Posts Tagged ‘Ernest Wichner’

Din ciclul Ceausescu a vandut sasii, Patapievici ii cumpara. ICR le-a inchis gurile Hertei Muller si lui Ernest Wichner cu un pumn de ceapa culturala

Scriam aici zilele trecute despre cum a primit Herta Muller o atentie de la ICR, la Stockholm, pentru a nu-l mai critica pe tov presedinte, genitalul Patapievici, si turnatorii lui, Hoisie si Antohi, doctorul inchipuit. Cat de usor se vand si cumpara intelectualii: cum i-a schimbat Patapievici opinia despre ICR doamnei Herta Muller
Ei bine, festinul intelectual, de tip Crucea de Piatra, nu se termina aici. Mai ramasese criticul numarul doi, Ernest Wichner. Asa ca onor ICR-ul a mai pus-o de un festival. De data asta, cea despre care Patapievici scria ca a prezentat “în mod părtinitor” exportul de turnatori ca fiind „vitrina unui trecut ce nu dispare“. “E cu totul tendenţios să spui că ICR ar fi trimis în Germania ca „reprezentanţi ai României“ foştii informatori ai Securităţii ori că ICR ar avea ca politică promovarea lor peste hotare. Motivul pentru care ICR a finanţat această şcoală de vară a fost înalta ei ţinută ştiinţifică”, ii scria cu totala nesimtire Patapievici doamnei Muller dupa ce aceasta, sprijinita de unele foruri germane, il pusese la punct pe falsificatorul profesionist al trecutului sau si al tatalui sau, agentul kominternist prezentat drept “militant anti-comunist”. (Vezi EVZ.ro — SENATUL EVZ: Ce ar trebui să facem cu informatorii?).

Ei, bine, iata festinul:

Festivalul International de Poezie “Oskar Pastior”
Cea de-a doua editie a Festivalului International de Poezie “Oskar Pastior” se va desfasura in perioada 2-5 octombrie, la Sibiu, unde vor participa peste douazeci de autori din 11 tari. Evenimentul este organizat de Literaturhaus Berlin si Institutul Cultural Roman.

2 octombrie• 18.00, Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Brukenthal
Deschidere. Vor vorbi: Ernest Wichner (Literaturhaus Berlin), Corina Bernic (Institutul Cultural Roman)
Lecturi: Ulf Stolterfoht (Germania), Mircea Dinescu (Romania), Andrzej Kopacki (Polonia), Felix Philipp Ingold (Elvetia), Petr Borkovec (Cehia), Uljana Wolf (Germania)
3 octombrie• 17.00, Terasa Filarmonicii Sibiu
Lecturi: Elke Erb (Germania), Vasile Leac (Romania), Christian Hawkey (SUA), Monika Rinck (Germania)
• 20.00, Filarmonica Sibiu, Sala mica
Lecturi: Urs Allemann (Elvetia), Antanas Gailius (Lituania), Jean Daive (Franta), Herta Muller (Germania)
4 octombrie• 16.00, Terasa Filarmonicii Sibiu
Lecturi: Marius Grzebalski (Polonia), Ana Ristovic (Serbia), Franz-Josef Czernin (Austria), Mugur Grosu (Romania), Inger Christensen (Danemarca), Erwin Einzinger (Austria)
• 20.00, Terasa Filarmonicii Sibiu
Dublu concert: M. A. Numminen & Pedro (Finlanda) si Ada Milea (Romania)

Si bomboana de pe coliva intelectualilor din Romania:

With the second edition of the festival will be released the anthology of last year’s festival, published by Art Publishing House, which includes the authors invited to the 2007 edition: Urs Allemann (Switzerland), Mircea Cărtărescu (Romania), Bora Čosič (Croatia), Caius Dobrescu (Romania), Oswald Egger (Austria), Nora Iuga (Romania), Mirela Ivanova (Bulgaria), Michael Donhauser (Austria), Bodo Hell (Austria), Ryszard Krynicki (Poland), Ulf Stolterfoht (Germany), Matthew Sweeney (Ireland), Aleš Šteger (Slovenia), Michèle Métail (France), Herta Müller (Germany), Raphael Urweider (Switzerland) and Otto Tolnái (Hungary/Serbia).

The anthology is bilingual (Romanian/German), it includes introductory texts signed by Horia-Roman Patapievici, Herta Müller and Ernest Wichner and is edited by Corina Bernic.

Organisers: Literaturhaus Berlin and Institutul Cultural Român

Cititii si va cruciti, ce coincidenta: trei introduceri (!) semnate de Patapievici, Muller si Wichner. Halal demnitate saseasca!
Cam ieftina parleala, oricum…

Deutsche Welle nu-l slabeste pe Patapievici. Basescu este asteptat sa-i ceara demisia politrucului de la ICR

Postul de stat al Germaniei Federale ii spune auf Wiedersehen si-un praz verde “micului Fuhrer” de Galitia

Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate… Cu o finete de neregasit la “intelectualii publici” de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu.
O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul “de bunavoie si nesilit de nimeni”. El a fost nevoit sa se “auto-confeseze” in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii “cu acte-n regula”, care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si “expertii” Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare…).

DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă

Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat
Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.

Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie – am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, “omisiunea” va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.

Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România – Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu – au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.

S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.

În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.

De la afect la raţiune

Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.”
Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.

Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”

Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.

Intelectul şi morala

Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”

Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.

Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.

Curajul şi riscurile implicării

Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice – ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”

Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.

Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”

Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .

Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română.
Rodica Binder

In imagine, Herta Muller si Ernest Wichner
Vezi si
Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.

Ernest Wichner catre Patapievici: impostor egal infractor

Spitzel-Streit
Auch ein klares Wort ist Amtspflicht


Lieber Horia Roman Patapievici, wie ich Dir schon in einem persönlichen Brief mitgeteilt habe, lese ich Deine Antwort an Herta Müller auch als Antwort auf meine Kritik an dieser Sommerakademie im Rumänischen Kulturinstitut und antworte Dir – zwar nicht an ihrer Stelle, wohl aber im Einvernehmen mit ihr.

Ich glaube nicht, dass ein Verzicht des Rumänischen Kulturinstituts in Berlin auf die Teilnahme zweier überführter Securitate-Spitzel an einer wissenschaftlichen Tagung deren verfassungsgemäß garantierte Bürgerrechte verletzen würde, auch nicht deren Freiheit zur Berufsausübung. Mögen sie doch ihre Rechte und Freiheiten dort genießen, wo man sie haben will. Man muss sie nicht überall und in allen Institutionen einer Gesellschaft dulden, nur weil es kein Gesetz gibt, das ihren Ausschluss von repräsentativen Veranstaltungen ermöglicht. Der Direktor des Rumänischen Kulturinstituts in Bukarest als oberster Dienstherr sämtlicher Kulturinstitute kann und darf öffentlich mitteilen, dass er in Veranstaltungen der Institutionen, für die er Verantwortung trägt, keine ehemaligen Securitate-Spitzel zu sehen wünscht. Dies sollte doch reichen.

Und wenn es Verlage gibt, die ihre Werke drucken wollen, so mögen sie es tun. Man muss nichts verbieten, um Haltung zu zeigen. Man sollte bloß die Haltung, die man Spitzeln und Hochstaplern gegenüber hat, öffentlich aussprechen. Dagegen hat die EU nichts einzuwenden. Und ich glaube auch nicht, dass es in Rumänien ein Gesetz oder eine Verwaltungsvorschrift gibt, die Dich daran hindern, Dich in Wahrnehmung Deines Amtes gegen ehemalige Securitate-Spitzel und akademische Hochstapler auszusprechen.Ich bin im Gegenteil davon überzeugt, dass es zu Deinen wohlverstandenen Amtspflichten gehört, Dich klar und unmissverständlich zu äußern. Auch weil man Dich für jemanden hält, der aufgrund seiner Überzeugungen und seines intellektuellen Formats dazu in der Lage ist, bist Du in Deinem Amt.Wie Du weißt, habe ich auch Herrn Prof. Dr. Klaus Rüsen gefragt, was er von den beiden Spitzeln auf dieser Tagung hält. Er hat zurückgefragt, wem die Herren Sorin Antohi und Andrei Corbea-Hoisie denn geschadet hätten, ich müsse ihm erst diese Frage beantworten, bevor ich ein Recht habe, mich über deren Präsenz auf der Tagung zu empören. Nun ist mir auch aus hiesigen Diskussionen wohlbekannt, dass noch nie ein ehemaliger Spitzel zugegeben hat, irgend jemandem geschadet zu haben. Es sind zwar aufgrund dieses Spitzelwesens ganze Lebensläufe und Gesellschaften ruiniert worden, aber nie hat ein Spitzel der Stasi oder der Securitate jemandem persönlich einen Schaden zugefügt.

Im Falle des erlogenen Doktors und falschen Professors Sorin Antohi lässt sich zumindest aus seiner “internationalen akademischen Karriere” nach dem Ende der Diktatur ein ganz erheblicher Schaden konstatieren und benennen: All die Studenten, die Herr Prof. Antohi in Budapest promoviert hat, sind um ihre Leistungen betrogen worden, ihre Promotionen sind ungültig. Ja, was tun wir, wenn der ehemalige Spitzel, nachmalige Hochstapler und nunmehrige Direktor dieser Sommerakademie, ganz aktuell das wissenschaftliche Institut, das ihn zum Direktor dieser Sommerakademie ernannt hat, schlicht und einfach selbst erfunden hat? Im Programm steht, er sei Leiter des “Arbor Mundi. Institute for Advanced Study in Intercultural Humanism, Bochum”, dieses Institut gibt es nicht, jedenfalls habe ich bei redlichem Recherchieren keinen Beleg für dessen Existenz gefunden. Und mit diesem Institut kooperiert das Rumänische Kulturinstitut Berlin bei der Ausrichtung dieser Tagung. Dürfen wir da nicht laut und deutlich mitteilen, dass sich dieser Mensch in jeder Hinsicht als ein moralisch verkommenes Subjekt erwiesen hat, mit dem wir nie wieder etwas zu tun haben wollen? Wir dürfen es privat tun und wir dürfen es in unseren Ämtern tun. Und es hat niemand das Recht, uns daran zu hindern.Wir brauchen weder hier in Deutschland noch in Rumänien das Strafgesetzbuch, um uns vor ehemaligen Spitzeln zu schützen. Es reicht, dass die Institutionen der Gesellschaft wie des Staates die Zusammenarbeit mit ihnen meiden. Und dass die verantwortlichen Personen in diesen Institutionen öffentlich zu ihren Entscheidungen stehen. Den rumänischen Staatspräsidenten möchte ich sehen, der Dich als Direktor des Rumänischen Kulturinstituts entlässt, weil Du dich weigerst, ehemalige Securitate-Spitzel, Betrüger und Hochstapler im Ausland als würdige Repräsentanten der rumänischen Kultur zu präsentieren. Und wenn deutsche Professoren unbedingt mit solchen Leuten konferieren wollen, mögen sie es auf ihre eigenen Kosten tun.

Mit freundschaftlichem Gruß,

Ernest Wichner

Zur SacheDie Schriftstellerin Herta Müller kritisierte in der Frankfurter Rundschau, dass das rumänische Kulturinstitut ICR zu einer Tagung in Berlin auch den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie und den Historiker Sorin Antohi als Referenten einlud. Horia Roman Patapievici, Leiter des ICR, antwortete darauf, berief sich auf “gesetzliche Vorgaben” des rumänischen Staates, die er ungeachtet seiner persönlichen Meinung zu respektieren habe. Darauf reagiert nun Ernest Wichner, Chef des Berliner Literaturhauses.

29.07.2008
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova