EDITORIAL de Corneliu Vlad
Lumea-i cum este
Raspunsul Berlinului la problema cliringului este, de fapt, o invitatie la dialog
Raspunsul pe care Ministerul german de Finante l-a dat, la 16 septembrie, la interpelarea deputatei Ulla Jelpke, din Partidul Die Linke, intareste speranta in privinta reglementarii problemei datoriei Germaniei fata de Romania.
Ce indreptateste aceasta afirmatie?
Intr-un prim raspuns, la intrebarea scrisa formulata de doamna deputata, la 16 august 2010, guvernul german mergea pe linia interpretarii “traditionale” a Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, si afirma ca Romania ar fi renuntat la toate pretentiile fata de Germania provenind atat dinainte, cat si din timpul razboiului. Acest raspuns a determinat atunci Partidul Die Linke sa initieze o ancheta parlamentara, care ,spre deosebire de intrebarea scrisa mentionata, permitea formularea mai multor intrebari adresate guvernului de la Berlin pentru elucidarea problemei. Intrebarile concrete vizau lamurirea urmatoarei probleme: de ce o obligatie, un drept dobandit sau un contract (asa cum prevede Tratatul de Pace de la Paris din 1947) ar implica renuntarea din partea Romaniei, cu toate ca ea acestea dateaza dinainte de 1 septembrie 1939.
Guvernul Germaniei a invocat faptul ca Tratatul a fost ratificat de Germania dupa aceasta data. Dar acest raspuns solicita urmatorul comentariu: Tratatul pentru promovarea relatiilor economice dintre cele doua tari, tratat-cadru, a produs efecte juridice chiar din momentul semnarii si aplicarii sale, conform dorintei explicite a partilor contractante (art. 5), cat si prin decretele de aplicare imediata, documente publicate de Monitoarele Oficiale din cele doua tari inainte de 1 septembrie 1939 (17 mai – Berlin, 2 iunie – Bucuresti). Acest Tratat-cadru este bazat pe Tratatul pentru stabilire comert si navigatie din 23 mai 1935 si Acordul de plati romano-german din 24 mai 1935.