Victor Roncea Blog

Nevoia de repere morale în presă

de Prof. Nicolae Bratu

Încerc să-mi fac loc într-o lume cu care am cochetat mai mult mental, pe al cărei tărâm mi-am dorit de multă vreme să fiu: gazetăria. Viaţa este o căutare, o căutare continuă de repere, a Reperului. Fiecare început presupune jalonarea în funcţie de sisteme de referinţă si modele de urmat. Sigur, căutarea şi calea în sine este mult mai uşor de aflat, de urmat, călăuzit fiind. Acesta este rolul maestrului spiritual, al duhovnicului. Şi ce alt mare maestru spiritual, duhovnic mai mare decât părintele Iustin Pârvu, cunoscut ca urmând calea Lui Hristos împotriva regimului comunist (disidenţa) sau a secularizării democratice (oponent vehement al documentelor de identitate biometrice). Părintele Justin este cel care mi-a arătat un reper moral în această meserie, în acest moment de mare răscruce în care se află ţara mea. Este vorba despre Victor Roncea, jurnalistul cu “motor puternic”, aşa cum l-am auzit pe părintele că-i place să-i spună acestui jurnalist. Intransigent asemenea părintelui (căci cei căldicei nu merg de-a dreapta Tatălui, nu?), naţionalist care merge de la latura idealistă a termenului până la cea fără echivoc, Roncea, jurnalistul de standard înalt, blogger-ul activ şi implicat este cel care mi-a definit sistemul de valori în calea pe care am pornit, aceea a gazetăriei. Poate că nu voi atinge niciodată nivelul înalt al profesionalismului său, însă ştiu că am avut un ideal care mi-a ghidat această încercare. Şi nu întâmplător am ales să vorbesc astăzi despre discuţia pe care am avut-o cu părintele Justin despre Victor Roncea. Vă invit să-i citiţi materialele pe care jurnalistul le-a publicat în aceste zile fierbinţi şi să judecaţi dumneavoastră cât curaj trebuie să încapă într-un om ca să scrie aceste lucruri? Sunt chestiuni care l-ar putea costa liniştea sa şi a familiei şi totuşi ceea ce pentru un om obişnuit ar însemna argumente puternice pentru a închide ochii şi a-şi scuti penelul. Nu şi pentru Victor Roncea.

Publicatia Gazeta Buzoiana

Multumesc din suflet autorului, pe care, desi nu-l cunosc, de abia astept sa-i strang mana cu prietenie. Caracterizarea Parintelui e exact pe masura Sfintiei Sale: in doua cuvinte spune totul. De Sfantul Vasile cel Mare ne-a vorbit mult si cu mare drag despre albumul Cristinei – “Precum in cer asa si pe pamant“, pentru a reveni la sfarsit cu sinteza de fulger cu care a inceput: “E un Pateric in picioare” si, apoi, in incheiere – un “Pateric viu”. Ce poate fi mai definitoriu?