Iar romanii bihoreni, cand au auzit ca ori se desfiinteaza ori devin parte a “Partiumului” maghiar, s-au gandit sa-si faca propriul referendum, printr-o petitie online, in care se afirma, printre altele:
“Cerem ca o eventuală reorganizare administrativ-teritorială a ţării să ţină cont de realităţile istorice şi geografice ale României. Considerăm că orice astfel de iniţiativă nu se poate realiza decât având în vedere zone care împărtăşesc aceleaşi tradiţii. Dacă Puterea este incapabilă să “redeseneze” o Românie mai bună, ar face mai bine să o lase aşa cum este!”
Subscriu si adaug: Aloo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe futulica, pardon, mutulica de Externe in functie!
Fix doua luni a stat pe plaiuri mioritice Manuela Vulpe, fosta ambasadoare “extraordinara si plenipotentiara” (normal) in (simultan) Mexic, Republica Costa Rica, Republica Guatemala, Republica Honduras, Republica Nicaragua şi Republica El Salvador. Se pare ca calitatile sale dar si o aventura picanta cu seful M.A.E. Baconscky – un fin teolog, conservator, presedinte al Fundatiei Crestin Democrate, om de dreapta si familist convins – au recomandat-o spre aceleasi zari sud-americane, propunerea Centralei ca Manuela Vulpe sa-si continue sejurul, de data aceasta in Argentina si Paraguay, fiind avizata miercuri de Parlament. La aceeasi sedinta, şeful Cancelariei preşedintelui României, Cătălin Avramescu (foto dreapta cu Manuela Vulpe), propus ambasador în Finlanda şi Estonia, a primit avizul pozitiv al parlamentarilor din Comisiile de politică externă la numai un singur vot diferenta, cu 16 voturi „pentru“ şi 15 „împotrivă“. Deci, sa recapitulam putin: o ambasadoare care ar fi facut sex cu Teodor Baconschi intr-un jacuzzi, actualul Ministru de Externe din Romania fiind aflat la momentul respectiv in control la ambasada Romaniei din Australia, si care din aceasta cauza, oarecum nedeontologica, urma sa fie rechemata in tara in 2007, conform afirmatiilor purtatorului de cuvant de atunci, este lasata sa-si continue misiunea sa “muy larga” desfasurata in nu mai putin de sase tari sud-americane, dupa care revine in tara pentru doar doua luni si este trimisa la loc, pe aceleasi meleaguri caldute. Cum se numeste chestia asta: corupere sexuala de ministri? Pai si cu bietul porno-consul Nuica ce-au avut? Iata ce scrie Curentul:
Manuela Vulpe îşi pregăteşte paşii de tangou argentinian
Firea „caliente“ a ambasadoarei Manuela Vulpe nu poate fi astâmpărată decât în ţara tangoului, Argentina, acolo unde iubitul său virtual, ministrul Baconschi, este pe cale să o trimită. După Mexic şi Australia, pentru Manuela se pare că locul cel mai potrivit să-şi facă o vacanţă exotică de patru ani este Argentina, ţară care poate stârni noi pasiuni diplomatico-exotice pentru neoficiala Evita Peron a MAE. Numele fostei ambasadoare a României în Mexic, Manuela Vulpe, a fost implicat într-un scandal, în iulie 2007, după ce presa din România a primit o serie de e-mail-uri trimise şi primite de aceasta, o parte din corespondenţa electronică fiind cu actualul ministru de externe, Teodor Baconschi, şi conţinând şi referiri la o posibilă relaţie intimă. În 31 august 2007, purtătorul de cuvânt de la acea vreme al MAE, Ilie Bănică, declara că procedura de rechemare a ambasadoarei României în Mexic, Manuela Vulpe, a fost declanşată, ultimul demers necesar pentru finalizarea procedurii fiind semnarea cererii de rechemare de către preşedintele Traian Băsescu (ceea ce din intamplare nu s-a mai intamplat – nota red). Mai mult, aceasta a fost acuzată în urmă cu câţiva ani că şi-ar fi aranjat la RAAPPS să cumpere un imobil la preţ scăzut pentru fiul ei. În alte ţări civilizate, „Vulpea de la MAE“ ar fi zburat lejer în cel mai bun caz în spaţiul privat, numai că la noi până şi poliţiştii pot deveni diplomaţi.
Mă bucur nespus că, în sfârşit, aţi renunţat la formula neacademică ,,sună un prieten,, şi m-aţi abordat direct. Uneori, argoul şochează, dar are efect. Să lămurim lucrurile! Nu voi intra în detalii ştiinţifice, ne oprim la cele pământeşti.
Referitor la proiectul expoziţional pe care îl pregătiţi am unele nelămuriri. Îmi permit să le am şi mă simt datoare să mă implic. Anul acesta împlinesc 20 de ani de când am mers în calitate de studentă pe primul şantier arheologic şi 10 ani de când am început să cercetez sistematic o aşezare medieval-timpurie, necunoscută până atunci. Este drept că nu am făcut o expoziţie internaţională ca tine, dar am realizat peste 30 de expoziţii mai mici. Jumătate din viaţa mea am petrecut-o în muzeu. Deci, am şi eu o mică experienţă.
Acest proiect cât şi comentariul pe care mi l-ai trimis frapează printr-o serie de aspecte inedite pe care le schiţez mai jos.
1. Răsturnarea rolurilor:
Organizarea unei expoziţii presupune mai multe etape. Conceperea unui proiect, o tematică de idei, tematica desfăşurată. Partea de concepţie este realizată de cercetători, academicieni, oameni de ştiinţă. Selecţia de materiale, expunere, mapa de prezentare (catalog de expoziţie, pliante, afişe) este realizată de muzeografi în colaborare cu designeri şi diverşi specialişti. Dacă dumneata ceri unui academician să facă un banal catalog de expoziţie iar tu scrii partea teoretică a proiectului, înseamnă că ceva este în neregulă. De când au ajuns academicienii să scrie cataloage de expoziţie? Un catalog de expoziţie cuprinde descrierea pieselor prezente în expoziţie. Atâta tot! Volumul ,,România Medievală,, de care vorbim aici nu este semnat de nici un academician. Din descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale reiese că eşti autor principal.
2. Un decalaj prea mare, de doi ani, între publicarea părţii teoretice a proiectului şi deschiderea propriu-zisă a expoziţiei pentru care constat că nici măcar nu aveţi materiale. Acum le adunaţi de prin muzee. Prin urmare dvs. nu aveţi nici măcar tematica desfăşurată care presupune lista de piese. Care-i rostul acestui buzdugan aruncat cu doi ani înainte de eveniment? In România nu se practică aşa ceva. O expoziţie este prezentată sub toate aspectele, la deschidere.
4. Eu nu vă acuz şi nu vă atribui nimic, stimate domn. Doar am făcut unele constatări. O parte din ideile publicate în volumul ,,România Medievală,, se regăsesc în scrieri mai vechi. Mă întreb şi vă întreb de ce nu aţi mers la cea mai recentă sinteză pe această temă publicată în 2003 în Tratatul de Istorie a Românilor? Sinteză realizată de academicieni. De ce v-aţi dus la scrieri din anii 1960? Oare în 50 de ani de cercetare istorică nu s-a mai scris nimic pe această temă? Nu eu v-am fixat pe o anumită poziţie, ci dumneavoastră, prin ceea ce aţi scris v-aţi situat pe locul acela. Dacă vă convine, justificaţi-l! Dacă nu vă convine, schimbaţi-l!
5. Trecutul unui popor nu este un lucru de joacă, domnule Chrzanovsky. Nu poate fi cosmetizat, modificat, eludat. Dacă expoziţia la care lucrezi s-ar fi numit ,,Migraţiile în Europa Centrală şi de Sud-Est,, fii sigur că ar fi fost un succes. Doar că trebuia să depăşeşti graniţele României. Dar dacă se numeşte ,,România Medievală,, atunci este un abuz de interpretare. Migraţiile de atunci au schimbat faţa Europei Centrale, de Sud-Est şi a Balcanilor. Nu ai voie să plasezi doar în ,, România Medievală,, fenomene desfăşurate pe teritorii geografice ample.
5. Cât priveşte cele două pete de culoare din exprimarea mea, Laurent dragă, ia-le aşa cum sunt! Tot aşa voi lua şi eu exprimarea dumitale cu ,,supa şi scuipatul,, din comentariul pe care mi l-ai trimis. Dau Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat abilitatea de a vorbi pe înţelesul tuturor, de la specialişti, dovadă cele peste 500 de pagini de articole, studii, comunicări publicate în reviste de specialitate până la oameni din diverse categorii sociale. Iar faptul că blogul meu e uneori mai citit decât presa locală e o mărturie în acest sens. Dacă exprimarea mea te-a supărat, iartă-mă! Dar să îţi ceri şi tu iertare de la cei aproape 20 de milioane de români, pe banii cărora ai publicat cartea şi de ai căror strămoşi nu te-ai învrednicit să scrii un paragraf clar şi fără echivoc. Aşa, ca să fim chit!
Fondul problemei Mulţi se întreabă de ce m-am agitat aşa de mult cu privire la proiectul ICR “România Medievală”, aşa că le răspund pe scurt. Formula în care este prezentat, foarte apropiată de imaginea pe care Europa o doreşte României, este una cu implicaţii politice. Şi acest demers de a ţese teorii istorice necesare la un moment dat, nu este singular, are antecedente cu consecinţe grave până azi. Mă refer la celebra ,,teorie a lui Roesler,, şi la teoria slavismului în etnogeneza românească, teorie susţinută în special de ,,manualul lui Roller,,. Ambele au apărut în momente politice tulburi şi s-au bucurat de o puternică susţinere politică. Primul din partea istoriografiei maghiare, al doilea din partea conducerii Partidului Comunist. Un studiu recent al lui Andrei Măgureanu redă exact condiţiile în care teoriile lui Roller erau impuse comunităţii ştiinţifice în anii 50.
Ambele teorii erau necesare conducătorilor vremelnici ai românilor. Teoria lui Roesler a apărut pe fondul afirmării naţiunii române în Transilvania. Teoria lui Roller a apărut pe fondul ocupaţiei sovietice.
Ambele tratau etnogeneza românească. Roesler a elaborat teoria migraţiei românilor de la sudul Dunării la nordul Dunării. Roller impunea rolul slavilor în etnogeneză.
Primul efect a fost împărţirea istoricilor în două tabere, pro şi contra. Al doilea efect a fost altoirea pe trunchiul lor a altor idei şi ipoteze. S-a pierdut o grămadă de timp. S-au scris sute de pagini. Au curs râuri de cerneală. Împotriva teoriei lui Roesler s-au ridicat aproape toţi istoricii români, de la Densuşianu la Iorga şi care au adus în contrapondere teoria autohtoniei românilor. Creaţiile lui Roller au fost mai subtile. S-au infiltrat în istorie, arheologie, lingvistică. Nu voi intra aici în discuţiile, teoriile şi ipotezele ştiinţifice aruncate de o parte şi alta în focul confruntărilor
Proiectul “România Medievală” dezvoltă haotic tema migraţiilor la care adaugă o parte din slavismele lui Roller, în special extinderea Primului Ţarat Bulgar la Nordul Dunării cu implicaţii politice şi spirituale, inclusiv de organizare bisericească. Noutatea pe care o aduce este “mozaicul de populaţii”. Şi, la fel ca cele anterioare este susţinut de sus, de Institutului Cultural Român şi încredinţat unui necunoscut cercetării istorice româneşti.
Explicaţii pe foarte scurt
Către urmaşii lui Roesler
Pentru mine lucrurile sunt foarte limpezi. Teoria migraţionistă a lui Roesler cade din simplul motiv că nici un izvor istoric nu atestă o migraţie a vlahilor. Istoria menţionează două tipuri de migraţii: o migraţie a popoarelor specifică evului mediu-timpuriu şi o migraţie a persoanelor întâlnită mai ales în evul mediu-târziu. Toate migraţiile popoarelor sunt menţionate documentar. Efectul lor a fost crearea unor state: avar, bulgar, maghiar, statele slave. Migraţia persoanelor a dus cel mult la colonizări de sate sau microregiuni.
Nu doar că o migraţie de proporţii a vlahilor nu este atestată ci, mai mult, un cronicar de pe la 1300, e vorba de Laonic Chalcocondil scrie că din Dacia până în Pind trăieşte un popor numeros numit vlahi. Şi adaugă el că nimeni nu poate să spună dacă au venit unii la alţii. Cu alte cuvinte Laonic infirmă orice migraţie, de la nord la sudul Dunării sau invers. Şi cronica de care vorbesc datează exact din perioada în care Roesler situează, fără probe, migraţia vlahilor după marea invazie tătară din 1241.
1. Textul pe care l-am scris nu este o recenzie ci un punct de vedere autorizat. O recenzie, vă asigur, ar fi trebuit să aibă câteva zeci de pagini. Capacitatea de redare a blogului este de maxim 4 pagini, aşa că am condensat.
2. Unul din comentatori se întreabă care manual sau tratat este adevărat, insinuând oarecum că aşa ceva nu ar exista. De aceea trebuie să îi răspund că istoria evului mediu-timpuriu se compune din aproximativ 700 de articole, studii, cărţi, rapoarte arheologice publicate de-a lungul timpului, la care se adaugă câteva zeci de cronici scrise în diferite perioade istorice. Fiecare dintre acestea prezintă doar un fragment de istorie, o aşezare, un artefact, un punct de vedere, o teorie etc. In realitate, istoria este o imensă bază de date şi informaţii. Puse cap la cap, toate dau o imagine a ceea ce a fost cândva într-un moment şi loc anume. Cel care transformă toate aceste informaţii în istoria citită de muritori este istoricul. El este, de fapt, cel care structurează istoria într-o formă accesibilă fie oamenilor de ştiinţă, fie publicului larg.
Atunci când un istoric scrie un manual sau chiar o broşură de popularizare trebuie să aibă genialitatea de a sintetiza toate acestea într-o viziune corectă şi egală, să “topească” toate informaţiile într-o operă care să reflecte adevărul, atât cât se cunoaşte până azi. Dacă istoricul porneşte de la o viziune personală şi îşi croieşte un plan aşa cum îi convine lui, atunci ,,istoria,, scoasă de el este un fals, deşi pentru compoziţia lui foloseşte informaţii istorice reale. De pildă, banii au valoare doar în schimburile comerciale pentru care sunt făcuţi. Dacă vei croi din ei un costum de baie aceştia îşi pierd valoarea comercială, deşi bancnotele sunt valabile.
Aşa se face că de-a lungul timpului au apărut teorii false. Roesler a lansat la sf. sec. XIX, teoria formării poporului român la sudul Dunării şi migrarea ulterioară la nordul Dunării. Roller a continuat pe acelaşi calapod, amestecând şi ceva din istoria Primului Ţarat Bulgar extins în viziunea lui până la Carpaţi. Şi, uite, acum vine un oarecare L. Chrzanovsky (foto sus) care populează teritoriul României cu o mulţime de migratori. Prin ce greşesc cei trei? Prin excluderea din studiile lor a cercetărilor arheologice, a studiilor de geografie istorică şi a unei bune părţi a izvoarelor scrise publicate în ultimii 40 de ani sau prin tratarea unilaterală a unui subiect.
Cine este Horia-Roman Patapievici?
La conducerea ICR se află fiul unei fantome a NKVD
Ne-a fost dat sa traim un sfarsit de saptamana marcat de o stire prea repede trecuta sub tacere, desi anunta un grav atentat impotriva constiintei istorice a romanilor. Dintre autorii asumati ai atentatului nu puteau lipsi Horia-Roman Patapievici si Teodor Baconschi. Primul in calitate de coordonator al unui proiect editorial denumit “Romania medievala”, finantat din bugetul de criza al Romaniei cu 7 milioane de euro, iar cel de al doilea ca parinte prefatator al volumului cu titlul mentionat, editat de Institutul Cultural Roman. Volumul este, putin spus, o blasfemie la adresa constiintei istorice a poporului roman.
Nu mai referim asupra imprecatiilor pe care cei doi inamici ai Romaniei le gireaza pentru a denigra in fata lumii identitatea nationala a romanilor si a da dreptate nerusinatelor revendicari teritoriale ale neorevizionistilor unguri , dar este nevoie sa stie cine este ipochimenul din fruntea conducerii executive a Institutului Cultural Roman, fiindca presedintele onorific ne este prea bine cunoscut. Se numeste Traian Basescu.
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.
O tradiţie a trădării
Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de NKVD la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.
Dosarul cu declaratiile olografe ale lui Dionis Patapievici catre Partid este oferit la sectiunea Blogroll de Pacepa.ro – Nota Z.O.Ascultati si Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, intervievata de Victor Roncea despre securistii ICR si Patapievici
Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete. Protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (BND), al scriitoarei Herta Müller, faţă de protecţia pe care preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi ai Securităţii şi ai altor servicii secrete – de aici sau de aiurea.
Furia Hertei Müller
De ce apare Herta Müller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de Horia-Roman Patapievici? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a BND, până şi după plecarea din România, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care “noul caporal” s-a pretat, în cea mai bună tradiţie a familiei.
Traseul lui HRP
În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături, informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R.F. Germania, unde se afla ca bursier. Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării. Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi trepadusi au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de “instituţiile culturale” ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. – omologul Serviciului Român de Informaţii). Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai putin decât director al “Centrului de Studii Germane” al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.
Rolul “Căpitanului Soare”
Pe acest fond, s-a creat împrejurarea scandalului “căpitanului Soare”. Un superior de-al “căpitanului Soare”, care a supervizat operaţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul SRI trimis pentru o banală cercetare şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii “capitanului Soare” avea să-l scoată pe Horia Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Platforma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i-a creat-o, prin orchestrarea scandalului mediatic, sunt interpretate de cunoscătorii intimi ai resorturilor ascunse ale gestului lui “dom’ Profesor”, drept “o recompensă pentru marile merite ce nu pot fi specificate”, pe care Dionis Patapievici, tatăl lui Horia-Roman, le-a adus, în secret, NKVD, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai acestora.
“Fiul lupului”, cum l-au numit jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H.R. Patapievici, avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său, în favoarea “mamei Rusia”, a Măreţiei Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.
Hop şi Virgil Măgureanu
Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a “căpitanului Soare”, pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa “anti-Iliescu”. De notorietate era, deja, că şi directorul SRI, Virgil Măgureanu, devenise un “anti-Iliescu”, căruia îi căuta înlocuitori. Ceea ce-i poate justifica gestul de “a scoate la rampă” încă un opozant cu oarecare lustru, adoptat de frăţia “Humanitas”, chiar dacă acesta, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special.
Nu este lipsit de interes, în acest context, după cum menţiona fostul său prim-adjunct, generalul Victor Marcu, în raportul adresat fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, că V. Măgureanu i-a ascuns preşedintelui datele reale ale scandalului “Soare-Patapievici”, adevărul fiindu-i adus la cunoştinţă de generalul Marcu, la solicitarea lui Iliescu, de faţă fiind şi consilierul prezidenţial pentru securitate, care ştie mult mai multe decât vrea să spună.
Ascensiunea ulterioară, de rang ministerial, a lui H.R.P. în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, examinată de specialişti în “intelligence”, apare ca o reuşită infiltrare a unei cârtiţe într-o instituţie în care miza dosarelor Securităţii, referitoare la agenţii şi acţiunile serviciilor străine, a mobilizat ample resurse din partea acestora din urmă.
Mai multi istorici ne semnealaza un nou grav atentat la Istoria Nationala, care vine in completarea Raportului Tismaneanu. Este vorba de “Raportul Patapievici” asupra istoriei Romaniei, in care se afirma, printre alte enormitati: “Aceasta pentru că România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să trăiască împreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus de toate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comune în timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine.” Personajul caruia Institutul Cultural Roman i-a incredintat falsificarea istoriei Romaniei la nivel international este un elvetian de origine poloneza, pe numele sau Laurent Chrzanovski (foto la Ziaristi Online – sursa Rotary Club).
Afacerea rescrierii istoriei nationale in stil maghiaro-bolsevic este impachetata intre copertile unui volum de lux cu titlul “Romania Medievala” si a costat pana acum circa un milioan de euro (1.000.000 Euro). Costurile se vor ridica insa la 7 milioane de euro (ati citit bine) pentru ca implica si o serie de expozitii internationale, realizate de MAE si ICR sub patronajul Presedintiei Romaniei. Sau cel putin asa isi propun Baconsky si Patapievici.
Mai mult, suntem amenintati de fizicianul de renume mondial din fruntea ICR ca exista si o continuare: Dintre proiectele noi pe care ICR le pregăteşte, Patapievici a menţionat pentru Mediafax o expoziţie pe tema “România medievală”, care să fie prezentată în străinătate. Acest proiect face parte dintr-un ciclu care mai cuprinde şi “România neolitică”, expoziţie prezentată cu un an în urmă în Elveţia şi Belgia, şi “România modernă”, proiect ce ar putea fi realizat peste doi ani.
Cristian Negrea, unul dintre istoricii portalului Ziaristi Online afirma: “Trebuie sa ia atitudine in primul rand istoricii si comunitatea stiintifica, care ar trebui sa desfiinteze aceasta brosura de prezentare. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul ca toate aceste lucruri sunt scrise pe banii contribuabilului roman, este ca si cum romanul plateste sa i se desfiinteze si mutileze istoria. Iar referitor la cliseul cu vechimea Romaniei, cum ca nu ar exista decat de la 1859, chiar aplicand aceasta falsa teorie conform careia vechimea este data de denumirea statului, Romania ar fi mai veche decat Italia (denumire aparuta la 1861) sau Germania (1871), fara a mai vorbi de alte state ca si Cehia sau Belgia.”
Va prezentam mai jos atat prefetele “lucrarii”, semnate de Patapievici si seful M.A.E. Baconsky, cat si o recenzie a volumului in patru limbi care continua “opera” “Raportului Tismaneanu” de mistificare a istoriei Romaniei. Toate aceste grozavii se petrec “sub înaltul patronaj al Preşedintelui României”, dupa cum sta inscris pe “Raportul Patapievici” asupra natiunii romane.
„Isterie naţionalistă” şi „scandal politic”. Aşa a caracterizat vicepreşedintele Parlamentului European, Lazslo Tökes, reacţiile din România cu privire la înfiinţarea “reprezentanţei” “Tinutului Secuiesc”, potrivit reporterului Adevarul Ovidiu Nahoi. “Naţionalismul postcomunist a intrat din nou în acţiune”, a declarat Tökes la Bruxelles, citat de Nahoi. “Sunt atacuri împotriva celor două partide din PPE şi la adresa preşedintelui Băsescu”, a mai spus europarlamentarul, aflat, pe semne, intr-o criza de dementa politica. Pentru ca, la Bucuresti, intr-o conferinta de presa de la Cotroceni, presedintele Romaniei, Traian Basescu, intrebat ce parere are despre infiintarea reprezentantei “Tinutului Secuiesc” declara: “Am o părere proastă. (…) Este un element de desconsiderare şi a Constituţiei şi a românilor. Nu avem această unitate administrativă“.
Cu alte cuvinte, daca ar fi sa urmam logica pastorului antiroman, Traian Basescu se afla in plina “isterie nationalista”, ca exponet al “nationalismului postcomunist” si, pe deasupra, ataca si PPE-ul si chiar si propria sa persoana. Agentul Tokes sfideaza pana si faptul ca insusi liderul PPE, Joseph Daul, s-a delimitat de aceasta neobrazare a extremistilor maghiari, mai ales dupa ce a constatat ca Invitaţia la “eveniment” avea trecuta în partea de jos – in fals – sigla grupului Partidului Popular European (PPE) din PE.
Parlamentul European ca Parlamentul European; ce se petrece pe coridoarele lui nu ne implica direct, ca stat. Dar ce te faci insa cu relatiile bilaterale dintre Romania si Ungaria? Pentru ca ministrul de Externe al Romaniei Teodor Baconschi si-a exprimat cu putin inainte de sindorofia de la Bruxelles, in fata prietenului sau Oskar Fuzes, ambasadorul Republicii Ungare la Bucuresti (si poate chiar si a sotiei sale), doleanta ca, “în spiritul relaţiei de parteneriat strategic dintre cele două ţări, se aşteaptă ca niciun oficial ungar să nu participe la evenimentul de lansare a aşa-zisei „Reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc””. Seful diplomatiei romane a facut aceasta comunciare oficiala a Romaniei prin chemarea ambasadorului Ungariei la sediul MAE, un gest cu valoare diplomatica de protest formal.
Mai mult, intr-un Comunicat oficial din data de 26.o5.2011, MAE preciza că “a întreprins demersuri în direcţia clarificării acestei situaţii încă de la momentul apariţiei primelor informaţii în acest sens şi va acţiona, potrivit competenţelor sale, pentru a se asigura că normele relevante sunt respectate”.
Ei, si cu toate competentele si tovarasia la catarama a ministrului de Externe cu emisarii micului popor vecin, iata ca, la inaugurarea “reprezentantei” “Tinutului Secuiesc”, gazduita chiar de catre tara “prietena”, in “Casa regiunilor ungare”, a participat insusi vicepremierul Ungariei Zsolt Semjen, impreuna cu ambasadorul Ungariei în Belgia, Zoltan Hernyes (al doilea oficial, venit cu tot cu sotie, se pare), eurodeputatul Csaba Sogor (PPE/UDMR), preşedinţii Consiliilor Judeţene Covasna şi Harghita, Tamas Sandor şi, respectiv, Borboly Csaba si, evident, agentul Laszlo Tokes. Toate discursurile participanţilor au avut loc în maghiara, iar într-una din sălile alăturate celei în care s-a desfăşurat ceremonia din “Casa regiunilor ungare” la Bruxelles au fost expuse steme ale comunelor din ”Ţinutul Secuiesc”, mai informeaza Agerpres.
Reactia fireasca a Ministerului de Externe al Romaniei – “potrivit competentelor sale” – ar fi ca, in ciuda faptului ca Ungaria deţine în prezent preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene (si profita din plin de aceasta), Romania sa intrerupa relatiile diplomatice cu Ungaria prin retragerea de la post a sefului misiunii de la Budapesta (ambasadorul a fost deja rechemat pentru a fi schimbat, cu diplomatul Victor Micula) si sa-i trimita, macar acum, ambasadorul acasa (cu tot cu sotie), pana le vine mintea ungurilor la cap.
In caz contrar inseamna ca diplomatia Romaniei a murit. Si poate ar fi mai simplu sa desfiintam Ministerul de Externe si sa mutam jacuzzi-urile diplomatiei “romane” direct in “Casa regiunilor ungare”. Sau in sediul Fundatiei Retelei Deschise Soros (Soros Open Network)?
Baconschi i-a mancat din nou din palma ambasadorului Ungariei la Bucuresti
Ambasadorul Ungariei în România, Fuzes Oskar, susţine că Guvernul României l-a asigurat că va studia chestiunea plăcuţei amplasată lângă statuia lui Matei Corvin. El a declarat că a avut „o întâlnire amicală şi constructivă la Ministerul român de Externe” şi că are „încredere că problema va fi rezolvată foarte curând, iar plăcuţa să fie îndepărtată”, transmite NapocaNews. Ciudatul ministru Baconschi are deja antecedente pe linia slujirii Ungariei impotriva intereselor Romaniei. La “sarbatoarea” maghiara de 15 martie – cand ar trebui sa comemoram 40.000 de romani ucisi de unguri in 1848 – Baconschi a aparat-o public pe sotia ambasadorului Ungariei dupa ce aceasta a citat din versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert. Placa marelui istoric roman Nicolae Iorga „nu are nici un rost, ci doar un singur scop, umilirea maghiarilor. Am primit asigurări că Guvernul României va studia legalitatea amplasării plăcuţei”, a spus Fuzes Oskar dupa intalnirea cu Baconschi, care mai e si prim-vicepresedinte al PDL. Se pune asadar, si acum, intrebarea fireasca: in numele cui da ministrul Baconschi aceste garantii?
Vinerea trecuta, membrii UDMR în Consiliul Judeţean Cluj, precum şi vicepreşedintele Emoke Fekete, au părăsit şedinţa consiliului, dorind astfel să protesteze împotriva amplas dupa intalnrii citatului din Nicolae Iorga lângă statuia lui Matei Corvin. Consilierul judeţean Vakar Istvan consideră că a fost încălcată brutal autorizaţia de construire a proiectului statuii lui Matei Corvin şi a spus că în acelaşi fel vor protesta şi consilierii locali ai UDMR din Consiliul Local Cluj-Napoca. Protestul consilierilor judeţeni ai UDMR venea după ce primarul Sorin Apostu spunea că amplasarea plăcuţei plăcuţei respective s-a făcut legal.
Pe plăcuţa amplasată lângă statuia lui Matei Corvin este inscripţionat citatul din Nicolae Iorga –„Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită”-, plăcuţă care fusese amplastă pe monument în anul 1932, mai aminteste NapocaNews.
Presa din Ardeal comenteaza aprig pe marginea acestei noi batalii anti si pro-Romania, ignorata de “presa mare” de la Bucuresti. Directorul cotidianului “Cuvantul Liber” de la Targu Mures, reputatul jurnalist si om de cultura Lazar Ladariu, scrie un editorial lamuritor asupra problemei, pe care il reproducem mai jos:
Cine permite un fals istoric, sfidarea şi umilirea românilor în inima Ardealului?
“Deşi cam târziu (faţă de semnalul de alarmă pe care l-am tras în 1986), atitudinea aceasta manolesciană, de extracţie mafiotică, iese la iveală, în sfârşit, dezvăluind flagrant pe ce fel de mijloace coercitive s-a întemeiat hegemonia criticului.”
June 16th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
