Intelectualii rosii sunt profitorii tuturor regimurilor. Personaje ca Plesu, Dinescu, Tismaneanu, care au trecut de la slujirea lui Ceausescu si Iliescu la Constantinescu si Basescu fara sa clipeasca. Strans uniti in jurul Partidului, oricare ar fi el, si-au tras dupa ei o intreaga gasca de profitori. Prin intermediul lui Plesu, Liiceanu a primit de la Iliescu Editura Partidului, cu tot cu tipografie. Plesu, tot de la Iliescu, revista “Dilema”, finantata integral de la stat, prin ceea ce se numea atunci Fundatia Culturala Romana, actualul ICR. “Filosoful” a avut apoi nevoie sa curete arhivele de turnatoriile sale la Securitate. Si-a tras post de secretar de stat la CNSAS, sfidand chiar Legea, atat el cat si Dinescu. “Legea Ticu” prevedea ca din Colegiul CNSAS nu au voie sa faca parte fosti membri ai PCR sau ai altui partid politic. Plesu s-a inscris in PCR la 19 ani. Dinescu, pe langa Scoala de la Baneasa, de la Securitate, a urmat si cursurile Scolii de propaganda PCR “Stefan Gheorghiu”. Aici, la CNSAS, l-au tras dupa ei si pe HR Patapievici, un personaj pescuit din Reteau fostilor kominternisti si agenti ai NKVD in Romania. In timpul asta, Tismaneanu, dupa ce l-a preamarit pe Ceausescu, revenit in tara din misiunea de peste ocean, ii aducea ode lui Iliescu. Instalati confortabil in posturi cheie, de stat, intelectualii rosii din agentura GDS-Colegiul Noua Europa aspira fara jena fonduri imense de la buget in timp ce-si intind Reteaua neo-kominternului. ICR, CNSAS, MAE, Arhivele Nationale, Guvern, Presedintie, sunt peste tot, pe unde si-a lasat puietii. Prevazatori, s-au impartit. Daca Basescu-PDL – pacalit, pana acum, de cuplul de “ramasite umane” ale regimului bolsevic Patapievici-Tismaneanu – pierde alegerile si, incet-incet, si puterea, si-au asigurat intrarea pe langa Patriciu-PNL – care “s-a lasat” si el pacalit de agenti dubli ca Plesu secondat de tutarul Marius Oprea. Dinescu, mai parsiv, sta la mijloc. Prin sprijinul asigurat din partea KGB, actualul FSB, el reuseste sa intre si la Cotroceni si la Victoria, cu acelasi tupeu. Chestiunea este ca de data asta se pare ca nu le va mai merge atat de usor. Sunt prea multi cei care le stiu trecutul ca sa nu le anticipeze intentiile de viitor. In plus, nu-si mai pot ascunde mizeriile sub pres. De exemplu, ultima escapada din sfera “Stiintei turnatoriei” patronata de ICR ca si aventura artistica a poneiului roz se vor reflecta ca un scuipat uscat pe imaginea presedintelui Romaniei, care este si Presedintele de Onoare al ICR. Tacerea lui Basescu fata de aceste scandaluri condamnabile nu face decat sa-l ingroape si mai tare in “padurea de falusuri” si sub “proiectilele de sperma” – extrase din Comunicatul ICR New York semnat de Cristi Neagoe, protejatul lui HR Patapievici – de pe Planeta pe care se cred intelectualii rosii. Ma intreb foarte serios daca ii spune cineva lui Basescu in ce rahat “intelectual” se scalda, ca eu unul m-am saturat sa-mi bat gura degeaba. Intr-un editorial din 1 martie 2007 – Profitorul tuturor regimurilor – si nu numai in asta, ci si in alte luari de pozitie, ii explicam lui Basescu ca alaturarea cu astfel de personaje s-ar putea, intr-o zi, sa-l duca la o vizibila cadere de incredere publica. Atat avocatii cat si criticii lui Basescu, daca se uita la cei patru ani trecuti vor fi intrebati, respectiv, se vor intreaba, la bilant: ce a ramas din ei pentru tara, pe ce fapta buna putem pune degetul, care este actul care va ramane in istorie din derularea acestor ani turbulenti? Intrebare pe care mi-o pun si eu fara a putea gasi un raspuns… Tutarii de serviciu vor sari desigur sa spuna: “condamnarea comunismului”!, care a produs ulterior si “Raportul final”, asumat recent de Basescu, integral, intr-un discurs de la ICR (desi ma indoiesc sincer ca a citit cele 900 de pagini ale caramizii putrede de la Humanitas). Din nefericire pentru Basescu, asa zisul “Raport final” e un bors ideologic de tip kominternist care n-are nimic de-a face cu istoria si de pe seama caruia se va alege – dupa cum l-am prevenit dealtfel – inclusiv cu procese penale si civile, urmare a falsificarilor grosolane ale trecutului realizate de brigada Tismaneanu. Iar initiativa lui Valeriu Stoica si a cooperativei de papagali, de a “reinventa” dreapta, “neoconservatoare” (a se citi neo-kominternista), “anticomunista”, din buda GDS din fundul curtii PCdR, este la fel de ridicola, mai ales ca atenteaza inclusiv la pozitia lui Basescu de lider al PDL. Basescu mai are putin timp sa se scuture de acesti paduchi care au transformat suferinta reala a rezistentei anticomuniste romanesti intr-o adevarata “afacere a anticomunismului”. Pana nu va fi prea tarziu…
Valentin Stan, efervescentul critic atat al Cotroceniului cat si al Palatului Victoria (de MAE nu mai vorbesc), ii face o favoare lui Basescu, si ii explica si el – in stilul lui – cum acesti intelectuali rosii il vor duce la pierzanie. Si sa nu sara deontologii ca Stan lucreaza la “Felix”, ca tot de la el si-a luat salamul gros de la casierie si “profesorul” Tismaneanu, inainte de a o face de la Vantu si, apoi, Ringier, caruia ii cade acum rau de tot Evenimentul Zilei, ideologizat excesiv de aceeasi gloata adunata in asa-zisul “Senatul EvZ”.
România, Băsescu şi “intelectualii” lui 30/08/2008 vezi toate articolele scrise de Valentin Stan S-a spus adesea, în ultima vreme, că scandalul măgarului cu svastica pe fund ar fi un complot pentru a-l deposeda pe Băsescu de sprijinul grupului Patapievici, aşa-zisul “intelectual” al expoziţiilor cu falusuri expuse spre “glorificarea” culturii române, la New York! Mă tem că este puţin “invers”! Eu nu vreau să-l despart pe Băsescu de Patapievici! Dimpotrivă! Îi vreau împreună şi alături de PD-L şi de Boc, cel care i-a luat apărarea public acestui “patibular” (termen alocat de diletantul fastidios tuturor românilor, în Politice). Şi, credeţi-mă, dragii mei, îi voi face pe Boc şi pe Băsescu să deconteze la greu, în campania electorală, asocierea cu acest ipochimen născut în apostazia românismului ca într-un scuipat! M-am cam săturat să primim lecţii de cultură de la nişte indivizi “neterminaţi” intelectual, cu lecturi dezordonate, din care sînt capabili doar să recite citate, pentru a epata pidosnic grămada de neisprăviţi de la galeria culturii române. Povesteam în articolul precedent despre un “băiat”, Andrei Cornea, cu grai bolovănos şi slova tristă ca o piatră de moară, care şi-a descoperit ceva vocaţie anodină în lumea lui Platon. Lume pe care crede că o înţelege. Şi eu l-aş fi înţeles, bietul de el, dacă nu s-ar fi apucat să istorisească în “22” despre “istericalele” mele, care nu pot păcăli Comisia Europeană, despre justiţia română, despre Morar, DNA şi PNL în dilemă, toate sub egida UE. Ca să vezi! Un “european”, coborît din Republica lui Platon!Cum se face, atunci, că nu ştie, tot “slugărindu-l” pe Preşedinte, că cea mai mare insultă pe care o poţi aduce unui om de stat, într-o democraţie europeană, este aceea că este un “populist”? Orice dicţionar de gîndire politică vă va spune că sensul peiorativ al termenului (singurul uzitat în politica de azi) trimite la demagogie şi la înrolarea ignoranţei pentru a minţi electoratul! Trimite la moartea democraţiei! Pînă şi Băsescu ştie asta, de vreme ce afirmă: “Aş spune că evit atitudinile populiste”! Şi mai zice: “Deci, departe de mine ideea de a fi populist”! (cf. comunicat oficial, Traian Băsescu, la “Cafeaua cu sare”, Antena 3, 25 decembrie 2006). Din dorinţa de a-l ajuta pe Băsescu să depăşească referendumul ce urma suspendării sale de către Parlament, “intelectualul” Cornea îl definea pe Preşedinte, unde credeţi? În Le Figaro, din 19 mai 2007 (“Le sort du president roumain dans les urnes”): “Este un populist (c’est un populiste), dar, în România, o anumită doză de populism este indispensabilă pentru a pune capăt legilor de excepţie, care garantează imunitatea şi privilegiile oligarhilor. Statul trebuie să fie neutru!”. Aţi înţeles ceva? Populism contra “legi de excepţie”? Care “legi de excepţie” sînt biruite de populism într-o democraţie? Să ne mirăm că Liberation, din 21 mai 2007, spunea la fel? (“Politicien aux accents volontiers populistes, Traian Basescu se veut le champion de la lutte contre la corruption”). Ăştia-s “intelectualii” tăi, Băsescule? Atunci, plăteşte pentru ei, băiete!
Vezi si Toţi oamenii Preşedintelui şi cam toţi…Obrăznicia şi suficienţa, adesea altoite pe ingredientul bizar al unei inteligenţe de limită, croite, altminteri, din titluri academice (ciudat, nu-i aşa?), pot defini astăzi o categorie de “intelectual” aparte. “Băiatul” trăitor din sinecure, pe bani publici, “cărturarul” care mai publică şi el o carte, pe undeva, din banii arondaţi cu generozitate pentru “ai noştri” sau chiar “deontologul” pătruns de cerneala editorialului “scurs” în pagina slinoasă a “oficiosului” de dimineaţă! În care combate cu arţag pe “duşmanii” Preşedintelui! Sau diplomaţi împopoţonaţi cu “vaste” cunoştinţe de patristică, dar lamentabili în a coordona negocierea tratatelor mizeriei noastre externe, de tipul unui “băiat”, Baconschi, produs din “jacuzzi” (asta nu-i gluma mea, ci a MAE, a SIE sau a presei; cf. Ziua, 16 august 2007) tocmai pe postul de ambasador la Paris!…
Dom’ Băsescu, mai “e” intelectuali, bre? Nişte “băieţi” cu pompa de cultură vîrîtă, hiperbolic, în “svastica de sub fund” (a poneiului roz, evident), au hotărît că trebuie să ciugulească banul public, sub “decretul” că au mai mult …lie Faure în bibliotecă decît românul “intolerant, xenofob, violent şi laş, retractil, agitat şi abulic”. Adică, un “popor de grobieni”! “Odată ce te-ai dezgustat de el”, “nu îţi mai poate face nici măcar milă”, după cum îl caracterizează Patapievici, în “Politice”! Acest Horică fără Frică a fost “fătat” vătaf peste “mizeria” culturală, picurată teluric în creierul acestui Anteu, cu numele Băsescu, ce-şi trage tăria, aidoma gigantului antic, din “ţărîna” doctă a “eroului” Patapievici! Ăsta dă cu Institutul Cultural Român (ICR) în capul tuturor acelora care nu înţeleg că svastica este o marfă vandabilă pe piaţa culturală americană (prin expoziţia ICR de la New York)! Deunăzi, Pleşu…
“Nu înţeleg nimic din arta plastică”?“Înţeleg că un “băiat” din gaşca lui Patapievici, de la Institutul Cultural Român, are anumite afinităţi cu urina, ambiţionînd să refacă, pe banii contribuabilului român, ce au pierdut americanii la New York, din “moştenirea” lui Duchamp. Un fel de înfrăţire fenomenologică a omului cu urina! Foarte bine reflectată de faimoasa expoziţie organizată de Centrul de la New York, pe banii noştri. Sigur, Duchamp era genial, chiar şi fără “pisoar”, ceea ce nu se poate spune despre Patapievici fără Pleşu! …
Alina, “la staţia Lukoil, altfel goală”! Ai încercat şi la Shell? Doamne, Alinuţa, tu realizezi că, după isprava asta, ruşii or să creadă că fenomenul Tunguska a avut efecte în România? …
“Curentul” continua seria de dezvaluiri fulminante despre cel care i-a mintit pe Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, la Paris, ca ar avea un tata fost detinut politic, in realitate acesta fiind un tortionar al regimurilor fascist-bolsevice. In editia online a ziarului “Curentul” este prezentata in facsimil si “Auto-biografia” stalinistului Denis Patapievici, tatal lui Horia Roman Patapievici. Ce le scapa insa ziaristilor de la Curentul este, cred eu, o coincidenta fenomenala. Inainte de a-si incheia auto-turnatoria cu “Traiasca lupta pentru Pace!”, Denys Patapiewicz ofera o lista de persoane care pot da referinte bune despre el. Ce nume credeti ca poarta prima de pe lista? ANTOHI. N!
“În repetatele completări ale biografiei sale, solicitate pentru clarificarea necunoscutelor trecutului său, Dionis Patapievici, alias Denys Patapiewicz, alias Denis Patapicovici, criptonim “D. Pătraşcu, tatăl lui Horia Roman Patapievici, susţinea, pentru a-şi acoperi o parte din goluri, că ar fi fost concentrat în Germania, afirmaţie contrazisă ulterior de altele. În realitate, ascundea o altă parte întunecată a biografiei sale, încârligată ca o svastică pe fundul unui ponei.
(…)
Istoria acestei întâmplări ne oferă suficiente elemente pentru a putea înţelege apetenţa lui Horia-Roman Patapievici de a-l imita în fizionomie, gesturi şi atitudini pe caporalul Adolf Hitler. Pentru apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea limbajului public, Horia-Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merită numele de serviciu de “Micul FŸhrer-Komisar” al culturii române.Odată cu devalizarea de către C.N.S.A.S. a arhivelor Securităţii, atât B.N.D.-ul cât şi succesorii N.K.V.D.-ului au reconsiderat cazul lui Dionis Patapievici şi au regândit ceea ce rezervaseră fiului său. În firul de continuitate a tradiţiilor înaintaşului său, agentul sovietic cu trei nume, Horia-Roman Patapievici, omul cu trei fete, care aleargă pe urmele tatălui său cel puţin prin darul minciunii, se află doar la stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp preşedintele I.C.R. şi al României, Traian Băsescu…”
De nenumarate ori, de-a lungul ultimilor trei ani, am auzit sau citit fraza: “Patapievici e omul lui Basescu.” Perfecta ineptie! Oricine examineaza cu putina atentie miezul scandalului care agita zilele acestea presa si mediile culturale va intelege ca realitatea e exact pe dos: Basescu e omul lui Patapievici.
Demonstratia e simplu de facut. In calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a cerut deschiderea arhivelor – gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea un efect: deconspirarea ticalosilor. Tot in calitate de presedinte al Romaniei, Traian Basescu a condamnat regimul comunist, definindu-l drept ilegitim si criminal – gest despre care s-ar putea presupune ca urmarea si el un efect: delegitimarea ticalosilor. Ne-am fi putut, In mod logic, astepta ca aceste decizii sa fie aplicate cu precadere si fara nici un fel de exceptie in chiar institutia al carei presedinte de onoare este Traian Basescu: Institutul Cultural Roman. Asa ar fi fost firesc daca Patapievici ar fi fost omul lui Basescu. Departe insa de a se lasa impresionat de capriciile prezidentiale, Horia-Roman Patapievici, subalternul lui Traian Basescu (cel putin in banala ierarhie vizibila de la ICR), a decis reciclarea pe criteriul excelentei academice (probata cu diplome false) a unor ticalosi din anturajul sau mai mult sau mai putin imediat si trimiterea lor in strainatate ca demni reprezentanti ai Romaniei portocalii.
Evenimentul Zilei de azi ne da un “special” despre un tovaras procuror comunist “calau si victima”. In cadrul materialului, semnat de Andreea Pocotila, e inserata si opinia lui Tismaneanu, supranumit de EvZ “parintele condamnarii comunismului” . Zice asa:
ISTORIE: „În Neamţ a fost epurare exemplară“
Politologul Vladimir Tismăneanu, „părintele“ condamnării comunismului, explică raţiunea epurărilor din Neamţ în ’78, acţiuni care l-au vizat şi pe Emil Olaru: „Îmi amintesc de epurarea «exemplară » a conducerii judeţene, în frunte cu primul secretar Ştefan Boboş. Se urmărea confecţionarea pentru Ceauşescu şi camarila sa a unei imagini de austeritate revoluţionară. Timp în care dictatorul şi apropiaţii săi se scăldau în cele mai scandaloase forme de privilegii“.
(https://www.evz.ro/articole/detalii-articol/815590/Procuror-sef-si-calau-si-victima-in-era-ilicitului/) Auzi, ce ne invata Tismaneanu pe noi! Cel mai probabil stie din proprie experienta. Pentru ca, la ora aia, Tismaneanu statea bine-mersi intr-o casa nationalizata de pe strada Zambaccian, cu mamica, si se ocupa de propaganda Partidului la Stefan Gheorghiu si la Scanteia Tineretului, Viata Studenteasca, Convingeri Comuniste si Tanarul Leninist. Asta vine sa vorbeasca? Pai sa luam aminte atunci la titlul acestui blog!
Iata ce facea Tismaneanu la momentul “epurarilor exemplare”:
Tismaneanu: „Partidul actioneaza continuu…” „Refuzul de a uita“ Mie unuia nu-mi place sa uit. Ca daca uit, nu mai tin minte. Si daca nu mai tin minte, am impresia ca parca nu mai stiu pe ce lume ma aflu. Din aceste motive si pentru nevoi urgente, am selectat si pus deoparte, din toata literatura universala, o carticica intitulata „Mic dictionar social-politic pentru tineret“. Coordonata de Virgil Magureanu, lucrarea imi asigura tot necesarul zilnic de raspunsuri competente la posibilele lapsusuri inerente bunei functionari a memoriei. Din ea citesc inainte de culcare si imediat ce ma trezesc. Cu ea dorm sub perna, caci nu stii niciodata cand suna telefonul pe la 4 noaptea si cineva te intreaba brusc: ce-nseamna „abnegatie revolutionara“?, ce este „codul principiilor si normelor muncii si vietii comunistilor, ale eticii si echitatii socialiste“?, sau cu ce se mananca „tipizarea produselor industriale“ ori „stiinta ca forta nemijlocita de productie“? Da, cu lucrarea asta sub capatai, pot dormi linistit. Fireste ca, dupa o frecventare atat de asidua, am ajuns sa am unele pasaje preferate, si din extraordinarul colectiv de autori, am sfarsit prin a ma simti mai apropiat de unii, in detrimentul altora. Mai exact de unul. Fragmentele sale imi merg direct la suflet si nu le mai pot scoate afara. Le stiu pe dinafara si adesea ma trezesc declamandu-le la telefon, mult dupa ce interlocutorul a inchis. Cum de ceva vreme nu ma mai suna nimeni, imi permit sa spicuiesc aici din ele.
Iata, asadar, o mica lista de greatest hits: „Respectul pentru adevar, promovarea onestitatii si intransigentei in relatiile interumane, refuzul minciunii si al ipocriziei sint proprii normelor comuniste de munca si de viata, in al caror spirit organizatiile U.T.C. isi orienteaza intreaga munca de formare si educare revolutionara a tineretului“ (p.12). Sau: „… autoconducerea muncitoreasca pune in fata personalului muncitor din fiecare intreprindere indatorirea de a folosi tot mai activ si cu responsabilitate sporita cadrul organizatoric larg democratic ce a fost creat si care asigura fiecarui om al muncii posibilitatea de a-si spune cuvintul in dezbaterea si solutionarea celor mai importante probleme economice si sociale, la adoptarea deciziilor care privesc bunul mers al intreprinderii. Referindu-se la continutul autoconducerii muncitoresti, tovarasul Nicolae Ceausescu sublinia:…“ (p. 37), nu mai dau citatul din tovarasul, ca-l stie toata lumea. Iata, in schimb, un alt pasaj de suflet din autorul nostru: „Autonomia reflecta pozitia si eforturile P.C.R., ale altor partide comuniste, de a realiza in cadrul miscarii comuniste internationale o unitate de tip nou, pe baza careia fiecare partid sa-si elaboreze de-sine-statator propriile optiuni strategice…“ (p. 40).
Dar ce este partidul?
„Partidul actioneaza continuu pentru perfectionarea organizarii si conducerii economiei, vazind in aceasta actiune o dimensiune esentiala a fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate. In aceeasi directie sint indreptate eforturile de dezvoltare si perfectionare a suprastructurii socialiste, a cadrului institutional specific noii societati, a intregii vieti spirituale, eforturi in care rolul determinant, de organizator si dinamizator al actiunii revolutionare a maselor revine Partidului Comunist Roman“. (pp. 47-48).
Cateodata, e adevarat, autorul nostru tinde sa devina cam tehnic. Dar au si aceste pasaje farmecul lor: astfel, dupa un alt citat din tovarasul Nicolae Ceausescu, aflam ca „Hotarirea-Apel a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (ianuarie 1981) subliniaza ca pentru a se realiza o calitate noua, superioara, este necesar ca in fiecare unitate productiva, in fiecare loc de munca sa se asigure indeplinirea integrala, ritmica si cu inalta eficienta a productiei fizice si nete, a tuturor indicatorilor de plan“ (p. 60). Dar alternativa capitalista? „Capitalismul nu poate solutiona in interesul maselor populare si al progresului problemele majore ale contemporaneitatii“ (p. 63). Mie-mi zici!? Pentru cei nu prea convinsi, autorul nostru ofera imediat dupa un citat elocvent din Programul P.C.R.. Noi trecem peste. Si ajungem, dupa cateva pagini, cam tot acolo: „Asa cum subliniaza Programul P.C.R., dinamica procesului cultural in socialism, necesitatea sa obiectiva sint determinate de faptul ca etapa actuala de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism impune cresterea continua a rolului factorului constient, participarea activa a maselor si a personalitatilor la opera de creatie istorica“ (p. 151). Imediat dupa, un citat din Lenin.
O suta de pagini mai departe, autorul nostru condamna vehement devierile periculoase ale stingii occidentale: „Lipsiti de un program coerent sau de o ideologie sistematica, tinerii hippies si-au transformat disperarea intr-o renuntare treptata la orice protest explicit, prin potentarea dimensiunii contemplative, de resemnare a miscarii, printr-un refuz steril al unei vieti sociale active“ (p. 237). Daca asa stau lucrurile la americani, oare ce se intampla cu intelectualitatea de la noi? „Provenita in covirsitoarea ei majoritate din rindurile muncitorilor si taranilor, reflectind dinamismul mutatiilor sociale si exigentele progresului stiintific si tehnic, intelectualitatea reprezinta in societatea noastra o categorie sociala de tip nou, socialist, care, asa cum se arata in Programul P.C.R., adera fundamental la conceptia despre lume a clasei muncitoare“ (pp. 250-251).
Iar libertatea? „Trecerea revolutionara de la capitalism la socialism reprezinta un salt istoric din imperiul necesitatii in imperiul libertatii“ (p. 272). Si, in fine – desi n-am ajuns nici la jumatatea cartii – sa sarim si noi direct la adevarurile ultime: „Marxismul se dezvolta neincetat prin gindirea creatoare a partidelor comuniste si muncitoresti, care in elaborarea strategiei si tacticii lor revolutionare tin seama de conditiile concret-istorice, de experienta specifica si de nivelul de dezvoltare proprii fiecarei tari. O contributie de seama la imbogatirea creatoare a marxismului au adus si aduc Partidul Comunist Roman, secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu…“ (p. 281). Sfanta tinerete utecista!
Unde-i oare astazi acest sarman autor devotat? Prin ce hauri ale uitarii se va fi adapostit el de furoarea anti-comunista? Pe la ce periferie se va fi ascuns el de victoria neconditionata a capitalismului? Oare ce-ar spune el cand ar auzi despre „datoria morala“ de a condamna comunismul in termeni de regim „ilegitim si criminal“? Eu zic ca nu-i frumos sa uiti. Ca daca uiti, risti sa-ti aduci aminte cand ti-e lumea mai draga. De aceea, oriunde s-ar afla autorul nostru, as vrea sa stie ca eu, cel putin, nu-l voi uita niciodata si-l voi purta mereu sub perna. Despre cine-i vorba? Care e autorul in cauza? E unul, biata victima a memoriei si a istoriei, pe care dumneavoastra probabil ca nici nu vi-l mai amintiti: unul pe nume Vladimir Tismaneanu. Ce nume simplu. Alex Cistelecan https://www.revistacultura.ro/
Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii
TRECUT – Seful comisiei care a condamnat regimul comunist avea alte pareri in anii ’80 “Programul PCR reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism.” Este doar una din ideile propagate de Vladimir Tismaneanu inaintea plecarii sale din Romania, complet diferite de cele cuprinse in raportul de condamnare a comunismului. Presedintele Traian Basescu a prezentat luni, in Parlamentul Romaniei, concluziile Raportului Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, condusa de Vladimir Tismaneanu. Seful statului a insistat, in repetate randuri, asupra notorietatii universitarului romano-american si “statorniciei preocuparilor sale pentru studiul epocii comuniste.” Sunt, insa, tot mai numerosi cei care, in urma studierii atente a acestui document, sutin ca raspunderea pentru faptul ca elaborarea este excesiv politizata si nu obiectiva, stiintifica revine sefului comisiei. O intrebare fireasca: “Era Vladimir Tismaneanu persoana indicata pentru a coordona un asemenea demers?” O incursiune in publicistica sa, din perioada anterioara plecarii din Romania (noiembrie 1981), releva alte fatete ale sefului comisiei prezidentiale. Este vorba despre un important capitol din sfera “preocuparilor pentru studiul stiintific al epocii comuniste” ale lui Vladimir Tismaneanu, despre care suntem convinsi ca nu s-a discutat in comisia pe care a dirijat-o. Asa dupa cum suntem convinsi ca numai modestia l-a determinat pe autor ca, scriind ca “rolul organizatiilor de tineret era acela de parghii care actionau birocratic” sa omita prezenta sa in corpul propagandistilor CC al UTC, sau contributia la elaborarea “Micului dictionar social-politic pentru tineret”, Editura Politica 1981, coordonator stiintific Virgil Magureanu (lucrare din care am extras citatele). Teza din Raportul Comisiei Tismaneanu: “Regimul comunist a fost un regim ilegitim si criminal”. Demonstratie: “Democratia socialista: Forma superioara a d. (democratiei – n.n.) a carei esenta consta in aceea ca poporul, detinator al puterii politice, este chemat sa participe la intreaga activitate de conducere a vietii economico-sociale.(…) Alaturi de ceilalti oameni ai muncii, tineretul patriei noastre participa, direct sau prin reprezentantii sai, la activitatea democratica a organelor de stat si organizatiilor obstesti, a organelor colective de conducere din intreprinderi si institutii. Indeplinirea cu responsabilitate a sarcinilor ce-i revin in aceasta privinta reprezinta o inalta indatorire a fiecarui tanar revolutionar. (pag.105-106) “Constitutia RS Romania consacra in primele sale articole faptul ca in tara noastra intreaga putere apartine poporului, liber si stapan pe soarta sa, precum si faptul ca “Republica Socialista Romania este stat al tuturor oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar”. (pag. 412) Teza: “Utilizarea mizeriei materiale si morale, precum si a fricii, ca instrumente de mentinere a puterii comuniste”. Demonstratie: “Autoconducere muncitoreasca. Expresie vie a adancirii democratiei noastre socialiste, a rolului crescand al clasei muncitoare, a.m. pune in fata personalului muncitor din fiecare intreprindere indatorirea de a folosi tot mai activ si cu responsabilitate sporita cadrul organizatoric ce a fost creat (adunarile generale si consiliul oamenilor muncii, comisiile pe domenii etc.) si care asigura fiecarui om al muncii posibilitatea de a-si spune cuvantul in dezbaterea si solutionarea celor mai importante probleme economice si sociale, la adoptarea deciziilor care privesc bunul mers al intreprinderii.” (pag. 37) EXISTENTA SOCIALA. “In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Nicolae Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat “numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism”. (pag. 209) “Programul P.C.R. reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism. Concluziile si previziunile stiintifice cuprinse in Programul P.C.R. orienteaza intreaga activitate a partidului.” (pag. 350) “Umanism socialist, revolutionar – Forma superioara a umanismului, intemeiata pe conceptia stiintifica a materialismului dialectic si istoric despre societate.(…) Fiind diametral opus asa-zisului umanism burghez, intemeiat pe asuprire si exploatare, pe inegalitate si nedreptate sociala, u.s.r., asa cum se releva in Programul PCR, concepe omul ca fiinta sociala, aflata in stransa legatura si interdependenta cu semenii sai.” (pag. 435) Teza: “Distrugerea morala a societatii romanesti si a valorilor ei de solidaritate”. CONSTIINTA SOCIALISTA. “In conceptia partidului nostru, c.s. reprezinta un factor de cunoastere si de desavarsire a personalitatii umane, un factor formativ si mobilizator in intreaga actiune de faurire a societatii socialiste.” (pag. 151) LUPTA INTRE VECHI SI NOU. “In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei n.(noului n.n.) o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” (pag. 275) MATERIALISM ISTORIC. “Dezvaluind caracterul legic al dezvoltarii societatii m.i. reliefeaza, totodata, rolul maselor si al personalitatii, aratand ca oamenii sunt cei care fauresc istoria”. (pag. 284) Teza: “Retorica suveranitatii nationale a fost mai presus de orice un alibi pentru perpetuarea dictaturii prin manipularea sentimentelor populatiei”. BENEFICII “In comunism dispar clasele sociale, se atenueaza si sunt treptat inlaturate diferentele esentiale dintre munca fizica si munca intelectuala, dintre sat si oras, se instaureaza deplina echitate sociala, are loc o ampla inflorire a culturii si umanismului” Vladimir Tismaneanu CONTRIBUTIE “In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat «numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism»” Vladimir Tismaneanu NATIUNEA BURGHEZA / NATIUNEA SOCIALISTA. “N. burgheza se caracterizeaza prin stabilirea relatiilor de productie capitaliste, scindarea societatii in clase antagoniste, dominatia economica, politica si ideologic-culturala a burgheziei. N. socialista reprezinta un tip nou, superior de n. constituita pe o baza economica, politica si ideologica structural deosebita de cea burgheza.(…) Analiza continutului si evolutiei proceselor si fenomenelor sociale contemporane evidentiaza faptul ca n. este inca departe de a-si fi epuizat misiunea istorica.” (pag. 302) de Gabriela Antoniu Jurnalul National
Luni, 5 septembrie, Cotidianul a publicat o lunga, cinica si incoerenta spovedanie a renumitului carturar Sorin Antohi, in care acesta isi cerea iertare de la prieteni si gura-casca pentru ca, in urma cu 30 de ani, se lasase recrutat de Securitate. Pentru multi dintre cei care fusesera implicati in viata literar-studenteasca a Iasului anilor ’80, vestea nu poate constitui o surpriza decit pentru amnezici. Pentru cercul nostru de atunci (format din Luca Pitu, Dan Petrescu, Tereza Culianu, Dan Alexe, Liviu Antonesei, Dorin Spineanu si altii) nu era un secret ca Sorinel cazuse in oala delatiunii. Pentru un om care nu ascundea ca intrase in partid doar pentru a-si netezi cariera, inrolarea in structurile Securitatii era fireasca. Pentru mine, surpriza confesiunilor antohiene vine din reactiile iscate.
La ora la care scriu aceste rinduri, cu exceptia lui Dorin Spineanu, care l-a fragezit usor in Flacara Iasului, si a lui Luca Pitu, tragindu-i doua palme cu scuze in Observator cultural, prietenii lui Sorin Antohi mai recenti si de odinioara i-au plins in hohote pe umeri ca unui brav erou plecind la moarte pentru binele colectiv. Ai fi tentat sa spui, cititorule, stergindu-ti o lacrima: ce surplus de noblete! O noblete, e drept, pe care n-au manifestat-o fata de alti reprezentanti ai lumii in care ne invirtim. Pentru ca Paul Goma a facut greseala de a publica pe Internet o scrisoare menita uzului privat, exercitindu-si si dreptul inalienabil de a-si exprima indoieli asupra gradului de adecvare a numirii lui Vladimir Tismaneanu in fruntea unei comisii menite sa redacteze un text de condamnare a comunismului, a fost expulzat instantaneu pentru obraznicie. In aceeasi comisie fusese cooptat si Sorin Antohi. Iata ce a declarat Vladimir Tismaneanu la citirea marturisirii de imbrobodire: „Pentru mine, Sorin Antohi a fost si ramine un prieten drag, un om al spiritului, un democrat convins“. Nimeni dintre prietenii spovaduitorului nu pare a sesiza doua detalii tehnice extrem de semnificante: autodemascarea, venita cu o intirziere de peste 30 de ani, a fost fortata de iminenta dare in vileag, in urma unei scrisori deschise adresate de Asociatia Civic Media presedintelui tarii, premierului si Parchetului General, prin care se atragea atentia asupra existentei a „cel putin doi fosti informatori ai Securitatii“ in Comisia Tismaneanu.
Celalalt amanunt este legat de faptul ca autodemascarea a avut loc in termenii impusi de inculpat: dezvaluirile sale sint vagi, incomplete si manipulatoare, cu aprecieri capabile sa-l puna intr-o lumina pozitiva (notele sale informative erau, de fapt, laudative la adresa subiectilor, de unde s-ar deduce ca, departe de a le face rau, i-a ajutat turnindu-i!). Inculpatul a promis ca va reveni cu amanunte (strinse intr-o carte).
O analiza atenta a confidentei (scrisa in pripa) arata ca „victima“ este departe de inocenta cu care incearca sa se aureoleze. Din greseala, scapa la vale obiectul primei sale turnatorii: luat de duhul deculpabilizarii, Antohi dezvaluie ofiterilor securisti ca profesorii sai vazusera cu ochi buni publicarea revistei care a iscat probleme (banuim ca nu le-a venit deloc moale). De la „v-am turnat, dar am fost cu voi“ si „regret ca nu mi-am manifestat opozitia“, zisa autodemascare nu este decit o noua incercare de manipulare. Ca reuseste nu-i decit partial meritul lui.
Una din reactiile cele mai improprii o datoram lui Liviu Antonesei, care scrie: „Am fost socat de cele prin care a trecut“. Ai impresia ca n-ai citit bine. Prin ce a trecut? Prin corvoada de a fi uns redactor-sef al revistei Dialog, cind multi dintre noi abia aveau drept la semnatura? Ca a fost ajutat sa obtina post in Iasi intr-o institutie cu care nu avea nici o tangenta (ea – istorica, el – filolog), cind cei mai multi dintre noi (inclusiv Dan Petrescu) nu gaseau de lucru nici pe santier? Ca a fost ajutat sa calatoreasca in Germania Federala cind noi am fi fost bucurosi sa fim lasati pina la Chisinau? Ca si cu alte ocazii, elita tarii intoarce problema pe toate partile, dar strimb pina la ridicol. Cei induiosati de marturisirile mucenicului Valentin (numele de cod al eroului) admira barbatia, caracterul inalt al autodemascarii.
Ce bine ar fi, zic ei, ca orice unealta a Securitatii sa urmeze exemplul dlui profesor si sa-si puna cenusa in cap! Cind ei ar trebui sa viseze la reversul istoriei: ce bine ar fi fost daca nici un individ n-ar fi cedat presiunilor Securitatii! Dar isi face el cu adevarat mea culpa? Prima conditie ar fi sinceritatea.
Il cunosc pe numitul Antohi Sorin de prin 1974, cind se afla inca in civilie. Era un tip inteligent, cu simtul umorului, care practica arta cititului cu asiduitate. Probabil ca ar fi facut cariera si fara sa se fi inregimentat in cea mai odioasa armata a terorismului de stat din istoria lumii. Dar el avea indoieli. E posibil ca racolarea sa se fi petrecut in termenii descrisi de el (in urma publicarii unei reviste scolare cu tenta ironista la adresa realizarilor, securistii au tabarit pe el si pina nu l-au vazut cu epoleti nu s-au lasat).
Personal, am avut primele dubii asupra racolarii pe baza intuitiva, pentru ca era un tip uleios, fals si manifestind o nesanatoasa dorinta de parvenire (pentru a-si asigura bunul mers al carierei, Sorin Antohi a recurs la doua stratageme de oportunism clasice: a intrat in PCR de buna voie si s-a casatorit cu fiica secretarei rectorului Universitatii – ceea ce i-a atras un rind de critici din partea celor din anturaj, cit si porecla de Ginerel Opportunitki, data de Luca Pitu). „Daca as rupe prietenia cu Sorin Antohi, ar insemna ca Secu’ si PCR sa cistige partida“, a lovit Liviu Antonesei problema in moalele capului. Din pacate, Secu’ si PCR au cistigat partida atunci, cind oameni ca Sorin Antohi au crezut ca sistemul va dainui si ca ei, prin ticalosie, isi vor aranja un loc caldut in perimetrul lui. Partida este cistigata si acum, prin faptul ca o mina de oameni care doreau sa treaca dirji luptatori anticomunisti manifesta o slabiciune cel putin de neinteles. Dan Petrescu, temutul disident de odinioara, zice: „Avem de-a face cu un document uman cutremurator si unic“. Unic? E o anticipare hazardata, caci vor mai fi, chiar din cercul domniei sale. Cutremurator? El banuia de ani de zile hramul prietenului sau, dupa cum acesta singur o mentioneaza in epistola revelatoare. Uman? Dupa ceea ce ei numesc revolutie, am observat, la inceput cu uimire, apoi cu sila, cum numarul celor ce-au luptat impotriva fiarei comuniste crestea vazind cu ochii. La un moment dat, printre eroi l-am zarit si pe acest Vasile Roaita de Onesti.
Pina la plecarea mea din tara, care a avut loc pe 22 septembrie 1989, o singura data l-am vazut pe Sorinel punind umarul la disidenta, sarind sprinteior de pe trotuarul pe care ma aflam pe celalalt, pe strada Cuza-voda, de era sa-l calce si tramvaiul. Sa fi fost una din manifestarile sale anticomuniste, prin aceea ca sursa evita scrierea unei noi note catre Securitate?
Dupa ce ani de zile au incercat sa-i convinga pe romani cit de blamabile sint calitatile de comunist, securist si, in primul rind, coada de topor sub haina de prieten si dupa ce au militat pina la satiu pentru deconspirarea acestora, iata-i acum incercind sa demonstreze contrarul, cu o pasiune demna de un salariu mai bun. Probabil ca multi dintre cei care n-au devenit turnatori au acum motive de regret. Lui Sorin Antohi i-au trebuit mai bine de 30 de ani de minciuna pentru a se desparti de Satana. Cu aceasta vechime ar putea iesi la pensie cu grad mare si o suma frumusica. Generalul Pacepa, de exemplu, n-a stat in Securitate decit 27 de ani.
Intreaga poveste are un aer de terorism arab. Sorin Antohi s-a dus in mijlocul pietei si si-a detonat propriul trecut. Odata cu el, de apele ingalarii au fost luati toti cei din jurul lui.
Imediat dupa evenimentele din decembrie, Sorin Antohi a fost facut director in Ministerul Educatiei si Invatamintului, pe baza prieteniei cu Dan Petrescu si cu mine, de unde si-a aranjat o functie de profesor la Catedra de Istorie din cadrul Universitatii Central-Europene din Budapesta, este numit in diferite comitete si comitii, patineaza pe ecranul televizorului cu supletea unui supozitor si bate cimpii cu gratie culturala in revista 22, crema natiei face zid in jurul lui ca la Oituz. Si, vorba lui Luca Pitu, nu toate pe nedrept. Este el un om de plins?
Nu cere nimeni sa curga riu singele razbunarii. Dar nici plecaciuni la picioarele celui ce si-a tradat prietenii si tineretea. In loc sa se desparta Sorin Antohi de trecutul sau rosu, v-ati apropiat voi de el. In genunchi si cu mina intinsa. Raul facut de el acum este mai mare ca atunci. Voi il plingeti pe un delator odios? Cite lacrimi va mai ramin pentru cei care n-au pactizat si au suferit? L-ati fi putut ierta in sinea voastra, l-ati fi putut imbratisa in particular, dar nu in public. Ati incercat sa deveniti ca personajele lui Dostoievski, abisale, cristice si impredictibile, dar v-ati cufundat si mai mult in mlastinile caragialiene.
Obosit si scirbit, mai am un singur dor in ceea ce va priveste: cum nu mai aveti nimic comun cu cei care ati fost (ori macar pareati a fi), va rog sa ma excludeti definitiv, retroactiv si exhaustiv din zisa disidenta ieseana. Ca si cum nici n-am fost. Ca si cum nici n-ati existat. Daca atunci era o mindrie, azi este o rusine. Pe locul meu il puteti aseza mai bine pe Sorinel Antohi. Care si-a mai ris o data de voi…
La celebra conferinta de presa ICR de spalare a lui Patapievici s-au lansat multe bombe fasaite. Printre acestea, faimosul “artist” international Moma-Perjovschi ot GDS a trambitat, spre sfarsit, in ce priveste autorii care scriu la ziarul New York Magazin din New York: este un grup de “national-comunisti” “legionaroizi-securisti”, “aceeasi mana care l-a ucis si pe Ioan Petru Culianu”! Aoleo! Sa inteleg ca bietu’ Patapievici ar putea avea soarta lui Culianu! Vai de mine! Si, vor sa-l omoare securistii comunisti national legionari de la New York Magazin.
Pai hai sa vedem cine sunt “criminalii” astia: Liviu Cangeopol, editorialist, urmarit de Securitate, refugiat in SUA, disident din Grupul de la Iasi (cel turnat de Antohi si Hoisie) (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/l__cangeopol.html) ; Liviu Antonesei, disident din acelasi Grup de la Iasi (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/l__antonesei.html) , Valerian Stan (biografie), fost ofiter CADA, fondator al Aliantei Civice, fost director al APADOR-CH, fost sef al Departamentului de Control al Guvernului (Ciorbea), in prezent director al Centrul de Resurse Juridice (Soros); Aurel Sergiu Marinescu, un cunoscut luptător anticomunist, arestat şi condamnat la moarte la un moment dat, pentru ca, la un timp dupa eliberarea sa din închisoare (11 ani şi jumătate, n.n.), să se stabilească la New York, unde locuieşte în prezent (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/a__s__marinescu.html), Paul Goma, daca ati auzit de el, si altii, la fel. Fondatorul ziarului Grigore Culian, a primit azil politic in SUA in 1989. Tatăl sau, Hampartum Culian, a fost deţinut politic, s-a născut la Batumi, Armenia în anul 1918 şi a decedat în septembrie 1996 la Bucureşti. Mama, Zamfira Culian e născută la Buhăesti, jud. Vaslui si este recăsătorită cu Heilpern Gerson, alături de care trăieşte şi astăzi în Israel (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/gr__l__culian.html). Mama lor de legionar-securisti-national-comunsti! Ptiu!
Pentru mine insa, cele mai gretoase aspecte – si triste in acelasi timp – constatate la aceasta conferinta au fost hihaielile si rasetele din sala la ironiile “spirituale” ale lui Patapievici legate de falusuri si cultura national si modul in care s-a incheiat, cu bataile din palme ale aplaudacilor. M-am gandit automat la muncitorii adusi de Iliescu in Piata Universitatii si la aplauzele lor cand eram batuti si aruncati insangerati in Fantana de la Arhitectura. Am avut aceeasi senzatie, de voma.
Alta mizerie: distinsul Patapievici a invocat un text la moda. Ca cica s-a consultat cu o avocata de la Natiunile Unite (!?) si atacurile (de fapt criticile) la adresa ICR si a lui se incadreaza legal in ceea ce se numeste prin Occident “hate-speach“.
Zau, si Tismaneanu ce face atunci, intr-un cotidian de mare tiraj, la adresa mea:
“ICR nu este tribunal moral. Din păcate, actele de onoare sunt prea rare în asemenea cazuri, iar fostul informator este expert în raţionalizări auto-victimizatoare. Herta Muller ar fi făcut un gest salutar şi terapeutic adresându-se unor Sorin Antohi ori Andrei Corbea şi întrebându- i ce cred ei despre felul în care îşi utilizează poziţia de autoritate culturală pentru a reveni într-un fel de prim-plan al vieţii publice. Mai puţin salutar e, totodată, gestul Hertei Muller de a-şi transmite mesajele prin detestabilul Roncea, respingător personaj de subterană. ICR nu poate funcţiona ca instanţă de cenzură morală, mai ales atunci când figuri importante ale vieţii spirituale româneşti girează cu entuziasm „reabilitarea“ celor sus amintiţi (e nevoie de exemple?).”
Comentariile unor cititori avizati, postate la articolul “Decesul intelectualilor” (titlul lasa de dorit: poate “Decesul intelectualilor rosii”):
Doctorate imaginare
Walter K., Berlin,
Sambata, 2 August 2008, 13:02
Sa-ti inventezi doctorate se pare ca a devenit o boala romaneasca! Pe site-ul Wissenschaftskolleg din Berlin, unde Patapievici declara ca are titlul de doctor, el este prezentat ca “Andrew W. Mellon Fellow.” Citind mai la vale, aflam ca titlul de doctor e o conditie necesara pentru a putea candida pentru acest tip de bursa: “Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate.” Detalii: https://www.wiko-berlin.de/index.php?id=72&=1 Deci, Patapievici a mintit cu buna stiinta atunci cand si-a depus candidatura. Altfel nu numai ca nu lua bursa, dar nici nu avea dreptul sa candize! Banuiesc ca Patapievici datoreaza institutiei din Berlin nu doar scuze, ci si cateva mii de Euro. E uluitor cate le mai poate trece prin cap moralistilor romani!
Cazul Patapievici
Petre Sirbu,
Vineri, 1 August 2008, 22:43
1.Timp de aproape doua decenii dl Patapievici si-a construit imaginea publica bazandu-se sistematic (obsesiv, s-ar putea spune) pe doua principii: un moralism radical si un anticomunism la fel de radical. Cu asta a impresionat, prin asta a atras atentia cititorilor, cu asta ne-a asurzit. Nu prin articolele dumnealui de fizica (daca a scris vreodata asa ceva), nu prin cine stie ce cugetari filosofice care-ti taie rafluflarea, ci prin intransigenta pozitiilor morale pe care le-a luat. Or, atunci cand esti un moralist radical ca dl Patapievici, trebuie sa ai decenta sa mergi pana la capat: daca un prieten face ceea ce, de ani de zile, spui ca nu trebuie sa faci, acel prieten nu-ti mai poate fi prieten. (Sau cel putin, nu in public.) Daca era sa-l credem pe dl Patapievici, lucrul cel mai urat pe care-l putea face cineva e sa-si toarne semenii. Or, iata-l acum pe dl Patapievici incercand sa justifice tocmai ceea ce ani de-a zile ne-a spus ca e absolut nejustificabil.
2. Se tot spune ca Sorin Antohi, chiar daca a fost turnator, e un mare specialist, un profesor admirabil. Totusi, oricat de multa carte ar sti, acest om a fraudat ani de zile sistemul academic, a mintit cu seninatate ca are un doctorat pe care nu l-a obtinut niciodata. Facand asta, SA a aratat ca nu da doi bani pe toata chestia asta universitara. Facand ceea ce a facut si-a aratat dispretul profund fata de lumea universitara si toate regulile ei. In orice tara normala, asa ceva l-ar fi descalificat definitiv pe SA ca figura academica. Definitiv! Mai putin in Romania, unde ICR-ul il scoate acum in fata ca pe un mare universitar roman. Nu e oare indecent sa faci asa ceva?!
3. Probabil insa ca n-ar trebuie sa ne mire faptul ca pentru dl. Patapievici astfel de lucruri nu conteza. El insusi isi aroga un doctorat in istoria stiintei pe care insa, din cate se pare, nu l-a obtinut niciodata.
Ma intreb ce-o sa mai inventeze acum domnul Horatiu Pepine ot DW, din pozitia sa de presuletz in Aleea Alexandru? Si cei doi comentatori ai Observatorului cultural or fi “securisti”, “comunisti”, “extremisti”. A, am gasit: stiti de ce e criticat “saracu’ Pata” (sau Roni, cum preferati)? Acum m-am prins: pentru ca a semnat “Apelul intelectualilor” pentru Basescu, tovarasi!.. Ha, ha, ha!
Curtea de Conturi confirma suspiciunile care planau asupra celor doua institutii publice
Presa si societatea civila au suspectat de multe ori ca in spatele unor activitati in aparenta onorabile derulate la Institutul Cultural Roman sau Ministerul Afacerilor Externe au loc fraude masive bazate pe cumetrii, trafic de influenta, conflict de interese sau alte activitati care cad sub incidenta legii. Iata ca de data aceasta putem dovedi cu acte in regula ca asa stau lucrurile. Institutul Cultural Roman, condus de Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, se afla si sub umbrela MAE, deci a Guvernului, dar si a Presedintiei, Traian Basescu fiind si presedintele de onoare al Institutului Cultural Roman. Zilele acestea, ICR se afla in centrul atentiei din cauza mai multor scandaluri publice cu valente internationale: modul in care reprezinta Romania la New York “exportul” de informatori ai Securitatii la Berlin, replici nepotrivite adresate comunitatilor romanesti din SUA si Germania. La acestea se mai adauga acum si dovada gestiunii proaste a institutiei. Ministerul Afacerilor Externe are alte probleme, nerezolvate de ultimii trei ministri si care duc la scurtcircuitarea activitatii financiare a diplomatiei romanesti. Curtea de Conturi a Romaniei, de unde am obtinut rezultatele mai multor cercetari efectuate la ICR si MAE, releva disfunctionalitatile celor doua institutii publice, ramase, pana acum, nesanctionate. Le prezentam in continuare.
Noi, semnatarii de mai jos, profund revoltati de modul in care actuala conducere a Institutului Cultural Roman dezonoreaza statul roman, batjocoreste valorile nationale si stirbeste imaginea Romaniei in lume, subminand menirea ICR, va solicitam sa va exercitati prerogativele si sa dispuneti demiterea urmatorilor:
Horia Roman Patapievici, presedinte Mircea Mihaies, vicepresedinte Tania Radu, vicepresedinte
“Misiunea Institutului Cultural Roman este promovarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in afara ei”, este primul punct inscris pe frontispiciul ICR. Inainte de a trece la fondul problemei, scandalul international declansat de decizia conducerii ICR de a sprijini financiar, imoral si arogant, doi informatori ai Securitatii dintre care unul este un impostor total pe linie stiintifica, amintim incalcarea flagranta a Misiunii Institutului intr-un alt scandal cu puternice reverberatii, generat de ICR-New York. Comunitatea romaneasca din New York a fost la fel de ultragiata ca si noi de modul in care conducerea ICR a inteles sa “promoveze cultura si civilizatia nationala” prin reprezentari de falusuri scrijelite pe peretii Galeriei romanesti din New York, afisari de zvastici, profanari ale menorei evreiesti si imaginii Sfintei Fecioare Maria, grave jigniri aduse in mediul american poporului roman, catalogat in Galeria ICR drept “paranoic”. In singura explicatie pe care a dat-o Horia Roman Patapievici, polemizand insa din postura de editorialist al “Senatului EvZ” si nu din cea de presedinte al ICR oferind un raspuns firesc si obligatoriu ca functionar al statului, retinem ca ICR ar practica o “neutralitate morala” deci o amoralitate din care se exclude sustinerea “artei nationale”. Afirmatiile sale vin in contradictie cu insasi Misiunea ICR si nobilele intentii ale Fundatiei Culturale Regale dupa modelul careia a fost infiintat acest Institut sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei. Acest fapt deosebit de grav este insa eclipsat pe planul onoarei statului roman in lume de operatiunea de reciclare a “intelectualilor publici” turnatori, infractori si impostori, declansata sub auspiciile ICR in capitala Germaniei, Berlin, prin sustinerea informatorului Securitatii si falsului “doctor” Sorin Antohi si a altui informator care si-a ascuns trectul 18 ani, dezonorand si dimplomatia romana, Andrei Corbea-Hoisie. Sponsorizarea de catre ICR a unei asa-zise “Academii de vara” la care co-director este informatorul-impostor Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, fost director al Fundatiei Soros, fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost profesor-“doctor” la Universitatea Soros CEU din Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca falsa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”, este mai mult decat revoltatoare. Iar reactia de aparare a acestora pana in panzele albe de catre o intreaga pleiada de beneficiari ai fondurilor contribuabilului roman ajunse la ICR, incepand cu presedintele si vicepresedinte ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si continuand cu alti “intelectuali publici” ca Mircea Cartarescu si Vladimir Tismaneanu, sfideaza bunul simt comun si normalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, invocate in protestul intelectualilor germani ultragiati de acest gest. In cazul in care nu ati fost informat, domnule presedinte Traian Basescu, va transmitem noi ca atat presa germana de mare tiraj cat si postul de stat al Germaniei Federale, Radio Deutsche Welle, a prezentat si continua sa o faca, prin contrast strident cu “omerta” vizibile in mass media din Romania, protestul Hertei Muller, singura scriitoare din Romania propusa la premiul Nobel pentru literatura, si al scriitorilor si traducatorilor emeriti Richard Wagner si Ernest Wichner, la adresa conducerii ICR si a imoralitatii acesteia. La intrebarea “care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?”, raspunsul lui Ernest Wichner a fost cel aşteptat, comenteaza Deutsche Welle: ”Nu sunt niciodată separabile”. “In cazul turnatorilor “actionand in taină”, (in beneficiu propriu) si “in serviciul aparatului represiv”, activitatea lor “n-a fost una politica. Ci, o fapta criminala”, afirma sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner, in presa germana, citata de DW. Scriitorul german ii reproseaza si lui Mircea Cartarescu imixtiunea penibila in dezbaterea privindu-i pe Corbea si Antohi printr-un articol tinzand spre impaciuitorism, care “contine suma tuturor confuziilor marcand spatiul public romanesc”. Herta Muller apreciaza cu ingrijorare in ZIUA ca “Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.” In prima scrisoare deschisa catre conducerea ICR aparuta in presa germana, Herta Muller intreba: “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. Ca ICR are enorme carente nu ar trebui sa fie o noutate pentru presedintele Romaniei, totodata presedinte de onoare al ICR. Incompetenta manageriala ce domneste in „noul ICR” a fost evidentiata inca din decembrie 2006 de catre cunoscutul scriitor si disident anticomunist Radu Portocala, fost director al filialei din Paris a ICR. Acesta si-a anuntat demisia (tot) printr-o scrisoare deschisa, in care mentiona toate „hibele functionale” ale ICR-ului generate de „inmultirea si agravarea blocajelor” institutionale, etc. Domnia sa era de parere ca problemele intampinate in realizarea proiectelor ICR Paris se datorau in mare parte „carentelor de comunicare si de gestionare de la Bucuresti”. La fel, pentru presedintele Romaniei, ca presedinte de onoare al ICR, nu ar trebui sa fie un secret continutul Rapoartelor Curtii de Conturi a Romaniei privind jaful care domneste in Institutul Cultural Roman, bazat pe trafic de influenta, conflict de interese si hotie pura. Horia Roman Patapievici este si recidivist in raporturile sale cu turnatorul Sorin Antohi, pe care l-a promovat in societate prin acoperirea colaborarii sale cu Securitate, pe vremea cand era membru al Colegiului CNSAS. Fapta sa este cercetata (de doi ani!) de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr. 13861/P/2006. Asadar, recenta atitudine a presedintelui ICR submineaza inclusiv procesul de condamnare a regimului comunist si crimelor bolsevice declansat de Dvs. Presedintele Romaniei ar fi trebuit sa stie atunci cand l-a chemat la Cotroceni la cererea lui Andrei Plesu pe Horia Roman Patapievici, ca sa preia cheile fostei Fundatii Culturale Romane, ca fizicianul sustinut operativ si de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, este, printre altele, autorul urmatorelor “maxime” despre Romania: Din volumul “Politice”, publicat si raspublicat de Editura Humanitas, inclusiv anul trecut, deci asumat si azi de HR Patapievici: Despre Romania, la pagina 63: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”. 2) Despre populatia Romaniei, la pagina 53: “23 de milioane de omuleti patibulari” (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: “un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare”. Sau la pagina 64 scrie: “Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma”. 3) Despre limba romana, la pagina 64 scrie: “Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi’. 4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit”. 5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor presedintele Institutului Cultural Roman scrie: “Puturosenia abisala a stătutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”, iar la pagina 56 scrie: “cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic”. Daca pentru aceste “opere” nu a avut timp, Presedintele Romaniei ar fi putut totusi, ca indatorire, sa rasfoiasca Dosarul lui Horia Roman Patapievici si sa constientizeze ca fiul unui agent dublu al Gestapo si al NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti “intelectualii rosii” ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO – inclusiv cele de securitate – pe care ni le dorim si pentru care cetatenii Romaniei, institutiile statului si slujitorii lor loiali au intreprins eforturi considerabile. Domnule Presedinte, cele de mai sus sunt doar cateva motive care va indreptatesc sa-i cereti demisia actualului presedinte al ICR. Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman, este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal. Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de “resturile” si “stafiile” regimului comunist-blosevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs. Pana nu e va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada. Pentru conformitate
Horia Roman Patapievici este cercetat penal inca din 2006. Dovada ca secta isi foloseste realtiile suspuse pentru blocarea unui act de Justitie este ca ori de cate ori ma mai interesam de acest caz mi se spunea ca “se lucreaza” la el. “Se lucreaza”, “se lucreaza”… dar de doi ani pentru un caz clar ca lumina zilei?! In acelasi timp trambitam pe la Bruxelles ca Justitia nu-si face treaba. Ii invit pe toti colegii jurnalisti onesti sa afle la randul lor cum mai sta acest caz! Membri CNSAS, cercetati penal
Asociatia Civic Media va informeaza ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a declansat procedura de cercetare a fostului Colegiu al CNSAS in cazul tainuirii colaborarii cu Securitatea a informatorului Sorin Antohi. Cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea Parchetului. Civic Media apreciaza drept salutara operativitatea Parchetului in acest caz, care poate lamuri multe pete negre din activitatea fostului dar si a actualului Colegiu al CNSAS. (Adresa Ministerului Public mai jos) In acelasi timp, solicitam public fostului Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, sa ofere Parchetului si alte informatii pe care le poate detine in acest caz. Domnul Emil Constantinescu a afirmat in data de 13.09.2006 in cadrul emisiunii « Romania la Raport », realizata de Andreea Pora la MixFM, ca se stia de dosarele jurnalistilor deconspirati acum inca din 2002. Emil Constantinescu a sustinut ca “toti care apar astazi, domnii Plesu, Dinescu ii cunosteau. Nu l-au aflat pe Carol Sebastian acum. Ei stiau din 2002 (de cand) a depus Andrei Bodiu cererea.” Fostul Presedinte a mai adaugat ca acestia stiau si despre colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea inca dinainte de a fi facuta publica, dupa cum transmite HotNews. “Ei stiau pentru ca dosarele lor au fost, nu au aparut acum. Si i-au mascat si toti au circulat in barfele de la o cafea si in dulapurile cu schelete din redactii”, a precizat acesta. ”Adevarul este ca o mare parte dintre formatorii si liderii de opinie anticomunisti au colaborat cu Securitatea si din lasitate nu au spus acest lucru”, a mai spus fostul Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. (Fisiere audio disponibile pe site-urile HotNews si MixFM) La data de 30.10.2006, Asociatia Civic Media a sesizat Ministerul Public asupra abuzului in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii. Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. (Plangerea Penala aflata mai jos)
ANEXA I R O M AN I A MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BUCURESTI OPERATOR 2701 Nr. 237/VIII 3/2006 Catre, ASOCIATIA CIVIC MEDIA Urmare cererii dvs. din 30.10.2006, va facem cunoscut ca sesizarea dvs. cu privire la o serie de fapte penale ce au fost comise de catre membrii fostului Consiliu National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin tainuirea de informatii în cazul unui colaborator al securitatii, in persoana d-lui Sorin Antohi, se afla in prezent in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr.13861/P/2006, iar cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului. PROCUROR GENERAL GEORGE BALAN
ANEXA II Catre: Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5, Bucuresti
P L A N G E R E P E N A L A Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane: Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe. Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al “Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania”, a marturisit la data de 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate). In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS. Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele). In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a Legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii. Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”. De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002. Art. 17 alin 2 prevede: “Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica, Conform Articolului 5, alin 3 si 5 (3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care: a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate; b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire; c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi; d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi. Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani. Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.” Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?! Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public. Cu stima, Victor Roncea Coordonator Asociatia Civic Media 15 Septembrie 2006
ANEXE ZIUA Miercuri, 13 septembrie 2006 CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani Fostul Colegiu al Consiliului National pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a acoperit trecutul de informator al lui Sorin Antohi (foto stanga sus), incalcand astfel legea 187/1999. Conform propriilor declaratii, Sorin Antohi si-a vazut dosarul de colaborator al Securitatii inca din luna august 2002, insa a preferat sa pastreze tacerea asupra acestui subiect. Antohi si-a recunoscut public trecutul prin intermediul unei scrisori publicate in ziarul Cotidianul, in urma presiunilor declansate de operatiunea “Voci curate”, care a inceput sa scoata la iveala nume grele ale societatii civile cu trecut de colaboratori ai Securitatii. Insa colaborarea cu Securitatea ca politie politica a fost cunoscuta de CNSAS inca din anul 2002, insa sentinta Colegiului nu a fost facuta publica – asa cum solicita legea. Horia Roman Patapievici, membru al fostului CNSAS, a declarat ieri pentru Europa FM ca CNSAS nu a publicat numele lui Sorin Antohi drept colaborator al Securitatii deoarece: “Nu a ocupat nici o functie publica in Romania in perioada in care Legea 187/1999 era in vigoare”. Intrebat daca stia de colaborarea lui Antohi cu Securitatea, Patapievici a raspuns: “Da! Da, pentru ca dosarele celor de la GDS au fost verificate in urma a nu stiu carei cereri. Insa nu s-a facut nimic public, decat pentru persoanele care ocupau functii publice, care intrau in articolul 2, potrivit literelor de la a la z”. Patapievici, necunoscator in ale legii Horia Roman Patapievici a recunoscut astfel in direct la Europa FM ca fostul Colegiu al CNSAS – care cinci ani s-a bucurat de privilegii din banul public – l-a acoperit pe Sorin Antohi si faptele sale permitandu-i ascensiunea in functii importante ale statului, pana la apartenenta la Comisia prezidentiala pentru analizarea comunismului. Articolul 2 al Legii 187/ 1999 , litera “y” prevede clar ca intra sub incidenta legii “persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) – una dintre cele mai influente organizatii neguvernamentale din Romania – iar CNSAS era obligat sa-l verifice si sa faca publice concluziile verificarii. El mai este profesor universitar si, din 2001, membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi. Ilegalitatea Trecand cu vederea litera y) art. 2 din Legea 187/1999 fostul Colegiu CNSAS se face vinovat de protejarea unui fost informator al Securitatii. La art. 17 al Legii 187/1999 se arata: “Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III a comunicarilor ramase definitive prin necontestare sau ramase definitive prin hotarare a curtii de apel”. Cererea de verificare a membrilor GDS a fost depusa la CNSAS in 2002 de Radu Filipescu, presedintele GDS. Acesta a declarat ieri pentru postul de radio Europa FM ca nu s-a primit un raspuns al Consiliului nici pana in ziua de astazi in privinta lui Antohi. El afirma ca a aflat saptamana trecuta, chiar de la Antohi, despre colaborarea acestuia cu Securitatea. Legea 187/1999 prevede si sanctiuni pentru acoperirea de catre membrii CNSAS a fostilor informatori la art. 24 “Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”. Trecutul de turnator al lui Antohi Istoricul Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al fostei Securitati in cadrul unei scrisori transmise ziarului “Cotidianul”. Actualul sef al departamentului de studii istorice al Universitatii central Europene din Budapesta recunoaste ca a “semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, pe cand eram elev in ultima clasa de liceu (m-am nascut pe 20 august 1957) la capatul a vreo trei saptamani de presiuni. Aproximativ intre 1976 si 1982, cu intermitente neregulate, intre care una de peste un an si jumatate, am furnizat Securitatii note informative sub numele conspirativ Valentin”. Pagina electronica a ziarului Cotidianul a publicat scrisoarea integrala a lui Sorin Antohi, de 19 pagini, in care acesta relateaza legaturile sale cu Securitatea. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social – ca si Horia Roma Patapievici – si un marcant membru al societatii civile, publicist in revista “22”, colaborator al saptamanalului “Dilema”. Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu in Comisia prezidentiala de condamnare a comunismului. “Am scris despre prieteni” Sorin Antohi mai arata in scrisoarea sa ca: “Am informat in scris Securitatea despre unii dintre prieteni si despre unele dintre cunostinte, fara sa-i previn, fara sa le-o marturisesc post festum pana la scrierea acestui text, fara sa-mi cer iertare, fara sa-mi asum public acest trecut nedemn si dureros. I-am turnat uneori, cu moartea in suflet, dar nu i-am tradat niciodata: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis si nu mi s-au creat avantaje; niciuna dintre notele mele informative nu a trecut de generalitati si de informatiile pe care le consideram deja cunoscute; in toata perioada am ramas ostil Securitatii si partidului-stat; mi s-a platit cu aceeasi moneda”. Plecat din Comisia Tismaneanu Presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismaneanu, a precizat ieri ca Sorin Antohi, care a recunoscut recent ca a fost colaborator al fostei Securitati, s-a retras din comisia de la Cotroceni din 24 mai, din motive de sanatate. Tismaneanu a explicat ca Antohi i-a trimis, prin e-mail, o scrisoare in data de 24 mai prin care l-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. “Din acel moment domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei prezidentiale”, a aratat Tismaneanu. Potrivit acestuia, Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste s-a format in luna aprilie 2006 cu scopul elaborarii unui document stiintific privitor la institutiile, metodele si principalele personalitati care au facut posibile crimele si abuzurile regimului comunist, iar, pe baza mandatului de presedinte si coordonator al Comisiei, a propus presedintelui tarii o lista de persoane, oameni de stiinta si figuri de seama ale societatii civile, care sa fie membri ai Comisiei. “Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii”, a mai spus Tismaneanu, precizand ca, la propunerea sa, printre membri s-a aflat si profesorul Sorin Antohi, seful Departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Departamentul de Comunicare Publica al Administratiei Prezidentiale vine cu aceasta precizare dupa cererile repetate ale ZIUA sa raspunda pe seama informatorilor Securitatii din Comisie. Acestia sunt cel putin trei, conform informatiilor Asociatiei Civic Media. Cotrocenii nu ofera nici o explicatie privind tainuirea informatiei despre demisia lui Antohi pana la precizarea oficiala de ieri. Fostul Colegiu al CNSAS Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe. Carmen EPURAN, George DAMIAN
ADEVARUL Joi, 14 Septembrie 2006 Nr 5035 Certificate de bună purtare CNSAS, valabile 0,2 la sută de Christian Levant Certificatele de bună purtare date în ultimii ani de către CNSAS sunt valabile în proporţie de 0,2-0,3 la sută şi nu pot fi considerate ca fiind valabile în acest moment. Acest lucru înseamnă, practic, că cei care până acum nu au fost acuzaţi că ar fi făcut poliţie politică nu pot sta liniştiţi. Germina Nagâţ, directorul Direcţiei de investigaţii şi cercetare din CNSAS, a declarat pentru Adevărul că, la începutul anilor 2000, CNSAS avea acces numai la proporţia citată din arhivele Securităţii. Mircea Dinescu, membru al CNSAS, confirmă şi el acest lucru. “Multe din dosare le-am şi redeschis, deoarece au venit date noi”, spune scriitorul. El afirmă că este de acord cu teoria ziarului Adevărul conform căreia certificatele date sunt valabile în proporţia în care CNSAS a avut acces la dosarele fostei Securităţi. “Oricând se pot ivi surprize în unele din cazurile cercetate”, mai afirmă Dinescu. Dosarul lui Antohi, cunoscut din 2002 Dosarul de informator al lui Sorin Antohi era cunoscut din 2002 de Horia Roman Patapievici, fost membru al CNSAS în acea perioadă şi care în prezent este preşedintele Institutului Cultural Român. Într-o declaraţie pentru Adevărul, Patapievici afirmă că nu a dezvăluit calitatea de colaborator al lui Antohi, deoarece legea nu îl obliga la acest lucru, pentru că acesta nu făcea parte din niciuna din categriile vizate de Legea deconspirării. Patapievici dă de înţeles că ar mai exista şi alţi intelectuali despre care se ştie că au fost informatori ai Securităţii, dar refuză să confirme asta.
Cotidianul, 14 septembrie 2006 Fostul CNSAS, tandru cu societatea civila Mirela Corlatan, Claudiu Tarziu Verificarea lui Sorin Antohi si a preotului Iustin Marchis a fost ceruta inca din 2002, ca si a tuturor membrilor Grupului pentru Dialog Social, dar fostul CNSAS nu a raspuns acestei solicitari. Toti cei aproximativ 40 de membri ai Grupului de Dialog Social, inclusiv cei fondatori, s-au aflat pe lista depusa spre verificare la CNSAS in 2002. Nici pina in prezent acestia nu au primit vreun raspuns, desi printre ei astazi pot fi numarati citiva informatori, cum ar fi Sorin Antohi. Potrivit punctului y) al articolului 2) din lege, puteau fi verificati „membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. „Sorin Antohi putea fi verificat inclusiv ca membru fondator al IRIR“, este de parere si Marius Oprea, pe atunci cercetator in cadrul Institutului de Istorie Recenta, si el membru GDS. Fostul Colegiu ar fi putut sa-i verifice pe aproape toti cei 40 de intelectuali si uzind de articolul n) din Legea nr. 187/ 1999, care se refera la „analistii politici si asimilatii acestora“. Unii dintre membrii GDS, precum Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Rodica Palade sau Stelian Tanase, puteau fi verificati si ca oameni de presa. „Noi ne-am mentinut si ne-am reinnoit cererea, insa tinind cont de faptul ca vechiul Colegiu practic nu a functionat, nu ne-am mirat ca nu am primit un raspuns“, spune Radu Filipescu, presedintele GDS.
Stirea Europa FM la Agentia AMOS News Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea Fostul Colegiu al CNSAS – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa FM, de Radu Filipescu, preşedintele GDS, Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului “Voci Curate” şi Horia Roman Patapievici care recunoaşte, în intervenţia sa că ştia de patru ani de “colaborarea” lui Antohi. AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD: Radu Filipescu: “Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele – să zicem – până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice. Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificarea membrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS? Radu Filipescu: “Nu.” Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi? Radu Filipesc: “Nu, nu s-a primit”. Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate? Radu Filipescu: “Nu. nu ştiam”. Reporter Europa FM: Deci până în momentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare? Radu Filipescu: “Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi – două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv”. Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine “prietenească” faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul “Voci curate”, mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar profesorul Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea. Victor Roncea: “Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante in statul român”. Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică. AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici. Horia Roman Patapievici: “Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare”. Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat? Horia Roman Patapievici: “Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2.” Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului – al cărui membru fondator era Sorin Antohi – o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează – culmea – dictatura comunistă… cu care chiar el colaborase! Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei – înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine – pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării. Mai mult, spunea Tismăneanu, “pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei. Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii. Între cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa. Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale”, preciza Tismăneanu în comunicat. Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului “Voci curate” care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatoritor de opinie care au colaborat cu Securitatea. Autor : Dana LASCU Miercuri, 13 Septembrie 2006 – 11:00 AM
August 30th, 2008 
VR 
Intelectualii rosii sunt profitorii tuturor regimurilor. Personaje ca Plesu, Dinescu, Tismaneanu, care au trecut de la slujirea lui Ceausescu si Iliescu la Constantinescu si Basescu fara sa clipeasca. Strans uniti in jurul Partidului, oricare ar fi el, si-au tras dupa ei o intreaga gasca de profitori. Prin intermediul lui Plesu, Liiceanu a primit de la Iliescu Editura Partidului, cu tot cu tipografie. Plesu, tot de la Iliescu, revista “Dilema”, finantata integral de la stat, prin ceea ce se numea atunci Fundatia Culturala Romana, actualul ICR. “Filosoful” a avut apoi nevoie sa curete arhivele de turnatoriile sale la Securitate. Si-a tras post de secretar de stat la CNSAS, sfidand chiar Legea, atat el cat si Dinescu. “Legea Ticu” prevedea ca din Colegiul CNSAS nu au voie sa faca parte fosti membri ai PCR sau ai altui partid politic. Plesu s-a inscris in PCR la 19 ani. Dinescu, pe langa Scoala de la Baneasa, de la Securitate, a urmat si cursurile Scolii de propaganda PCR “Stefan Gheorghiu”. Aici, la CNSAS, l-au tras dupa ei si pe HR Patapievici, un personaj pescuit din Reteau fostilor kominternisti si agenti ai NKVD in Romania. In timpul asta, Tismaneanu, dupa ce l-a preamarit pe Ceausescu, revenit in tara din misiunea de peste ocean, ii aducea ode lui Iliescu.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
