Victor Roncea Blog

Tăcere, confuzie şi îngrijorare. Nicidecum indignare. Aceasta este starea de spirit a intelectualităţii din România în cea mai importantă perioadă de după alegeri, când pe scena politică se poartă negocieri intense pentru formarea unei majorităţi parlamentare.

Horia-Roman Patapievici ne-a comunicat marţi că nu poate vorbi pentru că este în spital, iar Gabriel Liiceanu nu a putut fi contactat. Traian Ungureanu a anunţat că va zice ce are de spus în editorialul de vineri.Câţiva dintre ei însă şi-au asumat păreri on the record fără protecţia anonimatului.„Sunt îngrijorat că opoziţia din România este extrem de fragilă, eu mi-aş fi dorit ca PSD să facă opoziţie. Cu 18% cât are PNL şi televiziunile sunt în pericol să fie manipulate prin vechile comenzi de stat à la Adrian Năstase, şi ziarele, şi televiziunea publică, şi, în general, şi opoziţia liberală este în pericol. 70% este o putere enormă”, se teme criticul literar Daniel Vighi. El consideră că liberalii sunt vinovaţi pentru că au ieşit din joc: „Eu nu vreau să dau vina pe PNL, dau vina pe Patriciu, pentru că Norica Nicolai şi Crin Antonescu nu au consultat filialele din teritoriu, aşa cum democratic a făcut-o PSD, pentru că altfel cred că ar fi stat lucrurile”.În viziunea Alinei Mungiu-Pippidi, fragilitatea opoziţiei nu este o problemă pentru un stat membru al Uniunii Europene. „Găsesc că o soluţie PSD şi PDL nu e mai rea decât o soluţie PSD şi PNL, pentru că la ora asta nu mai există nici un partid congenital imoral pe care să-l excluzi din start. În acest moment nu mai contează atât de mult ce au făcut partidele în trecut, ci ce vor face în viitor. Şi există două surse de risc foarte mari pe care le văd la temelia acestei alianţe, care altfel găsesc că este o alianţă bună, pentru că şi eu cred că România trebuie să aibă o largă majoritate pentru perioada de criză care urmează, în care vom avea sindicate şi oameni în stradă. Mă tem însă să nu fie plătită cu nişte costuri care să submineze această eficienţă a ei. Cele două costuri majore pe care le văd sunt, pe de-o parte, independenţa justiţiei şi, pe de alta, să nu existe genul de lăcomie foarte mare pe care din păcate am văzut-o şi în sânul Alianţei D.A. şi care de fapt a dus la subminarea primului an, 2005, când oamenii se blocau unii pe alţii de teamă că ceilalţi câştigă mai mult decât ei”, a comentat Pippidi. La rândul lui, Andrei Oişteanu crede că „în politică nu alegi ceea ce vrei, ci alegi dintre variantele pe care le ai”.„Cea mai bună soluţie era într-adevăr cea pe care a dorit-o PDL, alianţa cu PNL şi UDMR. (…) Liberalii s-au crezut indispensabili, ori cu PDL, ori cu PSD, s-au crezut «partidul balama» cum l-a numit Dinu Patriciu, fără de care nu se poate face un guvern. După refuzul PNL, au mai rămas două variante, ambele proaste: guvern minoritar, PDL-UDMR, şi guvern hipermajoritar, PSD, PDL, UDMR. Cred că iminenţa crizei economice a împins situaţia către ultima variantă. Personal, nu mă simt confortabil cu acest «Pact pentru România»“, a adăugat Oişteanu, care consideră că nu „există probe” pentru a-l suspecta pe preşedintele Traian Băsescu că ar fi girat din umbră coalizarea celor două formaţiuni. Şi scriitorul Mircea Cărtărescu spune că varianta PSD+PDL este „neplăcută”, dar îşi exprimă speranţa că nu se va concretiza. „Eu cred că PSD trebuie mai întâi să-şi reconsidere trecutul şi greşelile uriaşe pe care le-a făcut în toată perioada de după Revoluţie şi apoi să intre la guvernare. Eu cred că această variantă va avea consecinţe foarte neplăcute pe termen lung, inclusiv pentru alegerile prezidenţiale. Şi preşedintelui Băsescu şi imaginea PSD-ului, şi imaginea PDL-ului vor fi afectate de această alianţă. Eu încă mai am speranţe să nu se facă cu PSD-ul”, conchide Cărtărescu.