Victor Roncea Blog

Mitingurile, daca nu devin ciomageala sau revolutie, sunt un fapt agreabil de folclor politic. Oamenii “socializeaza”, cei din provincie mai vad si ei Bucurestiul, toti sunt spirituali nevoie mare, unii si oratori, iar televiziunile cu care multe de transmisie si reporter guresi au cu ce-si umple programele.

Dar mitingul de miercuri din Piata Victoriei a fost unul grotesc si ratat. Cu ce ne-am ales dupa el? Basescu si Boc stiau oricum ca lumea e nemultumita. Probabil stiu si ca ar putea fi revoltata iar prin aceasta si violenta dupa iunie, cand va primi bani mai putini. Si atunci? De ce un festival sindical de prost gust, sponsorizat si de partide? Caci in Piata Victoriei, asta a fost, pana la urma, o inscenare, care s-a vrut grandioasa, dar n-a iesit asa. Cand aduci oameni cu autobuze, “in cadru organizat”, le livrezi pancarte cu lozinci hazlii si caricaturi cu un Chior si un Pitic , nu poti pretinde ca e o manifestare serioasa si autentica.

O problema nationala cat se poate de grava e data pe bagatela si manea. Au pus mana de la mana la asta si guvernantii, si liderii sindicali, iar “prostitul popor”, cum ar fi zis Eminescu, a pus botul.

Caci situatia este intradevar grava. Carmuitorii vor sa scoata tara din necaz pe seama celor mai necajiti, asta intelege toata lumea. Loviti si asa de viata, necajitii sunt loviti acum si de criza. Mai nicaieri in Europa nu s-au taiat in halul in care se planuieste la noi , pensile, salariile, ajutoarele sociale. Privilegiatii raman privilegiati, masurile de austeritate nu-i ating mai deloc.

Pe presedintia si guvernul in exercitiu nu avem de ce sa fim mai indignati decat pe cei de dinaintea lor – toti sunt vinovati pentru dezastrul de azi.Dar cei de acum se fac vinovati de cel putin doua rele de neiertat: 1. lovesc in cei mai vulnerabili, 2. n-au iesire din situatie si parca nici nu au de gand s-o gaseasca. Dumnezeu cu mila nu e plan de criza.

Acesta ar fi trebui sa fie mesajul mitingului de miercuri, daca tot a avut loc. Care trebuia tinut nu numai in Piata Victoriei, ci peste tot in tara. Daca tara e nemultumita,sa iasa in strada pasnic si sa se vada ca nu-i convine.Dar nu-ti arati muschii numai pentru ca sa arati ca “nu ti-e frica de Basescu”, ci dupa ce ai incercat toate celelalte cai de iesire din fundatura. Au venit opozitia politica, sindicatele, cu planuri coerente de iesire din criza, le-au discutat cu cei de la putere, in Parlament, la Cotroceni, la Guvern? Cu tactici de eschiva nu poti pacali pana la urma pe toata lumea.

Revin: de ce sa demonstreze cel dela Sibiu la Bucuresti, iar pensionarul si micul amploiat din capital sa stea acasa si sa se uite la televizor cum zbiara altii pentru drepturile lui amputate. Dar cine sa-I scoata la demonstratie, liderii opozitiei, ai sindicatelor, alte figuri mai mult sau mai putin carismatice? In care dintre ei mai are lumea incredere,de cine-ar asculta?

Cei de la Putere au fost, oricum, mai ingeniosi. Au scos in fata doi anti-carismatici de caricatura, doi Motoci, pe Miron Cosma si pe unul Hoara, ca sa fie ei ciuca batailor. De parca de la penibilii Cosma si Hoara ni se trag relele.

Mai rau ca orice e ca vremelnicii care ne conduc si cei ce au – sau ar trebui sa aiba – solutii de iesire nu se intalnesc sa vada si sa hotarasca impreuna ce e intradevar de facut.

Mitingul de miercuri a fost ca alegerile din urma cu exact 20 de ani fara o zi. La 20 mai 1990 a fost Duminica Orbului, la 19 mai 2010 – Miercurea bataii ciungilor. Multimile s-au talazuit aiurea dar au iesit bine, si atunci, si acum, baietii destepti.