La capătul unui demers început în 2003 de Zoia Ceauşescu, ieri, 21 iulie 2010, la Cimitirul Ghencea au fost deshumate două cadavre despre care se spune că ar fi ale soţilor Ceauşescu.
Prin prelevarea de probe pentru ADN, urmează să se stabilească dacă, într-adevăr, acestea sunt ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.
E un moment în favoarea sau în defavoarea democraţiei?
E un moment ce poate fi văzut ca o victorie a democraţie.
Mi-am pus întrebarea de mai sus deoarece, de ieri-dimineaţă, bine cunoscuţii trăncănitori de pe televiziunile de ştiri, unii convocaţi pentru a umple spaţiul de emisie, compun tot felul de scenarii, între care se numără şi cel al aşa-zisei abateri a atenţiei de la problemele grave cu care se confruntă ţara.
Acţiunea de ieri aparţine a două persoane private – Valentin Ceauşescu, fiul lui Ceauşescu, şi Mircea Oprean, ginerele lui Ceauşescu.
Oficial, în locul despre care se spune că sunt îngropaţi Ceauşeştii, se considera a fi înmormântaţi doi ofiţeri: colonelul Enache şi locotent-colonelul Petrescu.
E normal ca membrii familiei să ştie dacă acolo sunt sau nu rămăşiţele pământeşti ale tatălui, respectiv, socrului.
Ar fi absurd ca ei să vină şi să se roage la mormintele unor străini.
Demersul început de Zoia Ceauşescu a întâmpinat rezistenţa dubioasă a oficialilor MApN.
Graţie unor manevre complicate, Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean au reuşit deshumarea.
Din acest punct de vedere putem vorbi de o victorie a democraţiei, deoarece democraţie înseamnă a se respecta drepturile oricărui cetăţean, fie el membru al familiei Ceauşescu.
INML va trebui să stabilească, pe baza probelor ADN, adevărul.
Asta înseamnă că INML poate acţiona independent sau la ordin.
Nota mea: La 20 de ani si 7 luni de la uciderea lui Ceausescu am si eu o intrebare, despre cauza mortii: era sau nu era o singura gaura in craniu? Ne va lamuri cineva, oare?
Sâmbătă, 3 iulie 2010, sătenii din Săuceşti i s-au plâns lui Traian Băsescu de faptul că primarul a furat banii primiţi pentru a ridica un dig.
Duminică, 4 iulie 2010, Traian Băsescu a revenit la Săuceşti pentru a le spune sătenilor că l-au minţit. N-a fost vorba despre niciun dig, ci de un canal, pe care Apele Române nu l-au putut ridica deoarece un şmecher n-a vrut să-l cedeze.
Televiziunile mogulilor au fost cât p-aci să facă apoplexie de indignare.
A procedat corect Traian Băsescu?
DA, DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC. NU, DIN PUNCT DE VEDERE ELECTORAL.
De 20 de ani, politicienii le cântă în strună cetăţenilor, chiar şi când aceştia sunt nişte neisprăviţi.
Le cântă în strună ca să le poată fura voturile.
În plan electoral, Traian Băsescu a greşit.
Graţie şi trompetelor lui Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu, Traian Băsescu a mai pierdut câteva bune procente, pentru că n-a cântat în strună poporului.
Cei din Săuceşti s-au manifestat tipic pentru mulţi români neisprăviţi.
În toiul inundaţiilor, loviţi la cap de zvonuri tâmpite, în loc să lupte cu apele, s-au strâns la primărie ca să protesteze în faţa primarului.
Emil Boc s-a temut să meargă în mijlocul lor.
Traian Băsescu, în stilu-i caracteristic, a fost la faţa locului sâmbătă şi i-a ascultat.
Putea să stea liniştit la Bucureşti.
S-a întors însă pentru a le spune neisprăviţilor adevărul.
Din punct de vedere politic, Traian Băsescu a procedat corect.
Marile nenorociri din această ţară îşi au cauza în demagogia populistă practicată de politicieni şi jurnalişti.
Dacă toţi politicienii şi jurnaliştii ar avea curajul să le spună românilor adevărul, contrazicându-i, poate că România se va deştepta.
Pentru că unui om îi faci mult mai bine dacă îi spui sincer ce crezi decât dacă îl amăgeşti cu minciuni frumoase.
Ieri a fost o noapte de basm la “Nasul” Radu Moraru de la B1TV. Cred ca nici el nu si-a dat seama ce de video-anecdote simpatice s-au derulat pe parcursul emisiunii. In primul rand vuvuzelele intre ele: tam-nesam, Andreea Pora si Ioana Lupea, una mai ceva ca cealalta, s-au apucat sa o intepe pe Elena Udrea exact in timp ce eu primeam un mail plin de “synergy”-iile Sandrei Pralong, cu “salariile si averile de la ministerul dezvoltarii”. N-am inteles daca sunt mari sau mici, dupa standardele lor. Motivul galcevei ar fi gestionarea fondurilor ministerului dar tare mi-e teama sa nu fie vorba de fapt de o rafuiala intre gagici stimulata din adancul frustrarilor viscerale ale primadonei societatii civile, Alina Mungiu Pipidi. Ceva gen “fetele lui tata Soros” contra Samantha Udrea.
Urmatorul la rand a fost Ion Cristoiu, care a tinut sa remarce ca la capitolul razboiul mogulilor contra lui Basescu si a masurilor sale anti-coruptie, seful statului se aseamana cu seful Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, care, dupa ce a anuntat in Parlament ca vrea sa faca o autostrada Bucuresti – Constanta cu toti coruptii din Romania, a fost asasinat la ordinul acestora in ciuda popularitatii sale coplesitoare. Eu cred ca totusi s-ar merita mai mult sa-i punem sa sape la canalul intrat si in atentia Elenei Udrea, Bucuresti – Dunare – Marea Neagra…
Personificarea lui Cristoiu – Codreanu Zelea Basescu – , i-a ramas fix in gat fostului conferentiar de socialism stiintific la Stefan Gheorghiu, Vladimir Tismaneanu, care astepta cuminte pe canapeau lui Moraru sa intre si el in studio sa recite o poezie, daca nu se mai poate cu nea Nicu macar cu coana Leana.
Ion Cristoiu, care pregateste o carte despre destinul lui Corneliu Codreanu si idealurile Miscarii Legionare, a mers mai departe, calificand-o pe Teo Trandafir, deputata PC din PDL, drept “necinstita sufleteste”, folosind o expresie pentru care Capitanul Legiunii Arhanghelului Mihail a fost arestat si condamnat la 10 ani de munca silnica, ulterior fiind ucis cu brutalitate impreuna cu alti camarazi ai sai.
Din toata noaptea de basm nu stim cu ce a ramas europolitrucul GDS Cristi Preda, mascota si sfetnicul electoral al teledeputatei Teo Trandafir, care fusese avertizat temeinic de consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu asupra manelistei PC, emigrata de la Sarbu la Vantu si apoi la Voiculescu, pentru a relua Teo si Mircea Show, de data asta din Parlament.
Deci, ce se aude cu Preda? Acum, ca este invitatul special al mogulului Vintu la Vox Pu(b)lika (unde alte vuvuzele cer “capul Elenei Udrea”) ii va da si Voiculescu sa manance si gura lui de GDS-ist o paine? Va fi si el eliminat din PDL dupa cum merita Teo? Si unde va merge: la PC sau la UDMR?
Numărul din aprilie al revistei „Historia“ publică în premieră documente despre o mare lovitură politică: nunta lui Corneliu Zelea Codreanu. Nunta lui Codreanu este transformată dintr-un eveniment personal într-unul public, spectaculos, iar succesul acesteia îl convinge să-şi întemeieze propria organizaţie politică.
Ion Cristoiu scrie astazi, joi, 22 octombrie, despre un document extraordinar publicat de ziarul Ziua sambata trecuta: “Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată.” O parte a motivatiei este cea remarcata de Ion Cristoiu: matrasirea subiectului de catre presa ticalosita. O completare insa: din aceasta face parte si Ziua. Declaratia de senzatie a trecut neobservata pentru ca si conducerea proasta a Ziua a vrut asa, ingropand stirea in fundul internetului si dandu-i un titlu… “la misto”. Unde este Ziua, celebra prin scandalul si procesul ILIESCU-KGB? Ce ironie a soartei: aceeasi Ziua, pentru care acelasi director, Sorin Rosca Stanescu, era sa fie inculpat de “Iliescu-KGB”, astazi ingroapa intr-o zi de week-end si intr-un colt de internet un subiect si un document istoric, obtinut de jurnalistul Razvan Savaliuc in exclusivitate, care altadata ar fi revolutionat societatea. Fara sa fie cap de ziar, asa cum merita – normal, cap de ziar a fost obsesia Basescu -, fara sustinere prin editorial, fara interviuri aditionale cu istorici si participanti la “revolutie”. Fara cea mai mica promovare. Ingropat in asa fel incat nici nu a reusit sa intre in Top-ul accesarilor pe internet (vezi foto). Dar ce mai intra in Top? Nici macar capul ziarului, teoretic cel mai important articol al publicatiei, nu reuseste sa ocupe primul loc in top, ceea ce dovedeste alegerea frapant de stupida a subiectului principal al zilei, fara profesionalism, ignorandu-se total interesul cititorilor. Cititori care dau tot mai la fund editorialistii lipsiti de logica si credibilitate aruncandu-i afara din acelasi Top (vezi foto). Cata prostie si fudulie! In acelasi timp, desi bietii jurnalisti ai Ziua nu si-au mai primit lefurile – fiind anuntati prin mail ca nu se stie cand le vor mai primi – Ziua se lauda pe site ca se apuca de construit un bloc-turn! Ce ipocrizie! Poate daca ajunge iar Iliescu presedinte si Nastase prim ministru! Altfel, adio Ziua! O spune chiar Vintu.
Articolul maestrului Ion Cristoiu din Jurnalul National de azi (care va avea si continuare!):
ABURELILE LUI ILIESCU LA PARCHETUL GENERAL
Un procuror complice la ascunderea Adevărului
În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor.
Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată. Că n-a sesizat-o Mircea Geoană e de explicat. Ion Iliescu e cel care-l duce de mânuţă, hopa-hopa, să nu cadă pe scări, spre vârful Dealului prezidenţial. Mai greu de explicat e tăcerea lui Crin Antonescu. Liderul PNL denunţa din greu pe vremuri crimele din decembrie 1989 comise de neocomunistul Iliescu.
În apropierea împlinirii a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ar fi fost mai mult decât interesant să dezbatem ce a întreprins Parchetul pentru a afla adevărul despre aşa-zisul fenomen terorist, responsabil de moartea a 944 de persoane (942 oameni simpli şi doi oameni importanţi, totuşi cetăţeni ai României, Nicolae şi Elena Ceauşescu!). Aşa cum am mai scris, nu e vorba de adevărul din punct de vedere juridic. Câtă vreme nu sunt probe zdrobitoare la dosar, nici unul dintre cei implicaţi în evenimentele obscure din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, nu poate fi pus sub acuzare. E vorba însă de contribuţia pe care ar fi putut-o avea şi ar putea s-o aibă Parchetul în descoperirea Adevărului istoric.
Cel mai grav moment al lui decembrie 1989 îl constituie, indiscutabil, cel al aşa-zişilor terorişti. Spun al aşa-zişilor pentru că, deşi el a fost folosit de echipa perestroikistă a lui Ion Iliescu în zilele respective, toate investigaţiile ulterioare au arătat că n-a fost vorba de terorişti în adevăratul sens al cuvântului. A fost vorba pur şi simplu de o diversiune pusă la cale pentru ca oamenii să se împuşte între ei. O diversiune uşor de realizat, în atmosfera din zilele lui decembrie 1989, de câţiva inşi beneficiind de simulatoare, de reţeaua de împrăştiat zvonuri, dar mai ales de Televiziunea Română. Urmare a acestei diversiuni au murit 944 de oameni. Alte momente din decembrie 1989 ţin mai mult de descoperirea Adevărului istoric decât de descoperirea Adevărului. În cazul celor 944 de morţi, descoperirea Adevărului e o chestiune de interes naţional. Dacă după 20 de ani o ţară nu poate descoperi pe cei responsabili de moartea a aproape 1.000 de persoane, echivalent cu un genocid, pretenţia ei de a fi stat de drept e o iluzie. Înseamnă că şi azi, când spunem că avem Justiţie, Presă, Opinie publică la standarde democratice, responsabilii pentru crimele din decembrie 1989 sunt în libertate şi, mult mai grav, pot acţiona împotriva descoperirii Adevărului. Să ne mai mirăm atunci că avem Corupţie fără corupţi pedepsiţi de tribunale?!
Despre momentul cu teroriştii am scris încă din februarie 1990. N-am probe şi nici alţii nu au pentru a dovedi implicarea lui Ion Iliescu din punct de vedere penal. În investigarea unui eveniment mai mult sau mai puţin misterios, un ajutor preţios îţi dau răspunsurile la întrebarea: Cui a servit el? Fenomenul terorist a servit pentru:
1) Legitimarea noii Puteri, întruchipate de Ion Iliescu prin înfăţişarea noii echipe drept cea care a salvat ţara de la furia teroriştilor.
2) Asasinarea soţilor Ceauşescu.
Aşa cum am mai scris în eseul Aşa-zişii terorişti au justificat executarea Ceauşeştilor din cartea De la o lovitură de stat la alta, lui Ceauşescu i s-a pus în cârcă afacerea cu teroriştii din punct de vedere penal. Actul de acuzare se referă la acţiunile aşa-zişilor terorişti. Ca imagine publică, asasinarea sa a fost posibilă prin invocarea pretextului că, astfel, teroriştii depun armele. Pretext reluat de Ion Iliescu în Declaraţia de la Parchet.
3) Scoaterea din joc a posibililor contracandidaţi ai lui Ion Iliescu din rândul CPEx.
Erau legaţi nu numai de Dictatorul, dar şi de Criminalul Ceauşescu.
4) Spălarea Armatei de crimele de la Timişoara prin înfăţişarea drept eliberatoare a patriei.
5) Compromiterea definitivă a comunismului, care, după ce se prăbuşise prin revoluţia de catifea, se prăbuşea în România printr-o baie de sânge.
Excepţie făcând chestiunea cu compromiterea comunismului. Toate celelalte răspunsuri la întrebarea: La ce-au servit teroriştii? ne dau un răspuns la întrebarea: Cui au servit teroriştii? Lui Ion Iliescu.
În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor. Plecând de aici, ziarul îl acuză pe Liviu Sutiman de complicitate cu infractorul. Aceasta deoarece, aşa cum relatează ziarul şi cum ne arată declaraţia olografă a lui Ion Iliescu, procurorul, un membru al unui corp profesional elogiat de Traian Băsescu, înghite pe nemestecate toate poveştile lui Ion Iliescu despre decembrie 1989. Nu împărtăşesc acuzaţia adusă de ziar. Cred însă că procurorul, mulţumindu-se cu o declaraţie în care Ion Iliescu vorbeşte despre cărţile sale – cel mai probabil scrisă de acasă -, a fost complice la ascunderea Adevărului despre moartea a aproape o mie de oameni nevinovaţi. (Continuare în numărul viitor)
July 22nd, 2010 
VR 
de Ion Cristoiu 22.07.2010
Posted in 
Tags: 
