” Sărbătoare şi taină, întristare şi bucurie sfântă, plecăciune şi înălţare a sufletului, în faţa mormântului gol, semn al netăgăduitei biruinţe asupra morţii; taină pentru că oricât de multe cuvinte s-au rostit şi scris despre Sf. Născătoare de Dumnezeu, ca şi cele care se vor mai scrie, nu vor putea cuprinde blândeţea care ne poartă de la hotarul vremelniciei spre cel al veşnicei luminii biruitoare prin iubire. Maica Domnului şi Maica noastră ne e mereu înainte, veghează cu nesfârşită grijă la drumul vieţii noastre şi ei, plecându-ne genunchii inimii, ne rugăm: „Fiindcă numai tu eşti după Dumnezeu nădejdea mea, mă rog şi mă plec bunătăţii tale celei nemărginite, deschide-mi mie, nevrednicului, uşa milei tale şi a milostivirii Fiului Tău şi Dumnezeului meu.“ “
La Adormirea Maicii Domnului – darul lui Dumnezeu pentru noi