Presedintele Traian Basescu se va afla azi, la ora 21.00, in direct la Televiziunea nationala, la o Editie Speciala anuntata chiar ieri de TVR, cel mai probabil la solicitarea Presedintiei, dupa ce a devenit clar ca Romania isi da cu stangul in dreptul la Schengen. In cazul de fata, daca dreptul (sau dreapta) e (a lui) Basescu, stangul este inca ministru/l de Externe, si poarta numele de Baconschi. Supranumit ministrul-jacuzzi, teologul uns cu toate alifiile, este, de fapt, un alt biet rebut “de elita” emanat in serie pentru MAE de cooperativa de papagali a lui Soros, dupa deja celebrii Ungureanu si Cioroianu si, cu voia dvs, ultimul (sau primul?) pe lista, insusi bulibasa Plesu, al caror ministeriat anti-Romania s-a incheiat cu cate o demisie de caciula. Nu acelasi sfarsit vrea sa-l aiba pretendentul la scaunul lui Basescu, de la Cotroceni sau al Elenei Udrea, la Capitala, sau macar la scaunul lui Plesu, la Noua Europa. El ar vrea sa-i ceara Boc demisia, ca si cum prim ministrul nu ar putea sa-l demita direct. Desigur, Baconschi isi inchipuie ca santajul deja declansat de aparatul de propaganda al GDS va functiona si de data asta, pentru a-i acoperi gafele incomensurabile din ultima perioada. Ramane de vazut, live la TVR, de la ora 21.00.
Update: Ramane cum am stabilit. Scoala de cadre Soros/GDS/Noua Europa a revolutionat MAE: Plesu si-a dat demisia (nu-i mai venea nici omleta de la cantina si s-a gandit sa-i lasa lui Petre Roman sarcina de a transforma romanii in romi), Ungureanu si-a dat demisia (n-a reusit sa dea cadou Fundatia Gojdu Ungariei, nu-i placea limba “light”, “romanian”, si a uitat si vreo doi romani prin inchisorile americane din Irak), Cioroianu si-a dat la randul lui demisia, intr-un final apoteotic (el doar a cerut rusilor sa ramana in Transnistria cu “trupe pacificatoare”, a yes-uit-o pe Condolitza inainte ca ea sa deschida guritza si a uitat un roman nevinovat sa moara in greva foamei intr-o inchisoare din Polonia). Ei bine, teologul-jacuzzi Baconschi, nu, nu-si da demisia. El vrea sa ajunga cel putin presedinte, pe calea fundocratiei venite pe conducta ruso-germana. Mai-mai…
Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, a declarat azi că România sprijină aderarea Croaţiei la UE şi a apreciat că nu există nimic în declaraţiile sale anterioare care să certifice contrariul. El a calificat toate comentariile care au urmat interviului său luat de Ovidiu Nahoi pentru ziarul Adevărul drept „speculaţii gratuite” şi „aberaţii”, scrie EvZ. Baconschi a subliniat că respinge speculaţiile potrivit cărora România ar condiţiona susţinerea aderării la UE a Croaţiei de intrarea ţării noastre în Spaţiul Schengen, mai consmneaza EvZ. „Toate acestea sunt pur şi simplu aberaţii, nu există în declaraţiile mele nimic care să certifice acest lucru.”, a spus Baconschi pentru Agerpres. “Toate aceste speculaţii nu au avut ca bază reală de pornire ce am spus, ci tot felul de tentaţii senzaţionaliste care, după cum se vede, nu fac decât să genereze confuzii”, a adăugat inca ministrul de Externe. Dupa cum observam, inca ministrul uita sa se refere si la gafa tampa privind“denuntarea unilaterala” a MCV, probabil tot o interpretarea aberanta a presei dar si a Comisiei Europene, care i-a dat un raspuns in doi peri, pe loc.
Deci, intelegem de la inca ministrul Baconschi ca toata presa – roman si straina – e cretina si a inteles gresit ce ingaima el dintre pulpele lui Plesu cu Nahoi tinandu-i strans microfonul. Bine, bine, dar si Traian Basescu, presedintele Romaniei, e la fel de cretin? Pentru ca iata ce scrie tot EvZ, intr-o alta relatare:
Preşedintele Traian Băsescu l-a contrazis pe ministrul de externe Teodor Baconschi în privinţa propunerii ca România să denunţe mecanismul de verficare şi cooperare și să blocheze aderarea Croației ca ripostă la refuzul de a fi admiși în Schengen.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat azi la şedinţa de Guvern că România nu poate denunţa unilateral mecanismul de cooperare şi verificare agreat cu autorităţile europene. “Ce vă propun să avem ca abordare comună, în primul rând ce vă propun să nu facem: România nu poate denunţa Mecanismul de Cooperare şi Verificare. De asemenea, România nu poate condiţiona sau nu este în politica noastră – poate s-o facă, dar nu este în politica noastră, pentru că am face exact ce ni se întâmplă nouă acum – nu este în politica noastră să blocăm accesul Croaţiei. Dimpotrivă, politica noastră externă susţine fără rezerve că statele din Balcanii de Vest trebuie să devină membre NATO şi UE“, a spus Băsescu.
Astfel, şeful statului l-a contrazis pe ministrul de externe Teodor Baconschi care declarase recent că România ar putea denunţa MCV ca ripostă la refuzul Franţei şi Germaniei de a ne admite în spaţiul Schengen. Recent, şeful statului l-a mai criticat pe ministrul Baconschi pentru declaraţiile sale. După ce şeful dipomaţiei afirmase că va pregăti o vizită a preşedintelui la Paris, Traian Băsescu a ripostat spunând că Baconschi a avut o iniţiativă nefericită.“Cred că a avut o iniţiativă nefericită, pentru că nu i-am cerut acest lucru. Nu i-am cerut să-mi aranjeze o vizită la Paris”, l-a taxat Băsescu pe şeful diplomaţiei.
Acum sa vedem ce zice si presa internationala, probabil la fel de “aberanta” si “senzationalista”:
În disputele privind aderarea la spaţiul Schengen, România ameninţă Croaţia”, titrează EUObserver cu referire la declaraţiile făcute de ministrul de externe român. “Lărgirea spaţiului Schengen nu are nici o legătură juridică cu mecanismul de verificare, scrie publicaţia de la Bruxelles, dar Olanda şi ţările nordice cred că o accelerare a lărgirii zonei fără frontiere ar anula stimulentul pentru continuarea reformelor şi ar ajuta bandele crimei organizate din România şi Bulgaria să pătrundă şi în alte state membre ale Uniunii”. “România este gata să denunţe tot, în cazul în care nu va fi admisă în spaţiul Schengen”, conchide ziarul ungar Nepszabadsag.citat de Rador.
Cotidianul “Sofia Azi” spune: “România acuză Bulgaria, fără niciun temei, de întârzierea aderării la Schengen. Însă românii uită că ceea ce spune ministrul de externe Baconschi este exact opusul atitudinii avute de guvernul bulgar, care nu şi-a criticat partenerii din UE- aşa cum a făcut Bucureştiul, ci încearcă să-şi îmbunătăţească criterii de aderare la Schengen”.
Nici presa din Croaţia nu a rămas indiferentă la spusele lui Baconschi, scrie si Cotidianul. De exemplu, cotidianul „Fokus” din Zagreb spune că “România încearcă un târg necinstit cu UE: aderarea României la spaţiul Schengen, contra votul României în favoarea aderării Croaţiei la UE”. Şi agenţia de presă croată Hina sancţionează România pentru ameninţările ridicole proferate de ministrul Teodor Baconschi: “”Prietenii” români încearcă să intre în Schengen via Croaţia”.
Şi mass-media din Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi Marea Britanie mustră România din cauza interviului de ieri acordat de ministrul de Externe român. „Le Parisien” ironizează tactica lipsită de viziune şi de diplomaţie a puterii de la Bucureşti: “Pentru a forţa decizia în privinţa aderării la Schengen, Bucureştiul apelează în mod previzibil la ultracunoscuta «Nu schimbaţi regulile în timpul jocului!»”. Iar site-ul de informaţii EurActiv spune că “România vrea ca statul croat să plătească pentru întârzierea aderării României la spaţiul Schengen. Înfuriaţi pe germani şi pe francezi pentru că se opun aderării ţării lor la Schegen, românii ameninţă UE cu blocarea aderării Croaţiei la UE şi cu denunţarea unilaterală a Mecanismului de Cooperare şi Verificare din domeniul Justiţiei”.
“Ar fi extrem de nechibzuit ca România să recurgă la metodele de represiune pe care le-a propus de ministrul român de Externe. Cred că această tactică de negociere s-ar putea să antagonizeze celelalte state membre”, a declarat si Richard Lewis, expert politic pentru Institutul de Studii Europene din Bruxelles. Lewis crede că declarațiile lui Teodor Baconschi referitoare la faptul că România ar putea bloca intrarea Croaţiei în UE, pe motiv că românii trebuie să respecte Mecanismul de Cooperare și Verificare, pe când, în cazul croaţilor, nu a fost nevoie de acest mecanism, nu reprezintă un argument în sine. “Ce face o altă ţară candidată (Croaţia) nu are nici o legătură cu ceea ce se aplică în cazul României. Mi se pare că observaţiile sale sunt făcute să împace un public român, dar există riscul ca acestea să aibă efecte inverse”, a mai spus expertul de la Bruxelles.
Ce sa-i faci… o lume de cretini si-un singur intelectual.
Bine-bine, si, totusi, daca toata lumea ii spune ca e prost, de ce nu pleaca acasa?
Dupa cum ati observat, ceea ce era de asteptat s-a intamplat: UE si la gara cu Schengen. Asta ma obliga pana la urma sa scriu comentariul pe care il tot aman despre “Esecul planetar al diplomatiei romane, de la Moldova la Schengen. Falimentul statului roman pe mana agentilor Soros”. Cam lung titlul dar am vrut si eu sa “dau un semnal”. Pana atunci, sa revenim la oile noastre, albe si negre:
Daca mai tineti minte (ma indoiesc ca a uitat cineva 🙂 ) exact in urma cu o saptamana facea mare tam-tam si la noi stirea internationala cu “discriminarea romilor” de catre romani, care vor reintroducerea termenul corect de TIGAN in actele oficiale si corespondentele cu alte state ale Romaniei. Basescu tocmai daduse un interviu in Financial Times, in care, de gura si mai ales, pentru urechile Occidentului, afirma ca nu va promulga legea privind revenirea la cuvantul corect de TIGAN, considerand-o “o mare greseala”. Cu ceva timp in urma, la Radio Romania Actualitati afirma exact contrariul, anume ca a fost “o mare greseala” introducerea cuvantului ROM (inventat de Soros in cadrul unei operatiuni complexe anti-Romania, inceputa de Andrei Plesu si Petre Roman si perfectionata de GDS si bursierii Soros infiltrati in structurile statului – nota mea). Retineti: FT, 13 decembrie. Explicam atunci De ce e Basescu obligat sa accepte tiganii romi. Santajul Schengen. Santajul Schengen executat de Soros si oamenii lui din politica bucuresteana si din presa internationala, livrat apoi pe masa presedintelui tot de oamenii Soros, respectiv de Baconschi si ai lui (sa numaram si bursierii Soros si ai Colegiului Noua Europa al lui Plesu plasati ca pitici de gradina in curtea Cotroceniului?!…).
Iata cat de simplu este manipulat presedintele: ca sa ajunga santajul in mapa presedintelui, cineva trebuie intai sa scrie cel putin un articol in presa internationala. Si atunci se gaseste un oarecare Rupert Wolfe Murray care scrie nu unul ci chiar doua articole, in doua publicatii occidentale diferite, cu ceva prestigiu. Este vorba de cotidianul de stanga britanic The Guardian, unde acesta scrie – retineti data – pe 8 decembrie There’s room for ‘Roma’ and ‘Romanian’ si – tot pe 8 decembrie – in Economist, o variatiune pe aceeasi tema, Ire of the Tigan (va recomand comentariile savuroase si inteligente din baza celor doua articole-comanda). Ideea este cea de mai jos. Citez din murraytura:
“If the Romanian state were to do away with this term it might strike a chord with nationalists but it would insult the Roma population and send an international signal that Romanians are prejudiced – not the kind of message that is needed when delicate negotiations about Romania’s entry into the EU’s visa-free Schengen area are underway.”
Acestea fiind aranjate, apoi, in mapa de care va spuneam a aparut o nota in care, cu bold, s-a putut spune: “MAI MULTE publicatii occidentale au sanctionat initiativa legislativa privind revenirea la termenul de TIGAN in loc de ROM, avertizand ca exista riscul serios al diminuarii sanselor Romaniei de a fi acceptata in spatiul SCHENGEN, o prioritate zero a tarii noastre. Propunem un semnal puternic la nivel international, prin intermediul unui alt cotidian occidental, prin care Romania sa dezavueze energic acest proiect de lege”. Adica, Soros da cu capul (in Occident), Soros plaseaza (pe masa presedintelui) si apoi, tot Soros centreaza (in FT). Oare trebuie sa mentionam ce Serviciu de Informatii al Extraterestrilor s-a laudat cu “reusita interviului din Financial Times” si al cui bursier si membru in Consiliului Director al carei Fundatii a fost seful lui? Bleah…
A, uitam sa va zic: Murray asta e un linge-blide pe la Plesu si ale lui, un freaca-menta ca strain prin Romania pentru ca in tara lui ar fi doar ceea ce este de fapt: un nimeni. Pe-aici se da producator de filme si, chiar de curand, prin octombrie, a pregatit pentru “guru”-ul tiganilor, Nicolae Gheorghe, cuvantul de deschidere la o Conferinta a Comisiei Europene desfasurata la Bucuresti, Cluj si Iaşi despre “Contributia fondurilor Uniunii Europene la integrarea romilor” unde s-au “manifestat plenar” Mircea Toma, Tatiana Mungiu si restul austro-ungurenilor lui Soros (vezi foto mai jos). Desigur, e de-a dreptul amuzant – dintotdeauna – cum “societatea in civil” a muncit din greu vreo doua zile planuind cum sa se cheltuie mai bine “fondurile saracilor romi” infulecand doua zile icre negre la Hotel Intercontinental. Pana si Murray recunoaste, sarcastic: “The lunch provided by the Intercontinental was excellent”. Si plata “gazdelor” si participantilor la fel!
Pai poate ar trebui sa amintesc si ca “ziaristul independent” Rupert Wolfe Murray, care combate energic si deontologic pentru drepturile sorosiste ale tiganilor este si… producator al unui film realizat, intamplator, (tot) pentru Fundatia “Societatii Deschise”, chiar despre bursierii Soros? 🙂 ))))
Pai nu era mai corect ca Guardian, acolo unde il descrie pe “independent” ca “a freelance writer based in Bucharest” sa adauge si o *: “freelance” pentru Soros. Ca sa stie bietii cititori cum devine povestea cu tiganiada “soroslance”-rul de trei parale.
Guvernul este de acord cu schimbarea denumirii de rom in tigan, anunta Iulian Urban zilele trecute, dupa trei ani de munca asidua pe acest subiect. Adevarul este ca asa l-am descoperit eu pe Iulian Urban: in campania pentru schimbarea denumirii de rom la loc, in cea de tigan. Totul a pornit de la un studiu al Civic Media, pe care il reproduc integral mai jos, din 7 noiembrie 2007, intitulat Romania in plin razboi axiologic: cum au devenit romanii romani/romi/tigani, in care se sustinea un DEMERS PENTRU PROTEJAREA IDENTITATII NATIONALE, si pe care l-am regasit cu placere pe site-ul senatorului PDL ceva mai tarziu. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. Alti senatori si deputati – dintre care se remarca Adrian Gurzau sau fostul secreatr de stat in ministerul Culturii Ion Antonescu – au inteles gravitatea apelului de acum trei ani si au constatat urmarile unei decizii ticaloase a ministrilor de Externe Andrei Plesu si Petre Roman, sprijiniti la nivel european de Reteaua Soros. Si astazi, iata, succesorul si pupilul celor doi, Teodor Baconschi, invoca acelasi ticalos Memorandum MAE (obtinut de Civic Media si publicat mai jos) pentru a nu se da curs initiativei aprobate de Boc. Urmare a actiunilor noastre, atat Urban cat si eu am intrat in vizorul CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), unde un palc de secretari de stat ne ciugulesc leii din buzunare ca pe seminte in timp ce dau pe banda sentinte de condamnare a libertatii de exprimare (cu care nu prea avem ce face ca nu mai suntem pe “vremea lui sefu'” ca sa le folosim la buda). Acum inteleg ca Urban e urmarit simultan si de tigani si de homosexuali, care stau calari pe dosurile lui Mircea Toma si Victoras Alistar sau mai stiu eu ce societar in civil, si urla ca din canal alaturi de sclavii de la Vox Pulica lui Vintu. Am descoperit iata, cum ne musca de fund unul dintre ei, speriat, la ora desfasurarii popoexhibitionistului “GayFest”, ca dupa tigani s-ar putea sa le vina si randul homosexualilor. Da, e adevarat! Cum de-ai ghicit, gaozar mic (vorba Presedintelui)? :). Reproduc cu mare amuzament ravasul alarmist pana la lacrimi al publifriciului lui Vintu, urmat de analiza mentionata mai sus, care, spre deosebire de maculatura Vox Publica, chiar e destul de serioasa. Si a generat, cu ceva efort si coalizare, o decizie inteleapta (poate singura) a Guvernului Boc: revenirea la termenul normal, din toate limbile europene, de TIGAN.
Homosexuali, broaşte, pravoslavnici, Urban, România
Nu-mi propusesem să scriu despre homosexuali în această Săptămînă Mare a lor, cînd are loc GayFest, sărbătoare ONG-istă încununată de Parada Diversităţii. Asta pentru că GayFest este şi trebuie să fie un eveniment normal într-o societate normală, în care e loc pentru toţi, care-i priveşte pe membrii şi simpatizanţii comunităţii şi de care se pot bucura, din multe puncte de vedere, şi ne-membrii sau non-simpatizanţii minorităţilor sexuale.
Filipica agramată a avocatului-senator Iulian Urban mă obligă, însă, la cîteva precizări – unele cu repetiţie. Nu voi comenta inepţiile alesului, Costi Rogozanu s-a ocupat deja.
Senatorul dă măsura realei lui surse de inspiraţie revenind, pe blog, cu un apel al lui Victor Roncea – un personaj pe care l-aş caracteriza mai degrabă în franceză sau engleză, pentru că limba română nu are destule cuvinte din familia celor pe care le-aş folosi. Un triumf exaltat al prostiei retrograde.
Homosexualii sunt pentru societate ceea ce broaştele sunt pentru un ecosistem – indicator de sănătate. Balta curată şi sănătoasă are broaşte suficiente – şi pentru prins libelule, şi pentru servit ca snack de către şerpi, şi pentru plăcute “madrigali amorosi” nocturne. Invaziile de alge, poluarea, seceta afectează imediat, şi în primul rînd, coloniile de broaşte.
La fel, cu cît societatea are o atitudine mai tolerantă, chiar apropiată faţă de comunitatea LGBT, cu atît se va arăta mai sănătoasă. Numesc societate sănătoasă una bazată pe principii şi instituţii ale democraţiei liberale, care se raportează la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca reper moral şi juridic, cu instituţii funcţionale şi transparente, cu leadership responsabil. Evident, nu prea e cazul la noi, din varii motive expuse în nenumărate feluri, aici şi aiurea. Cu cît e mai mare deficitul de democraţie (nu cel din legi şi instituţii, cel din capul oamenilor), cu atît membrii comunităţii LGBT vor avea mai mult de suferit. Cu cît vor fi mai marginalizaţi, cu atît societatea se îndepărtează de normele modelului social european.
Am remarcat că, aşa cum se temea, la un moment dat, Teodor Baconski (pe vremea cînd încă sprijinea “turnul înclinat” din Dilema Veche), românii adoptă euroscepticismul înainte de a deveni europeni. O sumedenie de voci, în sărăcirea accelerată dată de criză, se exprimă tot mai puternic împotriva sistemelor de valori adoptate de societatea românească în drumul ei către aderarea la Uniunea Europeană – din care decriminalizarea homosexualităţii şi condamnarea discriminării practicate la adresa acestora au devenit, totuşi, realităţi. Nu spun că a fi homofob înseamnă a fi automat duşmanul Europei (şi restul continentului e plin de homofobi), spun însă că a-ţi da singur cu barda-n ştiţivoiunde, ca societate, negînd un cîştig social evident (Iulian Urban fix asta face) înseamnă să fii maestru al artei tăiatului crăcii de sub picioare.
Derapajele extremiste de tipul celor invocate de tandemul Urban-Roncea sunt, din fericire, tot mai rare – doresc, totuşi, să atrag atenţia apologeţilor acestui tip de discurs că:
Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!
Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:
– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –
7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.
8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11
9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”
10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?
11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.
Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, laCivicMedia.ro
Prezent ieri la lucrarile Consiliului PDL – Bucuresti, Cristi Preda, GDS-istul ajuns pe liste europarlamentar PDL si ramas “la baza partidului”, dupa cum ii place sa afirme, a vorbit si a vorbit si a vorbit, depasind timpul firesc alocat unei interventii dar fiind ascultat politicos si cu indulgenta de audienta si de Elena Udrea, candidatul la sefia organizatiei. Toata lumea se astepta sa tune si fulgere, asa cum anuntase ca va face prin presa, respectiv pe Ziare.com. Cand-colo, observatii tip BOB (Biroul Organizatiei de Baza al PCR) cu referiri la “oamenii muncii de la sate si orase”, respectiv: “Un partid popular este un partid al oamenilor de rand si vom castiga vorbind limba oamenilor de rand si nu vorbind cum ne dicteaza sefii”. Singura critica aluziva mai piparata a fost ca pentru alegerile din 2012 este nevoie de oameni credibili, nu de oameni care intra in cursa electorala “sa se apere de calomnii”.
Nici n-a cantat cocosul de trei ori, si, la fel ca colegul sau de grup de interese, Gaby Liiceanu, s-a aruncat ca un leu pe blogusorul lui ca sa se lepede de Elena Udrea. Foarte barbatesc, lupta sa se duce tot pe la spate, dupa cum a invatat pe la Colegiul Noua Europa al “maestrului” Plesu, prin referiri alunecoase si intelectuoase, fara a o spune pana la capat verde-n fata (deh, rosu ramane culoarea lui preferata). Care este buba? Elena Udrea va candida la Primaria Capitalei! Si ce zice pe blog scriitorasul cel viteaz? Ca: “există trei lucruri pe care nu am apucat să le spun la reuniunea de dimineață, din lipsă de timp“.
“Acestea ar fi următoarele:
1. Poate că ar fi bine, atunci când există o cursă cu un singur candidat, ca alegerea să nu se mai țină, recurgându-se la proclamarea directă a victoriei unicului înscris. Nu ar fi o inovație. Așa prevedea, de pildă, legea electorală adoptată în 1919 pentru alegerile din Transilvania și care a funcționat până la legea din 1926.
2. Pentru a avea candidați credibili în 2012, este nevoie de alegeri primare. Cine are ambiția de a candida cu sprijinul PDL ar putea să își probeze ideile în confruntări directe cu ceilalți membri. Nu sondajele, nu aranjamentele de culise, ci votul militanților și al simpatizanților ar putea decide cine e mai bine plasat. Pe de altă parte, Vasile Blaga avea dreptate să spună că e nevoie urgentă de lansarea la apă a candidaturilor. Nu doar la București.
3. Cred, în fine, că e bine ca la cursa pentru Primăria Capitalei să fie avut în vedere un bucureștean get-beget, născut și crescut aici. Patriotismul local, care funcționează de minune în alte locuri din țară, poate fi o carte câștigătoare și la Bucuresti.”
Lipsa de timp? Dupa ce ai vorbit aproape 10 minute, nu te mai lasa cineva inca 30 de secunde?
Sa revenim la punctul 3. Cum credeti ca si-a inceput discursul la Consiliul PDL colegul sau de GDS Dorel Baconschi? “Sunt bucurestean get-beget. Nascut, iar nu facut”. Spiritual, nu?
Dar si Preda si-a inceput discursul la fel, tinand sa ne spuna ca este bucurestean de cartier… Poate-l incearca si pe el un gand, mai stii?!
Pe scurt: baietii infiltrati de Patriciu si Plesu-n PDL isi dau seama ca ascensiunea Elenei Udrea pe scena politica romaneasca, prin castigarea Primariei Capitalei, chiar ar putea duce si mai departe. Si atunci, tanjesc la aceeasi pozitie, cu speranta desarta de a-l instala pe Dorel la Cotroceni. Pe banii PDL, desigur, ca Soros si-i tine cam la ciorap in ultimul timp.
Dar eu am urmatoarea propunere, democratica ca asa se poarta: Sa intre in cursa Dorel din partea “polului de dreapta”, ca candidat al Fundatiei “Crestin Democrate” (ce, si UDMR e “asociatie culturala”!) si Elena Udrea din partea PDL (sau chiar independenta ca Elena Basescu). Si sa lasam “oamenii de rand” ai lui Cristinel Preda sa decida. Ce ziceti, va bagati? Am auzit ca si PAM (Partiduletul “Alina Mungiu”) l-ar sustine, tot pe la spate, pe Dorel. Sa vezi victorie, atunci! 🙂 🙂 🙂
PS: Sa mai amintim si cum, cu acelasi curaj revolutionar, fara a da nume dar plangandu-i de mila lui Mirciulica Geoana, Cristi Preda o acuza pe Elena Udrea de “leninism” pentru ca el nu voia sa respecte disciplina de partid. Ca orice rebel “guevarist” de talia lui… Victoras Ponta. Iata:
“Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid. Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.” PAM-PAM
Am lasat intentionat, fara alte adaugiri, titlul de mai sus, care produce frisoane oricarui roman, desi este vorba de un editorial scris de Ion Cristoiu in urma cu 20 de ani, la data semnarii primului Tratat al Puterii instalate dupa lovitura de stat din 1989, a “Frontului Salvarii Nationale”, care avea sa fie si ultimul Tratat din istoria existentei nefastei Uniunii a Republicilor Sovietice Socialiste. Un editorial valabil si azi, cu mici modificari onomastice.
Nimic nu e intamplator. Desi Petre Roman a fost primul sef de Guvern din lume care a recunoscut “independenta” Republicii Moldova, o inventie geopolitica stalinista, dupa semnatura pusa ulterior de blestemul Romaniei, Ion Iliescu, alaturi de cea a trilateralului Mihail Gorbaciov, Dumnezeu nu a vrut ca acest Tratat nenorocit sa fie ratificat, pentru a se consfinti oficial de catre romani raptul istoric al Pactului Hitler – Stalin. Ne-a mai dat o sansa: URSS s-a spulberat inainte ca Tratatul sa ajunga in Parlamentul Romaniei. Au mai trecut insa sase ani si tradarea a fost dusa aproape pana la capat de catre alt presedinte nevolnic al Romaniei mici: Emil Constantinescu, originar din Tighina, care a semnat la indemnul “tovarasei colonel” Zoe Petre si a ministrului de Externe Adrian Severin ticalosul Tratat cu Ucraina. Iar zilele trecute s-a completat barbaria si prin semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova, de catre ministrul Teodor A. E. Baconschi si premierul moldovean (asa-si zice el) Vladimir Filat, intr-o continuitate perfecta a Pactului amintit, daca tinem cont ca de data aceasta cei doi ministri s-au combinat intr-un gretos cocktail Molotov iar Ribbentrop a fost inlocuit cu brio de frau Merkel (Chiar ii credem pe nemti ca ne vor baga in Schengen si, pe deasupra, vor “rezolva” conflictul din Transnistria? In folosul cui?) Nu degeaba am facut acest pomelnic “romanesc” de mai sus. Toate persoanele implicate in aceste cedari ale Romaniei, dar absolut toate, au legaturi directe, de sange sau obedienta, cu marea putere rosie de la Rasarit. Intamplator?
Public asadar acest editorial din cartea lui Ion Cristoiu care reuneste articolele sale din anii ’90 – O lovitura de stat prost mascata – lucrare care se va lansa sambata, la ora 13, la Targul Gaudeamus. Este chiar o pagina de istorie, o istorie a tradarilor Romaniei, poate uitata de multi dintre politicienii guralivi de azi. De aceea, probabil, se si repeta. Pentru ca ce altceva decat o noua decadere a Romaniei este semnarea Tratatului de frontiera cu inventata Republica de peste Prut, un act contestat vehement chiar si de catre presedintele de la Chisinau, Mihai Ghimpu?! “Întreaga scenă, uşor penibilă, ne dezvăluie, dacă mai era nevoie, atmosfera de amatorism, în care s-a pregătit Tratatul, dacă nu cea de vasalitate în care a fost semnat”, concluziona Ion Cristoiu cu 20 de ani in urma privind actul murdar semnat de Romania cu URSS. Ce s-a modificat de atunci? Se pare ca doar cateva initiale: URSS s-a preschimbat in UE…
Nu ratati in curand aici: Cum analizele Ziua din ultimii zece ani se regasesc in relatarea geopolitica a lui George Friedman de la Stratfor despre Rusia si rolul Basarabiei la Marea Neagra, un interviu de azi cu Ion Cristoiu si doua editoriale-bomba de ieri: despre maresalul Ion Antonescu si rafuiala gazetarului cu raposatul rabin-sef Moses Rosen.Si, evident, dezvaluirea secretului lui Adrian Paunescu, alt originar din Basarabia. Pana atunci, ramane intrebarea:
Adevărat s-a cedat Basarabia?
S-a stabilit demult că elementele bisericeşti au un efect liniştitor, ba chiar narcotizant, asupra omului.
Acest adevăr explică, poate, de ce în atmosfera de ouă roşii, cîntări line şi lumînări transmise în direct de Televiziunea Română, într-un efort de a înlocui ideologia de partid cu ideologia bisericească, a trecut aproape neobservat unul dintre momentele stranii ale istoriei noastre postbelice:
Semnarea la Moscova a Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S.
De ce trebuie să apreciem astfel acest eveniment?
Foarte simplu.
Documentul, pregătit de o vizită anterioară a ministrului nostru de Externe, domnul Adrian Năstase, consfinţeşte frontiera dintre România şi U.R.S.S. stabilită prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. Potrivit acestuia din urmă, raporturile teritoriale dintre tara noastră şi Uniunea Sovietică urmau a fi cele hotărîte prin ultimatumul sovietic din iulie 1940, consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939. De reamintit, dacă mai e nevoie, că Tratatul de pace de la Paris confirmă apartenenţa la U.R.S.S. a străvechilor teritorii româneşti, Basarabia şi Bucovina. Altfel spus nedreptatea istorică făcută României în urma înţelegerilor între cei doi mari dictatori ai Europei: Hitler şi Stalin.
Putem spune astfel că semnarea Tratatului cu U.R.S.S. în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1991 reprezintă renunţarea oficială de către România la Basarabia şi Bucovina.
Sau, ca să fim mai exacţi, o nouă cedare a Basarabiei.
O abdicare de către întreaga ţară
Am fi nedrepţi dacă am pune exclusiv pe seama domnului Ion Iliescu povara acestui moment greu al istoriei noastre din ultimul timp. Gestul iscălirii de către mîna preşedintelui n-a fost decît supunerea la un protocol. Noua cedare a Basarabiei şi a Bucovinei cade în responsabilitatea întregi puteri de azi. Să nu uităm că Tratatul a fost pregătit de domnul Adrian Năstase, ministrul nostru de Externe. Executivul e astfel responsabil, alături de Instituţia prezidenţială, în realizarea acestui act greu de imaginat. Răspunzători sînt însă şi Parlamentul, şi toate forţele politice, şi presa care, cu cîteva mici excepţii (România liberă, Dreptatea) n-a tras din timp semnatul de alarmă asupra celor ce se pregăteau în culise.
Responsabili sîntem şi noi toţi.
Nu numai cei ce au votat la 20 mai 1990 Frontul Salvării Naţionale, dar şi cei care au optat pentru alte partide sau nu s-au prezentat la urne. Pentru că domnul Ion Iliescu ar fi ezitat să-şi pună semnătura pe un asemenea document dacă ar fi ştiut că îşi va ridica împotrivă întreaga societate românească. Din nefericire, chestiunea Basarabiei nu pare să fi depăşit în conştiinţa noastră colectivă momentul siropos al îmbrăţişărilor patetice, al podurilor de flori, al lirismului ieftin, al iniţiativelor culturale prăfuite.
Atinsă de o criză profundă, societatea românească n-are forţa de a se pronunţa ferm într-o chestiune de interes general, care depăşeşte interesele de moment. Energia noastră naţională s-a epuizat, pe vreo jumătate de secol, în revolta din decembrie 1989. Ce-a mai rămas din ea se consumă azi în eterna văicăreală cotidiană, în ieftine scandaluri de presă, în dispute balcanice. Trăim cu spaima în sîn la o eventuală pretenţie teritorială a Ungariei.
Cum s-ar crede că am putea sfida un colos de proporţiile Uniunii Sovietice?
Gestul de abdicare de la Moscova nu e numai al domnului Ion Iliescu.
El aparţine ţării întregi.
Păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin
Polemizînd cu unii critici, preşedintele ţării a precizat că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi fost un act iresponsabil.
Sîntem întru totul de acord cu domnia sa. Problema teritoriilor de peste Prut trebuie judecată la rece. Luciditatea politică ne demonstrează limpede că a ridica în acest moment intern şi internaţional problema trecerii la România a Basarabiei şi Bucovinei ar fi sinonim cu un gest de sinucidere naţională. Desigur, sovieticii au declarat nul şi neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov. De aici nu decurge însă în mod automat voinţa acestora de a trage şi consecinţele practice ale tezei teoretice.
Ceauşescu a cerut acest lucru la Congresul al XIV-lea. Pretenţia lui i-a grăbit prăbuşirea. E limpede că păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin e obiectivul nr.1 al actualei conduceri sovietice. Desprinderea şi a unei neînsemnate bucăţi de teritoriu din moştenirea lăsată de înaintaşii comunişti ar însemna pentru Gorbaciov sfîrşitul politic, şi poate nu numai. Din punct de vedere economic şi social-politic, preşedintele sovietic poate face orice. El se poate avînta chiar în lupta pentru abolirea comunismului. În nici un caz el nu poate lăsa să se destrame Uniunea Sovietică. Sentimentul de mare imperiu domină istoria Rusiei. El e valabil şi acum. De acesta trebuie să ţină cont orice forţă politică, orice conducător, indiferent de viziunea sa asupra societăţii.
În acest context apare clar că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi declanşat din partea Moscovei o ostilitate greu de prevăzut în consecinţele sale concrete. Iritarea agenţiei TASS în faţa Moţiunii de protest a Convenţiei F.S.N. e un semnal destul de concludent. Mai mult ca sigur am fi asistat la o înteţire a activităţi iredentismului maghiar, Ungaria conturîndu-se în ultimii ani, in pofida declaraţilor sale prooccidentale, ca vîrf de lance al intereselor sovietice în Europa de Est. Cu un serviciu secret încropit în grabă, pe ruinele fostei instituţii, România e un teritoriu la discreţia agenţilor străini. Avînd posibilitatea să opereze aproape nestingherite în spaţiul nostru naţional, serviciile secrete străine ne-ar fi pricinuit multe bătăi de cap. Cine ştie ce momente aberante, imposibil de explicat în chip raţional, ne-ar fi aşteptat în perioada urmînd declaraţiei noastre de revendicare a teritoriilor de peste Prut!
Să adăugăm acestora şi un lucru la fel de important.
Din punct de vedere economic, depindem în continuare de materiile prime venite de la sovietici. Revendicarea Basarabiei ar fi putut duce la o gîtuire a traficului dinspre U.R.S.S. Ceea ce ar fi adîncit pînă la proporţii uriaşe criza noastră economică şi ar fi pus la îndoială înseşi procesele pe care le parcurgem.
Revendicarea Basarabiei ar fi fost imposibilă şi prin raportare la contextul internaţional. Numeroase semne din ultimul timp ne demonstrează interesul Vestului pentru păstrarea colosului sovietic. Prezenţa lui James Baker la Moscova în chiar zilele referendumului unional a însemnat, în limbaj diplomatic, o aprobare de către S.U.A. a acţiunii puse la cale de U.R.S.S. Echivocul occidental în ce priveşte statele baltice e o dovadă lămuritoare. Dacă acestea, deşi sprijinite în S.U.A. de un puternic lobby, sînt mereu potolite în tentativele lor de independenţă, e dificil de presupus că Basarabia ar fi putut beneficia de vreo bunăvoinţă.
Nici pe planul intern al Basarabiei nu sînt condiţiile unei întoarceri la patria mamă. Istoria a operat pe acest teritoriu românesc mutaţii social-politice şi economice fundamentale. Politica de rusificare dusă de Moscova a adus aici, din altă parte, o populaţie numeroasă, din care provin marea majoritate a specialiştilor din diferite domenii.
În lupta împotriva conducerii actuale a Republicii Moldova, spectrul unirii cu România e un argument forte al rusofonilor.
Uşor de imaginat ce-ar face aceştia în cazul unei revendicări răspicate din partea României!
Presedintele Mihai Ghimpu, a declarat astazi ca premierul Vlad Filat nu a avut mandatul necesar pentru a semna Tratatul privind regimul de frontiera cu Romania, semnat zilele trecute la Bucuresti, transmite portalul Basarabeni.ro.
Presedintele a calificat acordul drept unul ilegal si neconstitutional, astfel incat ar putea sa nu fie ratificat in viitorul Parlament. “Eu nu am stiut despre acest acord. Ministerul de Externe nu m-a informat, desi asa se cuvine. Nici Filat. El trebuia sa discute cu mine si nu invers”, a declarat vizibil iritat Mihai Ghimpu.
“Nu sunt suparat pe Filat, eu sunt presedinte si eu sunt primul care raspunde de respectarea Constitutie. Vlad Filat si ministrul de Externe, Iurie Leanca, se cred atotputernici, atunci cand si-au atribuit responsabilitatea semnarii acestui document cu partea romana”, a mai declarat Ghimpu.
“Atat timp cat documentul nu a fost ratificat de Parlament, eu nu pot sa-l atac la Curtea Constitutionala”, a precizat Mihai Ghimpu.
Unimedia.md transmite: Filat a facut abuz de functie
Președintele interimar, Mihai Ghimpu, îl acuză pe prim-ministrul Vlad Filat că acesta nu avea dreptul să semneze Tratatul privind regimul de frontieră între Republica Moldova și România. ”A făcut abuz de funcție, iar de aici rezultă că tratatul este ilegal și necostituțional”, a declarat Ghimpu azi, 16 noiembrie.
UPDATE Mediafax via Timpul.md: Baconschi stia de ieri ca vor fi probleme cu Tratatul
Preşedintele Comisiei de politică externă din Camera Deputatilor, Attila Korodi (! – nota mea), a declarat, marţi, că ministrul Teodor Baconschi a explicat luni seară, la întâlnirea cu deputaţii, că nu sunt probleme în ceea ce priveşte semnarea Tratatului privind regimul frontierei cu Republica Moldova.
“Ministrul ne-a spus că sunt voci care susţin că este în neregulă modul de semnare a Tratatului privind regimul de frontieră. El ne-a asigurat că nu este aşa, că, potrivit jurisprudenţei şi potrivit procedurilor internaţionale, semnarea Tratatului în urmă cu o săptămână de către dânsul şi premierul Vlad Filat nu prezintă nicio problemă”, a spus Korodi.
January 6th, 2011 
VR 
Presedintele Traian Basescu se va afla azi, la ora 21.00, in direct la Televiziunea nationala, la o Editie Speciala anuntata chiar ieri de TVR, cel mai probabil la solicitarea Presedintiei, dupa ce a devenit clar ca Romania isi da cu stangul in dreptul la Schengen. In cazul de fata, daca dreptul (sau dreapta) e (a lui) Basescu, stangul este inca ministru/l de Externe, si poarta numele de Baconschi. Supranumit ministrul-jacuzzi, teologul uns cu toate alifiile, este, de fapt, un alt biet rebut “de elita” emanat in serie pentru MAE de cooperativa de papagali a lui Soros, dupa deja celebrii Ungureanu si Cioroianu si, cu voia dvs, ultimul (sau primul?) pe lista, insusi bulibasa Plesu, al caror ministeriat anti-Romania s-a incheiat cu cate o demisie de caciula. Nu acelasi sfarsit vrea sa-l aiba pretendentul la scaunul lui Basescu, de la Cotroceni sau al Elenei Udrea, la Capitala, sau macar la scaunul lui Plesu, la Noua Europa. El ar vrea sa-i ceara Boc demisia, ca si cum prim ministrul nu ar putea sa-l demita direct. Desigur, Baconschi isi inchipuie ca santajul deja declansat de aparatul de propaganda al GDS va functiona si de data asta, pentru a-i acoperi gafele incomensurabile din ultima perioada. Ramane de vazut, live la TVR, de la ora 21.00.
Posted in 
Tags: 
