Calin Cosmaciuc: Un “fixer” e un jurnalist local (de cele mai multe ori) care face toate aranjamentele pentru ca alti jurnalisti, straini (de obicei TV) sa-si poata face povestea pentru care calatoresc in tara fixer-ului. Desi lipseste din manualele de jurnalism, despre fixing se scriu articole si se fac studii. Cu un fixer experimentat, ai toate sansele sa faci un reportaj de zece ori mai bun decat televiziunile locale, desi nu cunosti mare lucru despre subiect si despre tara in care calatoresti. Asta se aplica si in Romania, unde- desi povestile interesante nu lipsesc-din ce in ce mai putini ziaristi locali pleaca pe urma lor pentru a le cerceta in adancime. O fac altii, veniti de la sute sau mii de kilometri (…)
Fixing romanesc
Multe dintre reportajele TV filmate in Romania care au ajuns sa fie citate de presa din Romania au fost lucrate cu ajutorul unor fixer-i locali. De la subiecte sociale-penale (de ex: trafic de persoane) pana la subiecte de actualitate (alegeri, summit NATO, baze SUA in Romania etc).
Ziaristii straini angajeaza fixer-i romani pentru a fi cat mai eficienti, cu costuri mici. Incepand de la predocumentare (site-urile de stiri si oficiale si ziarele romanesti nu prea au versiuni actualizate in engleza), continuand cu oficialii romani si cu unele surse (care, rar, vorbesc o limba de circulatie internationala) precum si cu birocratia locala (de multe ori jurnalistul trebuie sa faca cereri scrise si sa incinga telefonul pentru a obtine un banal interviu cu un purtator de cuvant, parte necesara a reportajului-preluata de fixer) si multe altele, puse cap la cap, arata clar ca e mai util pentru echipele straine sa plateasca un fixer decat sa stea 3-4 zile in plus in Bucuresti. In cazul reportajelor de investigatie, timpul ar fi si mai mare, deci si costurile (hotel, masina etc).
Reportaje”profi”
In 99 la suta dintre cazuri numele fixer-ului nu apare pe “generic”- printre autorii articolului sau reportajului radio/TV. Pentru unii jurnalisti, care lucreaza din cand in cand ca fixer-i, poate fi o problema, care pleaca, probabil, de la orgoliul semnaturii. Fixer-ul nu are statut oficial de colaborator sau de correspondent. Cateodata, destul de rar, fixer-ii sunt tratati, neprofesionist, cu superioritate, de catre reporter. Alteori, plata pentru serviciile lui ajunge cu intarziere. Din cate stiu, astea sunt exceptii, nu reguli.
Daca se intalnesc o echipa buna si un fixer care-si stie meseria, rezultatul e un reportaj mai bun decat cele facute de presa locala. In comparatie cu televiziunile romanesti, axate pe o actualitate nedusa in profunzime si pe talk-show-uri, nici n-ar fi foarte greu sa vii de la o mie de kilometri distanta, dar sa filmezi, cu ajutorul unui fixer local, un reportaj mai bun.
Am lucrat in ultimii ani (si) ca fixer, pentru televiziuni occidentale. Unul dintre subiecte, povestea matusii Tamara, a primit un premiu pentru cel mai bun reportaj TV in Germania. Am lucrat cu un fixer local in Israel, ca trimis special al Evenimentului zilei la conflictul dintre Armata israeliana si Hezbollah (2006).
Genial panoul de santier pus de satenii din Marginea, cei care, dusi cu vorba de autoritati, si-au construit un pod singuri. „Santier in lucru. Constructor: Societatea civila. Termen de executie: 1 zi. Data inceperii: 06.02.2009. Data finalizarii: 07.02.2009”. In comuna suceveana podul de piatra peste paraul Sucevita a fost luat de ape in iulie anul trecut, iar ruta ocolitoare, au spus ei, e un dezastru. Podul lega cele doua parti ale comunei, fiind in acelasi timp pe ruta DN 17 A Radauti-Campulung Moldovenesc. Autoritate responsabila: Compania Nationala a Drumurilor si Autostrazilor din Romania. Li s-a promis ca va fi reconstruit repede, insa n-a fost asa. Satui de asteptare, oamenii l-au ridicat singuri, dar din lemn. Din ziua in care au pus mana de la mana-si oameni si firme si chiar si alesi locali-si au facut treaba autoritatilor, acestea au inceput sa reactioneze. Insa nu va ganditi ca au grabit ridicarea unui pod de piatra. Nu. Lovit in orgoliu, micul monstru birocratic a inceput sa imparta amenzi si amenintari penale. Motivul: podul de lemn n-are autorizatie. Cativa cetateni-printre care numitii Arcadie Boicu si Ghita Mafteian, foarte implicati in proiectul „societatii civile din Marginea”-au fost instiintati ca risca sa infunde puscaria, intre 1 an si 3 ani. Pana atunci, „organele” ii dusesera cu vorba pe sateni, care intai au intrebat, pe urma au asteptat, apoi au protestat. Cand au vazut ca nu mai e nimic de facut, au actionat. Mai nou, autoritatile din Suceava au inceput sa faca publice demonstratii stiintifice care probeaza ca podul de lemn n-are cum sa fie la fel de sigur ca unul de piatra. Marea descoperire e transmisa sub forma unui „avertisment catre populatie” de catre Sistemul de Gospodarire a Apelor Suceava, filiala a Administratiei Nationale Apele Romane. Sigur ca e provizoriu, iar satenii si-au asumat riscuri cand au construit un pod din lemn, dar aveau de ales? Pana la urma, chiar si primarul-care-i avertizase initial sa nu se apuce de treaba-si-a dat seama ca oamenii au ajuns la capatul rabdarii, asa ca a taiat panglica la terminarea podului. Nu sunt acoperiti legal si sunt singuri in fata unui mecanism birocratic a carui preocupare, o arata reactiile autoritatilor, e nu sa reconstruiasca repede un pod de piatra, ci sa-i pedepseasca pe cei care au indraznit sa miste-n front. Doamne fereste sa se intample vreo nenorocire cu podul de lemn de la Marginea, pentru ca atunci vor fi gasiti repede vinovatii de serviciu-Boicu, Mafteian&Co. In rest, toti cei platiti (si) din banii marginenilor, adica functionarii de stat, sunt acoperiti. Pana si firma constructoare, care ar avea de incasat 3,8 milioane lei pentru a reface podul, s-a pus la adapost. Motive si promisiuni spuse satenilor: intai ca a trebuit conceput un nou proiect din cauza inundatiilor, apoi au fost conditiile meteo-iarna, dar, stati linistiti, “vom termina podul mai devreme cu o luna”, adica in iulie 2009. Vestea buna pentru satenii din Marginea e ca au reusit sa atraga atentia tuturor, si asta nu numai in Suceava, ci si la nivel national-de la presa pana la Guvern. E si o veste rea in asta, fiindca-asa cum arata declaratia premierului Boc, care a spus ca “ e de apreciat solidaritatea oamenilor, dar nu trebuie sa eludam cadrul legal” – o judecata in litera legii e impotriva lor. Insa daca o iei doar ca un efect, ca o reactie la nesimtirea cu care au fost tratati si ca o ultima solutie de a-si rezolva problema, atunci nu poti sa spui decat ca satenii au facut ceea ce trebuia facut si sa saluti mica revolutie de pe DN 17 A.
Monitorul de Suceava: Podul de lemn construit la Marginea într-o singură zi, funcţional
de Sandrinio NEAGU
Podul de lemn ridicat de sătenii din Marginea pe un drum naţional este exemplul cel mai elocvent al lipsei de implicare a statului în problemele comunităţilor locale. Este o palmă dată autorităţilor de un sat care a dovedit că în doar o singură zi se poate construi o cale de legătură civilizată şi cu cheltuieli nu foarte mari.
Imuni la dosarele penale promise de reprezentanţii unor instituţii sucevene, sătenii din Marginea au reuşit să inaugureze podul de peste râul Suceviţa după numai o zi de muncă efectivă. Acum, podul de lemn ridicat pe drumul naţional 17 A, care face legătura între Rădăuţi şi Câmpulung Moldovenesc, a devenit mândria unui sat întreg. Efortul comunităţii locale a fost imortalizat într-o pancartă amplasată pe malul stâng al râului Suceviţa. „Constructor: societatea civilă. Termen de execuţie: 1 zi. Data începerii: 06.02.2009. Data finalizării: 07.02.2009”, este mesajul de mândrie al mărginenilor. Oamenii spun că podul este trainic şi că cei care îl traversează nu riscă absolut nimic. „L-am testat la o greutate de 10 tone, dar pentru siguranţă l-am limitat la maşini de până la 2,5 tone. Toată lumea este mulţumită acum pentru că poate traversa de pe un mal pe celălalt în condiţii civilizate”, a spus Ghiţă Maftian, unul dintre cei care a pus şi suflet şi bani la ridicarea podului de lemn. Şi pentru că măsurile de siguranţă sunt considerate importante, oamenii din Marginea au adus sare şi nisip la cele două capete ale podului. Şi ca totul să fie util, au lăsat lopeţi şi greble pentru a le veni în sprijin şoferilor, în cazul în care se formează polei pe pod sau în apropierea acestuia. A costat 30.000 de lei şi a fost inaugurat cu fast Aşa cum au promis în momentul începerii lucrărilor, sătenii din Marginea au finalizat construcţia în decurs de numai o zi. Sâmbătă, peste 200 de oameni au ţinut să fie prezenţi la inaugurare. „Domnul primar a fost alături de noi şi a tăiat panglica inaugurală. E o realizare mare pentru comuna noastră. Eu personal am fost înştiinţat că risc între unu şi trei ani de închisoare pentru că am fost iniţiator la o construcţie ilegală. Le-am spus că trei ani nici nu înseamnă prea mult, dacă ştiu că am făcut un bine pentru comunitate”, a mărturisit Arcadie Boicu, unul dintre reprezentanţii societăţii civile din Marginea. Pentru că nimeni nu a ţinut o evidenţă strictă, suma cheltuită la ridicarea podului de lemn nu se ştie cu exactitate. Din estimări se pare că ar fi vorba de aproximativ 30.000 de lei (300 de milioane de lei vechi). Totuşi, nu toţi banii au fost cheltuiţi. Gheorghe Olărean, un alt bărbat din Marginea implicat în acest proiect, a precizat că mai sunt 6.000 de lei necheltuiţi. „Am vrut să cumpărăm semafoare cu aceşti bani, dar până la urmă am renunţat. Probabil că aceşti bani îi vom dona”, a spus Olărean. Între timp, podul a şi fost vopsit, alb cu verde, iar la fiecare capăt a fost montate limitatoare de înălţime şi de greutate, iar cei care au participat la construcţia vin pe rând în zonă pentru a verifica dacă nu au apărut probleme. Sătui de promisiunile autorităţilor Construcţia podului de lemn pe drumul naţional 17A, care face legătura între Rădăuţi şi Câmpulung Moldovenesc, a fost decisă de localnicii din Marginea după ce lucrările de reabilitare a vechiului pod, distrus în urma inundaţiilor de la sfârşitul lunii iulie 2008, au bătut pasul pe loc. În plus ruta ocolitoare a devenit aproape impracticabilă, iar răbdarea sătenilor a ajuns la limită. „Ne-au tot promis că repară ruta ocolitoare şi că se apucă de lucru la noul pod. I-am tot aşteptat, dar pentru că nu s-a mişcat nimic am decis să ne apucăm noi de treabă. Dacă ştiam că ne tot păcălesc, făceam podul mai de mult”, a mărturisit Ghiţă Maftian. Potrivit proiectului finalizat abia pe 9 decembrie 2008, noul pod de la Marginea va costa 3,8 milioane de lei, iar inaugurarea este programată în luna august a acestui an. Şoferii, avertizaţi că riscă traversând acest pod Prefectul de Suceava, Ovidiu Doroftei, a declarat că cetăţenii care au iniţiat construcţia acestui pod urmează să fie cercetaţi de autorităţi pentru privind nerespectarea legislaţiei care reglementează drumurile publice. Doroftei a spus că, chiar dacă „lăudabilă”, acţiunea îmbracă aspecte penale. “Acel pod constituie un pericol real, neexistând nici un fel de aviz şi nici un proiect care să fi fost avizat. Şoferii care traversează acest pod îşi asigură riscuri majore”, a spus prefectul de Suceava. Ovidiu Doroftei a recunoscut că situaţia a fost determinată şi de “lipsa de coordonare” a reprezentanţilor CNADN, care nu s-au preocupat de întreţinerea rutei ocolitoare.
“New entry” pe piata ziarelor online: Stirile Mele . Autorii spun ca propun personalizarea, astfel incat vizitatorii site-ului vad numai stirile din domeniile care ii intereseaza si, la fel, pot primi pe e-mail numai stirile din domeniile pe care le aleg. Site-ul e rezultatul unei asocieri intre cinci persoane fizice si firme cu experienta in presa, comunicare si marketing, care estimeaza pentru primul an o investitie situata intre 25 de mii si 50 de mii de euro. Ziarul chiar arata bine: aerisit, grafica practica-fara “floricele”, sectiune foto dinamica, stirile cele mai importante din toate domeniile-incepand cu actualitate, politica si business-plus sectiuni de curs valutar si meteo vizibile.
May 18th, 2010 
VR 
Calin Cosmaciuc: Un “fixer” e un jurnalist local (de cele mai multe ori) care face toate aranjamentele pentru ca alti jurnalisti, straini (de obicei TV) sa-si poata face povestea pentru care calatoresc in tara fixer-ului. Desi lipseste din manualele de jurnalism, despre fixing se scriu articole si se fac studii. Cu un fixer experimentat, ai toate sansele sa faci un reportaj de zece ori mai bun decat televiziunile locale, desi nu cunosti mare lucru despre subiect si despre tara in care calatoresti. Asta se aplica si in Romania, unde- desi povestile interesante nu lipsesc-din ce in ce mai putini ziaristi locali pleaca pe urma lor pentru a le cerceta in adancime. O fac altii, veniti de la sute sau mii de kilometri (…)
Posted in 
Tags: 
