“Trăitori într-un timp al egoismului atroce şi egolatriei nemăsurate care amăgesc cu aşa-zisa încredere în forţele proprii e aproape imposibil să înţelegi cum smerenia poate fi putere. De ce să te smereşti, să fii umilit, batjocorit şi alţii să ţi-o ia înainte pe nedrept? Da, s-o faci pentru că Hristos, Biruitorul lumii a fost Cel dintâi care s-a smerit pe Sine, făcându-se om ca omul să se poată îndumnezei.”
“Lumea nu este doar informaţie. Ea este în primul rând şi în toate sensurile, taină. Matematica însăşi este un drum către Taină. Toate ştiinţele, artele şi credinţele, merg relativ cu Taina prin puterea cuvântătoare, al cărei apex de abstracţiune nu este numărul, ci tăcerea uimită, dumirită, transfigurată, stare în care sufletul priveşte creaţia şi pe Creator de pe culmea cuvântului.
Unitatea de măsură între ce se vede şi ce nu se vede este duhul, care nu este din lumea aceasta, iar dacă duhul prin darul dumnezeiesc din el poate sintetiza orice lucru creat, o va face dându-i NUME.
Maşina însă, lucru fără viaţă, făcut de mâini şi de minţi omeneşti, traduce forme de viaţă în numere. Dacă maşina citeşte prin număr, şi omul care a făcut-o se obligă să-şi certifice existenţa numai prin număr şi numai prin maşină, nu înseamnă în cel mai interzis de Scripturi mod că se închină la număr şi la maşină, că maşina a fost creată special ca „să ţină un jurnal al fiarei”[3]? Sclavul cu puterea distrugerii, omul liber cu puterea adevărului, fiecare luptă pentru biruinţa veşnică a ceea ce-l stăpâneşte dându-i putere.”
“Mântuitorul “a strigat: cine are urechi de auzit, să audă” (Luca 8, 15). A strigat – ca nimeni să nu poată să spună că nu a auzit, că nu a fost suficient de puternic mesajul. A strigat – ca să nu poată să spună cineva că Domnul nu a fost suficient de determinat. A strigat – ca noi să nu avem nici o scuză, să nu putem afirma nici unul că mesajul nu a fost chiar pentru noi, personal.
Cei ce folosesc urechile spre auzit, mintea spre învăţat, inima spre iubit, primesc pe Dumnezeu în această viaţă. Cine foloseşte urechile drept simplu suport pentru cercei, mintea pentru exerciţii de onanie intelectuală, iar inima pentru contorizat ura, acela refuză să creadă că mai este ceva dincolo de lungul nasului. Oricum ar fi, un lucru vom avea întotdeauna în comun şi unii, şi alţii: libertatea de a alege. Dar suntem noi, oare, conştienţi pe deplin de consecinţele alegerilor noastre?”
Mărturisitor în temniţe şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Justin; cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile haruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
ACATHISTUL PREACUVIOSULUI JUSTIN
PĂRINTELE ARHIMANDRIT de la Petru Vodă
facere a maicii Neonila
Condac 1
Pe voievodul Ortodoxiei şi păstorul cel adevărat, pe cel ce în smerenia muceniciei cununa desăvârşirii a luat, veniţi toţi credincioşii să cântăm celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Icos 1
Vas al plinătăţii iubirii dumnezeieşti te-a lucrat pe tine calea milostivirii, din pruncie arătându-te înţelept cu dorirea către viaţa cea îngerească, preafericite părinte. Cele pământeşti a lăsa iar cele cereşti a urma îndemnându-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfinţit
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai preţuit
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins
Bucură-te, minunea Maicii Domnului
Bucură-te, mireasma Mântuitorului
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei
Bucură-te, că în frica de Dumnezeu tot gândul ai sădit
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuşi ai odihnit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 2
Din tinereţe cercetând filosofia creştinească lucrând Darul Botezului cu armele Filocaliei iar nu cu deşarte iscodiri, ai mărturisit cea mai curată Predanie ortodoxă, sfinte părinte, învăţând pe toţi să cânte cu har: Aliluia!
Icos 2
Neîncetat cu Rugăciunea lui Iisus îndeletnicindu-te, părinte, n-ai îndrăznit a vorbi despre dânsa, decât că “rugăciunea este a privi cu seninul dureros al inimii tâlcul umbrit în Psaltire şi desluşit în Evanghelie”, întru care-ţi cântăm:
Bucură-te, că dincolo de chipuri şi umbre, cu Hristos faţă către faţă voiai a grăi
Bucură-te, că toate cele ale Bisericii le-ai cinstit ca pe nişte puternice a mântui
Bucură-te, că scrierile sfinţilor toată viaţa cu sete le-ai citit
Bucură-te, că artele bisericii şi cărţile ca pe mântuitoare şi apostoleşti podoabe le-ai ocrotit
Bucură-te, că sfintele icoane bizantine şi duhul străvechii psaltichii ai sârguit a le rectitori
Bucură-te, că te-ai însoţit cu rugăciunea curată şi fără răspândire
Bucură-te, că pentru aceasta n-ai ţinut a răului pomenire
Bucură-te, că prin sfintele slujbe şi rugăciuni începătura gândului ai plivit
Bucură-te, că înainte de a lega rod la despătimire mintea o ai sârguit
Bucură-te, că prin darul discernământului Înţelepciunea cea de sus O ai slăvit
Bucură-te, că pentru vederea ta duhovnicul neamului ai fost numit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 3
Acoperământul Maicii Domnului ai purtat în cuget hramul ţării tale, preacuvioase, şi cu evlavie spuneai: “în Biserica slavei stând, în cer a sta ni se pare”, ca un arhanghel pe credincioşi trezvindu-i ca “să stăm bine, să stăm cu frică!”, să cântăm pururea: Aliluia!
Icos 3
Cu sabia Duhului despicând învelişul gândurilor ai pătruns miezul lucrurilor cu simţirea ta duhovnicească, preaviteazule părinte, şi din întunericul temniţei ai revărsat tămâia rugăciunilor pe arderea de tot a jertfei tale, pentru care-ţi grăim aşa:
Bucură-te, Mintea lui Hristos în dulcele glas moldovenesc
Bucură-te, preoţie cu fierbinte dragoste şi fără de prihană
Bucură-te, cel ce eşti necredinţei grea dojană
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului în tinereţe ai fost întemniţat
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului şi la sfârşitul vieţii mult te-ai întristat
Bucură-te, că în închisoare adâncul unirii cu Dumnezeu prin isihie l-ai lucrat
Bucură-te, că împreună cu Noii Mucenici sublimul creştinismului l-ai arborat
Bucură-te, că viaţa Mântuitorului în inimi aţi scris şi s-a pecetluit
Bucură-te, că mai mult decât voi nimeni acest popor nu a iubit
Bucură-te, că moştenirea Învierii neamului cu preţul vieţii voastre ni l-aţi agonisit
Bucură-te, râu de lacrimi ce în adâncul temniţei raiul României ai doinit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 4
În lanţuri mai liber fiind decât călăii tăi, pe toate nevoinţele călugăreşti le-ai purtat mai presus de fire, iar în tainiţa inimii intrând şi toată gândirea trupească aruncând-o, s-a aprins întru tine Învierea prin lumina pocăinţei. Şi înălţând ca pe un steag flacăra dumnezeiescului dor împreună cu fraţii tăi mucenici ai cântat dincolo de timp lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
La înălţimea Crucii nu pot privi urâtorii de Dumnezeu, căci lumină revarsă din răni Mântuitorul, iar Numele Său e mărturisit de toată limba că Domn şi Împărat este. Iar precum odinioară prin Iisus necredincioşii Chipul Tatălui au prigonit, aşa pe creştinii cei în chipul Fiului ei pururi prigonesc. Iar precum Acela în veci e proslăvit, aşa cel ce biruieşte printr-Însul primeşte cununa fericirii şi cântări ca acestea:
Bucură-te, că ucigaşii voştri n-au priceput că Împărăţia cerurilor le-o vesteaţi
Bucură-te, că necunoscând pe Adevăratul Împărat nu-nţelegeau de ce până la moarte Îl iubeaţi
Bucură-te, că la Aiud, la Gherla, la Baia, la Suceava şi la Periprava, îndelung pătimeaţi
Bucură-te, că din rădăcinile voastre cereşti mai luminoşi aţi înviat
Bucură-te, că v-a fost milă de vrăjmaşi şi cu dragoste i-aţi iertat
Bucură-te, că numele voastre strălucesc în Cartea Vieţii pe fila neamului străbun
Bucură-te, că pomenirea voastră s-o stingă din conştiinţa omenirii vor acum
Bucură-te, sfinte, că cinstirea Noilor Mucenici ţi-a fost ascultarea
Bucură-te, că ctitorindu-le locaşuri la Petru Vodă, Paltin, Aiud şi Poarta Albă ţi-ai împlinit chemarea
Bucură-te, că în iadul bolşevic pătimind, din iubirea de oameni n-ai slăbit
Bucură-te, că prin smerita-cugetare şi din prigoana nihilistă de acum mai puternic ai ieşit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 5
Întru Duhul Sfânt îmbăind cugetele tale cu El ai nuntit inima ta, preacuvioase părinte, iar împreunând bună-voirea cu dreapta-cugetare te-ai făcut “icoană a toată filosofia”, precum zice Marele Grigorie. Pentru aceasta şi faptele tale ţi-au mărturisit înalta-cuviinţă, iar făptura prin harul nefăcut s-a mântuit cântând: Aliluia!
Icos 5
Temelie punând clipelor tale iubirea de Dumnezeu, toate chipurile de iubire le-ai unit ca într-un curcubeu al Luminii lui Hristos, sfinte părinte, şi din Ea rourându-ţi dorul inimii ca peste toată făptura să pogoare Duhul Sfânt, primeşte şi de la noi, nevrednicii, cu recunoştinţă, acestea:
Bucură-te, cel ce ai îmbrăţişat cu rugăciunea ta toată zidirea
Bucură-te, că fiecărui păcătos ca unui sfânt ţi-ai arătat cinstirea
Bucură-te, cel ce întru duh şi adevăr pe toţi i-ai cunoscut
Bucură-te, că adevărul lucrurilor şi lăuntrul sufletelor limpede le-ai ştiut
Bucură-te, că al lor dinafară chip nu te-a smintit dar poate te-a durut
Bucură-te, că şi slăvit, şi-n umilinţe, pe tine însuţi te-ai smerit
Bucură-te, că de slava cerească fiind plin, ţărână te-ai socotit
Bucură-te, că plânsul pentru neam ca vulturul te-a-ntinerit
Bucură-te, gingaşă porumbiţă a slavosloviei
Bucură-te, izvorâtorule de mir şi sânul evlaviei
Bucură-te, că măsura tuturor lucrurilor în duh ai cântărit
Bucură-te, că scara raiului cu pasul tainei ai suit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 6
Ca într-o rodie cerească dulceaţa Mântuitorului o ai cuprins, şi cu hrana potrivită pe fiecare spre El l-ai aprins. Pe fiecare după puterea sufletului său povăţuind şi ca pe săgeata în arc tinzându-i către Cel PreaÎnalt, ai adiat asupra tuturor bucuria harului ca toţi să cânte: Aliluia!
Icos 6
Prea-plinul inimii tale ridicându-şi pururi braţele la cer, îmbrăţişarea Veşnicului Mângâietor primind, de mari daruri te-ai învrednicit, sfinte, înviind pe cei morţi duhovniceşte, iar cu harismele vederii dumnezeieşti împodobit, ai suit prin iubirea de oameni toate hotarele cunoaşterii, pentru care-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, împreună cu Duhul Sfânt pentru omenire suspinătorule
Bucură-te, cu Mântuitorul în Ghetsimani pentru omenire tânguitorule
Bucură-te, cu Tatăl despre Fiul tuturor mărturisitorule
Bucură-te, cu Maica Domnului pentru fiecare chezăşuitorule
Bucură-te, cu Înainte-mergătorul de puterea pocăinţei şi despre sfârşit vestitorule
Bucură-te, că pe tineri de lenea minţii şi de moliciunea voinţei îi fereşti
Bucură-te, că pe femei să fie sfinte cuvioase le povăţuieşti
Bucură-te, că pe bărbaţi să fie treji şi temători de Dumnezeu îi întăreşti
Bucură-te, că pe tot sufletul năpăstuit îl ocroteşti
Bucură-te, că pe îndrăciţi şi pe greu pătimaşi îi izbăveşti
Bucură-te, că şi pe nebuni îi înţelegi şi-i linişteşti
Bucură-te, că pe mândrie ca pe cea mai rea necurăţie o numeai
Bucură-te, că pe smerenie a nu o confunda cu laşitatea mereu aminteai
Bucură-te, că fiecăruia ca Mântuitorul împărţit întreg te-ai dăruit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 7
A sihaştrilor taină arătată şi oglindă a patriarhilor de altădată, în sfinţenie prin aspră şi necurmată nevoinţă ai stăruit, iar Maica Domnului pururea în tine a binevoit, din temniţă te-a scos şi binecuvântarea ei tot lucrul tău a adumbrit. Iar noi întru uimire văzându-te mai mult decât piatra cea scumpă strălucit, cântăm cu cetele cereşti: Aliluia!
Icos 7
Mireasă ne-ntinată ai fost Treimii Sfinte, şi mult ai desfătat pe Iisus, părinte! Curat cu inima, cu trupul şi în faptă, te-ai arătat şi de neam născător cu nevoinţa şi cu vorba înţeleaptă. De frumuseţea fecioriei tale minunându-se tot cinul îngeresc o cântă cu dulce sfială aşa:
Bucură-te, scutul întregii-curăţii
Bucură-te, crinul desăvârşitei bărbăţii
Bucură-te, cel logodit cu fapta cuviinţei
Bucură-te, întinerit de suspinul pocăinţei
Bucură-te, fagurele tăcerii
Bucură-te, fiul mângâierii
Bucură-te, piscul poeziei româneşti
Bucură-te, desfătarea Armoniei creştineşti
Bucură-te, sălaşul lui Hristos
Bucură-te, cântec bizantin duios
Bucură-te, voievodul milostivirii
Bucură-te, veselia îndumnezeirii
Bucură-te, toiagul nădejdii înfrunzit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 8
În rai cu Domnul împreună fiind şi de El nedespărţindu-te, în iadul sufletelor cu milă pogorând tămăduindu-le, inima ta liturghisea cu glas mare strigând ntru sine-ţi: ridicaţi, voi puteri ale firii, porţile voastre, şi va intra Împăratul slavei, Aliluia!
Icos 8
Braţ puternic şi înfricoşător eşti duhurilor celor viclene, părinte preastrălucite, iar către credincioşi braţ de binecuvântare, dăruind “Ajutorul de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”. Şi învăţându-ne ca pe oameni fără osebire a-i iubi,
pe duhuri pururea a le deosebi, iar dreptatea şi milostivirea sfânt a le uni, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, de suflet grabnic chezăşuitor
Bucură-te, celor de har însetaţi izvor
Bucură-te, căci cu tine însuţi ai fost în nevoinţe şi smerire de sine necruţător
Bucură-te, că-n osteneli duhovniceşti dai bună odihnă
Bucură-te, că mântuind prin graiuri vii dai tihnă
Bucură-te, că înţelesurilor peste fire dai tâlc cu înlesnire
Bucură-te, că şi-n duh şi-n trup dai orbilor vedere şi muţilor grăire
Bucură-te, că inimi împietrite le aprinzi întru Hristos nebune
Bucură-te, că viaţa ta este a Evangheliei minune
Bucură-te, de nerodirea minţii grabnic vindecător
Bucură-te, de stârpiciunea pântecelui minunat dezlegător
Bucură-te, spre rodirea duhului măiastru povăţuitor
Bucură-te, că de cei mândri întru simplitate te-ai tăinuit
Bucură-te, că pe smerit-cugetători întru putere i-ai învăluit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 9
Ce limbă poate să grăiască iubirea ta de sfinţi, şi mai cu covârşire cea către Pururea-fecioara şi De-Dumnezeu-Născătoarea? Toate icoanele ei din biserica mănăstirii tale de la Petru Vodă au lăcrimat cînd ai liturghisit, iar noi, umplându-ne de duhovnicească veselie, cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult grăitori se văd ca nişte peşti fără de glas înaintea teologiei tale, părinte preasmerite, căci despre mucenicie, mărturisire, păstorire, darurile Duhului, facerile de minuni, cuvioşie, întruchiparea iubirii creştine şi adeverirea cuvintelor Mîntuitorului tu nu doar cu vorba, ci cu viaţa întreagă stai mărturie, pentru care îţi cîntăm acum:
Bucură-te, că întru Iisus eşti mirarea îngerilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti izbăvirea strămoşilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti toiagul arhiereilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti înţelepţirea ocîrmuitorilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti lauda proorocilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti întărirea mucenicilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti bucuria călugărilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti dulceaţa preoţilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti povaţa pustnicilor
Bucură-te, că întru Iisus eşti bucuria preacuvioşilor
Bucură-te, că întru Iisus cu inima la ceruri ai suit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 10
Pentru omenire tânguindu-te ca o maică iubitoare, părinte, ai luat asupră-ţi o întreită mucenicie, în trup, în suflet şi în duh, ca să se împlinească şi prin tine cuvântul care zice: ‘Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre a purtat’. De chinurile tale nepricepându-se gândirea, îngenunchind, inima noastră cântă în uimire: Aliluia!
Icos 10
Cu borangicul rugăciunii ai ţesut mahrama clipelor tale cu filigranul veşniciei, şi sporind frumuseţea lumii cu trăirile tale îndumnezeite, o, prea-minunate părinte, ai zugrăvit cer nou şi pământ nou pe pietrele inimilor celor ce-ţi cântă:
Bucură-te, mir de esenţă tare
Bucură-te, albie alor Duhului izvoare
Bucură-te, cheie către lumina neînserată
Bucură-te, poartă de duh către Mireasa Neîntinată
Bucură-te, cleştar dac şi zaua României fericite
Bucură-te, munte dârz şi sipet aurit al inimii zdrobite
Bucură-te, dulce însorire în acest veac de jale
Bucură-te, că testament ne laşi iubirea ta cea mare
Bucură-te, că niciodată singur, mereu singur erai şi neştiut
Bucură-te, întru cele cereşti deplin iar de cele pământeşti prea-durut
Bucură-te, că şi prin aceasta Mântuitorului I te-ai asemuit
Bucură-te, că busuiocul în clipa morţii tale a-nflorit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 11
Tâlcuind cuvântul: “precum în cer, aşa şi pre pământ”, ai propovăduit că puterea lui Dumnezeu se împlineşte doar cu Duhul întru gând şi fapte, atât în mănăstire cât şi în cetate. Iar pe visătorii nefăptuitori şi pe făptuitorii necugetători numindu-i necreştini, pildă a Minţii lui Hristos ai luminat celor ce vor să cânte: Aliluia!
Icos 11
Amintindu-ne de ce este scris: “Iar El văzând noroadele, I S-a făcut milă de dânşii, că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor”, părinte cuvioase, ca un bun păstor şi în ultimul ceas şi-n agonia suferinţei, ai binecuvântat turma ta cu ultimele tale cuvinte: “Harul lui Dumnezeu peste toţi românii şi peste toată România!” Pentru aceasta cu lacrimi într-un glas te lăudăm aşa:
Bucură-te, întru Pacea lui Hristos sabie a creştinătăţii
Bucură-te, al Maicii Domnului sfânt voievod al cetăţii
Bucură-te, serafimul vitejiei
Bucură-te, râvna muceniciei
Bucură-te, de Duhul Sfânt părinte purtător
Bucură-te, stâlpare întru dumnezeiescul dor
Bucură-te, cel ce-ai ajuns la măsura desăvârşitului bărbat
Bucură-te, om la măsura îngerului şi chip de Iisus-Împărat
Bucură-te, pururea prăznuitorule al Dumnezeirii
Bucură-te, şoim român în slava nemuririi
Bucură-te, mult-pătimitorule şi dascăl preaiubit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 12
Ca o Scriptură vie ai păşit prin negura acestui veac, şi ca un apropiat al Treimii ai scris întru fiinţa ta slovele cele mai presus de fire prin care firea cîntă: Aliluia!
Icos 12
Ai adunat întru tine lacrimile acestui popor de la Sfîntul Andrei încoace, mult-pătimitorule părinte, şi roua dorurilor noastre s-au împlinit prin tine, sfinte, căci icoana adevăratei Românii zugrăvind-o cu duhul, lumea întreagă privindu-o pe Dumnezeu slăveşte şi-ţi cîntă acestea:
Bucură-te, că Tatălui slavă aduci prin cuget şi cuvânt şi minte
Bucură-te, că Fiului dai slavă, prin duh şi adevăr iubind pe toţi fierbinte
Bucură-te, că Duhul Îl cinsteşti deopotrivă prin trup, prin suflet şi prin duh, părinte
Bucură-te, cunoscătorule al dumnezeieştii simplităţi
Bucură-te, propovăduitorule al duhovniceştii libertăţi
Bucură-te, numai de Dumnezeu înfricoşatule
Bucură-te, de oameni şi de draci neînfricatule
Bucură-te, al harului măiastru chivernisitorule
Bucură-te, al necreatei slave văzătorule
Bucură-te, rândunea în aurora rugăciunii
Bucură-te, diamant al chivotului minunii
Bucură-te, cel ce în aoristul clipei în hora sfinţilor ai singurit
Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!
Condac 13
O, preacuvioase părinte Justin, cere de la Domnul precum Elisei cândva de la Ilie ca şi noi să primim o fărâmă din harul cel dat ţie, ca în Duhul Sfânt toată suflarea să cânte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Rugăciune
O, preacuvioase părinte, cel ce mai viu eşti în slava cea nepieritoare decât printre noi cei doriţi de harul blagosloveniei tale celei iubitoare, mângâie sufletele noastre cele împovărate de putrejunea patimilor şi roase de mândria cea atotpierzătoare, de singurătatea şi împuţinarea dragostei dintre oameni, de multele rătăciri şi înşelări drăceşti. Apără-ne de înşelarea acestui sfârşit de veac, nu ne lăsa să pierdem Ortodoxia cugetului inimii noastre, nu ne lipsi de povăţuirea ta întru Adevărul de credinţă, care mai presus este decât viaţa aceasta trecătoare şi decât orice bogăţie nebunească a acestei lumi. Mijloceşte la Mântuitorul şi pogoară spre noi lumina cunoştinţei celei adevărate şi neîmpiedicate, ca prin păstorirea dumnezeiască şi mijlocirile tuturor sfinţilor cu care prăznuieşti, să biruim furtuna duhovnicească şi cu pace adâncă să aşteptăm venirea cea preaslăvită a Împăratului nostrum Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată cinstea şi închinăciunea, împreună şi Preabunului Său Părinte şi de Viaţă Făcătorului Duhului Său, Treimea cea deofiinţă, Una Singură pecetluită întru inimile noastre, Care să ne izbăvească de pecetea celui viclean şi de lepădarea de credinţă a lumii acesteia, şi să ne învrednicească de a trăi şi a muri pentru Sfânt Numele Său, unul preadorit şi preaiubit, Dumnezeul nostru. Ca prin rugăciunile tale cele pline de îndrăzneală pentru preacinstita ta hristoforie, Preacuvioase, împreună cu tine să dobândim Lui a ne uni, ca să-I cântăm şi să ne veselim de Lumina Lui cea pururea fiitoare, AMIN.
October 14th, 2014 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
