Victor Roncea Blog

La jumatatea lunii trecute, ziaristul specializat pe media la Adevarul, Catalin Cocos, a inceput sa fie hartuit de conducere intr-un mod ce-i aminteste si lui, si mie, de anii ’90 ai fostei Scantei. Pentru ca a refuzat sa atace in stilul guzganului de stadioane Cartianu (care i-a speriat unui prieten motanu’) i-au luat calculatorul, apoi i-au mutat si biroul (de fapt l-au pus la altul, mai mic) iar colegilor din redactie le-au blocat accesul la site-urile care relatau aberatia, dupa modelul bolsevicilor de la Chisinau. Cu toate acestea, rezista eroic. Cazul sau a fost preluat de MediaSind. Vedeti relatarile sale tragi-comice mai jos.
Acum, aflu ca externista Luminita Bogdan, o ziarista de prima mana, cu care am fost si la Chisinau si la Kiev, a fost pusa in situatia de a-si da demisia, dupa ce troika Cornateanu-Cartianu-Ciocazanu (ce nume!…) au comis un abuz incalificabil asupra ei, care ar fi considerat de domeniul absurdului pana si pe vremea comunistilor: ca pedeapsa pentru plata transmisiilor sale de la Chisinau i-au confiscat salariul! Asta dupa ce a scapat pe cont propriu – fara nici un ajutor din partea redactiei – de hoardele militienesti ale lui Voronin! Va vine sa credeti? Fellini, Kafka, Ionesco puteau sa ia lectii de la “ecrivanii” astia de la botul pompei lui Patriciu.
Reporter Virtual.ro relateaza: Adevărul continuă seria de mizerii: “Timp de doi ani, Luminitia Bogdan a fost redactor la sectia externe a ziarului Adevarul, gazeta de la care a plecat prin demisie dupa o istorie incredibila. Povestea e scurta: in perioada 2-10 aprilie, Luminita, un ziarist cu 10 ani de experienta, a fost trimisa la Chisinau pentru a transmite despre evenimentele din capitala Republicii Moldova, cele legate de alegeri si protestele pornite pe 6 aprilie. La intoarcere a avut surpriza ca leafa din luna mai sa nu-i mai intre pe card. Nedumerirea i-a fost spulberata de Grigore Cartianu, redactorul sef, Razvan Cornateanu, directorul general, si Adrian Halpert, directorul editorial. Din informatiile mele, acestia i-au reprosat ca a folosit in exces modemul de Orange si ca urmare trebuie sa achite 100 de milioane de lei vechi, factura pentru internet.
Ziarista a ramas siderata, la fel ca ai sai colegi, care stiu povestea in amanunt. Dupa replica ei ca a trimis 80 de poze, pe care le-a facut tot ea, cu toate ca nu este fotoreporter, si texte pentru Adevarul si Adevarul de seara, sefii au meditat si au ajuns la concluzia ca trebuie sa-i imputa ”doar” vreo 50 de milioane. Astfel, Luminita Bogdan n-a mai primit leafa pentru mai, dar i s-a facut promisiunea ca i se va retine inca 50% pe urmatoarele doua luni. Fara probleme de coloana, jurnalista si-a depus demisia pe 3 iunie. Acum asteapta raspuns la diverse interviuri si la intrebarea: “cum e posibil asa ceva?””, mai spune Reporterul Virtual.
Situatia este mai complexa: Luminita a fost chemata intai la raport de cei trei-in-unu (cred ca trebuie adaugat si Ciocazanu). I s-a trantit direct in fata ca i se va retine o suma de 100 de milioane, desi nu i-au produs nici o dovada ca acesta ar fi fost, cu adevarat costul transmisiilor, conform unui desfasurator. Apoi, chiar daca ar fi fost aceasta suma, jurnalista si-a riscat, la propriu, viata, in acele zile zbuciumate de la Chisinau, soldate cu cel putin trei morti (oficial) si sute de raniti si arestati, iar ziaristi de la noi, dupa cum poate va aduceti aminte au fost urmariti agasant si, pana la urma, expulzati de securistii lui Voronin.
In loc sa fie premiata pentru curajul si profesionalismul sau de la Chisinau, tanara mamica ajunge la Bucuresti pentru a fi agresata, fara probe, de troika pupincuristilor de Casa Scanteii.
Oare s-a suparat pe relatarile ei vreun miliardar kaghebist fost prim-ministru in RM, nascut in satul Pirjolteni, raionul Calarasi?!
Dupa prima agresiune, psiho-verbala, ziarista, inca nelamurita daca nu este supusa cumva vreunui joc pervers de societate comunistoida, a fost adusa din nou in fata deont-ologilor, cu somatia ca trebuie sa semneze o hartie prin care isi asuma plata transmisiilor de la Chisinau. La refuzul acesteia categoric, au inceput amenintarile, urmate, apoi, de demisia sa demna si de sesizarea unei avocate, de renume. Ca si in privinta abuzului sub forma continua asupra lui Catalin Cocos, si acest caz a fost preluat, cu promptitudine, de Mediasind. Va voi tine la curent cu evolutia lor, chiar de la sursa: Cristi Godinac, presedintele Federatiei Romane a Jurnalistilor MediaSind, afiliata la Federatia Europeana si Internationala a Jurnalistilor.
Iata aici si povestea fantastica a lui Catalin, relatata pe media-blogul sau:
17 iunie 2009
Jurnal de război

Azi am lucrat “wireless”. Am ajuns dimineaţă la redacţie şi am constatat cu stupoare că Adevărul s-a întors prin anul 1990. Cel puţin în ceea ce mă priveşte. Nu mai aveam computer! Mi-a fost luat, deşi semnasem pentru el. Fără vreo hârtie oficială, fără lămuriri. Am mers la IT, ştiind că ei se ocupă cu mutatul calculatoarelor. Băieţii au ridicat din umeri de parcă au fost la cules de panseluţe de aseară (când încă mai aveam calculator) şi până azi dimineaţă. O umbră de lămuriri, atât am primit. Să merg să vorbesc cu Adrian Halpert. Am mers la secretariat la el, dar nu era. Azi nu l-am văzut pe la lucru. Şi mâine este o zi, nu?

16 iunie 2009
La comemorare

UPDATE: Începând de azi, blogul meu nu mai poate fi accesat de pe calculatoarele de la Adevărul. Ăsta este semn că i-a deranjat postarea de mai jos. Mie faza asta penibilă îmi aminteşte de actele de cenzură de genul Chisinau. Ce mare minciună a devenit Adevărul!
UPDATE 2: De vreo două zile este blocat accesul şi pe blogul lui Tiberiu Lovin, iar de azi am înţeles că este oprit accesul la toate blogurile de pe platforma blogspot, nu doar la al meu.
De obicei, când trece o anumită perioadă de când faci ceva, te-ai mutat undeva sau lucrezi într-un anumit loc, serbezi sau marchezi momentul într-un mod. Şi eu fac la fel. Doar că nu serbez ci comemorez. Comemorez un an de când lucrez la Adevărul. Am avut şi momente foarte bune, dar acestea sunt umbrite de cele din prezent. Cineva din conducerea editorială îmi spunea că în presă se reţin numai lucrurile rele pe care le faci, nu şi cele bune. Mai pe scurt: nu ne interesează ce faci bine, te sancţionăm pentru ce faci rău. “Sutem incorecţi, dar asta este.” În urmă cu un an scriam asta. Acum nici nu îmi mai vine să scriu. S-au strâns atâtea nemulţumiri, atâtea mizerii din partea managementului „celui mai vândut ziar de calitate” şi din partea unora dintre colegi, încât nici nu îmi mai vine să mă gândesc.
Merg în fiecare dimineaţă la lucru cu sentimentul pe care-l aveam când se termina permisia şi mă întorceam în unitate. Incredibil! Chiar nu credeam că voi trăi vreodată un sentiment atât de urât referitor la job. Mai ales că fac o meserie care îmi place enorm, pentru care mi-am lăsat familia, prietenii, oraşul, viaţa.
În primele trei luni de Adevărul, unii colegi îmi spuneau doar strictul necesar: „bună” şi câteva cuvinte referitoare la job. Ulterior, am aflat că e în tradiţia lor să se poarte mizerabil cu noii veniţi şi că cineva mă f…tea doar pentru că putea, fără un motiv real. Deh, „oameni suntem, porci mâncăm” – este o vorbă de-a mea. Să depăşim momentul. Ultima perioadă la Adevărul este de povestit nepoţilor şi de învăţat să nu facă niciodată aşa. Vă imaginaţi că la „cel mai vândut ziar quality” eşti pus să scrii la comandă? Şi că dacă vrei să-ţi păstrezi coloana dreaptă eşti amendat. Am refuzat să mă bag în lăturile dintre Adevărul şi Intact şi am primit amendă!!! Da, la Adevărul, nu la Gardianul sau la cine ştie ce altă mizerie de ziar. Ei, din acel moment, a început circul. Manajerii nici măcar nu vor să îmi dea o copie a fiecărei sancţiuni, iar când au aflat că sunt membru sindical, au luat foc. Periodic, primesc câte o amendă ilegală sau avertisment neîntemeiat. Astea se strâng şi va veni ziua în care voi lovi eu. O voi face temeinic, vă asigur! Acum sunt personna non-grata în redacţie. Hehehe. Mi s-a schimbat subiectul de vreo două ori cu o oră înainte de termenul de predare a materialului, tocmai ca să mă pună în dificultate. M-am descurcat de fiecare dată şi graţie prietenilor care m-au ajutat cu ce a fost nevoie (merci, Cosmin). Mergem mai departe. Om vedea până când. Cert este că nu cedez şi că o să le arăt ce înseamnă să îmi facă toate mizeriile astea…
Continuarea la
https://catalink-mediablog.blogspot.com/

PS: Tot Catalin a descoperit cum se scrie/plagiaza la greu în presa românescă:
Un reportaj de la Noaptea muzeelor 2008, care a aparut in Cotidianul, a fost copiat aproape cuvand cu cuvant de pe blogul sau. “Asta am scris eu pe blog, iar asta a scris Cotdianul. Nu seamănă textele izbitor?”, se intreaba autorul.