• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Polifriciul Cristi Rogozanu l-ar fi invitat cu de la sine putere (alo, domnu’ Vintu?) pe politrcul Cristian Preda sa presteze pe platforma de intoxicat opinia publica Vox Pulica.  “Acceptând doar invitaţia amabilă şi generoasă care mi-a fost adresată, îi invit la rândul meu pe autorii şi comentatorii de pe voxpublica la o reflecţie pe tema prezenţei şi discreţiei în viaţa publică a partidelor, dar şi a jurnaliştilor şi comentatorilor”, zice polivalentul politician. Alo, domnu’ Basescu, vedeti ca va cumpara intelectualii la kilogram domnu’ polimogul! Liviu Antonesei, de-acum ex-invitat pe aceeasi platforma, si-a inchis, scarbit, blogul, amintind de vorba romaneasca “daca te bagi in troaca te mananca porcii”.  Cu acordul sau public redau aici gestul sau sanitar.

Blog inchis pentru lichidare

de Liviu Antonesei

Politrucimea invadează totul, nu iartă nimic. Nu poţi deschide televizorul, pe orice post public sau privat fără să dai peste mutrele inepte ale reprezentanţilor săi. Nu poţi răsfoi un ziar fără să păţeşti acelaşi lucru – unele „organe de presă” îşi fac chiar titlu de glorie dîndu-le rubrici şi intervievîndu-i cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună. Dacă sînt prea ocupaţi ori nu-s destui, pe măsura cererii şi a dimensiunilor urieşeşti ale presei băştinaşe, îşi trimit o porta-voce, un jurnalist sau „intelectual cu simbrie” să le ţină locul. Cred că sîntem singura ţară din lume unde poţi găsi demnitari de nivel mediu lingînd fundurile „barosanilor” care i-au pus în funcţii în paginile presei „libere”! Pînă şi „televiziunea poporului” a ajuns frecventată de politruci mai ceva decît un bordel cu fete exotice, care trec grabnic de la masajul thailandez la apucături mai neaoşe. Îi plătim ca să legifereze, guverneze şi administreze bine, iar ei toată ziua la televizor, la radiouri sau „scîrţa-scîrţa pe hîrtie” sau pe nesfîrşitele hectare ale cyberspaţiului, că-s modernişti ai dracului şi ţin pasul cu tehnica!

Cît şi-au făcut blogurile lor, mai treacă-meargă, dar acum, iată, au luat cu asalt platformele cu oarece renume, între care şi „a noastră”, că aşa mă obişnuisem să-i spun. Deocamdată, ca un fel de avangardă, de cavalerie uşoară, au venit cîţiva din cei aparent „mai spălaţi”, cum se spune, dar aştept cu nerăbdare sosirea protagoniştilor – Vanghelie, Hrebenciuc, Năstase, primarul Solomon corespondent special de la pîrnaie, Iliescu, Ponta, Băsescu, Norica, Lenuţa şi toţi ceilalţi. În fond, ar fi chiar democratic ca lucrurile să evolueze în acest sens!

Să fiu limpede – eu nu fac distincţii de esenţă între politrucii noştri, ci eventual graduale, dar şi pe acestea tot mai greu, tot mai dificil, cum nu fac distincţii ideologice şi doctrinare între partidele noastre, fundamentul filosofic al tuturor fiind o reuşită sinteză între incompetenţă, egoism personal şi/sau de clan şi cleptocraţie. Nu mai vorbesc că majoritatea se caracterizează printr-o uriaşă, cumva minerală prostie. Iar cine nu-i prost de la Dumnezeu sau de la natură, se prosteşte cu siguranţă la locul de muncă. Chiar ştiu ce vorbesc – după interludiul meu politic de cîţiva ani, am mai consumat vreo doi-trei cu „reeducarea intelectuală”!

Mie îmi vine tot mai greu să trăiesc în aceeaşi ţară cu aceşti ipochimeni, să respir acelaşi aer cu ei, să dau peste mutrele lor, împrăştiate democratic peste tot, fie şi din întîmplare. Dar să locuiesc în aceeaşi casă? Se sparie gîndul! Ei, bine, nu, asta este peste puterile mele şi nu am chef să mă pun la aşa cumplită încercare. Să deschid VoxPublica unde, în ciuda unor „fani” travestiţi în jurnalişti, m-am simţit relativ bine datorită majorităţii colegilor şi a comentatorilor, şi să dau peste gîndemele unor politruci cu acte în regulă? Nu, asta chiar nu! Cum văd, Dl Costi Rogozanu e mai optimist în ce priveşte acest experiment. E dreptul dumisale, în fond, e mult mai tînăr şi are dreptul la mai multă speranţă, fie şi absurdă, decît mine. Eu însă, la anii mei, chiar nu-mi mai pot permite să mă îmbăt cu apă rece. Ar rîde şi curcile de mine!

Pe vremuri, era o vorbă care zicea „Cine s-a mutat la bloc nu mai creşte porc deloc. Dar deloc, deloc, deloc”. Nu ştiu de ce îmi imaginam că spusa e valabilă şi pentru blog! Cel mai recent regim alimentar prescris de medici îmi interzice consumul cărnii de porc. Şi am de gînd să-l respect, pentru că speranţa de viaţă scade constant cu trecerea anilor. Aşa că îmi interzic consumul porcului în orice formă ar găsi de cuviinţă acesta să se travestească! Închid, prin urmare, blogul. E în lichidare. Dacă are cineva de luat ceva de pe aici, să ia cît mai e vreme. Voi face însă operaţional, cît pot de repede, blogul meu, intrat în „adormire” cu prilejul acestei experienţe pe care nu o regret, cel puţin nu în dimensiunea sa literară din noiembrie încoace. Cînd voi redeschide blogul propriu, mă voi pricepe să dau un semn. Acesta nu este un protest, Doamne iartă!, ci numai un act sanitar. Cînd îţi poţi alege vecinii, e bine să uzezi de această oportunitate. Mulţumesc tuturor celor care m-au însoţit în această aventură.

Foto: Amintiri, amintiri

• Share
• Tweet
• Pin
• Email