Nicicand nu s-a potrivit mai grav chemarea de salvarea a presedintelui Traian Basescu precum azi, in zi de Referendum pentru suspendarea lui. De ce spun asta: pe langa faptul ca printre primele dati cand a fost folosit in lume semnalul SOS a fost chiar la momentul scufundarii Titanicului – vas pe care capitanul Traian Basescu sustine ca l-ar fi salvat daca se afla el la timona – mult mai important este intelesul acronimului, pe care suntem tentati sa-l luam ca atare fara sa ne mai gandim la profunzimea lui. SOS inseamna, dupa cum va reamintesc, Save Our Souls – Salvati Sufletele Noastre. Este, intr-adevar cazul nostru, al romanilor, cat si mai ales al lui Traian Basescu, care are nevoie de cel mai puternic semnal de SOS.
Ce bine i-ar prinde daca ar lasa mizeria de politica si s-ar intoarce la navigatie si ar face, linistit, un tur al lumii pe un yacht, alaturi de Doamna Maria, o adevarata a doua Regina Maria a Romaniei. Asa dupa cum am avut si vreo trei Elene… Chestia cu relaxarea marina a comandantului ajuns la 60 de ani o spun fara pic de ironie si cu cel mai mare drag pentru el si familia sa. De ce nu gandeste asa: ce prefera, sunetele de libertate ale pescarusului in zbor sau vocea nazala a lui Patapievici si pitigaiala lui Ungureanu? Valurile linistitoare sau fosgaiala libarcilor din Parlament? Zau, Dvs ce ati alege?!
Dar de ce SOS? Pentru ca iata, dupa opt ani de conducere a tarii pe cai destul de sinuoase, Basescu este pe cale sa-si piarda propria salvare, chiar si, sau mai ales, in sensul de mantuire, si sa mai traga odata cu el si sufletul Romaniei, cu trupul ei ciuntit, in haul care se deschide prin ciudatele alegeri politice antiromanesti pe care le sustine. Domnul presedinte stie foarte bine la ce ma refer, asa dupa cum stie si cine raspunde la butonul nr 3, ca si transoceanicii de la butonul 0. Din pacate pentru el, presedintele a ajuns captiv, aproape fara sa-si dea seama, al unui sistem mai periculos decat cel care i-a invins unul dintre predecesori. Un sistem diabolic care il foloseste drept gazda temporara, sugandu-i ultimele resurse de energie.
Iata de ce cineva trebuie sa il avertizeze, macar printr-un ultim SOS! O spune unul care si-a pierdut cariera sustinandu-l, pana in panzele albe, chiar si cand ramasese aproape singurul jurnalist de opinie din Romania ce ii era alaturi, in momente din mandatul sau poate mai grele decat cel de azi. Numai ca panzele nu mai sunt demult albe iar semnalul SOS e din ce in ce mai slab receptionat. Normal: este bruiat de toti Gollumii cocotati in spinarea lui susurandu-i in urechi cuvinte mieroase care ascund numai fapte si ganduri ticaloase.
Daca aude, totusi, SOS-ul, presedintele are o mare sansa: sa voteze chiar el, pentru el, cu DA, astazi, la Referendumumul pentru suspendarea sa. Si sa lase poporul, asa prost cum este considerat el de intelectualii bolsevici de care s-a lasat inconjurat, sa aleaga, in toamna, la scrutinul prezidential anticipat, un alt conducator. Desigur, alegerea este extrem de limitata. Practic, avem de ales intre un lipovean, un vasectoman si un ungurean. Nu ne-a ajuns ca am avut un presedinte tigan! Dar, orice va iesi, istoria nu va mai consemna ca Basescu a fost comandantul care a scufundat Romania dupa ce a izbit-o violent de un iceberg a carui dimensiune odioasa din adancuri nici nu o poate banui.
De-a lungul anilor am avut mai multe rugaminti catre presedintele Romaniei cu privire la probleme cetatenesti sau de interes national. Niciodata pentru mine, evident. Cam 90% din acestea au fost indeplinite. Printre cele nesolutionate, Cazul Trosca, ce ramane ca o pata rusinoasa pentru Presedintia Romaniei si o rana supuranda in memoria luptatorilor antiteroristi ai Romaniei. Iata de ce imi permit sa-i fac o ultima rugaminte: il rog pe presedintele ales al Romaniei sa voteze DA, atat pentru el cat si, mai ales, pentru binele tarii si al natiunii sale. Iar daca va deveni “victorios prin neprezentare”, sa duca vaporul numit Romania pana la alegerile anticipate si sa se retraga cu demnitate din fata celor al carui SOS rasuna chiar in Imnul National, pe care il sarbatorim azi: Desteapta-te, Romane!
Pentru cei care il cunosc mai putin, sa ia aminte:
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
Andrei Muresan
PS: “Cetăţeni alegători,
Nu ascultaţi glasul neputinţelor sterpe şi daţi la o parte pe dărmătorii fără ispravă. A trecut vremea proorocilor mincinoşi!” – OCTAVIAN GOGA, Ministru de Interne, 1926