Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

"Afacerea anticomunismului" a inceput cu "Sighet" si "Raportul Tismaneanu" si continua cu asa-zisul manual "O istorie a comunismului din Romania"

Ca si in cazul escrocheriei numite “Raportul Tismaneanu”, pentru conceperea asa-zisului manual intitulat “O istorie a comunismului din Romania” nu s-a tinut seama tocmai de opinia si consilierea cea mai importanta: a fostilor detinuti politici, cei care s-au confruntat, la propriu, cu sistemul comunist. In schimb, profitorii regimului bolsevic isi permit prin interpusii lor sa lanseze o noua istorie falsificata a comunismului. Unul dintre autori este Dorin Dobrincu (foto dreapta impreuna cu un alt politruc), un mistificator patentat al istoriei, instalat de duoul Tismaneanu-Oprea la sefia Arhivelor Nationale. Am primit deja de la mai multi fosti detinuti politici si combatanti anticomunisti reclamatii privind minciunile pe care Institutul guvernamental condus de consilierul fara ORNISS Marius Oprea si Grupul pentru Dialog Social din care face parte incearca sa le bage pe gat elevilor prin intermediul acestei Istorii false a Comunismului. Publicat de editura Biroului Politic Politrom si lansat in curtea GDS – noul PCR, cum l-a catalogat Victor Frunza -, “manualul” a starnit reprosuri inca din primul moment. De unde sa stie batranii anticomunisti care au comentat paginile de minciuni prin omisiune si omagiu aduse lui Iliescu si Brucan in “manual” ca chiar cele doua carpe kaghebiste au fondat GheDeSEul (cum ii spunea Brucan) impreuna cu neo-trotkistii Mihnea Berindei si Andrei Plesu, chiar la “filosof” acasa, in strada Paris?! De abia astept sa ma intorc la Bucuresti sa-i dau cu “manualul” in cap tutarului de serviciu al lui Plesu! Se recunoaste el singur…

Clica. gasca, elita. Azi, SEX in MAE sau cum ne invata Baconsky – Jacuzzi teologia virilitatii mafiote

Trece-o noapte şi mai trece-o zi,

Se ascute lupta între clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai duşmănoase
Anatol E. Baconsky

“(…) Nucleul viitoarei puteri bucurestene stia de la Gorbaciov ce li se va întâmpla românilor si îsi recruta din vreme complicii. Le cunostea bine setea de marire si aviditatea de parvenire. Momeala consta în sedii impozante, în institutii gras finantate, în uniuni de creatie sub acoperire sau în academizarea cea râvnita fierbinte de geniul fara opera. Complicii violentelor sângeroase din decembrie ‘89 au primit acordul din partea calailor strazii pentru infiltrareaîn structurile statului. Cea mai mare realizare a lor a constat în delimitarea deceilalti si în reorganizarea propriilor ierarhii. Paravanul se numea alcatuire a unei elite imbatabile. Si rezultatele avortate s-au vazut: gasca, feuda, clica, boieria mintii, clanul, mafia mioritica… toate aceste escrocherii fiind supuse magiei pe baza de interes libertinat. Nu întâmplator, chiar dupa ce Zanc acuzase “gasca lui Patapievici” de judecata valorica demolatoare, Teodor Baconsky se extazia: “‘Mafiot’: ce titlu de noblete interlopa! Si ce prestigioasa marca de virilitate!”. Asta s-a mai pronuntat si printr-o alta ciudatenie: “Traim cu mitologia mafiei înca din copilarie”. Poate ca el traieste armonios si prosper cu aceasta mitologie din frageda-i pruncie, treaba lui, afacerile sale mitice, dar sa nu-mi atribuie si mie astfel de trairisme. Sa si le pastreze spre împacarea cu sine. Teodor s-a nascut ca fiu al poetului comunist proletcultist A.E. Baconsky, venit din fosta Uniune Sovietica a lui Stalin. Numit ambasador în Franta pe vremea scandalului “Sex în jacuzzi”, el este membru al Colegiului Noua Europa si publicist regulat la“Cotidianul” si “Dilema veche” a lui Plesu. Achita lunar 12.000 de euro pentru locuinta sa pariziana, din bani bugetari, desi Palatul Ambasadei l-ar gazdui gratis. Basescu l-a numit si în Consiliul de Conducere al ICR, unde înca mait raieste sub influenta mitologiilor generate în stil mafiot. (…)”
Integral la

Despre necunoscut“. Mic remember. Familistul, profundul teolog si finul diplomat Teodor Baconsky, pe cand controla din partea MAE Ambasada Romaniei in Australia s-a gandit sa studieze si sa adanceasca problema pana in jacuzzi-ul ambasadoarei Manuela Vulpe. Mai jos o parte din corespondenta celor doi :

13.12.2006, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi.
Hola Teodor! Cum mai esti?
Eu, asa si asa. M-am mutat in noul apartament, insa (mereu este un”insa”) proprietarul nu a indeplinit toate promisiunile; asa ca, de douasaptamani stau fara televizor (probleme cu instalatia de cablu), panaieri am fost si fara telefon fix si multe altele… Este un ritm incredibil in Mexic sau, mai bine zis, o lipsa de ritm. Toata lumea este serviabila si promite multe (vorba locala preferata este “a susordenes”- adica, ce mai! toti sunt la ordinele tale), numai ca realitatea este dezamagitoare. Sunt neparolisti, intarzie pe ruptelea, te amana de pe o zi pe…saptamana viitoare.
Ma rog, nu ti-am scris ca sa ma plang, ci ca sa vad ce mai faci si ca sa iti spun ca din cand in cand ma gandesc la tine.
manuela
13.12.2006, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
Poftim, hola Manuela! Sunt OK. Muncesc mult si altfel. Public mai mult. Am inca un santier acasa, pe exterior. Balamuc. Mexicanii tai imi aduc aminte de portughezii mei. E totusi important ca oamenii stiu, sau macar incearca sa fie “draguti”. Sper sa te cablezi, sa te “fixezi” si cu telefonul si sa-ti mearga bine.
O imbratisare,
T
PS: Iti multumesc pentru fidelitatea sporadica pe care mi-o marturisesti.
20.12.2006, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Aseara am facut o baie, in noua cada (tip jacuzzi) din noua resedinta. Gandindu-ma la tine, am evocat – si trait – momente din vechea baie (tip jacuzzi), din fosta resedinta din australia.
manuela
21.12.2006, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
Uaaauuu ! Am ramas fara grai.
24.01.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Hi, Teodor,
Vad ca te-ai speriat tare de tot de la ultimul meu mesaj si nu ai mai dat nici un semn de viata (nu ca ai fi fost ….taaaaare generos cu semnele inainte)….
Cam atat.
esti bine?
manuela
13.02.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Teodor,
14 februarie este memorabila pentru mine nu din cauza sfantului Valentin. La multi ani, deci. Sper ca ai depasit angoasele pragului de 40 de ani si poti sa spui sincer – asa cum spuneam si eu – ca niciodata nu te-ai simtit mai bine decat la ACEASTA varsta.
Esti bine?
Te imbratisez si te sarut, cast, asa cum as fi facut-o daca te-as fi felicitat in biroul tau de la MAE.
manuela
03.06.2007, Teodor Baconschi catre Manuela Vulpe
ma mai iubesti?
04.06.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Cum n-am primit nici o reactie, m-am gandit sa repet raspunsul si pe vechea adresa de e-mail: “Da!”.
05.06.2007, Manuela Vulpe catre Teodor Baconschi
Teodor, raspunsul meu a venit spontan, simplu, sincer si, mai ales, neconditionat. Probabil ca asa ti-as raspunde in orice moment din timp in care mi-ai mai pune intrebarea cu pricina. Nu imi place, insa, sa te vad in defensiva. Tot nu ma cunosti ?!?!
De ce crezi ca “da”-ul meu s-ar fi dorit o reluare la ceva…irepetabil?
Daca, totusi, raspunsul ti-a satisfacut “cochetaria masculina”, inseamna ca a folosit la ceva. Asta pentru ca tot nu stiai cum sa il “utilizezi”.
Te rog, nu iti face probleme. Sunt bine. Si sunt convinsa ca si tu esti la fel
Te imbratisez si eu.
manuela
Corespondenta cu “Lara” – Cum stau lucrurile cu “Fat frumos”?
19.07.2007, Lara catre Manuela Vulpe:
astept sa imi dai ok pe skype, dar tu nu ma bagi in seama
am vesti
dupa ce am ajuns din state dupa un drum de calvar cu alitalia am intrat direct la munca dar intr-o seara ies eu la barul meu preferat despre care ti am povestit si cunosc un domn adica ma asalteaza el pe mine 40ani, neinsurat, fara copii, elegant, curat bulgar, care traieste la monako si uite cum se combina prietena ta sex de nota 10, tandru,iubitor, cu lumanari, vin rosu aparent totul perfect pana se decide larasa se uite la stiri dupa 2 luni de pauza si afla ca domnul Stamen Stancev este un mafiot care are interdictie sa iasa din RO pt ca este implicat in celebrul proces cu ministru Seres si alti ministri cevain legatura cu privatizari bla, bla asa ca eram foarte “pazita” de sri fara ca sa stiu ce o sa fac acuma, nu prea stiu tu ce mai faci, cum stau lucrurile cu fat frumos
ti-am cumparat sutiente
pup
19.07.2007, Manuela Vulpe catre Lara
Esti o nebuna….cu “fat frumos” am restabilit legaturile mai de mult; ieri din nou m-am suparat pe el (si nu ii mai raspund la telefon. De data asta NU pentru o femeie).
Sunt absolut innebunita cu delegatia care trebuie sa vina poimaine. Nu am dormit de vreo doua saptamani, sunt la pamant fizic si psihic. Iti mai scri eu cand ma eliberez. Adica pe 1 august!
Te pup mult si ai grija de tine.
manuela

Daca doriti sa va distrati cu ambasadoarea Vulpe urmariti aici serialul “La Ambasada”

Cazul Patapievici-ICR. Valerian Stan devoaleaza RETEAUA PCR-GDS-ICR – profitorii tuturor regimurilor

„Boierii minţii” şi sistemul clientelar
Sub mandatul d-lui Patapievici, în jurul ICR s-a format o reţea clientelară care pare că a copiat la indigo modelele cele mai detestabile din politica autohtonă. D-l Patapievici şi clienţii ICR sunt pe cale să ajungă în cultura „bugetară” ce au fost şi încă mai sunt în politică Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Miki Şpagă şi toată clientela lor şi a partidului lor. Fără să fie conştienţi de urmarea gesturilor lor, cei care de aproape trei săptămâni au sărit în apărarea d-lui Patapievici şi a echipei sale au desenat o hartă foarte sugestivă a oamenilor şi intereselor care de patru ani încoace parazitează cu consecinţe foarte grave Institutul Cultural Român. Extrem de interesant – dar şi de grăitor – mi se pare faptul că oamenii în cauză aparţin practic fără excepţie Grupului pentru Dialog Social al d-lor Liiceanu şi Patapievici şi/sau grupului de foşti agenţi ai propagandei comuniste („noua stângă”) din presa „studenţească” – revistele” „Viaţa studenţească”, “Echinox“, „Opinia studenţească” şi „Dialog”, publicaţii de multe ori mai eficace decât presa centrală în îndoctrinarea „tinerei generaţii”. Parte dintre ei – unii dovediţi deja iar alţii suspectaţi doar că au fost şi agenţi ai poliţiei politice comuniste – au devenit după 1990 membri ai GDS.
Concret, printre cei care în săptămânile din urmă i-au atacat pe criticii ICR şi care au făcut zid în jurul echipei d-lui Patapievici – după ce în ultimii patru ani au beneficiat cel mai adesea clientelar de tot felul de stipendii din banii publici gestionaţi de Institut – s-au numărat:
Gabriel Liiceanu, membru al GDS, fost membru, numit discreţionar, în Consiliul de Conducere al ICR: editura sa, „Humanitas”, a beneficiat de un tratament de departe cel mai favorizant în raport cu celelalte edituri (editura sa a tipărit şase din cele opt volume de până acum ale lui H-R Patapievici); în apărarea ICR, Liiceanu a scris, între multe altele, despre Patapievici: „Pentru ceea ce a realizat în anii din urmă Institutul Cultural, românii ar trebui să-l hrănească pe Horia Patapievici în Pritaneu.”, iar despre criticii Institutului: „mistificatori”, „slujnicarii lui Ceauşescu” ş.cl.)
Andrei Pleşu, membru al GDS, membru al Consiliului de Conducere al ICR (soţia, director al Centrului de Carte al ICR); presa şi fostul director al ICR Paris au documentat tratamentul permanent privilegiat din partea ICR în publicarea propriilor scrieri (teza sa de doctorat – sic! – din 1977) şi în voiajele nesfârşite pe mai întregul mapamond
Vladimir Tismăneanu, membru al GDS, ani la rând propagandist prolific în publicaţiile comunist-studenţeşti; a fost şi este beneficiarul mai multor finanţări generoase din banii ICR pentru promovarea, în Europa (la Paris, unde directoare a ICR este Magda Cârneci, membră a GDS) şi Statele Unite, a Raportului său de „condamnare a comunismului din România”; a apărat ICR în scandalul implicării foştilor lui colegi Sorin Antohi şi Andrei-Corbea Hoişie în programele sale; cu nuanţe ale argumentării prea puţin convingătoare, i-a apărat de asemenea şi pe cei doi foşti agenţi ai Securităţii; l-a atacat foarte dur în schimb pe ziaristul care se dovedise cel mai eficace în critica făcută ICR pentru colaborarea cu cei doi, numindu-l, între altele, „respingătoar personaj de subterană”
Traian Ungureanu, comentator al revistei GDS, „22”, fost şi el ziarist în presa studenţească de propagandă, publicînd inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; a beneficiat de finanţări repetate din banii ICR (între altele, a fost de două ori invitatul ICR New York iar „conferinţele” sale, extrem de politizate, i-au scandalizat pur şi simplu pe participanţi, membri ai comunităţii româneşti locale); a apărat cu exaltare ICR şi a insultat comunitatea românească new-yorkeză – „inadaptaţi care se exprimă prin golănii tricolore”, „grup de mitocani” etc etc
Ioan T. Morar, fost ziarist în presa studenţească de propagandă, unde a publicat inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; de vreun an sau doi romancier celebru, a fost finanţat prin ICR New York ca să-şi „lanseze” în Statele Unite, împreună cu Mircea Mihăieş, vicepreşedinte ICR, aşa zisul roman „Lindefeld”, scos la editura „Polirom” a lui Silviu Lupescu; a apărat şi el necondiţionat ICR şi a insultat comunitatea românescă din New York – „golanii de la New York”, „echipă de zgomote”, „spioni ai serviciilor româneşti sau ai altor servicii” etc
– marele scriitor Ioan Groşan (ruşine cui n-a auzit nici de el!), ca şi ceilalţi, „publicist” mulţi ani la rând în presa de propagandă comunistă s-a numărat de asemenea printre avocaţii ICR – şi bineînţeles tot ca beneficiar şi el, după aceleaşi criterii foarte neclare, al generozităţii echipei Institutului
Dan Perjovschi, membru al GDS, a beneficiat (asemeni soţiei) de foarte multe şi consistente finanţări clientelare; în apărarea necondiţionată a conducerii ICR, i-a caracterizat pe ziariştii de la „New York Magazin”, cu nişte sintagme inepte intrinsec, drept “naţional-comunişti”, “legionaroizi-securişti”, “aceeaşi mână care l-a ucis şi pe Ioan Petru Culianu”
Cristian Mungiu a fost mobilizat şi el în apărarea echipei de la conducerea ICR. Nu putea fi uitată recunoştinţa pe care regizorul ieşean o datora d-lui Patapievici pentru că pe banii Institutului, pe sume foarte mari din banii Institutului, îi fusese „promovat” nu demult, în Statele Unite, filmul „432”. Achitîndu-se cu brio de misia la care a fost chemat, tânărul regizor se prea poate să-şi fi plătit datoriile inclusiv faţă de distinsa sa soră, d-na Alina Mungiu-Pippidi – înainte de 1990 a ocupat şi ea poziţii cheie în presa comunist-studenţească iar după din întâmplare colegă la GDS cu d-nii Patapievici, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu, Ungureanu, Perjovschi şi ceilalţi, şi tot din întâmplare membră şi a Consiliului de Conducere al ICR (numită bineînţeles tot de d-l Patapievici însuşi). Imparţial ca Dealul Copoului, Cristian Mungiu le-a zis-o de la obraz celor care şi-au permis să-i critice pe mărinimoşii săi finanţatori: „Propagă mistificări şi calomnii fără nici un fel de scrupule, de dragul scandalului”.
Bineînţeles că în apărarea d-lor Patapievici şi Mihăieş au sărit chiar şi ei înşişi. Primul de o manieră care măcar a sugerat grija de a-şi salva statutul intelectual şi oficial, în timp ce al doilea, în nota obişnuită, patentată de Vadim Tudor – „ziarişti aserviţi”, „imbecili” şamd. Şi bineînţeles că revista „22”, „organul de presă” al GDS, a fost şi ea la datorie, în frunte cu redactorul şef Rodica Palade. Şi bineînţeles că e un mare naiv cel care crede că lucrul acesta nu a fost făcut, aşa cum noi ştim sigur că a fost făcut, în contul unor mari obligaţii de genul celor despre care am vorbit.
În sfârşit, două cuvinte ar merita spuse şi despre tratamentul cu totul privilegiat pe care ICR l-a rezervat în toţi aceşti ani şi editurii „Polirom” de la Iaşi a lui Silviu Lupescupersonaj care de asemenea înainte de 1989 a deţinut funcţii cheie în conducerea publicaţiilor „studenţeşti” de propagandă comunistă, iar după a devenit membru al GDS şi – iarăşi pură întâmplare – şi membru al Consiliului de Conducere al ICR (dintre cei numiţi de asemenea de d-l Patapievici).
Cam asta ar fi, deci. Acum sigur că, ştiind şi eu bine cam ce şi cum s-a întâmplat în România ultimilor douăzeci de ani, prea mari speranţe nu-mi fac că în cele din urmă lucrurile vor fi puse în ordine. Costurile gestionării corupte, netransparente şi arbitrare a instituţiilor publice sunt cel mai adesea de natură materială şi financiară. În cazul unei instituţii precum ICR, însă, consecinţele sunt infinit mai serioase. Ele înseamnă nu numai delapidarea banului public, ci şi, mult mai grav, pervertirea competiţiei valorilor culturale. Ceea ce, pentru destinul în istorie al oricărei naţiuni, reprezintă răul maxim. Iar argumentul acesta mi se pare suficient pentru cei care ar fi tentaţi să se consoleze şi în faţa acestui scandal cu gândul că România e oricum ţara în care totul e posibil şi nimic nu are consecinţe.
P.S. În primăvara aceasta, cineva de la Curtea de Conturi care confunda ceva prin CV-ul meu mi-a spus: „Domnule, dacă aţi şti la ce se pretează, la ICR, colegii dvs de la GDS, v-aţi lua cu mâinile de cap”. Norocul meu e că nu ştiu.

Cazul Patapievici (II): Tradiţia trădării. Fantastic: Patapievici tatal era prieten cu un Antohi!

“Curentul” continua seria de dezvaluiri fulminante despre cel care i-a mintit pe Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, la Paris, ca ar avea un tata fost detinut politic, in realitate acesta fiind un tortionar al regimurilor fascist-bolsevice. In editia online a ziarului “Curentul” este prezentata in facsimil si “Auto-biografia” stalinistului Denis Patapievici, tatal lui Horia Roman Patapievici. Ce le scapa insa ziaristilor de la Curentul este, cred eu, o coincidenta fenomenala. Inainte de a-si incheia auto-turnatoria cu “Traiasca lupta pentru Pace!”, Denys Patapiewicz ofera o lista de persoane care pot da referinte bune despre el. Ce nume credeti ca poarta prima de pe lista? ANTOHI. N!

“În repetatele completări ale biografiei sale, solicitate pentru clarificarea necunoscutelor trecutului său, Dionis Patapievici, alias Denys Patapiewicz, alias Denis Patapicovici, criptonim “D. Pătraşcu, tatăl lui Horia Roman Patapievici, susţinea, pentru a-şi acoperi o parte din goluri, că ar fi fost concentrat în Germania, afirmaţie contrazisă ulterior de altele. În realitate, ascundea o altă parte întunecată a biografiei sale, încârligată ca o svastică pe fundul unui ponei.

(…)

Istoria acestei întâmplări ne oferă suficiente elemente pentru a putea înţelege apetenţa lui Horia-Roman Patapievici de a-l imita în fizionomie, gesturi şi atitudini pe caporalul Adolf Hitler. Pentru apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea limbajului public, Horia-Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merită numele de serviciu de “Micul FŸhrer-Komisar” al culturii române.Odată cu devalizarea de către C.N.S.A.S. a arhivelor Securităţii, atât B.N.D.-ul cât şi succesorii N.K.V.D.-ului au reconsiderat cazul lui Dionis Patapievici şi au regândit ceea ce rezervaseră fiului său. În firul de continuitate a tradiţiilor înaintaşului său, agentul sovietic cu trei nume, Horia-Roman Patapievici, omul cu trei fete, care aleargă pe urmele tatălui său cel puţin prin darul minciunii, se află doar la stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp preşedintele I.C.R. şi al României, Traian Băsescu…”
Integral la

Cazul Patapievici (I): Războiul agenţilor secreţi

Astia de la Curentul au dat lovitura! Sunt profund invidios. Cititi si va cruciti: minciuna Patapievici in stare pura. I-a pacalit pe Lovinescu si Ierunca ca ta-sau a fost… detinut politic! Ha, ha, ha! La inchisoarea de lux BNR/CAER, poate. Naivii trotkisti, l-au crezut… De ce nu i-au dat un telefon lui Isarescu? Sau lui Magureanu? Sau lui Liiceanu, ca tatii lor au lucrat impreuna, pentru Partid si Stat. Tare, in tot cazul, analiza din Curentul. Dar nu-i singura minciuna a tovaraselului Pataghiveci. In Germania se da, ca si Antohi, “doctor” (vezi dovada alaturi). Ma intreb pana unde va mai merge cu impostura specifica GDS… Incep si eu ca Stan: Basescu, cere-i demisia si desfiinteaza cuibul ala de neo-trotkisti!

Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.

Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost, în zilele din urmă, martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete. Protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (B.N.D.), al scriitoarei Herta Muller, faţă de protecţia pe care preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi. Ai Securităţii şi ai altor servicii secrete – de aici sau de aiurea. De ce apare Herta Muller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de Horia-Roman Patapievici? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a B.N.D.-lui, până şi după plecarea din România, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care “noul caporal” s-a pretat, în cea mai bună tradiţie a familiei.
În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături, informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R. F. Germania, unde se afla ca bursier. Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării. Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi băgători de seamă au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de “instituţiile culturale” ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. – omologul Serviciului Român de Informaţii). Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai putin decât director al “Centrului de Studii Germane” al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.
Pe acest fond, s-a creat împrejurarea scandalului “căpitanului Soare”. Un superior de-al “căpitanului Soare”, care a supervizat operaţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul SRI trimis pentru o banală cercetare şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii “capitanului Soare” avea să-l scoată pe Horia Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Platforma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i-a creat-o, prin orchestrarea scandalului mediatic, sunt interpretate de cunoscătorii intimi ai resorturilor ascunse ale gestului lui “dom’ Profesor”, drept “o recompensă pentru marile merite ce nu pot fi specificate”, pe care Dionis Patapievici, tatăl lui Horia-Roman, le-a adus, în secret, N.K.V.D.-ului, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai acestora.
“Fiul lupului”, cum l-au numit jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H.R. Patapievici (“Curentul”, 1 octombrie 2002), avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său, în favoarea “mamei Rusia”, a Măreţiei Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a “căpitanului Soare”, pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa “anti-Iliescu”. De notorietate era, deja, că şi directorul S.R.I., Virgil Măgureanu, devenise un “anti-Iliescu”, căruia îi căuta înlocuitori. Ceea ce-i poate justifica gestul de “a scoate la rampă” încă un opozant cu oarecare lustru, adoptat de frăţia “Humanitas”, chiar dacă acesta, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special.
Continuarea la

Lamurirea unei confuzii: "Patapievici, omul lui Basescu"

De nenumarate ori, de-a lungul ultimilor trei ani, am auzit sau citit fraza: “Patapievici e omul lui Basescu.” Perfecta ineptie! Oricine examineaza cu putina atentie miezul scandalului care agita zilele acestea presa si mediile culturale va intelege ca realitatea e exact pe dos: Basescu e omul lui Patapievici.

Demonstratia e simplu de facut. In calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a cerut deschiderea arhivelor – gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea un efect: deconspirarea ticalosilor. Tot in calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a condamnat regimul comunist, definindu-l drept ilegitim si criminal – gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea si el un efect: delegitimarea ticalosilor.
Ne-am fi putut, In mod logic, astepta ca aceste decizii sa fie aplicate cu precadere si fara nici un fel de exceptie in chiar institutia al carei presedinte de onoare este Traian Basescu: Institutul Cultural Roman. Asa ar fi fost firesc daca Patapievici ar fi fost omul lui Basescu. Departe insa de a se lasa impresionat de capriciile prezidentiale, Horia-Roman Patapievici, subalternul lui Traian Basescu (cel putin in banala ierarhie vizibila de la ICR), a decis reciclarea pe criteriul excelentei academice (probata cu diplome false) a unor ticalosi din anturajul sau mai mult sau mai putin imediat si trimiterea lor in strainatate ca demni reprezentanti ai Romaniei portocalii.

Continuarea la

In atentia DNA si ANI: Hotie la ICR. Patapievici, scoate banii!

Din ciclul: ne tiparim si ne citim intre noi pe banii patibularilor

În cazul conflictului de interese, actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea legii, sunt lovite de nulitate absolută (art. 45 alin. 1); sancţiunile disciplinare pot merge până la eliberarea din funcţie (art. 47), iar persoana care a încălcat obligaţiile legale privind conflictul de interese va avea interdicţia de a exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de trei ani (art. 47 alin. 2).” – Agentia Nationala de Integritate

Consultand listele de carti publicate sau traduse de ICR de cand este presedinte Horia Roman Patapievici constatam an de an promovarea aceleiasi gasti provenite din Grupul pentru Dialog Social si revista “22”, Colegiul Noua Europa si revista “Dilema veche”, Cenaclul Manolescu si revista sa sau chiar din interiorul ICR. Pe ce planeta se crede ICR – vorba Hertei Muller – cand propune si publica inclusiv, sau mai ales, lucrarile membrilor Consiliului de Conducere al Institutiei: Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Alina Mungiu, Theodor Baconsky, Nicolae Manolescu, Magda Carneci, etc? Apoi, daca studiem CV-urile conducerii ICR constatam ca avem de a face cu membri fondatori, membri si colaboratori principali ai GDS, SAR, PEN, “New Europe College” si revistelor afiliate, “22”, “Observator cultural”, “Romania literara”, Dilema veche”, etc. Cercetati mai jos urmatoarea selectie de pe site-ul ICR a “clientilor” ICR, dintre care multi s-au regasit zilele aceste ca aparatori infocati ai lui Patapievici in scandalurile existente: informatorii de la ICR-Berlin si ICR-Paris si “poneiul roz” al ICR-NY. Publicistii si “jurnalistii culturali” fosti sau actuali beneficiari ai stipendiilor ICR care au intervenit favorabil in scris si audio-vizual ar trebui de asemenea cercetati de Clubul Roman de Presa si Conventia Organizatiilor de Media pentru incalcarea grava a Codului etic al jurnalistului. Mentionez ca sumele sponsorizarilor din banul contribuabilului roman (“patibular”) sunt in euro si, desi se ridica la zeci si sute de mii de euro, la sectiunile de pe site-ul ICR “Burse pentru jurnalisti culturali” si “Burse pentru tinerii romani care studiaza in strainatate” figureaza urmatorul anunt: “Din cauza reducerii de buget, anul acesta Institutul Cultural Roman nu poate oferi burse…”. Ce reducere de buget? Acesta a fost dublat si triplat in ultimii ani, existand serioase dubii privind modul in care a fost folosit. Vezi Raportul Curtii de Conturi a Romaniei – Jaf la ICR. Solicit Agentiei Nationale de Integritate si organelor abilitate sa se sesize si sa cerceteze aspectele invocate.

Programul de traduceri de autori români în limbi de circulaţie internaţională – selecţia juriului: 4 martie 2oo6

Gabriela Adameşteanu Dimineaţă pierdută
Mircea Cărtărescu Orbitor, I – II
Ioan Groşan Selecţie povestiri
Nicolae Manolescu Antologie din vol. Teme
Andrei Pleşu Pitoresc şi melancolie
Stelian Tănase Clientii lu’ Tanti Varvara

Finanţările acordate de Institutul Cultural Român în cadrul
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor
români (TPS – Translation and Publication Support Programme)
Sesiunea I-a si a II-a – 2007

Wydawnictwo
CZARNE POLONIA
Mircea Cărtărescu
De ce iubim femeile?
834
NYMROD Books ISRAEL
Mircea Cărtărescu
De ce iubim femeile?
3 742
DIVANELI USTAV CEHIA
Gianina Cărbunariu
Stop the Tempo; Kebab
951
ATLAS OLANDA Volum colectiv (14autori)
Modern Romanian Short Stories
9 666
PARADOX Publishing Group BULGARIA
Cezar Paul – Bădescu
Luminiţa, mon amour;
Tinereţile lui DanielAbagiu
3 273
L’ENTRETEMPS FRANŢA
Lucian Pintilie – Bricabrac
13 008
CRITERION RUSIA
Ana Blandiana
În dimineaţa de după moarte
3 580
BOHLAU Verlag
GERMANIA
Andrei Oişteanu
Imaginea evreului în cultura română
5 960
Dalkey Archive Press S. U. A.
Dumitru Ţepeneag
Zadarnică e arta fugii
3 740
BALKANI 93 BULGARIA
Gabriela Adameşteanu
Drumul egal a fiecărei zile
3 218
FABER – PRINT Ltd. BULGARIA
Mircea Cărtărescu
Nostalgia
2 133
Editorial Periferica SPANIA
Ana Blandiana Proiecte de trecut 2 812
TUSQUETS Editores SPANIA
Norman Manea
Fericirea obligatorie 3 419
PALAMART KIADO UNGARIA
Dumitru Ţepeneag
Zadarnică e arta fugii
1 487
PALAMART KIADO UNGARIA
Gabriela Adameşteanu
Întâlnirea
2 724
Princeton University Press S.U.A.
Cătălin Avramescu
Filozoful crud: o istorie a canibalismului
7 000
Ad Marginem RUSIA
Vasile Ernu
Născut în URSS
1 971
Grafiche Fiorini
ITALIA
Andrei Oişteanu
Volum de 3 eseuri din lucrarea “Ordine şi Haos”
4 003
Martin E. Segal Theatre Center – MESTC S.U.A.
Gianina Cărbunariu,
Bogdan Georgescu,
Vera Ion, Ştefan Peca,
Saviana Stănescu
roMANIA after 2000.
Five Plays
7 000

Primele finanţări acordate de Institutul Cultural Român în cadrul
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor
români (TPS – Translation and Publication Support Programme)
Sesiunea I – 2006
Wydawnictwo Czarne POLONIA
Mircea Cărtărescu
„ADA-KALEH, ADA-KALEH …”
(Eseu)
120
Wydawnictwo
Czarne POLONIA
Mircea Cărtărescu
Travesti
993
Finanţările acordate de Institutul Cultural Român în cadrul
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români (TPS – Translation and Publication Support Programme) – sesiunea a II-a – 2007
Numele solicitantului
Tara de origine a solicitantului
Autorul
Cartea
Traducator
Suma aprobata (in EUR)

Les Presses de l`universite Laval/Les Editions de l`IQRC
Canada
Andrei Cornea
Cand Socrate nu are dreptate
Ann-Marie Frotin, Eugenia Duta
4206,4
Havran s.r.o.
Cehia
Norman Manea
Intoarcerea huliganului
Jiri Nasinec
4117,5
Nymrod
Israel
Norman Manea
Intoarcerea huliganului
Yotan Reuveny
8068
Böhlau Verlag
Germania
Andrei Oişteanu
Imaginea evreului în cultura română
Larisa Schippel
17693,2

Finanţările acordate de Institutul Cultural Român în cadrul
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români (TPS – Translation and Publication Support Programme) – sesiunea I – 2008

Dybbuk
Cehia
D. Tepeneag
Hotel
Tomas Vasut
3500
80,2
3153,5
Jelenkor Kiado
Ungaria
Ruxandra Cesereanu
Postbarbati
Zsuzsa Selyem
1150
78,5
1076
Ellerstroms Förlag AB
Suedia
Mircea Cartarescu
Poezii
Dan Shafran
1766
91,7
1722
Albert Bonniers Förlag AB
Suedia
Mircea Cartarescu
Orbitor – aripa dreapta
Inger Johansson
11842
95
11428
Les Editions de l`Inventaire
Franta
Colectiv
Antologie
Laure Hinckel, Marily le Nir, Monica Salvan
11000
64,5
4509
Dalkey Archive Press
SUA
D. Tepeneag
Pigeon vole
Jane Kuntz
6000
88,7
5525,4
Nemzeti Tankonyvkiado
Ungaria
Colectiv – 16 autori
Antologie de literatura romana contemporana
Aron Gaal
6600
68,2
5131
Borderland Foundation
Polonia
Norman Manea
Intoarcerea huliganului
Kazimierz Jurczak
4800
93,7
4649
Frank&Timme GmbH
Germania
Daniel Barbu
Republica absenta
Larisa Schippel
15600,8
62,2
11472
Editions Denoel
Franta
Mircea Cărtărescu
De ce iubim femeile
Laure Hinkel
4600
85,5
4266,5

LISTA DE P R O P U N E R I DE LA I C R
Program de traduceri de autori români în limbi de circulaţie internaţionala
Gabriela Adameşteanu
Dimineaţă pierdută
Proză scurtă
Întîlnirea
Gabriela Adameşteanu, Mircea Nedelciu, Ioan Groşan etc
Culegere din proza anilor 80

Ştefan Agopian
Sara
Tache de catifea
Manualul întîmplărilor
Fric
Tobit

Sorin Alexandrescu
La modernité à l`Est: 13 aperçus sur la littérature roumaine
Antologie
Romanian Fiction of the ’80s and ’90s. A Concise Anthology, AGOPIAN, Stefan; BANCIU, Carmen Francesca; BITTEL, Adriana; CARTARESCU, Mircea; CRACIUN, Gheorghe; CUSNARENCU, George; GROSAN, Ioan; ILIESCU, Nicolae; LACUSTA, Ion; MANOLESCU, Ion; MARINEASA, Viorel; NEDELCIU, Mircea; OTOIU, Adrian; PETRESCU, Razvan; PREDA, Sorin; SLAPAC, Florin; STANCIULESCU, Hanibal; TEODORESCU, Cristian; VIGHI, Daniel; VLAD, Alexandru
Cătălin Avramescu
Filosoful crud. O istorie a canibalismului

A. E.Baconsky (tatal)
Biserica Neagră

Teodor Baconsky
Insula cetăţii

Daniel Barbu
Politica pentru barbari
Bizanţ după Bizanţ
Firea românilor
Ştefan Baştovoi
Iepurii nu mor

Cezar Paul Bădescu
Tinereţile lui Daniel Abagiu

Cristian Bădiliţă
Nodul gordian
Văzutele şi nevăzutele

Ana Blandiana
Un volum de proză fantastică; Sertarul cu aplauze
Poezie
Oraşul topit şi alte povestiri fantastice

Andrei Bodiu
Bulevardul eroilor
Lucian Boia
Romania, ţara de frontiera a Europei
Mircea Cărtărescu
Enciclopedia zmeilor
Orbitor. Aripa stîngă
Nostalgia
Culegere de poeme
Pururi tînăr înfăşurat în pixeli (selecţie)
Orbitor
De ce iubim femeile
Travesti
Magda Cârneci
Poezie
Haosmos şi alte poeme
Art of the ’80s in Eastern Europe. Texts on Postmodernism

Ruxandra Cesereanu
Decembrie 89.Deconstrucţia unei revoluţii
Tricephalos
Adrian Cioroianu
Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc
Andrei Cornea
Cînd Socrate nu are dreptate; Platon şi cenzura; De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş

Mircea Dinescu

Neagu Djuvara
Între Orient şi Occident
De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul

Ioan Groşan
„Povestiri alese”
O sută de ani de zile la Porţile Orientului
Caravana cinematografică
Judeţul Vaslui în Nato

Bedros Horasangian
Enciclopedia armenilor

Ion Ianoşi
Dostoievski şi Tolstoi

Nora Iuga
Sexagenara şi tînărul

Ion Bogdan Lefter
Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”
A Guide to Romanian Literature: Novels, Experiment and the Post-Communist Book Industry
Romanian Writers of the ‘80S and ‘90S. A Concise Dictionary

Gabriel Liiceanu
Despre tragic
Uşa interzisă
Jurnalul de la Păltiniş
Itinerariile unei vieţi: E.M. Cioran / Apocalipsa după Cioran
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Sanda Cordos
Culegere de eseuri sau publicistică pe teme de actualitate din Apel către lichele, Rîsul lumii, Baroane, Din lumea nouă
Norman Manea
Anii de ucenicie ai lui August Prostul

Nicolae Manolescu
Cărţile au suflet (sau alta selecţie din Teme, făcută special)

Solomon Marcus
Paradigme universale

Nicolae Mareş
Ioan Paul al II-lea, papă pentru mileniul al II-lea

Andrei Marga
Filosofia unificării europene
Cotitura culturală

Dan C. Mihăilescu

Mihaela Miroiu
Convenio

Mihaela Miroiu şi Mircea Miclea
R’estul şi vestul

Ioan T. Morar
Lindenfeld

Alina Mungiu
România. Mod de întrebuinţare

Andrei Oişteanu
Cutia cu bătrîni
Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european
Cosmos vs haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească
Stejărel Olaru şi Marius Oprea
Ziua care nu se uită: 15 noiembrie 1987, Braşov
Marius Oprea
Moştenirea securităţii

Zigu Ornea
Anii treizeci. extrema dreapta românească

Horia-Roman Patapievici
Zbor în bătaia săgeţii
Omul recent
Ochii Beatricei
Andrei Pippidi

Andrei Pleşu
Pitoresc şi melancolie
Publicistică
Despre îngeri
Comedii la poirţile Orientului
Cristian Preda
Alegeri şi partide după 1989 în România
Stelian Tănase
Clientii lu’ Tanti Varvara
Corpuri de iluminat
Playback
Cristian Vasile
Între Vatican şi Kremlin
Biserica ortodoxă română în primul deceniu comunist (1945 – 1959)

Daniel Vighi
Misterele Castelului Solitudine sau despre singurătate la vreme de iarnă
Aventuri cu Jimi Hendrix
Lumea la 1848
Alexandru Zub

Nota bene: observati de cate ori a fost reprodus Cacartarescu…

Tismaneanu si Evenimentul Zilei isi bat joc de romani

Evenimentul Zilei de azi ne da un “special” despre un tovaras procuror comunist “calau si victima”. In cadrul materialului, semnat de Andreea Pocotila, e inserata si opinia lui Tismaneanu, supranumit de EvZ “parintele condamnarii comunismului” . Zice asa:

ISTORIE: „În Neamţ a fost epurare exemplară“

Politologul Vladimir Tismăneanu, „părintele“ condamnării comunismului, explică raţiunea epurărilor din Neamţ în ’78, acţiuni care l-au vizat şi pe Emil Olaru: „Îmi amintesc de epurarea «exemplară » a conducerii judeţene, în frunte cu primul secretar Ştefan Boboş. Se urmărea confecţionarea pentru Ceauşescu şi camarila sa a unei imagini de austeritate revoluţionară. Timp în care dictatorul şi apropiaţii săi se scăldau în cele mai scandaloase forme de privilegii“.
(https://www.evz.ro/articole/detalii-articol/815590/Procuror-sef-si-calau-si-victima-in-era-ilicitului/)
Auzi, ce ne invata Tismaneanu pe noi! Cel mai probabil stie din proprie experienta. Pentru ca, la ora aia, Tismaneanu statea bine-mersi intr-o casa nationalizata de pe strada Zambaccian, cu mamica, si se ocupa de propaganda Partidului la Stefan Gheorghiu si la Scanteia Tineretului, Viata Studenteasca, Convingeri Comuniste si Tanarul Leninist. Asta vine sa vorbeasca? Pai sa luam aminte atunci la titlul acestui blog!

Iata ce facea Tismaneanu la momentul “epurarilor exemplare”:
Tismaneanu: „Partidul actioneaza continuu…”

„Refuzul de a uita“
Mie unuia nu-mi place sa uit. Ca daca uit, nu mai tin minte. Si daca nu mai tin minte, am impresia ca parca nu mai stiu pe ce lume ma aflu. Din aceste motive si pentru nevoi urgente, am selectat si pus deoparte, din toata literatura universala, o carticica intitulata „Mic dictionar social-politic pentru tineret“. Coordonata de Virgil Magureanu, lucrarea imi asigura tot necesarul zilnic de raspunsuri competente la posibilele lapsusuri inerente bunei functionari a memoriei.
Din ea citesc inainte de culcare si imediat ce ma trezesc. Cu ea dorm sub perna, caci nu stii niciodata cand suna telefonul pe la 4 noaptea si cineva te intreaba brusc: ce-nseamna „abnegatie revolutionara“?, ce este „codul principiilor si normelor muncii si vietii comunistilor, ale eticii si echitatii socialiste“?, sau cu ce se mananca „tipizarea produselor industriale“ ori „stiinta ca forta nemijlocita de productie“? Da, cu lucrarea asta sub capatai, pot dormi linistit. Fireste ca, dupa o frecventare atat de asidua, am ajuns sa am unele pasaje preferate, si din extraordinarul colectiv de autori, am sfarsit prin a ma simti mai apropiat de unii, in detrimentul altora. Mai exact de unul. Fragmentele sale imi merg direct la suflet si nu le mai pot scoate afara. Le stiu pe dinafara si adesea ma trezesc declamandu-le la telefon, mult dupa ce interlocutorul a inchis. Cum de ceva vreme nu ma mai suna nimeni, imi permit sa spicuiesc aici din ele.
Iata, asadar, o mica lista de greatest hits: „Respectul pentru adevar, promovarea onestitatii si intransigentei in relatiile interumane, refuzul minciunii si al ipocriziei sint proprii normelor comuniste de munca si de viata, in al caror spirit organizatiile U.T.C. isi orienteaza intreaga munca de formare si educare revolutionara a tineretului“ (p.12). Sau: „… autoconducerea muncitoreasca pune in fata personalului muncitor din fiecare intreprindere indatorirea de a folosi tot mai activ si cu responsabilitate sporita cadrul organizatoric larg democratic ce a fost creat si care asigura fiecarui om al muncii posibilitatea de a-si spune cuvintul in dezbaterea si solutionarea celor mai importante probleme economice si sociale, la adoptarea deciziilor care privesc bunul mers al intreprinderii. Referindu-se la continutul autoconducerii muncitoresti, tovarasul Nicolae Ceausescu sublinia:…“ (p. 37), nu mai dau citatul din tovarasul, ca-l stie toata lumea. Iata, in schimb, un alt pasaj de suflet din autorul nostru: „Autonomia reflecta pozitia si eforturile P.C.R., ale altor partide comuniste, de a realiza in cadrul miscarii comuniste internationale o unitate de tip nou, pe baza careia fiecare partid sa-si elaboreze de-sine-statator propriile optiuni strategice…“ (p. 40).
Dar ce este partidul?
„Partidul actioneaza continuu pentru perfectionarea organizarii si conducerii economiei, vazind in aceasta actiune o dimensiune esentiala a fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate. In aceeasi directie sint indreptate eforturile de dezvoltare si perfectionare a suprastructurii socialiste, a cadrului institutional specific noii societati, a intregii vieti spirituale, eforturi in care rolul determinant, de organizator si dinamizator al actiunii revolutionare a maselor revine Partidului Comunist Roman“. (pp. 47-48).
Cateodata, e adevarat, autorul nostru tinde sa devina cam tehnic. Dar au si aceste pasaje farmecul lor: astfel, dupa un alt citat din tovarasul Nicolae Ceausescu, aflam ca „Hotarirea-Apel a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (ianuarie 1981) subliniaza ca pentru a se realiza o calitate noua, superioara, este necesar ca in fiecare unitate productiva, in fiecare loc de munca sa se asigure indeplinirea integrala, ritmica si cu inalta eficienta a productiei fizice si nete, a tuturor indicatorilor de plan“ (p. 60). Dar alternativa capitalista? „Capitalismul nu poate solutiona in interesul maselor populare si al progresului problemele majore ale contemporaneitatii“ (p. 63). Mie-mi zici!? Pentru cei nu prea convinsi, autorul nostru ofera imediat dupa un citat elocvent din Programul P.C.R.. Noi trecem peste. Si ajungem, dupa cateva pagini, cam tot acolo: „Asa cum subliniaza Programul P.C.R., dinamica procesului cultural in socialism, necesitatea sa obiectiva sint determinate de faptul ca etapa actuala de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism impune cresterea continua a rolului factorului constient, participarea activa a maselor si a personalitatilor la opera de creatie istorica“ (p. 151). Imediat dupa, un citat din Lenin.
O suta de pagini mai departe, autorul nostru condamna vehement devierile periculoase ale stingii occidentale: „Lipsiti de un program coerent sau de o ideologie sistematica, tinerii hippies si-au transformat disperarea intr-o renuntare treptata la orice protest explicit, prin potentarea dimensiunii contemplative, de resemnare a miscarii, printr-un refuz steril al unei vieti sociale active“ (p. 237). Daca asa stau lucrurile la americani, oare ce se intampla cu intelectualitatea de la noi? „Provenita in covirsitoarea ei majoritate din rindurile muncitorilor si taranilor, reflectind dinamismul mutatiilor sociale si exigentele progresului stiintific si tehnic, intelectualitatea reprezinta in societatea noastra o categorie sociala de tip nou, socialist, care, asa cum se arata in Programul P.C.R., adera fundamental la conceptia despre lume a clasei muncitoare“ (pp. 250-251).
Iar libertatea? „Trecerea revolutionara de la capitalism la socialism reprezinta un salt istoric din imperiul necesitatii in imperiul libertatii“ (p. 272). Si, in fine – desi n-am ajuns nici la jumatatea cartii – sa sarim si noi direct la adevarurile ultime: „Marxismul se dezvolta neincetat prin gindirea creatoare a partidelor comuniste si muncitoresti, care in elaborarea strategiei si tacticii lor revolutionare tin seama de conditiile concret-istorice, de experienta specifica si de nivelul de dezvoltare proprii fiecarei tari. O contributie de seama la imbogatirea creatoare a marxismului au adus si aduc Partidul Comunist Roman, secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu…“ (p. 281).
Sfanta tinerete utecista!
Unde-i oare astazi acest sarman autor devotat? Prin ce hauri ale uitarii se va fi adapostit el de furoarea anti-comunista? Pe la ce periferie se va fi ascuns el de victoria neconditionata a capitalismului? Oare ce-ar spune el cand ar auzi despre „datoria morala“ de a condamna comunismul in termeni de regim „ilegitim si criminal“? Eu zic ca nu-i frumos sa uiti. Ca daca uiti, risti sa-ti aduci aminte cand ti-e lumea mai draga. De aceea, oriunde s-ar afla autorul nostru, as vrea sa stie ca eu, cel putin, nu-l voi uita niciodata si-l voi purta mereu sub perna. Despre cine-i vorba? Care e autorul in cauza? E unul, biata victima a memoriei si a istoriei, pe care dumneavoastra probabil ca nici nu vi-l mai amintiti: unul pe nume Vladimir Tismaneanu. Ce nume simplu.
Alex Cistelecan
https://www.revistacultura.ro/

Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii

TRECUT – Seful comisiei care a condamnat regimul comunist avea alte pareri in anii ’80
“Programul PCR reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism.” Este doar una din ideile propagate de Vladimir Tismaneanu inaintea plecarii sale din Romania, complet diferite de cele cuprinse in raportul de condamnare a comunismului. Presedintele Traian Basescu a prezentat luni, in Parlamentul Romaniei, concluziile Raportului Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, condusa de Vladimir Tismaneanu. Seful statului a insistat, in repetate randuri, asupra notorietatii universitarului romano-american si “statorniciei preocuparilor sale pentru studiul epocii comuniste.” Sunt, insa, tot mai numerosi cei care, in urma studierii atente a acestui document, sutin ca raspunderea pentru faptul ca elaborarea este excesiv politizata si nu obiectiva, stiintifica revine sefului comisiei. O intrebare fireasca: “Era Vladimir Tismaneanu persoana indicata pentru a coordona un asemenea demers?” O incursiune in publicistica sa, din perioada anterioara plecarii din Romania (noiembrie 1981), releva alte fatete ale sefului comisiei prezidentiale.
Este vorba despre un important capitol din sfera “preocuparilor pentru studiul stiintific al epocii comuniste” ale lui Vladimir Tismaneanu, despre care suntem convinsi ca nu s-a discutat in comisia pe care a dirijat-o. Asa dupa cum suntem convinsi ca numai modestia l-a determinat pe autor ca, scriind ca “rolul organizatiilor de tineret era acela de parghii care actionau birocratic” sa omita prezenta sa in corpul propagandistilor CC al UTC, sau contributia la elaborarea “Micului dictionar social-politic pentru tineret”, Editura Politica 1981, coordonator stiintific Virgil Magureanu (lucrare din care am extras citatele).
Teza din Raportul Comisiei Tismaneanu: “Regimul comunist a fost un regim ilegitim si criminal”.
Demonstratie: “Democratia socialista: Forma superioara a d. (democratiei – n.n.) a carei esenta consta in aceea ca poporul, detinator al puterii politice, este chemat sa participe la intreaga activitate de conducere a vietii economico-sociale.(…) Alaturi de ceilalti oameni ai muncii, tineretul patriei noastre participa, direct sau prin reprezentantii sai, la activitatea democratica a organelor de stat si organizatiilor obstesti, a organelor colective de conducere din intreprinderi si institutii. Indeplinirea cu responsabilitate a sarcinilor ce-i revin in aceasta privinta reprezinta o inalta indatorire a fiecarui tanar revolutionar. (pag.105-106)
“Constitutia RS Romania consacra in primele sale articole faptul ca in tara noastra intreaga putere apartine poporului, liber si stapan pe soarta sa, precum si faptul ca “Republica Socialista Romania este stat al tuturor oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar”. (pag. 412)
Teza: “Utilizarea mizeriei materiale si morale, precum si a fricii, ca instrumente de mentinere a puterii comuniste”.
Demonstratie: “Autoconducere muncitoreasca. Expresie vie a adancirii democratiei noastre socialiste, a rolului crescand al clasei muncitoare, a.m. pune in fata personalului muncitor din fiecare intreprindere indatorirea de a folosi tot mai activ si cu responsabilitate sporita cadrul organizatoric ce a fost creat (adunarile generale si consiliul oamenilor muncii, comisiile pe domenii etc.) si care asigura fiecarui om al muncii posibilitatea de a-si spune cuvantul in dezbaterea si solutionarea celor mai importante probleme economice si sociale, la adoptarea deciziilor care privesc bunul mers al intreprinderii.” (pag. 37)
EXISTENTA SOCIALA. “In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Nicolae Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat “numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism”. (pag. 209)
“Programul P.C.R. reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism. Concluziile si previziunile stiintifice cuprinse in Programul P.C.R. orienteaza intreaga activitate a partidului.” (pag. 350) “Umanism socialist, revolutionar – Forma superioara a umanismului, intemeiata pe conceptia stiintifica a materialismului dialectic si istoric despre societate.(…) Fiind diametral opus asa-zisului umanism burghez, intemeiat pe asuprire si exploatare, pe inegalitate si nedreptate sociala, u.s.r., asa cum se releva in Programul PCR, concepe omul ca fiinta sociala, aflata in stransa legatura si interdependenta cu semenii sai.” (pag. 435)
Teza: “Distrugerea morala a societatii romanesti si a valorilor ei de solidaritate”.
CONSTIINTA SOCIALISTA. “In conceptia partidului nostru, c.s. reprezinta un factor de cunoastere si de desavarsire a personalitatii umane, un factor formativ si mobilizator in intreaga actiune de faurire a societatii socialiste.” (pag. 151)
LUPTA INTRE VECHI SI NOU. “In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei n.(noului n.n.) o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” (pag. 275)
MATERIALISM ISTORIC. “Dezvaluind caracterul legic al dezvoltarii societatii m.i. reliefeaza, totodata, rolul maselor si al personalitatii, aratand ca oamenii sunt cei care fauresc istoria”. (pag. 284)
Teza: “Retorica suveranitatii nationale a fost mai presus de orice un alibi pentru perpetuarea dictaturii prin manipularea sentimentelor populatiei”.
BENEFICII
“In comunism dispar clasele sociale, se atenueaza si sunt treptat inlaturate diferentele esentiale dintre munca fizica si munca intelectuala, dintre sat si oras, se instaureaza deplina echitate sociala, are loc o ampla inflorire a culturii si umanismului”
Vladimir Tismaneanu
CONTRIBUTIE
“In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat «numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism»”
Vladimir Tismaneanu
NATIUNEA BURGHEZA / NATIUNEA SOCIALISTA. “N. burgheza se caracterizeaza prin stabilirea relatiilor de productie capitaliste, scindarea societatii in clase antagoniste, dominatia economica, politica si ideologic-culturala a burgheziei. N. socialista reprezinta un tip nou, superior de n. constituita pe o baza economica, politica si ideologica structural deosebita de cea burgheza.(…) Analiza continutului si evolutiei proceselor si fenomenelor sociale contemporane evidentiaza faptul ca n. este inca departe de a-si fi epuizat misiunea istorica.” (pag. 302)
de Gabriela Antoniu Jurnalul National

Poneii de la Cotidianul: Slava ICR, al doilea PCR!

Oda marelui carmaci Pataghiveci, asa s-ar putea initula prostitutia gazetareasca de la Cotidianul, unde au indesat bietele jurnaliste usoare ale noii Scantei vreun milion de semne intr-o biata paginutza. ICR a tinut sa aprecieze munca neobosita pe ogorul proletculturii si a creat un dosar special dedicat adulatorilor noului PCR din presa scrisa, dintre care, daca-i luam la bani marunti, constatam ca multi au fost beneficiari ai programelor ICR la greu: https://www.icr.ro/freedom. Aviz: sa aveti pregatita o punga pentru vomitat.
Foarte amuzanta compunerea-Nota Informativa din finalul relatarii aparute in Cotidianul:
“Postul Antena 3 a preluat subiectul poneiului roz în emisiunea „În gura presei” din 6 august, prezentatorul ţinând-o din injurie în injurie şi afirmând că nu a fost inflamat de „poneiul cretinel”, ci „întreaga expoziţie a fost o mizerie, pe care am plătit-o noi toţi şi care ne reprezintă”. Cât despre artista Nuclear Fairy, i s-a garantat că doar acest statut îi permite să deseneze svastici şi a fost numită „ironic” „clarvăzătoare” şi „artizdă”. S-a mai afirmat că motivele din spatele articolului „Intelectualii ţin cu poneiul roz” din Cotidianul ar consta în concentraţia intelectualilor nu neapărat pro-Băsescu la Antena 3. În aceeaşi emisiune, Cărtărescu a putut să afle că scrie foarte prost articolele din presă şi că e „omul cu chiuveta care se pupă cu suzeta”. Pe aceeaşi cale, Gabriel Liiceanu a fost informat că nu ar trebui să stea mereu cu mâna la gură, de teama a ceea ce s-ar putea înţelege din acest gest („că e demiurgic”), şi că „s-a născut încruntat”. Scriitorul şi Senior Editorul Cotidianul Ioan T. Morar a fost înştiinţat că nu îl citeşte nimeni, că poate fi confundat cu Adrian Sârbu şi că „băi ochelaristule, şi eu fac scandal, bagă-mă şi pe mine în seamă!”. Tot la Antena 3, la emisiunea pe care a dedicat-o transmiterii în direct a conferinţei de presă de la Cărtureşti, acelaşi prezentator a confundat-o pe autoarea poneiului, Nuclear Fairy cu jurnalista Andra Matzal. Apoi s-a oferit să curatorieze o expoziţie de undiţe şi mincioage la ICRNY, mirându-se totodată că astfel nu obţine girul lui Horia-Roman Patapievici şi pe al lui Gabriel Liiceanu”.

Patriciu se-nvârte de-un loc în Rai

Scris de Cătălin Mihuleac

Dinu Patriciu a făcut de toate în viaţă: a fost deputat tare în clanţă, a gustat din pita aditivată de ministru al lucrărilor publice, s-a infiltrat în afaceri şi a ras tot ce-a prins, a ajuns barosan de presă, păstorind ziare şi plănuind lovitura şi în audiovizual…
A prietenit cu premieri şi s-a duşmănit cu preşedinţi…
Are la activ şi oleacă de puşcărie, dar foarte oleacă, doar atâta cât să dea bine la c.v.-ul avocaţilor săi…
Polivalent, a jucat şi pe o extremă, şi pe cealaltă, dovedind frumoase capacităţi tehnice şi o bună cunoaştere a trucurilor jocului. A fost când prea-prea, când foarte-foarte.
Ca un bătrân corleone, pe care începe să-l supere guta, Patriciu încearcă acum deliciile mecenatului.
Mai întâi, şi-a lăsat un barbete semipatriarhal, bun şi pentru că maschează un procent din guşă, apoi şi-a făurit o fundaţie care – ce coincidenţă şi câtă modestie! – îi poartă numele. Prin această fundaţie, după cum zice titlul unei gazete unde Patriciu a pozat recent, el “investeşte în inteligenţa tinerilor”, oferindu-le burse, burse şi burse. Frumos sună, prea frumos!
Nu-l văd pe Patriciu scoţând bănuţul dezinteresat din pungă. Mai curând cred că, abil şi atent la posteritatea care vine în gonetă, el încearcă să-şi adjudece, pe căi ştiute, un loc în Rai; dar dacă se poate un loc unde să poată zidi o vilă cu etaj, piscină, garaj şi cu vedere spre sondele de petrol pământene. Desigur, dacă va avea semne că afacerea e haraşo, nimic nu-l poate împiedica să pornească o afacere imobiliară, care să le asigure muşteriilor terenuri în Rai, la preţuri avantajoase. Avantajoase pentru el, se înţelege.
Mi-e greu să cred că nea Dinu e vreun fan sau măcar vreun fănică al inteligenţei, precum pozează. Cunoscându-i bine pe Ciocăzanu & Cartianu – aceşti “Tusea & Junghiul”, şefi ai ziarului patrician “Adevărul”, cărora neuronul le cântă-n cutiuţă mişcătoare cântece de singurătate – mă îndoiesc din răsputeri de aşa ceva.
Dacă ar avea simţul valorii, pe ăştia doi nea Patry i-ar fi angajat dătători cu mopul pe parchetul redacţiei, nu conducători ai unui ziar istoric, la care au scris Lovinescu, Arghezi şi Sadoveanu.

https://www.curentul.ro/

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova