipsa cu referire la insemnarea cu semnul fiarei. Nu sunt deloc apocaliptic ci chiar incerc sa fiu cat se poate de sincer si realist. Daca as fi cu idei apocaliptice nu mai avea rost sa ne deranjam ca si asa sfarsitul ar fi aproape. Ceea ce se face acum e o etapa de inceput a lepadarii din profetia apocaliptica. Pentru o acomodare cat mai eficienta a individului cu toata aceasta indosariere, s-a introdus treptat codul de bare, apoi buletinele si permisele auto sub forma cartonata, cardurile, apoi biocipul la animale, in prezent sub forma experimentala si la om, urmeaza in viitor cipul in buletin si o sumedenie de forme cu avantaje administrative. Lepadarea propriu-zisa e atunci cand vor implanta semnul fiarei pe frunte si pe mana dreapta, asa precum e si profetia din Apocalipsa. Semnul fiarei fiind 666. -Cand se va intampla aceasta? -Nu stiu cand, nu am de unde sa stiu o data certa dar ce pot sa va spun ca spre acolo se tinde in viitor. Deja sunt unii care incearca falsificarea cardurilor, altii spun ca au si reusit acest lucru. Sub pretextul ca aceste vor fi pierdute sau falsificate in viitor se va renunta la aceste carduri si cipuri in documente si se va incerca implantarea in corpul uman, tocmai pe frunte si pe mana dreapta, si aceasta nu intamplator. Toate acestea sunt bine mascate sub forma unor proiecte internationale de protectie si securitate a individului, ca si cum, vezi Doamne, pe cineva l-ar intereseaza de omul simplu. Prof. Cristian Marc
Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID[1], fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen[2], prevăzut pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acribie directivele UE[3], România extinde procedeul şi la alte documente personale cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie. Pe fondul acestei acţiuni Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii. Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea[4] şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea: Biserica azi. Istorie şi Actualitate.
1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009[5] a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666[6] şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”[7], deci nu derularea însăşi a profeţiei[8]; b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrajmaşului”[9]. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-perceptiv şi mental acţiunea finală: pecetluirea; c. În acest context, Părintele Justin îndeamnă credincioşii să fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici, să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte; d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire. e. Prin Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vrea să marcheze acest lucru şi vrea să spună, că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu; f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat telogic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă[10].
2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referiotare la cipurile biometrice a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/2004[11] dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice[12], însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acribie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008[13], HG 1566/2008[14], OG 207 din 04/12/2008[15]. b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov de la 1 ianuarie iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara. c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-media corespunzătoare. d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe[16]. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor![17] Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris şi ce ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc. e.Abuzurile se extind şi mai aberantprin legea 298 din 21 nov.2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicatii electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autoritatilor competente.[18] f. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor. g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media[19] a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli…
3. Scopul cip-urile RFID Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip[20]. Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia[21], însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate[22] şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate[23].
3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID a. Din punct de vedere economic şi comercial: 1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul de producţie. 2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util. b. Din punct de vedere militar: 1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare, precum şi a celor de spionaj. c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi ajutorului unei persoane în caz de urgenţă: 1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o măsură de siguranţă în plus[24] de către guvernele ţărilor[25] care le-au introdus deja parţial. 2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi internaţionale oferă în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează un document personal prevăzut cu cip RFID.
3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID 1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate[26]. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte[27] într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) [28] şi chiar falsificate[29]. 2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. 3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate. 4.Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID[30]. 5. Cip-urile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. 6. Nu există inclus în cip-uri optiunea: nu colecta date statistice despre mine. 7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există. 8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute public fie din neglijenţă fie intenţionat. 9.Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar in mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi sa iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fară a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni. 10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fară să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID. 11. Evidenţa strictă a vieţii personale, la toate nivelurile, elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o banca. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată. 12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată. 13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna lui, sau de un ochi pentru a intra intr-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.
4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în lume Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani[31] sârbi[32], grecii[33], scoţienii[34], alte ţări occidentale, piloţii britanici[35] etc. Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. „În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect”[36].
5. Omul redus de la Imago Dei la un simplu număr sau cip electronic Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie. „Imago Dei” în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primodială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu. Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”[37], omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc”[38], ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”[39] şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”[40], adică „chip al Chipului”- eikon Eikonos. Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea (αρχιν) lui este în Hristos, care estechipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”[41], iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii”[42]. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră. Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”[43]. A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unicată, la un număr într-o bucată de plastic. Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizate, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine arhetipului divin, adică lui Dumnezeu. Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi.
6. Propuneri şi perspective
Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, refuzul în masă a unor experimente pe care Guvernul României le aplică în serie[44], ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm, dacă ne mai simţim, sau mai suntem consideraţi sau trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri, etc. Nimeni din Guvern, nu s-a gandit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne[45], aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi. Propun ca implementarea privind cip-urilor biometrice să fie amânată, pănă ce această problemă va fi dezbătută public. Sfântul Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor. Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase“ primesc buletine de tip vechi[46]. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”. Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivelnaţional, putem cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale. Personal cred că introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzut în constituţia României[47] şi în alte legi internaţionale[48]. Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei doctrine sociale[49], care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile.
După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii, precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cip-urile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române.
Pr. prof. Dr. Mihai VALICĂ Universitatea A. I. Cuza, Iaşi, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”
21 Ianuarie 2009, la pomenirea Sfinţilor mucenici Maxim Mărturisitorul şi Neofit
[34] Parlamentul scotian a votat impotriva propunerii guvernului Marii Britanii de a emite carduri cu cip de tip RFID. Masura nu are nici un efect legislativ insa membrii parlamentului scotian au opinat ca aceste noi carti de identitate nu vor scadea criminalitatea si nici nu vor creste securitatea cetatenilor, in schimb vor afecta puternic drepturile civile. Parlamentarul Fergus Ewing a declarat in fata parlamentului local ca guvernului nu-i poate fi acordata increderea ca va pastra in siguranta datele stocate pe cipuri si ca intreaga investitie de 5 miliarde de lire sterline este o teribila risipa care ar putea fi folosita mult mai eficient in alte scopuri. Sursa: Parlamentul scotian respinge noile carduri de identitate cu cip RFID. [35] Vezi https://sorinalukacs.wordpress.com/2009/01/16/pasapoartele-biometrice-un-semn-al-apocalipsei-ori-o-simpla-masura-de-securitate/; sursa: Pilots threaten to strike over ID cards; Pilotii britanici ameninta cu greva datorita noilor carduri de identitate cu cip RFID [36] Citat în https://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-urilor/ [37] 2 Cor 13, 14; Rom 16, 24. [38] 1 Cor 15, 49. [39] Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui. (christopoiesis). [40] Paul Evdochimov, Femeia şi mântuirea lumii, Ed. Christiana, Bucureşti, 1995,p. 51. [41] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos 4, PG 150, 604A. [42] Sfântul Vasile cel Mare, La Naşterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A. [43] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă,Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69. [44]Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea şi livrarea” României la UE fără referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice, etc. acţiuni care arată dispreţul aleşilor noştri faţă de cetăţeni şi o privare a libertăţii noastre de opinie şi de acţiune în perfectă armonie cu Constituţia României. [45] Vezi BITE (https://www.biteproject.org/) – research and to launch public debate on bioethics of biometric technology; https://www.cssc.eu/media_coverage.php: [46] Din păcate actul este de circulaţie internă şi este inaccesibil pentru public. [47] Vezi art.26: Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si viaţa privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi şi art. 53 şi 148. [48] Art. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului spune ca toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. [49] Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Freibrug 2007; Mihai Valica, Pavel Chirilă, Andreea Băndoi şi Cristian Popescu, Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007.
Mi-am propus sa nu-i mai bag in seama pe cei doi frati patati, frustrati si ratati care umbla sa toarne otrava in urechile cui are timp sa-si piarda aiurea. Dar fosta mea buna prietena Andreea Bandoiu, careia ii dedic acest p(r)ost, se pare ca, pe langa faptul ca-i vorbeste gura fara (p)rost, are nevoie si de niste lamuriri suplimentare. Asa ca, – din ciclul sa mai si radem, sa ne veselim -, o sa las pe altcineva sa-i vorbeasca despre ei. Este vorba de creatorul site-ul Valeriu Gafencu, prezent si fervent, care a reusit sa schiteze perfect, in cateva stihuri, cele doua personaje “neaose”, cu nume asemenea: Riceard si Adolf! Ha!
a)
Richard Inima de Leu,
a fost un personaj pe care-l stiu.
Un altul aparu, precum un zmeu.
Facu si-un rost; dar fuse… prea tarziu.
b)
Mergand spre puncte cardinale, din Bucuresti catre Sibiu,
Adolf Codrescu tine dreapta.
Dar eu iti spun ceva ce stiu:
cand el se-ntoarce pe a sa cale, de la Sibiu la Bucuresti
de George Roncea În 2009, România intră în zodia statului poliţienesc. Noi măsuri de urmărire şi supraveghere a cetăţeanului readuc în memorie perioada de dinainte de 1989. Securiştii de atunci nici în visele lor cele mai umede nu ar fi sperat să aibă acces la condiţiile tehnologice de azi. Mii de români hotărâţi să protesteze au înfiinţat ad-hoc, ieri, Coaliţia împotriva Statului Poliţienesc. Două liste de petiţii au adunat în numai câteva zile mii de semnături. La adresa https://www.petitiononline.com/NU666/petition.html au semnat împotriva cipurilor cu date biometrice peste 8.300 de persoane, iar la adresa https://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html au semnat peste 7.000 de persoane împotriva Legii nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice. Nu doar simplii cetăţeni au protestat. Ieri, şi procurorul general, Codruţa Kovesi, a atras atenţia asupra deficienţelor noii legi şi a anunţat că va trimite Ministerului Justiţiei observaţiile sale. “Curentul” a luat legătura cu Iulian Urban, avocat implicat deschis în acţiuni civice, actual parlamentar şi totodată primul om politic care a abordat public tema aceasta, punând în discuţie primejdia atacului la viaţa privată din România, în blogul său, în urmă cu mai multe zile. – Dle Urban, vă asumaţi ideea că este posibil ca această lege să introducă măsuri de control ce pot afecta viaţa privată? – În mod evident este vorba de o situaţie extrem de delicată. Legea dispune ca toate informaţiile înregistrate să fie puse la dispoziţia procurorilor, în urma unei cereri aprobate de preşedintele instanţei de judecată căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, dacă informaţiile indică pregătirea unei infracţiuni grave, potrivit articolului 15 din actul normativ. Conţinutul convorbirilor telefonice ar putea fi preluat direct de către procurori în caz de urgenţă. Este adevărat faptul că articolele 11, 12,16 şi 18 din lege au menirea să contracareze exact abuzurile de care ne temem. Una este să ai o lege care se poate aplica abuziv, alta e să ai o lege abuziv concepută. Pericolul subzistă însă în ambele variante, astfel încât eu cred că ar trebui să se creeze o instituţie care să verifice eventualele abuzuri comise împotriva românilor. În acest sens, eu cred că ANSPDCP ar putea să îndeplinească acest rol de gardian al drepturilor noastre, însă ea ar trebui să fie atent monitorizată de către Parlament, întrucât de multe ori până acum această Autoritate şi-a demonstrat ineficienţa, demonstrându-şi obedienţa faţă de culoarea politică a Guvernului. Eu cred că este benefic să adoptăm legi care să protejeze România de atacuri teroriste, deşi nu am auzit până acum nici măcar de tentative. Noi, politicienii, şi societatea civilă trebuie să avem însă mare grijă, ca aceste restrângeri ale libertăţilor noastre să nu fie folosite ca arme îndreptate apoi împotriva noastră, adică să regretăm puterile aruncate acum în mâna unor autorităţi sau instituţii care se pot demonstra manipulabile şi controlabile de către grupuri de interese. Adică nu cumva, din considerentul protecţiei cetăţenilor împotriva infractorilor şi teroriştilor, să nu ne trezim că tocmai infractorii vor ajunge să ne controleze pe noi! – În calitate de om politic (dar şi de jurist), consideraţi că ansamblul măsurilor luate de statul român în ultima perioadă – mă refer aici inclusiv la introducerea paşaportului biometric – poate duce la un sistem de supraveghere ce poate anula practic iluzia libertăţii câştigate după 1989? Nuanţând, afirmaţia “siguranţa cetăţeanului este mai presus de securitatea statului” mai are astăzi justificare? – Este fără îndoială faptul că libertăţile civile ale omului încep să fie restrânse, astfel încât s-a ajuns la o formă extrem de avansată a Teoriei Contractului Social enunţată de Rousseau; individul a renunţat la libertăţi în schimbul protecţiei oferite de societate. Sincer, dacă mă întrebaţi, nevoia de control este poate ascunsă în toate aceste ameninţări teroriste. Eu nu ştiu, de exemplu, dacă Bin Laden există sau este o himeră creată de magia televiziunii. Uitaţi-vă la USA; din 2001 încoace, li se introduc restricţii după restricţii, acum se va interzice vânzarea de arme şi vor încerca să le confişte pe cele deţinute de populaţie. Practic oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului. Aşa că, referitor la “siguranţă”, eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăţeni care controlează, prin sintagma de securitate a statului, pe ceilalţi cetăţeni. – Perspectiva orweliană ce se întrevede şi îngrijorarea celor care se simt ameninţaţi de creşterea indicelui de supraveghere şi control din partea unor autorităţi ce sunt formate din persoane discutabile sub aspect moral sunt justificate, în opinia dvs. personală? Şi, ca om politic, de data aceasta, credeţi că se pot pune în discuţie şi rectifica eventual noile măsuri poliţieneşti ce intră în vigoare în acest an? – Vedeţi dvs., să ştiţi că şi congressmenii şi senatorii americani s-au opus puternic anterior lui 11 septembrie 2001 măsurilor restrictive ale libertăţilor cetăţeneşti care se doreau a fi luate la începutul mandatului preşedintelui Bush. Şi atunci, exact când societatea civilă americană rejectase asemenea propuneri, când relaţia de supraveghere trebuia oficializată, adică îmbrăcată într-o haină oficială, iată că a venit exact declick-ul de care a avut nevoie Bush, adică atentatele teroriste. După 11 septembrie era greu să te mai opui unor asemenea măsuri, întrucât victimă putea fi familia ta, şi atunci, s-a pus pe primul plan siguranţa cetăţeanului. Însă nici azi nu se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat la 11 septembrie! Ori situaţia este similară şi în România, astfel încât nimeni nu poate spune că nu avem nevoie de siguranţă. Eu spun însă că trebuie să avem instituţii care să fie sub controlul Parlamentar, să fie în vizorul mass-media, să lucreze transparent şi care să supravegheze ca să nu se creeze abuzuri în baza acestei legi împotriva cetăţenilor. Altfel, această lege va fi un instrument ideal în mâinile cuiva care ar dori să instaureze statul autoritar, următorul pas ar putea fi să ne instaleze cipuri în corp şi camere de luat vederi în case şi să ne monitorizeze ca pe cobai. Acest tip de măsură ar putea reprezenta anticamera unui nou tip de dictatură în care individul este doar un subiect de monitorizare, iar sub masca “descoperirii infracţiunilor” se vor realiza nenumărate abuzuri. De aceea trebuie ca societatea civilă, prin Parlament, să ţină sub control strict modul de aplicare a acestei legi şi consecinţele ei. – Autorităţi duhovniceşti, părinţi ai Bisericii Ortodoxe au luat recent o poziţie tranşantă împotriva – citez: “acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare ce ascunde o întreagă dictatură”. Un număr de peste şapte mii de persoane au semnat, în numai patru zile, o petiţie şi au formulat o plângere prealabilă prin care contestă introducerea cipului biometric în sistemul de identificare a persoanei, invocând motivaţii de ordin religios. Cum comentaţi? – Dincolo de punctul meu de vedere personal, din păcate, această lege este o transpunere în sistemul legislativ naţional a măsurilor dispuse de Parlamentul European; ca atare, atât timp cât România este membră a UE, suntem obligaţi să respectăm angajamentele asumate, astfel încât nu numai cipul biometric, dar mai ales subiecte delicate, precum căsătoriile gay, ni se vor impune chiar dacă suntem de acord cu ele sau nu. Ca să fie înlăturate, eu cred că este nevoie de mult curaj şi de o voce unită a naţiunii, o Coaliţie care însă acum nu există, nu funcţionează (astăzi s-a înfiinţat – n.n.). Vă aduc aminte că europarlamentarii PSD au votat în Parlamentul Europei în favoarea căsătoriilor gay, în vreme ce europarlamentarii PD-L au votat, conform afilierii la PPE, partidul european de centru-dreapta, împotriva lor. Să nu uităm aşadar de “divide et impera” şi să găsim o cale să acţionăm împreună pentru drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi pentru protecţia valorilor tradiţionale ale societăţii româneşti.
Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini 23 decembrie, 2008 – Părinte, Sf. voastră cum vedeţi cinstirea acestor martiri anticomunişti înainte de canonizarea propriu-zisă, prin facerea de icoane şi acatiste? Eu văd în aceste manifestări un lucru foarte bun, pentru că viaţa acestor martiri este deja cunoscută în sfinţenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor; ei au trăit şi încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor. Ei au dovedit, în sfârşit, că din frageda lor tinereţe s-au jertfit pentru adevărul acesta ortodox. Acum, pentru noi, cel mai important este să ne apropiem de jertfa lor cât mai mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire la Dumnezeu prin ei. Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe cuvioasa Paraschiva, aşa am obţinut icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decursul timpului, moaşte şi icoane care au acoperit pământul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor. Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri care au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri. Toate popoarele acestea din Răsăritul Europei au trecut prin cenzura asta bolşevică, şi bulgarii, şi sârbii, şi cehoslovacii, şi polonezii, şi ungurii, naţiuni care au opus şi ele, întradevăr, un efort puternic împotriva ateismului. Dar ceea ce s-a remarcat îndeosebi la noi, a fost faptul că România a avut un tineret foarte înţelept şi foarte pătruns de esenţa acestui adevăr ortodox, încât prin jertfele lui, cred eu, am depăşit cu mult toate aceste ţări din jurul nostru. De aceea şi obiectivul nr.1 al pedepsei şi al persecuţiei Ortodoxiei în Balcani a fost şi este ţara noastră, este România ortodoxă cu tineretul acesta de jertfă care, în sfârşit, a luat de coarne taurul comunismului şi al tuturor străinilor care şi-au vândut conştiinţa şi neamul. Însă nu este suficient să admirăm ostenelile şi nevoinţele lor, ci mai trebuie să le încercăm şi noi, pe pielea noastră, căci aşa s-a plămădit ortodoxia asta până astăzi.
Experimentele anti-crestine din Romania – Nu vedeţi că acum fac experimente pe noi cu vaccinul Gardasil…, despre care se spune că ar avea drept efect sterilizarea… – Experienţele care se fac pe noi, încât au ajuns să ucidă şi tineretul şi copiii aceştia, sunt asemenea experimentelor iudaice făcute pe poporul evreu. Nu vedeţi cu câtă ură s-au pornit asupra pruncilor noştri? Întocmai ca la Naşterea Mântuitorului când iudeii căutau să-L ucidă pe Hristos şi au omorât atâţia prunci nevinovaţi; îl luau de la pieptul mamei lor, îl treceau pe sub sabie fără pic de milă, şi asta numai pentru ura şi mânia lor împotriva lui Hristos. Astăzi asistăm la acelaşi fenomen. Distrug viţa română din pântece, să nu cumva să se mai perpetueze ortodoxia în lume. Este aceeaşi metodă dar sub altă formă, cu aceeaşi ură, aceeaşi răutate, sălbăticie şi până azi. Aici se vede cât îi doare sufletul pe cei din guvernul României, că în loc să ofere copiilor din şcolile noastre altfel de bunuri, cărţi, ajutoare materiale, îmbunătăţirea şcolilor, să se ocupe de formarea lor culturală care să fie cât mai aproape de adevărul istoric şi de tradiţia poporului nostru creştin – aşa ca să le dea o mângâiere şi materială şi spirituală – ei îi omoară. Dacă ei nu au avut acest interes până acum, s-au trezit deodată acum mari protectori ai copiilor – că pe de o parte ei apar ca nişte îngeri, dar pe de altă parte sunt nişte demoni împieliţaţi. De ce n-ar veni sub o formă umană în ajutorarea familiilor care au câte 5-6 copii, care suferă în mizerie şi multe lipsuri, că ni s-a dus buhul în toată lumea? Dacă ar face acest lucru, într-adevăr ai crede că urmăresc ceva bun. – Păi cum să ajute familiile cu copii dacă ei vor să decimeze populaţia? – Întotdeauna aşa a şi fost, din vremea partidului comunist. Cum se recrutau membrii de partid, de pildă? Într-o şedinţă se discuta despre unele elemente care ar fi foarte potrivite de recrutat în partid, dar dacă erau cumva creştini care merg la biserică… „Cutare membru de partid este bun, dar nu vezi că merge la biserică, îşi botează copiii, îşi cunună feciorii?” – şi nu-l mai puteau înscrie în partid. Pe de altă parte, noaptea, de pe la ora unu, îşi cununau copiii lor în mănăstirea Bistriţa, în paraclisul Sf. Ioan de la Suceava, membrii de partid, şi nu membrii oarecare, erau oameni de elită ai partidului, cu mare răspundere. Se făceau şi cununii, se făceau şi botezuri. Mi-aduc aminte, veneau, erau anumite zile frumoase aşa pe care le sărbătoreau ei şi aveau icoane acasă, sechestrate de la diferite mănăstiri, biserici, muzee, veneau cu nişte cadouri de rămâneai uimit de câte o icoană veche de vreo 5-600 de ani. Printre camerele securităţii era şi un depozit pentru icoane şi obiecte de cult de mare valoare luate de prin mănăstiri. – Şi ce s-a întâmplat cu aceste obiecte? Au mai fost recuperate? – Nu, nici vorbă, s-a făcut comerţ cu ele peste hotare. Mi-aduc aminte, într-una din zile, i-au adus unui stareţ de la o mănăstire, cea mai veche şi frumoasă icoană luată de la mănăstirea Putna şi dată acestui stareţ, care era omul de petreceri şi de mese şi omul lor. Ei, securiştii, preferau să se adăpostească şi să se distreze aici, la mănăstiri, unde era totul gratuit şi călugării obişnuiţi cu „duhul ascultării”. În sărbătorile Crăciunului, în mănăstiri, se tăiau câte doi-trei porci, doi mergeau la securitate, şi unul care rămânea pentru zilele în care veneau ei la mănăstire, cu tot cu familii.
Daca sunt nesocotite canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră – Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoască colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face? Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului – pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi. Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. Ce se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei – astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru. Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară – mamele n-ar trebui săşi lase copiii să se ducă de la 16-17 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. Şi iată asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi – răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului. – Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii… – Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră… – Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid. – Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor.
Sfintele mame – Cu prilejul acestor sărbători doriţi să transmiteţi ceva mamelor?… – Mamele au fost şi rămân creştinele care au contribuit la realizarea sfinţilor, savanţilor, a oamenilor de creaţie. Ele sunt cele care au umplut bisericile, au umplut mănăstirile cu feciori, cu preoţi care slujesc neîncetat liturghia în bisericile şi mănăstirile noastre. Ele sunt cele care au ostenit zi şi noapte, la pieptul lor au ţinut copiii, acolo i-au întors cu ochii spre Maica Domnului în rugăciune, i-au îndumnezeit şi iau crescut în duhul acesta ortodox, aşa după cum şi creştinismul nostru se naşte astăzi în peştera Betleemului, în sfânta familie a Fecioarei Maria şi a dreptului Iosif. Ele, mamele, duc mai departe toată frumuseţea, în obiceiurile, colinzile, cântecele lor de doruri, de noapte şi de zi deasupra copilaşului, aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi cântările poporului nostru. Mamele care au refuzat să vaccineze copiii, deşi nu au prea multe cunoştinţe medicale, dar prin experienţa lor practică şi bunul lor simţ, şi-au dau seama că tot ceea ce apare aşa deodată nu e lucru curat şi simt că nu e bun pentru copilul lor, pentru că au această experienţă frumoasă de zeci de ani şi se opun la tot ce apare aşa în afara lucrurilor normale cu toată puterea lor, să apere cu tărie sănătatea pruncilor lor, şi sănătatea trupească, şi sănătatea sufletească. Pentru că cine socoteşte să ia viaţa aceasta trupească prin ucidere, prin mizerie, prin lipsuri… sunt dispuşi să ia şi viaţa sufletească. Şi de aceea mamele au acest bun simţ şi intuiţie duhovnicească de a apăra cu toată puterea viaţa şi frumuseţea acestor tineri, lăsaţi de Dumnezeu ca să umple raiul cu ei.
Pangarirea pamantului sacru – Cum vedeţi întoarcerea tinerilor români în ţară odată cu criza aceasta financiară care a cuprins toată lumea? – Poporul român poartă azi nişte asemănări cu istoria poporului evreu. Poporul evreu a fost în robia egipteană, a fost în robia babiloniană, a fost în toate greutăţile şi conflictele pentru că este singurul popor din istorie care mereu a arătat o nemulţumire până în zilele noastre. Au cerut la început să li se dea conducători – li s-au dat bătrâni să-i sfătuie. Au cerut după aceea judecători – bătrânii nu sunt buni – le-a dat Dumnezeu judecători. N-au fost buni nici judecătorii – au cerut să aibă prooroci. Lea dat Dumnezeu prooroci – n-au fost buni nici proorocii. Apoi au cerut să aibă regi. Le-a dat Dumnezeu regi şi împăraţi – dar n-au fost buni nici împăraţii. Au cerut de la Dumnezeu să continue în istorie să stăpânească lumea. Iată că Dumnezeu le-a dat să stăpânească lumea, pentru că unde este un evreu, acolo este şi pofta de stăpânire, pentru că acesta a fost idealul şi în viaţa, şi în visele lor – să stăpânească. Pentru că ei mereu au fost şi sunt într-o nemulţumire continuă. Reluând ideea de mai înainte, tot ei au născut şi revoluţia franceză, ei au născut şi naţionalismul şi ideea de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia franceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”, aceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de egalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai mare. Că stea de stea se deosebeşte în strălucire… alta este slava lunii, alta este slava stelelor, alta este în sfârşit viaţa societăţii din lumea noastră. De aceea ei au venit şi au născocit comunismul, au născocit revoluţia din 1918 din Rusia, au născocit marxismul şi au măcinat creştinismul rusesc. Ortodoxia rusească a fost decimată de această concepţie iudaică, concepţie care vine şi până în zilele noastre.
Acum sigur că tânărului acesta al nostru, scos din rădăcinile fireşti ale credinţei, ale ortodoxiei, punându-i-se la dispoziţie farmecul acesta al televizorului, al calculatorului, aceste tehnici răufăcătoare pentru om, pe lângă binefacerile lor – sigur că a devenit un om răzvrătit, un om dezrădăcinat din ascultare, din dragoste faţă de familie, de părinţi. Iată acum, la 18 ani, copilul, aduce în casă pe iubita lui, mama îl primeşte şi de aici încep căsătoriile acestea dezastruoase, de probă. Trăiesc câte şase-şapte ani, zece ani aproape şi în cele din urmă, poate se iau, se căsătoresc cu mare greu. Şi fac şi ei cununia religioasă datorită presiunii părinteşti. Ce iese din aceşti doi tineri consumaţi, epuizaţi, după o trăire de viaţă de la 15-16 ani? Ce oameni pot să mai iasă din ei? Şi iatăne, poporul nostru, un popor babilonian. Şi a venit Dumnezeu cu mânia Lui astăzi şi ne-a împrăştiat în toată lumea, ne-a împrăştiat în lumea întreagă şi am ajuns să nu mai trăim nici măcar într-o unitate, cum trăia poporul evreu, – ei erau oarecum într-o conservare permanentă; ei totuşi îşi păstrau identitatea lor religioasă şi naţională. La râul Babilonului, cântarea acesta pe care o avem noi în Biserică, şi plânge foarte frumos înstrăinarea noastră de patria pământească şi cerească. „Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine”.
Ei bine, vedeţi dumneavoastră, acest tineret al nostru a uitat de tot – nu mai are Ierusalim, nu mai are biserică, nu mai are şcoală, nu mai are armată, nu mai are regi, nu mai are împăraţi, nu mai are cărturari, nu mai are învăţători, nu mai avem conducători… Toţi netrebnici ne-am făcut – şi atunci mânia lui Dumnezeu vedeţi cât este de mare! Iar aceste fenomene de acum în care străinii ne iau şi ne aruncă în graniţele noastre poate să fie şi o revenire, şi un început de pocăinţă de toate fărădelegile şi răutăţile pe care le-am făcut şi le facem şi acum. Păi se vede şi de la distanţă planul acesta diabolic pe care îl fac asupra noastră. Unde s-a mai pomenit ca o ţară ortodoxă ca România să mărşăluiască pe străzile Bucureştiului, capitala noastră curată şi sănătoasă de altă dată, cu obiceiurile şi frumuseţea lui ortodoxă – să găzduiască acum aici toate blestemăţiile pământului, să transformăm pământul acesta de sfinţenii, de rai, în loc de pângărire şi de spurcăciune a fărădelegilor?!
Şi faptul că acum vin copiii noştri de dincolo, îi sfătuiesc să vină mai cu grijă, mai cu atenţie, şi să dea cu adevărat cinste şi valoare acestui pământ sacru de unde ne tragem şi hrana noastră şi sănătatea noastră. De aceea socotesc că e o binefacere de la Dumnezeu ca să revenim aici, să ne putem lucra pământul cu mai puţini dolari sau euro şi să ne putem găsi aici în sărăcia noastră, aşa cum au lucrat şi strămoşii şi părinţii noştri de altădată, că nu s-au dus peste hotare să cerşească la unguri, să cerşească la germani, să cerşească în ţările galice existenţa lor. A stat aici, a muncit pământul, a creat doina lui Eminescu, aici a creat poezia lui Alecsandri, amintirile lui Creangă, suferinţa cântată în versuri de Radu Gyr, Nichifor Crainic şi toţi marii noştri oameni de cultură, toţi cântăreţi ai vieţii noastre creştine ortodoxe. De aici ar fi bine să reînnodăm firul acesta şi să reluăm mai departe viaţa în pregătirea noastră pentru veşnicie. Masoneria stă la pândă să vadă când se prăbuşeşte muntele acesta, bastionul Ortodoxiei – au răbdare. Se pare că suntem printre ultimii supravieţuitori ai Ortodoxiei.
Bunica mea, Victoria, face maine 88 de ani. Sa o tina si apere Bunul Dumnezeu si Maica Domnului intru multi ani, fericiti!
Munteanca, din satul Habud, judetul Prahova, unde bunicul ei, Ion, era preot, s-a casatorit de tanara cu Traian, moldovean verde din Odobesti (aflat in dreapta acestei fotografii, pe care am descoperit-o foarte recent). Tatal ei, Dumitru, strabunicul meu, proprietar de fabrici (la stanga, cu o privire de dur), a crescut-o la Sinaia, in vila Adina, care le apartinea, numita asa de Steliana, mama ei, dupa numele surorii mai mici.
Unchiul dinspre mama al lui Dumitru era nimeni altul decat Alexandru Margiloman, (cu care, pare-mi-se, si aduce putin), fauritor al curentului conservator, fost prim ministru al Romaniei in perioada Unirii Basarabiei cu Tara. Stra-unchiul Marghiloman, declara atunci oficial: “In numele poporului roman si al Regelui Romaniei, cu adanca emotie si falnica mandrie, iau act de hotararea cvasi-unanima a Sfatului Tarii si, la randul meu, declar ca de azi inainte Basarabia este pe veci unita cu Romania”.
Tatal bunicii ii povestea cand era mica cum unchiul lui, Alexandru, cand statea la Paris, isi trimitea rufele la curatat la Londra, pentru ca nu-i placea cum spalau francezii…
Fotografia de aici este facuta in Ploiesti, la Statuia Libertatii – Minerva, in preajma uciderii Capitanului, pe cand inca facea parte din Cetatui. In ’42 a nascuta-o pe mama, Georgeta Agapia. In ’44, venita de la Cernauti, unde avea o casa, in urma bombardamentelor aliate asupra Bucurestiului – de Pasti! -, si-a pierdut cel de-al doilea copil in timp ce-l nastea, pe masa de operatie de la Filantropia, dupa ce o bomba a cazut chiar deasupra Spitalului. Dupa ’45, ca sa-si stearga trecutul “burghezo-mosieresc” – deja li se confiscase intreaga avere -, s-a angajat ca muncitoare necalificata. Georgeta Agapia l-a intalnit intr-o zi pe Alesandru Anghel Gheorghe Constantin (mama, Elena), din neam de tarani si militari olteni. Dupa care am iesit noi, astia raii. De altfel, traditia s-a pastrat: la o mica cercetare pe internet, gasim multi Roncea preoti sau militari (sau si una si alta :-). Cred ca daca m-as ocupa mai mult de neamul nostru ar iesi o armata bunicica. Doamne ajuta!
Despre ispite Avva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască. Adică fără ispite nu te poţi mântui. Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinţă să crească firea după Dumnezeu. Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ţi seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ţi se face îndreptare). Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul: 1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viaţa aceasta. 2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ţi pierzi încrederea în tine însuţi, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu. 3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutăţile noastre. 4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti. În încercări (ispite) îţi trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realităţi religioase, adică realităţi trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti. Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ţi: Nu trăi o viaţă aşa de grea, nu-ţi chinui tinereţea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruţare de sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ţi ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ţi-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluţie decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi dacă am fi curaţi cu inima, L-am vedea şi acum.
La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce. Însemnări din manuscrisele de la Sinaia
Parintele Nicolae Tanase: “Parintele Iustin Parvu – alaturi de parintele Arsenie Papacioc si alaturi de inca vreo doi, trei… parintele Cleopa, parintele Ioanichie… – nu estecontestabil. (…) Parintele nu are o atitudine singur si este inconjurat, Slava Domnului, de destul de multi duhovnici!” Extras din conferinta “Soţul ideal, soţia perfectă” – SLATINA – 18 ianuarie 2009 Asculta aici:
Parintele Nicolae Tanase despre Pasapoartele Biometrice si sustinerea Parintelui Justin Parvu (I) Dezbatere mai larga pe tema pasapoartelor biometrice, cu participarea † PS. Sebastian, Episcopul Slatinei:
Miercuri, 21 ianuarie – ora 19,30 – Emisiune Live NU CAT– USELOR ELECTRONICE – ORTODOX RADIO Invitat: Danion Vasile – autorul cartii ZORII APOCALIPSEI Campania “NU CAT– USELOR ELECTRONICE”, initiata de Grupul Areopag, are ca scop popularizarea informatiilor legate de noile acte de identitate care contin microcipuri.
January 23rd, 2009 
VR 
Interviu cu parintele Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta
