Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’
"Afacerea anticomunismului" a inceput cu "Sighet" si "Raportul Tismaneanu" si continua cu asa-zisul manual "O istorie a comunismului din Romania"
Clica. gasca, elita. Azi, SEX in MAE sau cum ne invata Baconsky – Jacuzzi teologia virilitatii mafiote
Cazul Patapievici-ICR. Valerian Stan devoaleaza RETEAUA PCR-GDS-ICR – profitorii tuturor regimurilor
„Boierii minţii” şi sistemul clientelar
Sub mandatul d-lui Patapievici, în jurul ICR s-a format o reţea clientelară care pare că a copiat la indigo modelele cele mai detestabile din politica autohtonă. D-l Patapievici şi clienţii ICR sunt pe cale să ajungă în cultura „bugetară” ce au fost şi încă mai sunt în politică Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Miki Şpagă şi toată clientela lor şi a partidului lor. Fără să fie conştienţi de urmarea gesturilor lor, cei care de aproape trei săptămâni au sărit în apărarea d-lui Patapievici şi a echipei sale au desenat o hartă foarte sugestivă a oamenilor şi intereselor care de patru ani încoace parazitează cu consecinţe foarte grave Institutul Cultural Român. Extrem de interesant – dar şi de grăitor – mi se pare faptul că oamenii în cauză aparţin practic fără excepţie Grupului pentru Dialog Social al d-lor Liiceanu şi Patapievici şi/sau grupului de foşti agenţi ai propagandei comuniste („noua stângă”) din presa „studenţească” – revistele” „Viaţa studenţească”, “Echinox“, „Opinia studenţească” şi „Dialog”, publicaţii de multe ori mai eficace decât presa centrală în îndoctrinarea „tinerei generaţii”. Parte dintre ei – unii dovediţi deja iar alţii suspectaţi doar că au fost şi agenţi ai poliţiei politice comuniste – au devenit după 1990 membri ai GDS.
Concret, printre cei care în săptămânile din urmă i-au atacat pe criticii ICR şi care au făcut zid în jurul echipei d-lui Patapievici – după ce în ultimii patru ani au beneficiat cel mai adesea clientelar de tot felul de stipendii din banii publici gestionaţi de Institut – s-au numărat:
– Gabriel Liiceanu, membru al GDS, fost membru, numit discreţionar, în Consiliul de Conducere al ICR: editura sa, „Humanitas”, a beneficiat de un tratament de departe cel mai favorizant în raport cu celelalte edituri (editura sa a tipărit şase din cele opt volume de până acum ale lui H-R Patapievici); în apărarea ICR, Liiceanu a scris, între multe altele, despre Patapievici: „Pentru ceea ce a realizat în anii din urmă Institutul Cultural, românii ar trebui să-l hrănească pe Horia Patapievici în Pritaneu.”, iar despre criticii Institutului: „mistificatori”, „slujnicarii lui Ceauşescu” ş.cl.)
– Andrei Pleşu, membru al GDS, membru al Consiliului de Conducere al ICR (soţia, director al Centrului de Carte al ICR); presa şi fostul director al ICR Paris au documentat tratamentul permanent privilegiat din partea ICR în publicarea propriilor scrieri (teza sa de doctorat – sic! – din 1977) şi în voiajele nesfârşite pe mai întregul mapamond
– Vladimir Tismăneanu, membru al GDS, ani la rând propagandist prolific în publicaţiile comunist-studenţeşti; a fost şi este beneficiarul mai multor finanţări generoase din banii ICR pentru promovarea, în Europa (la Paris, unde directoare a ICR este Magda Cârneci, membră a GDS) şi Statele Unite, a Raportului său de „condamnare a comunismului din România”; a apărat ICR în scandalul implicării foştilor lui colegi Sorin Antohi şi Andrei-Corbea Hoişie în programele sale; cu nuanţe ale argumentării prea puţin convingătoare, i-a apărat de asemenea şi pe cei doi foşti agenţi ai Securităţii; l-a atacat foarte dur în schimb pe ziaristul care se dovedise cel mai eficace în critica făcută ICR pentru colaborarea cu cei doi, numindu-l, între altele, „respingătoar personaj de subterană”
– Traian Ungureanu, comentator al revistei GDS, „22”, fost şi el ziarist în presa studenţească de propagandă, publicînd inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; a beneficiat de finanţări repetate din banii ICR (între altele, a fost de două ori invitatul ICR New York iar „conferinţele” sale, extrem de politizate, i-au scandalizat pur şi simplu pe participanţi, membri ai comunităţii româneşti locale); a apărat cu exaltare ICR şi a insultat comunitatea românească new-yorkeză – „inadaptaţi care se exprimă prin golănii tricolore”, „grup de mitocani” etc etc
– Ioan T. Morar, fost ziarist în presa studenţească de propagandă, unde a publicat inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; de vreun an sau doi romancier celebru, a fost finanţat prin ICR New York ca să-şi „lanseze” în Statele Unite, împreună cu Mircea Mihăieş, vicepreşedinte ICR, aşa zisul roman „Lindefeld”, scos la editura „Polirom” a lui Silviu Lupescu; a apărat şi el necondiţionat ICR şi a insultat comunitatea românescă din New York – „golanii de la New York”, „echipă de zgomote”, „spioni ai serviciilor româneşti sau ai altor servicii” etc
– marele scriitor Ioan Groşan (ruşine cui n-a auzit nici de el!), ca şi ceilalţi, „publicist” mulţi ani la rând în presa de propagandă comunistă s-a numărat de asemenea printre avocaţii ICR – şi bineînţeles tot ca beneficiar şi el, după aceleaşi criterii foarte neclare, al generozităţii echipei Institutului
– Dan Perjovschi, membru al GDS, a beneficiat (asemeni soţiei) de foarte multe şi consistente finanţări clientelare; în apărarea necondiţionată a conducerii ICR, i-a caracterizat pe ziariştii de la „New York Magazin”, cu nişte sintagme inepte intrinsec, drept “naţional-comunişti”, “legionaroizi-securişti”, “aceeaşi mână care l-a ucis şi pe Ioan Petru Culianu”
Cristian Mungiu a fost mobilizat şi el în apărarea echipei de la conducerea ICR. Nu putea fi uitată recunoştinţa pe care regizorul ieşean o datora d-lui Patapievici pentru că pe banii Institutului, pe sume foarte mari din banii Institutului, îi fusese „promovat” nu demult, în Statele Unite, filmul „432”. Achitîndu-se cu brio de misia la care a fost chemat, tânărul regizor se prea poate să-şi fi plătit datoriile inclusiv faţă de distinsa sa soră, d-na Alina Mungiu-Pippidi – înainte de 1990 a ocupat şi ea poziţii cheie în presa comunist-studenţească iar după din întâmplare colegă la GDS cu d-nii Patapievici, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu, Ungureanu, Perjovschi şi ceilalţi, şi tot din întâmplare membră şi a Consiliului de Conducere al ICR (numită bineînţeles tot de d-l Patapievici însuşi). Imparţial ca Dealul Copoului, Cristian Mungiu le-a zis-o de la obraz celor care şi-au permis să-i critice pe mărinimoşii săi finanţatori: „Propagă mistificări şi calomnii fără nici un fel de scrupule, de dragul scandalului”.
Bineînţeles că în apărarea d-lor Patapievici şi Mihăieş au sărit chiar şi ei înşişi. Primul de o manieră care măcar a sugerat grija de a-şi salva statutul intelectual şi oficial, în timp ce al doilea, în nota obişnuită, patentată de Vadim Tudor – „ziarişti aserviţi”, „imbecili” şamd. Şi bineînţeles că revista „22”, „organul de presă” al GDS, a fost şi ea la datorie, în frunte cu redactorul şef Rodica Palade. Şi bineînţeles că e un mare naiv cel care crede că lucrul acesta nu a fost făcut, aşa cum noi ştim sigur că a fost făcut, în contul unor mari obligaţii de genul celor despre care am vorbit.
În sfârşit, două cuvinte ar merita spuse şi despre tratamentul cu totul privilegiat pe care ICR l-a rezervat în toţi aceşti ani şi editurii „Polirom” de la Iaşi a lui Silviu Lupescu – personaj care de asemenea înainte de 1989 a deţinut funcţii cheie în conducerea publicaţiilor „studenţeşti” de propagandă comunistă, iar după a devenit membru al GDS şi – iarăşi pură întâmplare – şi membru al Consiliului de Conducere al ICR (dintre cei numiţi de asemenea de d-l Patapievici).
Cam asta ar fi, deci. Acum sigur că, ştiind şi eu bine cam ce şi cum s-a întâmplat în România ultimilor douăzeci de ani, prea mari speranţe nu-mi fac că în cele din urmă lucrurile vor fi puse în ordine. Costurile gestionării corupte, netransparente şi arbitrare a instituţiilor publice sunt cel mai adesea de natură materială şi financiară. În cazul unei instituţii precum ICR, însă, consecinţele sunt infinit mai serioase. Ele înseamnă nu numai delapidarea banului public, ci şi, mult mai grav, pervertirea competiţiei valorilor culturale. Ceea ce, pentru destinul în istorie al oricărei naţiuni, reprezintă răul maxim. Iar argumentul acesta mi se pare suficient pentru cei care ar fi tentaţi să se consoleze şi în faţa acestui scandal cu gândul că România e oricum ţara în care totul e posibil şi nimic nu are consecinţe.
P.S. În primăvara aceasta, cineva de la Curtea de Conturi care confunda ceva prin CV-ul meu mi-a spus: „Domnule, dacă aţi şti la ce se pretează, la ICR, colegii dvs de la GDS, v-aţi lua cu mâinile de cap”. Norocul meu e că nu ştiu.
Cazul Patapievici (II): Tradiţia trădării. Fantastic: Patapievici tatal era prieten cu un Antohi!
(…)
Cazul Patapievici (I): Războiul agenţilor secreţi
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.
Lamurirea unei confuzii: "Patapievici, omul lui Basescu"
De nenumarate ori, de-a lungul ultimilor trei ani, am auzit sau citit fraza: “Patapievici e omul lui Basescu.” Perfecta ineptie! Oricine examineaza cu putina atentie miezul scandalului care agita zilele acestea presa si mediile culturale va intelege ca realitatea e exact pe dos: Basescu e omul lui Patapievici.
Demonstratia e simplu de facut. In calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a cerut deschiderea arhivelor – gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea un efect: deconspirarea ticalosilor. Tot in calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a condamnat regimul comunist, definindu-l drept ilegitim si criminal – gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea si el un efect: delegitimarea ticalosilor.
Ne-am fi putut, In mod logic, astepta ca aceste decizii sa fie aplicate cu precadere si fara nici un fel de exceptie in chiar institutia al carei presedinte de onoare este Traian Basescu: Institutul Cultural Roman. Asa ar fi fost firesc daca Patapievici ar fi fost omul lui Basescu. Departe insa de a se lasa impresionat de capriciile prezidentiale, Horia-Roman Patapievici, subalternul lui Traian Basescu (cel putin in banala ierarhie vizibila de la ICR), a decis reciclarea pe criteriul excelentei academice (probata cu diplome false) a unor ticalosi din anturajul sau mai mult sau mai putin imediat si trimiterea lor in strainatate ca demni reprezentanti ai Romaniei portocalii.
In atentia DNA si ANI: Hotie la ICR. Patapievici, scoate banii!
Din ciclul: ne tiparim si ne citim intre noi pe banii patibularilor
Programul de traduceri de autori români în limbi de circulaţie internaţională – selecţia juriului: 4 martie 2oo6
Gabriela Adameşteanu Dimineaţă pierdută
Mircea Cărtărescu Orbitor, I – II
Ioan Groşan Selecţie povestiri
Nicolae Manolescu Antologie din vol. Teme
Andrei Pleşu Pitoresc şi melancolie
Stelian Tănase Clientii lu’ Tanti Varvara
Finanţările acordate de Institutul Cultural Român în cadrul
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor
români (TPS – Translation and Publication Support Programme)
Sesiunea I-a si a II-a – 2007
Wydawnictwo
CZARNE POLONIA
Mircea Cărtărescu
De ce iubim femeile?
834
NYMROD Books ISRAEL
Mircea Cărtărescu
De ce iubim femeile?
3 742
DIVANELI USTAV CEHIA
Gianina Cărbunariu
Stop the Tempo; Kebab
951
ATLAS OLANDA Volum colectiv (14autori)
Modern Romanian Short Stories
9 666
PARADOX Publishing Group BULGARIA
Cezar Paul – Bădescu
Luminiţa, mon amour;
Tinereţile lui DanielAbagiu
3 273
L’ENTRETEMPS FRANŢA
Lucian Pintilie – Bricabrac
13 008
CRITERION RUSIA
Ana Blandiana
În dimineaţa de după moarte
3 580
BOHLAU Verlag
GERMANIA
Andrei Oişteanu
Imaginea evreului în cultura română
5 960
Dalkey Archive Press S. U. A.
Dumitru Ţepeneag
Zadarnică e arta fugii
3 740
BALKANI 93 BULGARIA
Gabriela Adameşteanu
Drumul egal a fiecărei zile
3 218
FABER – PRINT Ltd. BULGARIA
Mircea Cărtărescu
Nostalgia
2 133
Editorial Periferica SPANIA
Ana Blandiana Proiecte de trecut 2 812
TUSQUETS Editores SPANIA
Norman Manea
Fericirea obligatorie 3 419
PALAMART KIADO UNGARIA
Dumitru Ţepeneag
Zadarnică e arta fugii
1 487
PALAMART KIADO UNGARIA
Gabriela Adameşteanu
Întâlnirea
2 724
Princeton University Press S.U.A.
Cătălin Avramescu
Filozoful crud: o istorie a canibalismului
7 000
Ad Marginem RUSIA
Vasile Ernu
Născut în URSS
1 971
Grafiche Fiorini
ITALIA
Andrei Oişteanu
Volum de 3 eseuri din lucrarea “Ordine şi Haos”
4 003
Martin E. Segal Theatre Center – MESTC S.U.A.
Gianina Cărbunariu,
Bogdan Georgescu,
Vera Ion, Ştefan Peca,
Saviana Stănescu
roMANIA after 2000.
Five Plays
7 000
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor
români (TPS – Translation and Publication Support Programme)
Sesiunea I – 2006
Wydawnictwo Czarne POLONIA
Mircea Cărtărescu
„ADA-KALEH, ADA-KALEH …”
(Eseu)
120
Wydawnictwo
Czarne POLONIA
Mircea Cărtărescu
Travesti
993
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români (TPS – Translation and Publication Support Programme) – sesiunea a II-a – 2007
Numele solicitantului
Tara de origine a solicitantului
Autorul
Cartea
Traducator
Suma aprobata (in EUR)
Les Presses de l`universite Laval/Les Editions de l`IQRC
Canada
Andrei Cornea
Cand Socrate nu are dreptate
Ann-Marie Frotin, Eugenia Duta
4206,4
Havran s.r.o.
Cehia
Norman Manea
Intoarcerea huliganului
Jiri Nasinec
4117,5
Nymrod
Israel
Norman Manea
Intoarcerea huliganului
Yotan Reuveny
8068
Böhlau Verlag
Germania
Andrei Oişteanu
Imaginea evreului în cultura română
Larisa Schippel
17693,2
Finanţările acordate de Institutul Cultural Român în cadrul
Programului de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români (TPS – Translation and Publication Support Programme) – sesiunea I – 2008
Dybbuk
Cehia
D. Tepeneag
Hotel
Tomas Vasut
3500
80,2
3153,5
Jelenkor Kiado
Ungaria
Ruxandra Cesereanu
Postbarbati
Zsuzsa Selyem
1150
78,5
1076
Ellerstroms Förlag AB
Suedia
Mircea Cartarescu
Poezii
Dan Shafran
1766
91,7
1722
Albert Bonniers Förlag AB
Suedia
Mircea Cartarescu
Orbitor – aripa dreapta
Inger Johansson
11842
95
11428
Les Editions de l`Inventaire
Franta
Colectiv
Antologie
Laure Hinckel, Marily le Nir, Monica Salvan
11000
64,5
4509
Dalkey Archive Press
SUA
D. Tepeneag
Pigeon vole
Jane Kuntz
6000
88,7
5525,4
Nemzeti Tankonyvkiado
Ungaria
Colectiv – 16 autori
Antologie de literatura romana contemporana
Aron Gaal
6600
68,2
5131
Borderland Foundation
Polonia
Norman Manea
Intoarcerea huliganului
Kazimierz Jurczak
4800
93,7
4649
Frank&Timme GmbH
Germania
Daniel Barbu
Republica absenta
Larisa Schippel
15600,8
62,2
11472
Editions Denoel
Franta
Mircea Cărtărescu
De ce iubim femeile
Laure Hinkel
4600
85,5
4266,5
Program de traduceri de autori români în limbi de circulaţie internaţionala
Dimineaţă pierdută
Proză scurtă
Culegere din proza anilor 80
Sara
Tache de catifea
Manualul întîmplărilor
Fric
Tobit
La modernité à l`Est: 13 aperçus sur la littérature roumaine
Romanian Fiction of the ’80s and ’90s. A Concise Anthology, AGOPIAN, Stefan; BANCIU, Carmen Francesca; BITTEL, Adriana; CARTARESCU, Mircea; CRACIUN, Gheorghe; CUSNARENCU, George; GROSAN, Ioan; ILIESCU, Nicolae; LACUSTA, Ion; MANOLESCU, Ion; MARINEASA, Viorel; NEDELCIU, Mircea; OTOIU, Adrian; PETRESCU, Razvan; PREDA, Sorin; SLAPAC, Florin; STANCIULESCU, Hanibal; TEODORESCU, Cristian; VIGHI, Daniel; VLAD, Alexandru
Filosoful crud. O istorie a canibalismului
Biserica Neagră
Insula cetăţii
Politica pentru barbari
Bizanţ după Bizanţ
Firea românilor
Ştefan Baştovoi
Iepurii nu mor
Tinereţile lui Daniel Abagiu
Nodul gordian
Văzutele şi nevăzutele
Un volum de proză fantastică; Sertarul cu aplauze
Poezie
Oraşul topit şi alte povestiri fantastice
Bulevardul eroilor
Romania, ţara de frontiera a Europei
Enciclopedia zmeilor
Orbitor. Aripa stîngă
Nostalgia
Culegere de poeme
Pururi tînăr înfăşurat în pixeli (selecţie)
Orbitor
De ce iubim femeile
Travesti
Poezie
Haosmos şi alte poeme
Art of the ’80s in Eastern Europe. Texts on Postmodernism
Decembrie 89.Deconstrucţia unei revoluţii
Tricephalos
Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc
Cînd Socrate nu are dreptate; Platon şi cenzura; De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş
Între Orient şi Occident
De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul
„Povestiri alese”
O sută de ani de zile la Porţile Orientului
Caravana cinematografică
Judeţul Vaslui în Nato
Enciclopedia armenilor
Dostoievski şi Tolstoi
Sexagenara şi tînărul
Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”
A Guide to Romanian Literature: Novels, Experiment and the Post-Communist Book Industry
Romanian Writers of the ‘80S and ‘90S. A Concise Dictionary
Despre tragic
Uşa interzisă
Jurnalul de la Păltiniş
Itinerariile unei vieţi: E.M. Cioran / Apocalipsa după Cioran
Culegere de eseuri sau publicistică pe teme de actualitate din Apel către lichele, Rîsul lumii, Baroane, Din lumea nouă
Anii de ucenicie ai lui August Prostul
Cărţile au suflet (sau alta selecţie din Teme, făcută special)
Paradigme universale
Ioan Paul al II-lea, papă pentru mileniul al II-lea
Filosofia unificării europene
Cotitura culturală
Mihaela Miroiu
Convenio
R’estul şi vestul
Lindenfeld
România. Mod de întrebuinţare
Cutia cu bătrîni
Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european
Cosmos vs haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească
Ziua care nu se uită: 15 noiembrie 1987, Braşov
Moştenirea securităţii
Anii treizeci. extrema dreapta românească
Zbor în bătaia săgeţii
Omul recent
Ochii Beatricei
Pitoresc şi melancolie
Publicistică
Despre îngeri
Comedii la poirţile Orientului
Alegeri şi partide după 1989 în România
Clientii lu’ Tanti Varvara
Corpuri de iluminat
Playback
Între Vatican şi Kremlin
Biserica ortodoxă română în primul deceniu comunist (1945 – 1959)
Misterele Castelului Solitudine sau despre singurătate la vreme de iarnă
Lumea la 1848
Nota bene: observati de cate ori a fost reprodus Cacartarescu…
Tismaneanu si Evenimentul Zilei isi bat joc de romani
Auzi, ce ne invata Tismaneanu pe noi! Cel mai probabil stie din proprie experienta. Pentru ca, la ora aia, Tismaneanu statea bine-mersi intr-o casa nationalizata de pe strada Zambaccian, cu mamica, si se ocupa de propaganda Partidului la Stefan Gheorghiu si la Scanteia Tineretului, Viata Studenteasca, Convingeri Comuniste si Tanarul Leninist. Asta vine sa vorbeasca? Pai sa luam aminte atunci la titlul acestui blog!
„Refuzul de a uita“
Mie unuia nu-mi place sa uit. Ca daca uit, nu mai tin minte. Si daca nu mai tin minte, am impresia ca parca nu mai stiu pe ce lume ma aflu. Din aceste motive si pentru nevoi urgente, am selectat si pus deoparte, din toata literatura universala, o carticica intitulata „Mic dictionar social-politic pentru tineret“. Coordonata de Virgil Magureanu, lucrarea imi asigura tot necesarul zilnic de raspunsuri competente la posibilele lapsusuri inerente bunei functionari a memoriei.
Din ea citesc inainte de culcare si imediat ce ma trezesc. Cu ea dorm sub perna, caci nu stii niciodata cand suna telefonul pe la 4 noaptea si cineva te intreaba brusc: ce-nseamna „abnegatie revolutionara“?, ce este „codul principiilor si normelor muncii si vietii comunistilor, ale eticii si echitatii socialiste“?, sau cu ce se mananca „tipizarea produselor industriale“ ori „stiinta ca forta nemijlocita de productie“? Da, cu lucrarea asta sub capatai, pot dormi linistit. Fireste ca, dupa o frecventare atat de asidua, am ajuns sa am unele pasaje preferate, si din extraordinarul colectiv de autori, am sfarsit prin a ma simti mai apropiat de unii, in detrimentul altora. Mai exact de unul. Fragmentele sale imi merg direct la suflet si nu le mai pot scoate afara. Le stiu pe dinafara si adesea ma trezesc declamandu-le la telefon, mult dupa ce interlocutorul a inchis. Cum de ceva vreme nu ma mai suna nimeni, imi permit sa spicuiesc aici din ele.
Sfanta tinerete utecista!
Alex Cistelecan
https://www.revistacultura.ro/
“Programul PCR reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism.” Este doar una din ideile propagate de Vladimir Tismaneanu inaintea plecarii sale din Romania, complet diferite de cele cuprinse in raportul de condamnare a comunismului. Presedintele Traian Basescu a prezentat luni, in Parlamentul Romaniei, concluziile Raportului Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, condusa de Vladimir Tismaneanu. Seful statului a insistat, in repetate randuri, asupra notorietatii universitarului romano-american si “statorniciei preocuparilor sale pentru studiul epocii comuniste.” Sunt, insa, tot mai numerosi cei care, in urma studierii atente a acestui document, sutin ca raspunderea pentru faptul ca elaborarea este excesiv politizata si nu obiectiva, stiintifica revine sefului comisiei. O intrebare fireasca: “Era Vladimir Tismaneanu persoana indicata pentru a coordona un asemenea demers?” O incursiune in publicistica sa, din perioada anterioara plecarii din Romania (noiembrie 1981), releva alte fatete ale sefului comisiei prezidentiale.
Este vorba despre un important capitol din sfera “preocuparilor pentru studiul stiintific al epocii comuniste” ale lui Vladimir Tismaneanu, despre care suntem convinsi ca nu s-a discutat in comisia pe care a dirijat-o. Asa dupa cum suntem convinsi ca numai modestia l-a determinat pe autor ca, scriind ca “rolul organizatiilor de tineret era acela de parghii care actionau birocratic” sa omita prezenta sa in corpul propagandistilor CC al UTC, sau contributia la elaborarea “Micului dictionar social-politic pentru tineret”, Editura Politica 1981, coordonator stiintific Virgil Magureanu (lucrare din care am extras citatele).
Teza din Raportul Comisiei Tismaneanu: “Regimul comunist a fost un regim ilegitim si criminal”.
Demonstratie: “Democratia socialista: Forma superioara a d. (democratiei – n.n.) a carei esenta consta in aceea ca poporul, detinator al puterii politice, este chemat sa participe la intreaga activitate de conducere a vietii economico-sociale.(…) Alaturi de ceilalti oameni ai muncii, tineretul patriei noastre participa, direct sau prin reprezentantii sai, la activitatea democratica a organelor de stat si organizatiilor obstesti, a organelor colective de conducere din intreprinderi si institutii. Indeplinirea cu responsabilitate a sarcinilor ce-i revin in aceasta privinta reprezinta o inalta indatorire a fiecarui tanar revolutionar. (pag.105-106)
“Constitutia RS Romania consacra in primele sale articole faptul ca in tara noastra intreaga putere apartine poporului, liber si stapan pe soarta sa, precum si faptul ca “Republica Socialista Romania este stat al tuturor oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar”. (pag. 412)
Teza: “Utilizarea mizeriei materiale si morale, precum si a fricii, ca instrumente de mentinere a puterii comuniste”.
Demonstratie: “Autoconducere muncitoreasca. Expresie vie a adancirii democratiei noastre socialiste, a rolului crescand al clasei muncitoare, a.m. pune in fata personalului muncitor din fiecare intreprindere indatorirea de a folosi tot mai activ si cu responsabilitate sporita cadrul organizatoric ce a fost creat (adunarile generale si consiliul oamenilor muncii, comisiile pe domenii etc.) si care asigura fiecarui om al muncii posibilitatea de a-si spune cuvantul in dezbaterea si solutionarea celor mai importante probleme economice si sociale, la adoptarea deciziilor care privesc bunul mers al intreprinderii.” (pag. 37)
EXISTENTA SOCIALA. “In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Nicolae Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat “numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism”. (pag. 209)
“Programul P.C.R. reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism. Concluziile si previziunile stiintifice cuprinse in Programul P.C.R. orienteaza intreaga activitate a partidului.” (pag. 350) “Umanism socialist, revolutionar – Forma superioara a umanismului, intemeiata pe conceptia stiintifica a materialismului dialectic si istoric despre societate.(…) Fiind diametral opus asa-zisului umanism burghez, intemeiat pe asuprire si exploatare, pe inegalitate si nedreptate sociala, u.s.r., asa cum se releva in Programul PCR, concepe omul ca fiinta sociala, aflata in stransa legatura si interdependenta cu semenii sai.” (pag. 435)
Teza: “Distrugerea morala a societatii romanesti si a valorilor ei de solidaritate”.
CONSTIINTA SOCIALISTA. “In conceptia partidului nostru, c.s. reprezinta un factor de cunoastere si de desavarsire a personalitatii umane, un factor formativ si mobilizator in intreaga actiune de faurire a societatii socialiste.” (pag. 151)
LUPTA INTRE VECHI SI NOU. “In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei n.(noului n.n.) o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” (pag. 275)
MATERIALISM ISTORIC. “Dezvaluind caracterul legic al dezvoltarii societatii m.i. reliefeaza, totodata, rolul maselor si al personalitatii, aratand ca oamenii sunt cei care fauresc istoria”. (pag. 284)
Teza: “Retorica suveranitatii nationale a fost mai presus de orice un alibi pentru perpetuarea dictaturii prin manipularea sentimentelor populatiei”.
BENEFICII
“In comunism dispar clasele sociale, se atenueaza si sunt treptat inlaturate diferentele esentiale dintre munca fizica si munca intelectuala, dintre sat si oras, se instaureaza deplina echitate sociala, are loc o ampla inflorire a culturii si umanismului”
Vladimir Tismaneanu
CONTRIBUTIE
“In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat «numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism»”
Vladimir Tismaneanu
NATIUNEA BURGHEZA / NATIUNEA SOCIALISTA. “N. burgheza se caracterizeaza prin stabilirea relatiilor de productie capitaliste, scindarea societatii in clase antagoniste, dominatia economica, politica si ideologic-culturala a burgheziei. N. socialista reprezinta un tip nou, superior de n. constituita pe o baza economica, politica si ideologica structural deosebita de cea burgheza.(…) Analiza continutului si evolutiei proceselor si fenomenelor sociale contemporane evidentiaza faptul ca n. este inca departe de a-si fi epuizat misiunea istorica.” (pag. 302)
de Gabriela Antoniu Jurnalul National
Poneii de la Cotidianul: Slava ICR, al doilea PCR!
Patriciu se-nvârte de-un loc în Rai
Scris de Cătălin Mihuleac
Dinu Patriciu a făcut de toate în viaţă: a fost deputat tare în clanţă, a gustat din pita aditivată de ministru al lucrărilor publice, s-a infiltrat în afaceri şi a ras tot ce-a prins, a ajuns barosan de presă, păstorind ziare şi plănuind lovitura şi în audiovizual…
A prietenit cu premieri şi s-a duşmănit cu preşedinţi…
Are la activ şi oleacă de puşcărie, dar foarte oleacă, doar atâta cât să dea bine la c.v.-ul avocaţilor săi…
Polivalent, a jucat şi pe o extremă, şi pe cealaltă, dovedind frumoase capacităţi tehnice şi o bună cunoaştere a trucurilor jocului. A fost când prea-prea, când foarte-foarte.
Ca un bătrân corleone, pe care începe să-l supere guta, Patriciu încearcă acum deliciile mecenatului.
Mai întâi, şi-a lăsat un barbete semipatriarhal, bun şi pentru că maschează un procent din guşă, apoi şi-a făurit o fundaţie care – ce coincidenţă şi câtă modestie! – îi poartă numele. Prin această fundaţie, după cum zice titlul unei gazete unde Patriciu a pozat recent, el “investeşte în inteligenţa tinerilor”, oferindu-le burse, burse şi burse. Frumos sună, prea frumos!
Nu-l văd pe Patriciu scoţând bănuţul dezinteresat din pungă. Mai curând cred că, abil şi atent la posteritatea care vine în gonetă, el încearcă să-şi adjudece, pe căi ştiute, un loc în Rai; dar dacă se poate un loc unde să poată zidi o vilă cu etaj, piscină, garaj şi cu vedere spre sondele de petrol pământene. Desigur, dacă va avea semne că afacerea e haraşo, nimic nu-l poate împiedica să pornească o afacere imobiliară, care să le asigure muşteriilor terenuri în Rai, la preţuri avantajoase. Avantajoase pentru el, se înţelege.
Mi-e greu să cred că nea Dinu e vreun fan sau măcar vreun fănică al inteligenţei, precum pozează. Cunoscându-i bine pe Ciocăzanu & Cartianu – aceşti “Tusea & Junghiul”, şefi ai ziarului patrician “Adevărul”, cărora neuronul le cântă-n cutiuţă mişcătoare cântece de singurătate – mă îndoiesc din răsputeri de aşa ceva.
Dacă ar avea simţul valorii, pe ăştia doi nea Patry i-ar fi angajat dătători cu mopul pe parchetul redacţiei, nu conducători ai unui ziar istoric, la care au scris Lovinescu, Arghezi şi Sadoveanu.