Victor Roncea Blog

Iunie 2010 m-a prins pe drumul Damascului, alături de jurnaliştii Ion Cristoiu, Vlad Teodorescu şi Eliza Frâncu. Oraşul antic Palmyra, azi ocupat de forţele internaţionalist-teroriste de distrugere a Orientului, cunoscute după acronimul ISIS (foto sus via BN24), a fost unul dintre obiectivele noastre (vizionat la o temperatura de peste 40 de grade). Nu am avut un aparat foto performant dar cred că merită totuşi să redau câteva imagini din posibilul viitor oraş dispărut… A rezistat 2000 de ani. Oare va fi şters de pe hartă de aceşti distrugători anti-creştini de sorginte contrafăcută? Un fapt inedit: directorul de la acea vreme al extraordinarului sit studiase în… România!

În august 2010 am publicat în revista Glob Express un reportaj din care redau partea – interesantă, cred eu – ce priveşte Palmyra:

Pe drumul matasii, de la Palmyra la Sarmisegetuza

Nici deplasarea prin desert nu trebuie ignorata, mai ales cand trece printr-o oaza de cultura si civilizatie ca orasul antic Palmyra, popas pe “drumul mătăsii” (singurul loc unde cresc palmieri in Siria, de unde provine de altfel si numele copacului). Printre ruinele pline de incarcatura istorica il gasim pe directorul complexului muzeal Palmyra, dr. Khalil Al Hariri, care ne intampina cu un “bine ati venit!” neaos, cu accent oltenesc. Colegul nostru Vlad Teodorescu l-a cunoscut pe “nea Khalil” in Romania, unde istoricul si-a luat doctoratul, dupa studiile universitare de la Bucuresti. Lui i se datoreaza faptul ca una dintre limbile folosite in muzeu intr-un film documentar de prezentare este romana.

De ce sunt mai colorati oltenii

Pasionatul istoric, a carui sotie se numeste precum frumoasa si puternica regina care a adus faima Palmyrei, Zenobia, este autorul unei teze care ne poate explica de ce unii olteni au un aspect mai… oriental. Conform lucrarii sale – “Ritualurile religioase palmyriene. Studiu de caz: rolul lor in Dacia” – 4000 de arcasi din Palmyra au insotit legiunile romane ale lui Traian pana in Dacia, unde, dupa batalii, s-au si stabilit, atrasi de frumusetea locurilor. Foarte putin s-au mai intors, dupa cum stau dovada inscriptiile de pe cateva pietre funerare din Palmyra, care atesta incursiunea lor in Dacia.

“Astfel, o inscripţie de la Agora Palmyrei, din anul 141 d. Hr, menţionează numele unui militar palmyrian, Alpios Abjar, iar alta numele de Titus Ulius, care indică şi existenţa unei unităţi de arcaşi palmyrieni şi, de asemenea, a unei unităţi militare de la Dunăre”, ne explica dr Hariri, care mai aminteste si de existenta unor altare dedicate zeitatilor siriene. Descoperiri similare exista in Romania si chiar si la Sarmisegetuza, ne mai spune directorul. Se pare insa ca palmyrienilor le-a placut cel mai mult in zona sesului si a Dunarii, asa explicandu-se si de ce unii olteni sunt mai colorati la fata, glumeste istoricul.

Portalul Ziaristi Online va publica un rezumat al Tezei de doctorat a profesorului Hariri (oare ce-o mai face acum?…).




(more…)