Armand Gosu: consilier personal al ministrului Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Baconschi (Baconsky) “pe zona de Est”, cu sotia de asemenea in MAE, ea, Secretar I, el, istoric, cu un doctorat in istoria Rusiei la Universitatea din Moscova (1995-1998)…
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Stalin a creat Patriarhia cu mâinile Liubiankăi! Acest departament a devenit mama sa. Legătura genetică cu KGB-ul este de asemenea un semn de rudenie al Patriarhiei Moscovei…
„Copil fiind, tata îmi spunea că Rusia încearcă să ascundă de români adevărul. Mereu m-a apăsat această întrebare. Care e adevarul pe care ruşii îl ascund? Mi-am dat seama că Moscova şi Kievul aplică un dublu standard împotriva românilor”
Oare Geoana n-a auzit de internet, daca incultura sa doare? Dar ambasadorul Lazurca, care se presupune ca reprezinta si apara interesele Romaniei? Faptul ca nu a protestat pana acum la acest sacrilegiu, ba mai mult, se perinda in tururi pravoslavnice, brat la brat cu arhimandritul rusofil responsabil de blasfemie, vorbeste de la sine… Oare ce Departament National Antitradare ar trebui sa se autosesizeze in acest caz?
Reprezentantul special al Uniunii Europene la Chişinău, Kalman Mizsei, minte precum gazetă Pravda. El susţine cum că fostul preşedinte comunist Voronin ar fi iniţiat procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Nici mai mult, nici mai puţin.
Preşedintele Sarkozy nu este vreun preot al Consilului Europei ori al Parlamentului European, ca să împartă binecuvântări spre celelalte popoare ori să le retragă acelora după capricii ori interese proprii.
Am văzut pe ecran chipul luptătorului ca fiind fumător înrăit, cu un vocabular bogat în înjurături, manifestând uşurinţă şi chiar plăcere în a-i ucide pe cei care îi căutau. Este un portret realist?
La sfarsitul saptamanii trecute, Mircea Geoana, presedintele Senatului Romaniei, a fost la Chisinau, “intr-o vizita de lucru” de doua zile, 28 si 29 ianuarie. Pe langa acest rand, din care se deduce ca s-a intalnit cu majoritatea oficialilor din Republica de la Chisinau, nimic important nu s-a auzit despre vizita sa peste Prut. Si totusi, este vorba “al doilea om in stat” in vizita in “cel de-al doilea stat romanesc”! Ce-a cautat Geoana la Chisinau? Dincolo de faptul ca este locul in care salasluieste acum fostul sau aghiotant de campanie, Cozmin Gusa, ce il leaga pe Geoana de Basarabia, ca sa-si piarda doua zile din pretioasa sa viata? Mister total.
Daca ne uitam la aceasta vizita de complezenta constatam ca, practic, nu a ramas nimic in urma ei. Si totusi, nu-i adevarat! A ramas ceva: un botez. Un botez la care Geoana, singur-singurel (sotia avea o treaba: “a trebuit să plece în altă parte”), a nasit un finut “moldovan” in… Catedrala Mitropolitana din Chisinau. Desigur, toate bune si frumoase, mai putin faptul ca somptuoasa Catedrala in cauza apartine de facto Bisericii Ortodoxe Ruse prin filiala sa condusa de colonelul Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chisinaului si “Intregii Moldove”. Slujba a fost tinuta de preotul Vadim Cheibaş, care e chiar secretar al Mitropoliei moscovite. Vocea mireanului de rand ne spune ca nu asta conteaza, ci sa fie pruncul sanatos. Adevarat, in ce priveste ultima parte, insa, cand vorbim de al doilea om in statul roman, noi credem ca ar trebui sa conteaze unde pune piciorul si la ce Mitropolie se inchina, mai ales cand se afla intr-o vizita oficiala, “de lucru”. In acel moment el reprezinta Romania si nu pe cetateanul Mircea Geoana de Dabuleni.
Sa zicem, totusi, ca, asta e… Cel de-al doilea om in “statul roman” a nasit in biserica ruseasca dar se va spala de pacate intr-una romanesca, vizitand, in calitatea sa de presedinte al Senatului, si Mitropolia noastra, a Basarabiei, recunoscuta dupa lungi ani de lupta ale autoritatilor romanesti cu serviciile secrete rusesti si administratiile comuniste de la Chisinau. Dupa cum amintea si presedintele Traian Basescu intr-unul dintre discursurile sale fundamentale din plenul Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei: „A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal”. Ce credeti? S-a intalnit Geoana cu Mitropolitul Petru? As! In cele doua zile ale “vizitei de lucru”, cel de-al doilea om in stat nu a avut timp sa-l vada pe primul om al Mitropoliei Basarabiei. Implicatiile gestului sau sunt dezastroase, dupa cum vom arata aici. Gafa sau nu, mesajul transmis prin aceasta omisiune, intr-un spatiu sensibil, al confruntarilor continue, de toate tipurile, este in mod clar unul indreptat direct impotriva intereselor Romaniei. Interesant ca nici ambasadorul nostru la Chisinau nu i-a indreptat pasii spre Mitropolia Basarabiei.
In schimb, insotit de o cohorta de oficiali romani, in frunte cu ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul ministrului de Externe Teodor Baconschi, Mircea Geoana s-a pretat la un ciudat periplu turistico-religios, la alte doua fiefuri ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova, fostele manastiri romanesti Capriana si Curchi. La cea din urma unde a poposit, si-a facut cruci alaturi de staretul Siluan Şalaru, a aprins lumanari stantate de Patriarhia Moscovei si a lasat un emotionant mesaj in “Cartea de onoare” a salasului, asa cum veti citi mai jos.
Adevarul: Vladimir Plahotniuc, prim-vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din statul vecin, apare în documentele oficiale ale României cu o altă identitate, Vlad Ulinici. Înaltul demnitar moldovean, Vladimir Plahotniuc, şi-a schimbat de două ori identitatea în România, şi a candidat la parlamentarele din noiembrie 2010, din Moldova, cu vechiul său nume.
Ceea ce se petrece acum in Romania legat de viza Schengen, cand toate belelele cad pe capul ministrului de externe Teodor Baconschi, acuzat ca nu si-a facut cum trebuie treaba, o treaba mare, desigur, fiindca, daca nu primim viza, degeaba a intrat Romania in UE, tara va da pasi mari inapoi, va fi o nenorocire, nu gluma, mi-a amintit de o intalnire pe care am avut-o aici, la New York, cu Andrei Serban.
Societatea “Catavencu” a ajuns la faliment. O alta firma la care aceasta avea datorii a cerut demararea procedurilor de bagare in faliment a SC Catavencu SA.
Realizarea Reactoarelor 3 şi 4, care ar fi fost cea mai mare investiţie a României din ultimii 20 de ani, devine tot mai incertă, după ce încă trei acţionari au decis astăzi să se retragă din proiect.
Este vorba de grupul franco-belgian GDF SUEZ, care deţinea 9,15% din proiect, nemţii de la RWE (9,15%) şi spaniolii de la Iberdrola (6,2%).
Explicaţiile au fost vagi. “Incertitudinile economice şi cele privind piaţa de energie, în marea lor parte datorate crizei financiare actuale, nu pot fi conciliate cu necesarul de capital pentru dezvoltarea unui nou proiect nuclear”, au anunţat companiile, într-un comunicat.
Totuşi, câteva rânduri mai jos, adaugă că “vor continua să se implice în noi proiecte din domeniul nuclear în alte ţări”.
În mod surprinzător, cu jumătate de oră înainte de acest anunţ, Ministerul Economiei, care prin Nuclearelectrica este cel mai mare investitor în proiect, declara că nu a fost înştiinţat oficial asupra acestor decizii, care apăruseră deja în presă.
Mişcarea celor trei companii vine după ce şi grupul ceh CEZ a ieşit din compania de proiect, EnergoNuclear, la finele anului trecut. Practic, în acest moment, în cursă pentru investiţia evaluată la 4 miliarde de euro mai rămân doar doi investitori privaţi: grupul italian Enel (cu 9,15%) şi ArcelorMittal România (cu 6,2%). Mai multe surse din piaţă dau aproape ca sigură şi plecarea Enel, însă compania nu a făcut niciun comentariu referitor la acest subiect.
Statul, prin Nuclearelectrica, deţine acum 60,15% din acţiunile EnergoNuclear. Unii specialişti din domeniu spun că situaţia actuală este cauzată de faptul că statul a întârziat prea mult proiectul reactoarelor, care ar fi trebuit să fie în construcţie.
Se caută noi parteneri
Ministerul Economiei se repliază. “Dacă vom găsi noi investitori cu care să negociem rapid, nu e nevoie să reluăm procedurile”, ne-a declarat Tudor Şerban, consilier al ministrului economiei.
Pentru lucrările de construcţie de 3,2 miliarde de euro fără TVA, doar trei consorţii şi-au exprimat interesul: americanii de la Bechtel, canadienii de la Lavalin şi ruşii de la Atomtechnoprom.
“Dacă vom găsi noi investitori cu care să negociem rapid, nu e nevoie să reluăm procedurile.”,
TUDOR ŞERBAN, consilier al ministrului economiei
La sfarsitul anului trecut ministrul Elena Udrea a interzis publicitatea in parcuri si copaci, rezervatii naturale, pe cladiri publice si istorice, monumente si edificii religioase, printr-un proiect de lege care a fost aprobat de Guvern inainte de Craciun. Elena Udrea, ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, a declarat ca va fi interzisa publicitatea pe aceste “suporturi”, inclusiv cea electorala, informa Mediafax. Toate bune si frumoase! De 20 de ani asteptam asta: sa nu mai vad carpe mincinoase cu sloganuri propagandistice, hamburgeri McDonalds si pasta de dinti otravitoare flendurand peste monumentele de sute de ani ale romanilor.
Legea Elenei Udrea interzice total amplasarea mijloacelor de publicitate in parcurile si rezervatiile naturale, pe cladirile reprezentand sedii ale autoritatilor administratiei publice locale si centrale, precum si pe cladiri si monumente istorice. Mai mult, se interzice afisajul publicitar pe gardurile sau in incinta cimitirelor, lacasurilor de cult si gradinilor publice, in intersectii, in sensurile giratorii, pe peretii pasajelor rutiere subterane si supraterane ori sub poduri si pe stalpii de sustinere a elementelor de semnalizare rutiera sau de circulatie.
Excelent! Doamne ajuta! ca scapam odata de intoxicarea vizuala prin care sunt prostiti copiii si amagiti naivii, murdarindu-ne zilnic ochii, orasele si natura.
Si totusi, ce se intampla astazi? Mister Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucuresti, ii cere premierului Emil Boc sa nu aprobe legea privind publicitatea stradala, promovata de Elena Udrea. Desi foloseste un limbaj diplomatic, Mark H. Gitenstein ii dicteaza lui Emil Boc ca legea Elenei Udrea privind piata outdoor “incalca principiile internationale de comert”, transmite Ziare.com citand Jurnalul National. Dar nu cumva, prin publicitatea agresiva, care ne sufoca stradal, ne sunt incalcate, in primul rand, drepturile noastre de a ne proteja monumentele si copiii?
“Nu cred ca este in intentia Guvernului dvs. sa aprobe o astfel de hotarare care nu respecta principiile de concurenta de pe piata UE si cele stabilite de Organizatia Mondiala de Comert, si principiile tratatului national la care investitorii americani au dreptul. Astfel de hotarari, indiferent de motivatie, nu conduc la imbunatatirea mediului de afaceri din Romania sau a perceptiei oamenilor de afaceri straini, inclusiv a companiilor americane care au nevoie de sprijinul nostru. Doresc sa va rog sa reexaminati aceasta legislatie cu grija si sa descurajati aprobarea acesteia de catre Cabinet in forma actuala”, ii comunica imperativ ambasadorul SUA premierului Boc.
In primul rand nu stiu de cand a devenit ambasadorul SUA reprezentantul UE si al OMC?! Parca chestiile astea doua au alti emisari, totusi. Si la ce “tratat national” se refera? Si ce principii? Principiile bunului simt nu sunt suficiente oare? Caci, sincer, ma indoiesc profund ca in Statele Unite ar fi permisa, de exemplu, pe gardul Cimitirului Arlington, o reclama la ciorapii Adesgo, sa zicem! Sau la Salamul de Sibiu si Palinca de Bihor, desi sunt mult mai sanatoase decat produsele “de serie” americane, care, zau, conform “principiilor” OMS (Organizatia Mondiala de Sanatate) ar trebui interzise in aceasta secunda (“as we speak”)! Si, ce ar trebui atunci sa faca onor ambasadorul Romaniei la Washington? Sa protesteze printr-o scrisoare catre Obama, ajunsa la NYT inainte de a fi primita de destinatar? Este aceasta o practica diplomatica de cand cu WikiLeaks, de a transmite scrisorile catre un prim-ministru prin posta redactie unui ziar?
Ambasadorul SUA la Bucuresti mai precizeaza in scrisoarea sa ca pe 2 septembrie a avut o intalnire cu Elena Udrea, atragandu-i atentia asupra acestei probleme si primind la schimb toate asigurarile ei. Totusi, Elena Udrea a interzis publicitatea in parcuri, pe cladiri publice si istorice, prin proiectul de lege aprobat deja Guvern, sfidandu-se “cerinta” sa, dupa cum se lasa de inteles. Extraordinar: un ministru si prim-ministrul Romaniei nu au ascultat de un ambasador. Ce groaznic, va dati seama!?
Cu tot respectul pentru tara sa si mai putin respect pentru firmele pe care le reprezinta si care ne otravesc copiii zilnic, dar, daca domnul Gitenstein vrea sa conduca Guvernul Romaniei, trebuie mai inainte de asta sa-si ceara cetatenia romana – tinand cont ca a avut stramosi provenind din Basarabia, are mari sanse sa o primeasca rapid – , apoi sa candideze la alegeri, in 2012 si, daca este ales, de abia dupa aceea sa comande in dreapta si stanga, conform prerogativelor sale ipotetice. Pana atunci, prerogativele actuale de ambasador al unei tari straine nu ii permit sa modifice legi in Romania. Domnul Baconschi, chiar daca si l-ar dori pe domnul Gitenstein pe listele sale, in viitorul partid-fundatie la care presteaza, ar putea, desigur, sa-i explice aceasta domnului ambasador, la randul lui, conform prerogativelor sale, de Ministru de Externe al Romaniei.
O analiza patrunzatoare asupra mecanismului prin care functioneaza pana la simbioza motorul Uniunii Europene, uns de nemti, caroseria ei sic, frecata de francezi si farurile cu care ne orbesc in fata ungurii, inainte de a se autovandaliza in vazul lumii, ne ofera Liviu Turcu, fost ofiter de informatii si analiza al DSS, tranferat la CIA in 1989. Trunchiata de dusmanii mediatici ai lui Traian Basescu, analiza lui Liviu Turcu a fost interpretata, facil, printr-un extras din context, ca o critica a pozitiei presedintelui Romaniei fata de tratamentul jignitor la adresa romanilor aratat de marii grofi de pe tapsanul european, Sarkozy si Merkel, “baronii Europei”. In realitate, este o analiza seaca, la rece, dupa tipicul unui adevarat lucrator cu informatia, care ii prezinta sefului statului realitatea frusta, asa cum e ea, si nu cum isi inchipuie sicofantii de la varful MAE ca “ar vrea sefu'”. Sefu’ e constient ca lucreaza cu oameni slabi, agatati in functii pe baza unui pretins ajutor international, care, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi total pe invers. Cazul Baconschi, al patrulea rebut diplomatic major al “scolii Plesu”, daca il numaram si pe tartor, este edificator si revoltator. La el se refera si Turcu, voalat dar transparent, cand afirma: ”Luarile de pozitie in termeni relativ duri, inclusiv prin amenintarea de a aplica masuri concrete la adresa decidentilor sint considerate, la nivelul cancelariilor, doar manevre propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. “Manevrele de defulare” au fost realizate, dupa cum bine stim, dupa – luati nota – 12 (douasprezece) zile de tacere penibila si impotenta in urma scrisorii celor doi ministri de interne, francez si german (Sa mai amintim ca ministrul a fost ambasador in Franta – decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Comandor – iar Germania ii umfla conturile Fundatiei “non-profit”?). Daca mai punem la socoteala si informarea prealabila a SIE vorbim de cel putin 14 zile (doua saptamani) in care ministrul Baconschi – “seful diplomatiei romane” – n-a scos nici pas. Tacerea jenanta, pentru orice roman, a ministrului de Externe, l-a facut pana si pe Dan Andronic sa se intrebe Unde a dispărut Teodor Baconschi? pentru a constata apoi ca, da, Eşecul Schengen ii apartine. Mirarea lui Dan Andronic, poate unul dintre cei mai informati ziaristi de culise (dupa Ion Cristoiu), m-a pus si pe mine pe ganduri. Daca a fugit din tara?, mi-am zis. Cautand pe site-ul MAE, m-am linistit: cand toata tara fierbea in fata santajului Schengen, domnul ministru isi gasea timp, asemenea Patriarhului sau Papei, sa dea… un mesaj de Craciun (!): “În Povestea de Crăciun a lui Charles Dickens, personajului principal i se înfăţişează trei spirite, reprezentând Crăciunul trecut, cel prezent şi cel viitor. Dacă astfel de spirite ni s-ar prezenta şi nouă astăzi, ce ne-ar spune oare?”. Tare mi-e teama ca, in cor si pe o singura voce, cele trei spirite i-ar fi spus ceva de dulce domnului ministru…
Presedintele Basescu, in schimb, inca din 21 decembrie a avut mai multe declaratii ferme pe marginea acestei atitudini necinstite a marilor puteri UE, Franta si Germania, in a caror umbra se putea deslusi, dupa forma ei exagerat de mare, conturul adevaratei conducatoare a Europei – Rusia. Varegii rumega in intuneric rezultatele baronilor si baroneselor. Cand vor iesi la lumina va fi prea tarziu, pentru toata Eurasia. Am pus deoparte si voi prezenta sintetic, cand voi gasi timp, documentarea exhaustiva care ma indreptateste sa arat ca, in cazul Schengen, toate drumurile duc la Moscova. Halte sunt, cei drept, la Budapesta, mai nou la Paris si, evident, la Berlin, in virtutea Pactului Hitler – Stalin (Sa mai amintim ca tratatul “romano-moldovean” semnat de Baconschi cu Filat – visul Rusiei lui Putin pe toata perioada presedintiei Voronin – s-a realizat taman acum, dupa vizita madamei Merkel in “regiune”?). Domnul ministru stie foarte bine. Daca seful SIE nu ar fi fost un prea bun prieten si tovaras de drum – batatorit pe aceleasi coordonate – al domnului ministru, probabil ca si domnul presedinte ar fi aflat, la timp, al cui este Baconschi. Si atunci n-ar fi trebuit sa inghita in sec pentru ca nu-l poate demite intr-un astfel de moment, total neproductiv din punct de vedere al calendarului diplomatic, fapt speculat cu brio de dilematicul nostru ministru.
Revin: dupa 12 zile de tacere, cand tara era inca mahmura dupa revelion, Dorel Baconschi isi aranjeaza un interviu cu Ovidiu Nahoi, colegul (la Foreign Policy, sa zicem) prietenului sau, MRU, totodata subalternul direct al sefului acestora, Andrei Plesu, la randul lui sinecuristul mogulului Dinu Patriciu, daca ati auzit de el… Ce-o cauta ministrul presedintelui Romaniei la prohabul dusmanului sau de moarte, devalizatorul pentru rusi al aceleiasi Romanii pe care, chipurile, se presupune ca o reprezinta “seful diplomatiei romane”, doar Plesu o stii. Sau, daca scapi de Plesu, tac-su… Aici, in “Adevarul” intors pe dos, dom’ ministru se da in stamba si maraie la Comisia Europeana si Croatia, gafand si maculand inadmisibil imaginea politicii externe romanesti care este, totusi, una dintre principalele responsabilitati ale presedintelui Romaniei. Ca sa nu mai vorbim de irosirea – din trei declaratii tampe – a muncii sutelor de diplomati profesionisti ai aparatului MAE/SIE, pe care, ministrul, in limbaj nediplomatic, a facut ceva. Acestea sunt manevrele “propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. O manevra extrem de proasta a inca ministrului Baconschi, o manevra care, dimpotriva, parca special, a reusit sa compromita total, la nivel european, “factorii politici implicati” vexand de doua ori opinia publica romaneasca: si in fata esecului si in fata comportamentului lamentabil al celui de-al “n”-spelea rebut al “scolii Plesu”. Si acum analiza lui Liviu Turcu, integrala:
ARTA DE A DRIBLA ISTORIA.
Schengen: o poveste cu tilc
de Liviu Turcu
Mai 1997. Uniunea Europeana negocia la nivel inalt la Amsterdam amendarea substantiala a Tratatului semnat la Maastricht in anul 1992.
Prilej pentru fiecare dintre participanti de a-si promova interesele nationale si de a se pozitona cit mai avantajos in noua configuratie structural-politica. Marele elefant in magazinul cu portelanuri fine ale UE se numea de asta data Spania care prin Jose Mari Aznar, prim-ministru si sef al Partidului Popular (de nuanta politica conservatoare) prezentase succint pozitia tarii sale: noul Tratat trebuie sa reflecte repozitionarea Spaniei ca egala marilor puteri traditionale precum Franta, Germania sau Marea Britanie.
Mai intii, in calitate de gazde, olandezii au incercat tactica obisnuita de a solutiona mai intii compromisul necesar aducerii la unison a pozitiilor majoritatii participantilor lasind intentionat la urma ‘spinoasa’ problema a pretentiilor Spaniei. O aliniere tactica menita sa asigure forta maxima de presiune asupra ultimului recalcitrant ale carui pretentii stirnisera deja nemultumirea mandarinilor europeni.
Iata ce povesteste referitor la acest episod fostul prim-ministru britanic Tony Blair reproducind dialogul purtat de ‘baroni’ cu Jose Mari Aznar: “Europa are nevoie de dumneata si Spania. Cum poti sa pui in discutie stabilitatea Europei intr-un moment ca asta? Doresti sa fii responsabil pentru esecul european?” Apoi, dupa acest preambul, comenteaza Tony Blair, lui Aznar i s-a oferit un compromis considerat ca fiind pe masura si croiala statutului anterior al Spaniei. In fata acestei situatii Aznar a replicat:’ceea ce am prezentat reprezinta conditiile minimale de la care nu voi face rabat. Ca atare ma duc in camera alaturata sa fumez un trabuc.’ Rind pe rind, Wim Kok primul ministru olandez, Jaques Chirac si Helmut Kohl s-au dus si au discutat individual cu Jose Aznar utilizind ca presiune intregul arsenal al statutului de mare putere. Fara succes.
Primit la redactie. Citit si dat mai departe la categoria Zvon News:
Draga redactie de Ziaristi Online, care privesti lumea de la Bucuresti, iaca asa, de sus, din varful Dealului, crezandu-te pe culmile Everestului jurnalistic, io, biet blogger de ocazie – dar nu numai – chisinauan de fel, tin sa te informez ca lumea vazuta de la Chisinau e, de multe ori, exact pe dos de cum credeti voi si scriti acolo la gazetele voastre, preluate apoi in rapoartele SIS-ului vostru care ajung, spre dezinformare, pana pe sub mesele de la Cotroceni. Bunaoara, am vazut ca nu tratati recentul scandal dintre bloggerii moldoveni – sau, fie, basarabeni – si fostul editorialist al ziarului Tara al fostului Front Popular, Constantin Tanase, actualmente la ziarul Timpul al mogulului KGB Vladimir Plahotniuc, tatal ministrului nostru de afaceri justitiare, Sasa Tanase. Probabil il considerati nesemnificativ pentru deontologiile voastre. Pacat. La noi, spre exemplu, au scris pana cum despre aiasta afacere ceva blogarasi, de la Ion Tcaci, Eugen Luchianiuc, Radu Lisiţa, Vitalie Cojocari, Dragoş Galbur, Radu Burdujan, Maxim Grosu, Artur Gurău, Dinu Castraveţ, Oleg Ciubotaru, Vitalie Eşanu, Isidor, Nicu Calcea pana la mai logicul Octavian Racu, urmat de Vitalie Branişte, Vadim Zgherea, Alternativ, Maxim Culacov, Demotivare, Ion Surdu, Andrei Fornea, Lupul Sur si cubana Vitalia Pavlicenco. Dupa cum se vede, o pleiada de scriitori si scriitorase on si off the line. Totul ar fi pornit, cica, de la bloggerul comunist-democrat-moldovenist Igor Dodon. E, si la toata adunatura asta eteroclita, de la domniilor voastre a raspuns unul singur, mai breaz, George Damian, ex-externist de la ex-Ziua. Cu totii au pierdut insa, pe drum, raspunsul la intrebarea lui Racu: De ce este suparat tataia Tanase, de gura nu-i mai tashe?
Considerat un intelectual de înaltă ţinută şi un diplomat de excepţie, Teodor Baconschi a intrat în ultimele zile în vizorul presei şi al clasei politice ca urmare a eşecului aderării României la spaţiul Schengen. Deşi se declară dispus să îşi dea demisia, Teodor Baconschi consideră că întreaga societate românească poartă responsabilitatea pentru eşecul Schengen. Eu am de gestionat, ca membru al guvernului, tot ce ţinea de implementarea aquis-ului Schengen, deci, nu am, ca minister, nicio legătură cu MCV-ul. Există o coresponsabilitate a întregii societăţi româneşti faţă de întârzierea termenului de acces la Schengen, a spus Baconschi. Chiar dacă aceste lucruri sunt adevărate, ultimul lucru pe care un diplomat de carieră ar trebui să-l facă este să arunce vina pe alţii. Pentru că se ştie doar vorba: „o victorie este întotdeauna a tuturor – politicieni sau societate -, o înfrângere îţi aparţine în totalitate”.
Încercând o rememorare a acţiunilor întreprinse de Teodor Baconschi din perspectiva aderării noastre la spaţiul Schengen, îmi vin în minte câteva declaraţii nu tocmai salutare ale ministrului nostru.
După ce, în primă fază, a păstrat o tăcere nejustificată când Franţa şi Germania au cerut amânarea aderării României şi s-a mulţumit să-şi exprime „regretul” faţă de o astfel de acţiune, Baconschi a ieşit la lumină la începutul lui 2011 cu afirmaţii neinspirate. Cea mai controversată afirmaţie făcută de ministrul de Externe s-a referit la propunerea de denunţare de către România a mecanismului de verificare şi cooperare (MVC) şi sugestia blocării aderării Croaţiei ca replică la refuzul de a fi acceptaţi în Schengen.
În plan extern, esenţial pentru succesul oricărui demers este adecvarea mesajelor fiecărui reprezentant al statului cu poziţia şi rolul său. De exemplu, europarlamentarii români pot fi vocali în a critica de la tribuna Parlamentului European ceea ce consideră a fi o acţiune neconformă cu practicile europene a Germaniei şi Franţei. Ministrul de Externe este însă obligat de funcţia deţinută să aibă poziţii mult mai rezervate şi echivoce. În cazuri extreme, poate apela la declaraţii mai dure sau la critici. În nici un caz însă la ameninţări voalate. Una este să spui că MCV nu este o condiţie pentru accesul în spaţiul Schengen şi alta este să vorbeşti despre denunţarea MCV. Sunt nuanţe care pentru opinia publică pot părea neimportante, dar ele sunt extrem de importante, mai ales în discursul unui ministru de externe.
În plus, lăsând la o parte fondul declaraţiilor, ele au fost lansate într-un moment extrem de delicat pentru România, moment în care ţara noastră ar fi trebuit mai mult ca oricând să se folosească de toate canalele diplomatice pentru a rezolva problema Schengen şi nicidecum să se aşeze pe o poziţie de forţă.
Degeaba a încercat Teodor Baconschi să drege ulterior busuiocul, degeaba a susţinut că spusele sale nu au fost înţelese corect. Degeaba a încercat şi Traian Băsescu să-l corecteze public pe ministrul român de externe, subliniind că nu intră în politica ţării noastre să blocăm aderarea unei ţări sau a alteia la UE. Gafa a fost făcută, iar oficialii europeni au atras atenţia, extrem de categoric, că nicio ţară membră a UE nu poate denunţa unilateral MCV. Este genul de eroare diplomatică care poate fi evitată şi care, după ce este făcută, te face ţinta unor replici de penalizare.
Larry L Watts: „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” – „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”
Important e să nu confunzi guvernul cu gaşca şi cu servitorii, să nu se traducă „omul meu de încredere” prin „prostul meu, sluga mea”. Mi-e teamă că Baconschi nu se califică nici măcar la categoria asta — „prostul meu, sluga mea”. El îşi închipuie, probabil, că a prins încă o sinecură.
FT Asia informed that China could accept Korean unification. A progressive new generation of Chinese officials is telling international counterparts that Beijing could ultimately accept the Korean peninsula unifying under Seoul’s control, according to leaked US diplomatic dispatches.
6 februarie 2008: Membrul GDS Adrian Cioroianu l-a luat la tinta pe Traian Basescu periclitand statutul diplomatic international al Romaniei. Din postura de ministru de Externe a declarat marti, 5 februarie, la bilantul activitatii MAE pe 2007, ca “Romania nu se opune independentei Kosovo”. Asta doar la o zi dupa ce Basescu repetase extrem de clar, la vizita lui Sarkozy, ca Romania se impotriveste prin toate mijloacele separarii provinciei sarbe Kosovo de Serbia.
Din acelasi registru fac parte si afirmatiile ambasadorului Teodor Baconsky, fiul poetului proletcultist A.E. Baconsky, care sustine, incalcandu-si statutul diplomatic, ca desprinderea Kosovo de Serbia este fel de “rau necesar”. Consecintele pentru Romania ar fi dezastroase. Deja anumiti lideri ai ungurimii din Transilvania si Parlamentul de la Budapesta au declarat deschis ca vor lua situatia din Kosovo drept exemplu de urmat.
Am solicitat MAE lamuriri pe marginea opiniilor lui Baconsky exprimate in ziarul “Cotidianul”. Public mai jos cererea mea si raspunsul MAE, venit dupa o lunga asteptare. Ziarul Gardianul observa ca Baconsky este un privilegiat al noii nomenclaturi din minister, platind pentru apartamentul sau din Paris, din banii contribuabililor, 8500 de euro chirie plus alte cheltuieli de intretinere, in total peste 10.000 de euro lunar si ca Cioroianu sprijina desantarea de la Paris. Normal.
La reuniunea ambasadorilor romani desfasurata anul trecut, presedintele Traian Basescu, criticand cheltuielile exagerate ale MAE il ridica pe ambasadorul nostru la UE, Lazar Comanescu, in picioare: “Comanescu, cat platesti chirie?”, “4500 de euro, domnule presedinte.”, “Bine, stai jos”. Acum, Baconsky merge cu sfidarea si mai departe. Daca tot vrea “independenta” Kosovo de ce nu ar fi trimis finutul Baconsky ambasador la Pristina, chiar acum?
Catre: Administratia Prezidentiala
Ministerul Afacerilor Externe
Romania
Directiile de Relatii cu Presa
Stimati colegi si responsabili de politica externa a Romaniei,
In ziarul Cotidianul, domnul Teodor Baconsky, ambasadorul Romaniei in Franta si fost consilier prezidential si secretar de stat in MAE, publica in editia din 25 Ianuarie 2008 un comentariu intitulat “Kosovo, tot raul spre bine”, insotit de o ilustratie care reprezinta harta fostei Iugoslavii din bucati.
Domnul Baconsky semneaza comentariul respectiv cu dubla sa calitate de “diplomat si scriitor”. In comentariul respectiv se emite opinia ca independenta Kosovo este un fel de “rau necesar” pentru tara vecina, Serbia.
Ilustratia care insoteste articolul ambasadorului Baconsky – si care, conform practicilor ziarului Cotidianul, este realizata cu consultarea autorului articolului de fond – prezinta o harta a fostei Iugoslavii din care se iteste o mana care trage si de provincia sarba Voivodina in timp ce materialul publicistic se incheie cu asertiunea “Lumea lui Tito nu mai apartine trecutului”.
Comentariul domnului Baconsky, survenit cu cateva zile inainte de vizita oficiala a presedintelui Traian Basescu in Serbia, a fost deja apreciat negativ de reprezentanti ai presei sarbe (prin mai multe articole, inclusiv in Politika – nm).
Tinand cont de faptul ca orice diplomat trebuie sa obtina acordul Centralei atunci cand emite public opinii pe teme de politica externa, mai ales intr-o chestiunea atat de sensibila cum este problema Kosovo, si, totodata, avand ca baza de discutie pozitia ferma a Romaniei, reprezentata de Presedintele Traian Basescu si de Ministerul Afacerilor Externe si reprezentantii sai, va intrebam daca opiniile ambasadorului Teodor Baconsky – asociat inevitabil si cu Presedintia Romaniei, care este responsabila de politica externa a tarii – reprezinta in orice fel o noua viziune oficiala asupra situatiei din Kosovo.
Cu multumiri,
Victor Roncea
Sef Departament Externe
Ziarul ZIUA
A8/ 351 5 februarie 2008
Stimate domnule Roncea,
Urmare solicitării Dvs., dorim să vă transmitem următoarele precizări:
Conform Statutului Corpului diplomatic şi consular al României, diplomaţii români au obligaţia de a nu exprima public opinii referitoare la viaţa politică internă, precum şi interdicţia de a deveni membri sau militanţi ai unor formaţiuni politice. Diplomaţii au dreptul de a desfăşura activităţi academice şi publicistice, în nume personal.
Comentariul publicat sub numele de autor Teodor Baconsky, în articolul “Kosovo: tot răul spre bine”, apărut în publicaţia „Cotidianul”, ediţia de vineri, 25 ianuarie a.c., nu exprimă poziţia oficială a autorităţilor române în dosarul Kosovo, poziţie clar prezentată opiniei publice şi mediului politic internaţional şi care a rămas neschimbată.
February 3rd, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
