Cu fondurile MAE si ale Ministerului Culturii, ICR a scos ceaslovul „Romania medievala”. Costurile, cu tot cu expozitiile internationale unde va fi prezentata caramida lui Patapievici, se vor ridica la 7 milioane de euro. Despre ICR, Patapievici a spus ca „functioneaza ca institutie non-politica, neutra fata de oferta culturala!”.
In bucoavna „Romania medievala” se scrie ca, aici se gasea „un mozaic de civilizatii, intr-un teritoriu al nimanui”. Mda, neutralitatea lui Patapievici se traduce printr-un partizanat care il lasa in umbra pana si pe Csibi Barna! Traim intr-un echilibru interetnic fragil, iar Patapievici, in loc sa evite tensiunile, le provoaca. In loc sa fie recunoscator statului abulic, le face jocurile celor care vor sa-l sparga. Cand bagabontii pesedisti au tiparit, tot pe multe milioane de euro, albumul „Eterna si fascinanta Romanie”, banda lui Patapievici a luat foc.
Nu numai scarbele lui Iliescu, ci si odangiii lui Ceausescu s-au dovedit mai cinstiti decat Patapievici. Aia umflau banutul si lingeau Puterea. Sinecuristii lui Patapievici sunt singurii atarnatori din lume care-si injura platitorul. Cand comanditar era Soros, sustineau ca ei sunt niste particulari care demitizeaza. Vrajeala suna acceptabil. Acum, falsifica istoria cu sprijinul financiar al guvernului. Puii de kominternisti au saltat 7 milioane de euro pe o carte de 2 ruble. Asta da schimb valutar si ideologic!
In urma publicarii asa-numitului “Raport Patapievici” de mistificare a istoriei medievale a Romaniei, aproape 1000 de romani, printre care se numara istorici, scriitori, jurnalisti, profesori, oameni de cultura s.a., au semnat o Petitie Online pentru Apararea Istoriei Romaniei solicitand blocarea acestui proiect anti-national, act care ar trebui sa preocupe atat ofiterii romani si departamentele specifice ale SRI si SIE cat si sa intre de urgenta in atentia Presedintiei Romaniei, sub egida careia s-a comis falsul grosolan.
Pentru ca albumul de lux – editat in patru limbi pentru a fi difuzat in lume in cadrul unui proiect estimat de ICR si MAE la 7.000.000 de euro -, circula in regim nomenclaturist, Ziaristi Online ofera tuturor celor interesati partea “istorica”, in limba romana, in integralitatea sa. La o prima vedere, nu poate sa nu sara in ochi, pe langa enormitatile inventariate deja de catre Emilia Corbu, doctor in istorie, modul in care, de exemplu, este tratat domnitorul Stefan cel Mare si Sfant: in trei randuri, in care se afirma ca a luptat împotriva “expansiunii europene a Imperiului Otoman” (corect ar fi fost împotriva “expansiunii în Europa…”). Spre comparatie, turcul Sari Seltec Dede, care a avut o singură isprava si e venerat ca sfant la musulmani, are dedicat de trei ori mai mult spatiu, respectiv noua randuri. In marele “mozaic etnic si cultural” din “pustiul” tarilor romane, prezentat unui public international (!), domnitorilor romani li se omite exact nationalitatea romana, cu totii fiind denumiţi pe placul lui Laszlo Tokes si Vladimir Voronin: care e ardelean, care e moldovean. Va lasam sa parcurgeti singuri, mai jos, acest sacrilegiu la adresa istoriei nationale. Cititi si, mai ales, nu uitati!
Domnul Radu Feldman (F) Alexandru, senator PDL (fost PD, PNL si PLD), este foarte vocal, brusc, impotriva afirmatiilor presedintelui Traian Basescu privind responsabilitatea istorica a Regelui Mihai la momentul tradarii Romaniei, a Armatei Romane aflate pe Frontul de Est, a comandatului acesteia, Maresalul Ion Antonescu, urmata de coabitarea timp de trei ani cu bolsevicii Armatei Rosii si ai NKVD, pana la momentul abdicarii.
Conform Mediafax, el îi reproşează şefului statului, printr-o scrisoare deschisa, că, pornind de la ideea că românii încă nu îşi aşează corect valorile”, s-a hazardat “într-o rapidă şi sumară judecată” în finalul căreia a concluzionat că Regele Mihai “a fost slugă la ruşi”, iar abdicarea a fost un “act de trădare a interesului naţional al României”, în vreme ce “pentru noi toţi şi pentru istorie Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria”.
In scrisoarea sa putin intarziata (pentru asigurarea re-re-pozitionarii) Radu Feldman Alexandru, la fel ca si Cristian Preda, Mircea Cartarescu si restul brigazii rosii de sub umbrela GDS din presa si politica, nu este de acord cu actul de recuperare a Basarabiei – Vezi Prof Ioan Scurt: 22 iunie 1941 – Intrarea României în războiul pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei – si afirma:
“Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii dumneavoastră asupra evenimentelor, la întrebarea dacă la vremea respectivă aţi fi dat ordin armatelor române să treacă Prutul nu v-a trebuit nicio clipă de reflecţie ca să răspundeţi categoric «DA». Un «DA» motivat, la fel ca şi Ion Antonescu în urmă cu 70 de ani, de respectul şi datoria faţă de un ALIAT şi de dorinţa de a recupera teritoriul pierdut în urma unui rapt”, a adăugat senatorul PDL. El îi mai spune preşedintelui că, “în goana după un răspuns «eroic», cu impactul cel mai puternic asupra telespectatorilor”, a trecut însă peste un “amănunt” esenţial: cine era ALIATUL – Adolf Hitler!”.
In scrisoarea sa de aparare a Regelui Mihai, Radu F Alexandru se mai intreaba: “Şi puteţi declara astăzi fără să vă cutremuraţi că împărtăşiţi fără rezerve opţiunea lui Antonescu şi că, în locul lui, aţi fi procedat la fel?”
Desigur, ar fi de apreciat fermitatea cu care Radu F. isi exprima opiniile. Daca aceasta atitudine ar avea, in viata sa, o traiectorie rectilinie. Din cate se stie insa, din surse deschise, la momentul cand Radu Feldman Alexandru, dupa cariera sa de la revista “Cutezatorii” a PCR, a devenit, peste noapte, din redactor la Animafilm (!) diplomat in Ministerul de Externe al Guvernului FSN condus de Petre Roman, rectilinitatea lui nu era atat de erecta. Pentru ca anul 1990 este si anul in care Regele Mihai a fost fugarit la propriu pe autostrada Bucuresti-Pitesti de noii securisti ai lui Iliescu, pentru a fi apoi imbarcat brutal intr-un avion si expulzat din tara. Distinsul Radu F. a preferat sa taca atunci, alegand sa urce pe treptele slugarnicie politice direct in Guvernul FSN, ca “expert guvernamental”, moment surprins artistic in fotografia de mai sus, alaturi de vicepremierul de atunci, Gelu Voican Voiculescu. Timp de alti cinci ani, pana in 1997, cat Regele a avut interdictie in Romania din partea lui Iliescu, dupa scurta vizita din 1993, domnul Radu F. a tacut la fel de ferm, ca navetist intre dorintele lui Ion Iliescu si placerile lui Petre Roman.
Asta da fermitate!
Acum, despre miza pe care “intelectualii” lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si, mai nou, fosti ai lui Basescu, se pregatesc sa o atinga, pentru a deveni, normal, “intelectualii-Dudă” . Iat-o:
“In discuţii, face mult caz de faptul că este fiu de muncitor, că simte muncitoreşte, că are ură împotriva legionarilor etc. Urmează ca, după clarificarea acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numai atunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.”
“Dle. Nicolae Manolescu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, titan al gîndirii şi părinte al scriitorilor români, îmi cer scuze că am vorbit urît despre dvs. şi despre alţi titani ai gîndirii şi părinţi ai scriitorilor români care numai în jurul dvs. roiesc şi care fac aşa de mult bine poporului scriitor încît vor intra în rai negreşit! Ca un cîine turbat am muşcat eu mîna care m-a hrănit, care mi-a dat premii şi lecturi publice şi diplome şi alte chestii!”
Personajul de telenobela Mircea Cartarescu a publicat azi un editorial de “revolta” la adresa “turbulentelor si derapajelor” presedintelui Traian Basescu. Impropriu spus “editorial”; mai curand o compunere de gâgă, jenanta pentru tinuta publicistica pe care vrea sa o atinga noul EvZ. Vorbim de acelasi Cartarescu care a afirmat, in acelasi spatiu oferit pe criterii misterioase si cu larghete de EvZ, ca “Havel si-a scris cartile in inchisorile din Polonia”. Daca o asemenea gafa incomensurabila ar fi fost facuta de un reporter oarecare ar fi avut marea sansa sa-i fie aratata usa redactiei. Dar sa ma intorc la subiectul zilei. Dincolo de formularile sale “savante” in ce-l priveste pe “revizionistul Basescu” – de exemplu: “Prea mult plecat la Huşi ca să creadă lumea că nu se duce la Huşi, dar el de fapt chiar la Huşi se duce” – gasim dezvaluita – as spune deconspirata -, probabil din prostie, exact linia ideologica pe care se inscrie, de fapt, intreaga gasca din care face parte: totalmente antiromaneasca.
Iata ce il deranjeaza pe Cartarescu cel mai mult dintre toate adevarurile spuse frust de Basescu la B1: “Mai ales, cine l-a pussă aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu?”. Aceasta simpla propozitie interogativa – extrem de importanta prin ceea ce reflecta – a fost – si iata, este si azi – cheia de bolta pe care s-a bazat intreaga propaganda anti-Romania a KGB de dupa 22 iunie 1941 si pana astazi: teoria stalinista ca Armata Romana de fapt a invadat Basarabia, care apartine de drept Rusiei si ca actul de trecere a Prutului a fost unul “fascist-imperialist”. Practic, Cartarescu sustine ca starea Basarabiei, sub bocancul URSS, era cea normala si la Prut trebuia sa ramana granita Romaniei, la fel ca si astazi. Ce roman ar putea spune asta?
Retineti: acest personaj, sinecurist ICR (cred ca a facut turul lumii sub pixul lui Patapievici, propagandu-si ineptiile de deranjat sexual in “n”-spe limbi) este produsul “cel mai inalt” al scolii “de elita” Plesu-Manolescu-Liiceanu. Daca asa gandeste “laureatul Nobel” al acestei scoli – ca Antonescu a gresit “invadand” Basarabia si ca, “mai ales”, Basescu a gresit si mai mult aproband ordinul dat de Maresal pentru reintregirea tarii -, va dati seama, cred, ce gandesc “maestrii” lui. Iata cum doar o vorba de-a lui Basescu – “Antonescu, erou national, Mihai, sluga rusilor” – a dus la deconspirarea unei intregi agenturi rusesti din politica, media si “intelectualitatea” din Romania, care acum se isterizeaza pe la toate televiziunile si se “revolta” in toate ziarele fostei prese romane. Bravo, Basescu!
Basescu – comunist, securist, legionar si antonescian. Cam asa s-a vorbit, in esenta, despre presedintele Romaniei, azi, dupa lectia pe care i-a dat-o Regelui Mihai I ieri, pe “canalele media” ale Romaniei, de la Antene si Realitatea la Hotnews si “elevata” revista 22. Ma amuza sa constat ca apelativele respective au fost folosite si pe mine de gasca ghedesista a lui Tismaneanu. Iata cum a ajuns Basescu la vorba mea, cand ii spuneam ca, intr-o zi, se va intoarce impotriva lui si-l va devora cu tot cu familie aceasta grupare monstruoasa antiromaneasca, pe care o tine in carca ca pe-o cocoasa plina de puroi.
Sa punem putin lucrurile la punct, pe scurt: Regele Mihai a tradat Romania si in primul rand Armata Romana. Actul de la 23 august 1944 a insemnat si abandonarea a 180 de mii de ostasi de pe Frontul de Est, din Basarabia, care au ajuns apoi batjocoriti, chinuiti si deportati in Siberia, in Gulagurile sovietice, dupa cum aminteste si generalul Platon Chirnoaga in memoriile sale. Este cunoscut faptul ca Ion Antonescu se afla in negocieri inaintate cu Aliatii; prin lovitura de stat de la 23 august sovieticii au sabotat practic intreaga operatiune a Maresalului, cu aportul mult prea tanarului Rege. Prin capitularea Romaniei in mainile URSS, Regele a contribuit, poate fara sa vrea dar direct, la instaurarea comunismului in Romania. Primele sale decrete sunt odioase: La 20 ianuarie 1945, deci cu doi ani buni inainte de a se consuma coabitarea cu bolsevicii urmata de abdicare, Regele isi punea semnatura alaturi de Lucretiu Patrascanu sub “DECRETUL- LEGE Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării” prin care instituia “Tribunalele poporului” si dadea Justitia pe mana “acuzatorilor publici” ai NKVD. Ce a urmat stim cu totii. Acum, sa ne intoarcem la “slugile” monarhiei de azi.
V-ati fi inchipuit ca cel care “n-a avut-o” pe Regina Ana, recte Sergiu Andon, calfa lui fara de Dumnezeu, CTP-ul, si tartorul lor, care-l urmarea pe Rege pe autostrada, Ion Ilici Iliescu, sunt “monarhisti”? Ati aflat de ieri, daca v-ati uitat la televizor. Dar sa-i lasam pe astia. Poate cel mai bun dus cu zoaie pe care l-a primit Basescu a fost de la propriile lui capuse plesuviene: Cristi Preda, Vladmir Tismaneanu si cel care promite sa-l depaseasca in abjectie pe “maestrul” sau Volodea, josnumitul Tapalaga. Dupa ce portalul sorosist HotNews s-a inecat in propria voma constatand ca “Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai este in conflict cu raportul Tismaneanu“, bihidrocefalul Tismaneanu-Tapalaga a erupt (Va dati seama? Basescu a contestat practic ticalosul “Raport Tismaneanu” si concluziile lui mincinoase) . Nu mai am nimic de adaugat altceva decat spusele mostenitorilor cu limba despicata ai cuplului de procurori bolsevici Sidorovici-Brucan. Pofta buna (atentie la stomac)!
Istoria din biblioteca de port
de Dan Tapalaga / HotNews.ro
Cand Dan Diaconescu l-a intrebat in 2009, cu cateva zile inainte de turul doi la prezidentiale, ce facea in perioadele lungi petrecute pe mare, Traian Basescu i-a raspuns: “Ma duceam in muzee si in biblioteci. Cum ajungeam intr-un port, cum ma duceam intr-o biblioteca”. Din bibliotecile raspandite in porturile lumii, Basescu a aflat pesemne un secret istoric dezvaluit miercuri, 22 iunie, in patru minute pline de voie buna si hahaieli complice cu Turcescu si Cristoiu: Sluga rusilor, Regele Mihai a tradat, si ar face bine sa imparta vina deportarilor cu Antonescu. Cum, nu stiati? Treceti o tura prin porturile lui Basescu, prin muzee si biblioteci.
Cateva observatii:
1. Presedintele Traian Basescu a jucat rolul pompierului incendiator, aprinzand iresponsabil un foc menit sa-l acopere pe altul: concesia majora facuta UDMR, prin desenarea unei harti pur etnice. Partenerii sai de discutie, Robert Turcescu si Ion Cristoiu, au ratat momentul sa fie putin jurnalisti: au profetit bucurosi izbucnirea valvataii mediatice (ce-o sa fie maine…) prin onomatopee si maini pleznite de cap in loc sa ia piromanul la intrebari.
2. Exigentele fata de un sef de stat cu pretentii reformiste sunt majore si atunci cand se apuca sa judece istoria, sa rescrie memoria unui popor. Modul in care Traian Basescu se raporteaza la trecut spune ceva esential despre soliditatea reperelor care ii modeleaza prezentul si viitorul. Lipsa de onestitate, superficialitatea si brutalitatea manifestate de Traian Basescu in tratarea unor momente dramatice din istoria Romaniei ii submineaza grav autoritatea de sef de stat.
3. Este socanta lejeritatea cu care Traian Basescu zice ca s-a apropiat de Paul de Lambrino (printul acuzat de impostura) ca sa arate ca n-are nimic cu Casa Regala iar doua propozitii mai jos sa i se planga lui Cristoiu ca “noi inca nu asezam corect valorile”. Ce sens avea aluzia proletara la retrocedarea averii? Ce voia sa insinueze prin alaturarea numelui fostului suveran, la capitolul responsabilitati, de cel al maresalului Antonescu? Ca regele Mihai are si el pe constiinta evrei? O gugumanie mai mare nu poate fi imaginata: evreii sunt primii care-i poarta si astazi recunostinta fostului suveran. Ce confuzii grotesti, ce ignoranta crasa!
4. Cand un sef de stat in viata acuza un fost sef de stat in viata ca a tradat, ca a fost sluga rusilor, are nevoie de probe concludente, de fapte si dovezi imbatabile. Din aceasta perspectiva, Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate, chiar daca Romania nu mai este azi o monarhie care sa pedepseasca eventuale ofense aduse regelui.
5. Traian Basescu a recidivat, de fapt, in concesii de neiertat facute nostalgicilor comunisti sau extremistilor: tot la postul B1 TV l-a reabilitat partial pe Ceausescu din vorbe, cand a spus despre el, in noiembrie 2010, ca fostul dictator ar fi ramas un mare presedinte in istorie daca statea doar zece ani la putere. A facut-o, la fel ca acum cand l-a pus in oglinda pe fostul suveran cu maresalul Antonescu, neatent la sensibilitati si adevarul istoric. Mai lipsea sa spuna despre Regele Mihai, la fel cum au procedat comunistii, ca a fugit cu tablouri si vagoane incarcate cu aur, dupa ce l-a facut sluga rusilor si tradator. Sau sa-i tranteasca, de la obraz, un “Fir-ai al dracu, Majestate!”, editorial semnat de Sergiu Andon in Adevarul pe la inceputul anilor 90.
6. Am vazut miercuri seara latura intunecata a presedintelui Basescu: cinismul extrem, lipsa de scrupule, insensibilitatea fata de simboluri, nuante, drame, inadecvarea totala la o tema grava si grea. Cum Dumnezeu sa acuzi pe cineva de tradare razand? Si de fapt, printre glumite si chicoteli, ce i-a reprosat Traian Basescu fostului suveran? Ca n-a ales moartea sau puscaria pe viata in locul abdicarii? Prin ce incercari grele l-a trecut, pe el, istoria? Pistolul cui l-a avut la tampla si cu, glontul pe teava, sa decida vietile altora? Ca pana azi, soarta blanda l-a pus in fata unor alegeri ceva mai simple. A pendulat cel mult intre Boc si Udrea, intre PSD si PNL, intre intelectuali si Dan Diaconescu sau Gigi Becali etc, etc
7. Doar Ion Iliescu l-a mai alergat pe fostul suveran in anii ’90 cu agresivitatea cu care il injura astazi Traian Basescu. Regele Mihai a dezamagit (tradat asteptarile) pactizand spre sfarsitul guvernarii Nastase cu regimul Iliescu la schimb cu retrocedarea proprietatilor sale. Iliescu nu si-a cerut niciodata scuze publice. Basescu mai are o sansa. Altfel, istoria il va refuza si pe el, ca pe toti cei care isi bat joc de ea.
Pam-pam!
PS: In comparatie cu Tapalaba, Pora e o dulceata: “Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă, unul dintre cele mai josnice şi gratuite atacuri politice din cariera sa” 🙂
Prezent la deschiderea Consulatului onorific al Romaniei de la Vidin, secretarul general al Ministerului de Externe, Robert Cazanciuc, a facut o gafa de proportii repetand teoria stalinista de sorginte NKVD, propagata in continuare de bulgari, sarbi si greci, cum ca vlahii ar fi altceva decat romani. In loc sa vorbeasca despre comunitatea de romani/vlahi din Bulgaria, Cazangiuc, in cadrul declaratiei facute la Vidin a vorbit, citat de Agerpres, despre “prezenţa românilor şi vlahilor pe aceste meleaguri”, transmite corespondentul Romanian Global News de la Vidin. Ca si cum, la Chisinau, te-ai adresa basarabenilor numindu-i “romani si moldoveni“! Sau, ca Canacheu, sa sustii cu tupeu, scuipand pe memoria strabunilor tai, ca aromanii sunt o minoritate nationala si balcanica diferita de cea romaneasca.
Studiind foaia profesionala a lui Gazanciuc, care l-ar fi recomandat, nu-i asa?, sa detina ditamai functia in MAE roman, am constat, fara pic de mirare, ca pana la data numirii sale in diplomatie – mai precis direct in fotoliul secretar general, pe 15 aprilie 2009 -, omul s-a ocupat de procurarit si de scolit… grefieri (ati citit bine) ocupand si pozitia de director general adjunct la… Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Fara cuvinte.
Subminarea intereselor nationale romanesti de la cel mai inalt nivel pare sa fie deja o practica uzuala in Ministerul Afacerilor Externe, daca ne amintim cu cate fervoare o scuza seful M.A.E. Baconsky pe “inimoasa” nevasta extremista a ambasadorului Ungariei la Bucuresti, care ne cerea “Ardealul inapoi” pe versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert.
Nu este pentru prima data cand diplomati ai Ministerului de Externe se duc in spatii fara a cunoaste in profunzime particularitatile comunitatii romanesti din zona, iar prin declaratiile facute la fata locului aduc mai multe deservicii decat lucruri favorabile respectivelor comunitati, comenteaza RGN, observand ca la manifestare nu au fost invitate organizatiile romanilor din Bulgaria, care nici macar nu au fost consultate de MAE pentru alegerea cea mai potrivita a consulului onorofic.
De fapt, vorbim de o politica antiromaneasca totala, in ce priveste conducerea MAE. La Vidin, spre exemplu, a fost instalat de omul lui Baconsky, Cazanciuc, un consul onorific al Romaniei (?) pe numele sau… Kosta Grivov. Observati interesanta insiruire de nume neaose romanesti care ar reprezenta interesele Romaniei :). Nu zice nimeni ca un sky, ciuc, vici si vov nu ar putea lucra, si ei, pentru Romania, Dar parca n-ar strica macar un roman printre ei, asta daca nu cumva titulatura exacta a institutiei pentru care lucreaza este Ministerul Afacerilor Externe DIN Romania… multietnica.
Fara sa ne spuna nimic, patibularul din varful ICR-ului s-a invartit azi de o ora de ineptii la TVR, deranjand la stomac dupa cina putinii romani care se mai uita inca la fostul post national de televiziune, doar pentru a monitoriza actele de antiromanism in vederea unui viitor proces al agentilor anti-Romania (si care ne-au trimis spre dovada imaginile alaturate, scoase din voluminosul Dosar in lucru). Ce vroia de fapt Patapievici, invadand si casele romanilor, dupa ce le-a ocupat deja institutiile cu brigazile lui rosii de “omuleti patibulari”? Sa fie vazut. Pentru ca biata papusica cu capul plin de paie se simte amenintata. Sute de romani, printre care se numara istorici, preoti, scriitori, jurnalisti, oameni de cultura, au semnat in doar cateva zile o Petitie Online – Aparati Istoria Romanilor – pentru stoparea unei barbarii la care si-au pus umerii tovarasul vici si tovarasul sky, ambii incaltati de bulibasa Plesu cu cate o functie in zona de capcanare a SIE, adicalea la ICR respectiv la MAE. Este vorba de oroarea rolleriana “Romania Medievala“, unde un alt ski, un var cules de prin Galitia al tovarasului vici, ne explica in patru limbi ca romanii au ocupat cu forta zona asta pustie numita azi Romania, unde se gasea deja “un mozaic de popoare si culturi”. Ca invadatori ce suntem s-ar putea sa-i tragem si un sut in cur acestui ski, cu prima ocazie cand apare prin Bucuresti de la clubul lui de rotarian din Hateg. O sa ziceti poate ca CUR e un cuvant urat si nu-i sta bine unui jurnalist sa-l foloseasca. Nici chiar unele portaluri nu-l accepta la comentarii, cum ar fi Ziare.ro, unde stirea despre Petitie a stat pe locul 1 in Top timp de doua zile. Cu toate acestea cuvantul CUR e nelipsit din gura distinsului domn Patapievici in toate lucrarile “Operei” sale, stand tiparit nu pe hartie igienica ci cu litere de aur de nu mai putin celebrul Liiceanu, la fosta Editura Politica a Partidului, actuala Humanitas, primita cadou de la la fel de stimatul Iliescu-KGB. Partea cea mai simpatica este ca anii au trecut si personajul stramb din poza de mai sus a inceput, treptat, sa capete exact portretul pe care-l facea el romanilor in “Opera” sa de capatai, republicata an de an de Loja Humanitas. Sa fie un blestem? Daca da, atunci ar trebui, fara indoiala, sa ia aminte la propriile lui vorbe, care i se potrivesc, iata, atat de bine. Cititi singuri autoportretul pe care si l-a facut vrand de fapt sa injure romanii si admirati alaturat fotografiile cu bietul patibular. Vorbesc de la sine!
Portretul lui Patapievici este “ca al fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”, un personaj “cu substanta tarata… fata patibulara… gura vulgara, trasaturi rudimentare”, cu “gura mereu svintata pentru a fi urinata” si o “puturosenie abisala a stătutului sau suflet… care tropaie vesel intr-un trup inconstient, pana ce mintea-i va fi in sfarsit scopita, inima ii va deveni piftie, iar creierul un amestec apos”. Brrr…
Iata mai jos cum a fost exclus, pe vorbe, scriitorul Adrian Suciu(foto stangasus). Cititi apoi si articolul de pe blogul sau care a declansat isteria ţaţei dictatoare Elena Manolescu:
am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra. Ramas bun,
Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR (foto stanga)
Dle. Ioan Radu Văcărescu,
Nu am motive să-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu ştiam că Statutul Uniunii interzice dreptul la liberă exprimare! Desigur, ca să vă uşurez sarcina, nu o să fac uz de dreptul la apărare, prevăzut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Aşa încît vă invit să-mi comunicaţi pe cale oficială Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd să o păstrez în cutiuţa cu amintiri personale, laolaltă cu belciugele boilor de la bicicletă!
Cu mult respect şi cu siguranţa că, în ciuda tonul d-voastră oficial, Nicolae Manolescu nu e veşnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,
am luat la cunostinta, de pe blogul dvs., ca nu aveti intentia de a va da demisia din USR, in urma atacului dvs. mizerabil la adresa conducerii organizatiei si in urma reactiei Filialei Sibiu. Nici nu ma asteptam sa va dati demisia. Se pare ca la noi, in astfel de cazuri, de mult a disparut onoarea si responsabilitatea. Comitetul Filialei Sibiu a formulat un Comunicat oficial in acest caz, care va fi publicat pe siturile Uniunii si in mass-media, de unde vati afla exact ce anume se va intimpla in continuare in cazul dvs. Adica, e vorba de a inainta, din partea Filialei Sibiu, catre Comitetul Director al Uniunii, catre Consiliul acesteia si catre Comisia de Onoare si Demnitati a organizatiei, propunerea de excludere a dvs. din USR. Intre timp, luati Statutul Uniunii si studiati-l cu atentie, ceea ce n-ati facut pina acum. Pe de alta parte, nu mai deturnati cazul, previzibil si plictisitor, de altfel, spre o asa zisa ‘incalcare a dreptului la exprimare”, cum va exprimati pe acelasi blog personal. Cine v-a incalcat acest drept? Uniunea in nici un caz, astfel ca puteti scrie orice si oriunde ceea ce credeti. Aici e vorba despre altceva: in momentul in care esti membru al unei organizatii profesionale cum e USR este obligatoriu sa-i respecti Statutul si pe cei alesi sa-i conduca destinele. Chiar daca, asa cum scrieti pe acelasi blog personal, Nicolae Manolescu nu e vesnic in fruntea Uniunii. Aveti dreptate, domnule Suciu, nimeni nu e vesnic, nici presedintele Manolescu, nici cei din conducerea Uniunii, nici eu, aici la Sibiu.
Se pare ca la noi vesnica este numai mizeria morala si lipsa de rsponsabilitate. Ar fi bine sa publicati si acest mail pe blogul dvs., considerindu-l un modest drept la replica la cele afirmate de dvs. cu privire la o asa zisa “incalcare a dreptului la exprimare”.
Ioan Radu Vacarescu
Dle. Preşedinte, după cum vedeţi, dau curs sugestiei dvs. şi public şi această scrisoare din partea dvs. pe blogul meu personal. Mă voi abţine să comentez, considerînd că scrisoarea dvs. este suficient de elocventă pentru amîndouă părţile.
Nimic durabil nu se construieşte pe minciună. Literatura română de azi, în latura ei oficială, aceea de care ţin pîrghiile administrative ale fondurilor publice şi puterile iluzorii ale unor instituţii inutile e jalnică. Ca unul care a trăit cît să fie conştient în regimul comunist şi a văzut în amîndouă regimurile scriitori români lingînd dosurile puternicilor zilei pentru trei arginţi, onoruri inutile şi tinichele zornăitoare, am dreptul să spun că, pentru mine, diferenţa între o conştiinţă vie şi o jigodie e limpede. Ca unul care nu doreşte în literatură nimic, care nu datorează nimic nimănui şi dispreţuieşte profund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majorităţii colegilor de breaslă, voi deschide gura şi voi vorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bunăvoinţa mai marilor literaturii române, de burse şi sinecuri, de cabale literare şi de dispute de dugheană, voi spune că împăratul e gol!
Literatura română contemporană, în latura ei oficială, e o minciună. Prima minciună e în chiar vîrful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar, organizaţional şi mediatic este pus în mişcare în chip absolut inutil pentru a-l transforma pe Mircea Cărtărescu într-un scriitor nobelizabil. Mircea Cărtărescu este un mare scriitor şi o spun ca unul fascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodată premiul Nobel pentru literatură, iar orbirea celor care nu pricep acest lucru este sublimă dacă n-ar fi vinovată, cîtă vreme fonduri publice imense raportate la sărăcia din literatura română, de pildă prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru a promova în exterior literatura acestuia. Mircea Cărtărescu e un mare scriitor dar un individ atît de profund ratat ca şi conştiinţă publică încît simţul ridicolului ar trebui să-l împiedice a se mai manifesta ca atare. Asta, încă, n-ar fi un păcat aşa de mare. În spatele naivităţii sale funciare, însă, o întreagă armată de profitori, lichele, impostori, panglicari, curve obosite şi geambaşi literari constituie o curte de tip bizantin atît de intens preocupată să conserve privilegii, sinecuri şi relaţii în dauna oricărei evoluţii a literaturii române încît Mircea Cărtărescu, care nu va lua premiul Nobel, este şi principalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentru literatură cîtă vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buricul literaturii române oficiale.
O feroce cabală a mediocrilor de funcţionarea căreia Cărtărescu se face vinovat doar prin naivitate, aneantizează orice competiţie reală la adresa acestuia şi permite o carieră literară internaţională cu voie de la oficialităţile literaturii române doar unor mediocrităţi care au făcut pactul cu „sistemul ticăloşit” şi au acceptat să-i reprezinte interesele. Institutul Cultural Român este, în acest moment, o instituţie la fel de utilă pentru prestigiul internaţional al literaturii române ca şi o frecţie la papionul lui Horia-Roman Patapievici.
Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii române contemporane sînt profund viciate de corupţie,majoritatea premiilor cu relevanţă naţională se dau în urma unor negocieri de talcioc între critici, editori, scriitori şi organizatori. Uneori, preşedinţii juriilor respective împart sumele de bani aferente premiilor respective cu scriitorii premiaţi. Alteori, criteriul după care se fac nominalizările şi premierile e să nu se „supere” vreo editură importantă că n-a fost la masa bogaţilor iar Uniunea Scriitorilor a devenit o simplă bursă a trocurilor literare. O literatură în care una dintre cele mai bune cărţi de poezie ale ultimului deceniu, „Aerostate plîngînd” a lui Traian T. Coşovei e complet ignorată de mai-marii literaturii pentru că personajul le e neplăcut e un fals în acte publice. O literatură în care cei mai puternici debutanţi ai ultimilor ani, Marius Ştefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuţi cu vederea pentru că sînt excentrici complexului editorial şi mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care să le vîndă pulimii e o impostură. O literatură în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancăi Mizumschi, a lui Eugen Suciu, a lui Viorel Mureşan ori a lui Ion Chichere, ca să dau doar cîteva nume din generaţii diferite, sînt nebăgaţi în seamă de establishment e o literatură de lăbari. Aş putea să dau exemple în continuare, dar prefer să rămîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezbatere reală şi onestă asupra funcţionării mecanismelor succesului şi promovării în literatura română contemporană nu va avea loc în curînd, cîtă vreme lichelele conduc, se autoreplică şi-şi conservă privilegiile meschine – e acelaşi lucru cu „reforma clasei politice”. La altă scară, dar identic.
Astfel, literatura română, în latura ei oficială, seamănă ca două picături de apă cu viaţa publică românească şi nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele luptei literare, însă, sînt rizibile. Dacă politicienii se luptă pentru acces la resurse, femele şi putere, scriitorii se luptă pentru mize ridicole şi glorii de carton. Aş putea glosa în continuare pe marginea acestui subiect dar prefer să tac mai departe.
Pentru că mai departe găsim Uniunea Scriitorilor din România. Uniune de breaslă cum ar veni. Vorbesc din calitatea de membru al USR şi premiat de două ori cu premii ale acesteia, deci n-am altă frustrare decît aceea că instituţia asta e prost condusă. În fruntea USR îl găsim pe Nicolae Manolescu, un individ care este cea mai limpede ilustrare a adevărului că niciun om nu trăieşte pînă la moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat să mai trăiască, în sensul adagiului sus-menţionat, prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuţă de înfipt acele decoraţiilor, insignelor şi tinichelelor. De fapt, pe Manolescu îl doare undeva de scriitorimea română: plantat la Paris, într-un funcţiune decorativă, domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniunii unor nenea şi unor tanti. Trecînd peste pierderea sediului USR, Casa Monteoru (în nişte procese în care e limpede că cineva, nu ştiu cine, a încasat şpăgi babane pentru non-combat) Manolescu a patronat o dramatică pierdere de statut a scriitorului român. Maestru al dezinformării şi manipulării, pe care le practică atît de abil încît eu unul îl bănuiesc de participarea la stagii periodice de perfecţionare, dintr-o poziţie activă şi acoperită, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani. Fariseu şi impostor, contestat virulent şi pe bună dreptate, Nicolae Manolescu se ţine cu dinţii de o funcţie de care îşi bate joc deşi n-ar avea motive să fie atît de încrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea română: rămîne în istoria literaturii române ca cel mai bun produs al regimului comunist în materie de critică literară, nu cred că are probleme financiare şi nici pupincuriştii din jurul domniei-sale nu merită un sacrificiu atît de dramatic! Mai ales că, lipsit de legitimitatea pe care o dă competenţa, dl. Manolescu începe a se transforma, din dorinţa de a-şi salva gaşca, într-un simplu instrument de propagandă politică. Urît final pentru cineva cu pretenţiile d-voastră, dle. Preşedinte!
Unul alt personaj detestabil ale literaturii române contemporane e geambaşul literar. Atotştiutor şi trend-setter, de obicei scriitor ratat şi interesat nu de literatură ci de propria lui statuie, geambaşul literar român presează asupra oricui, mituieşte în dreapta şi în stînga, pupă mîni şi cururi dacă e cazul, spală pahare la chefurile celor puternici, are prieteni în lumea bună şi practică machiaverlîcul de baltă. E prieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de la Consiliul Judeţean, de la Fundaţii şi Asociaţii. În sine, n-ar fi nimic rău în asta, lumea e plină de personaje detestabile. Din nefericire, însă, geambaşul literar român e persoană cu influenţă; orice scriitor care nu-i face temenele şi nu-i ridică osanale va fi marginalizat şi considerat ciumat. La vîrful literaturii române, aşa cum e ea acuma, nu rezistă decît cei dispuşi să-şi miroasă reciproc pîrţurile şi şosetele nespălate prefăcîndu-se că reprezintă o elită valorică. Din pricina geambaşilor literaturii române, mari scriitori sînt trecuţi cu vederea şi aruncaţi în uitare! Cum ierarhiile oficiale sînt, în bună măsură, rezultatul activităţii acestor personaje sinistre, literatura română e o glumă. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar şi statistic vorbind, aterizează şi scriitori de calitate, doar atunci cînd aceştia, din diverse pricini, nu mai pot fi ignoraţi. Simptomatic e cazul lui Ion Mureşan, care, dintr-un „marginal” al generaţiei 80 a ajuns să ameninţe poziţia de lider a lui Mircea Cărtărescu. Dar nu ne interesează soarta lui Ion Mureşan ci soarta literaturii române.
Care, atîta vreme cît va rămîne doar o anexă a intereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale, va rămîne o activitate de seră, menită să satisfacă orgoliile şi interesele meschine ale unei întregi categorii de trepăduşi. Literatura română oficială este atît de departe de public şi atît de ruptă de realitate încît numai naivii se pot mira că, de cele mai multe ori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicticoase încît se scorojeşte varul pe pereţii sălilor care le găzduiesc. Ruptă de public, literatura română oficială e un fel de snobăreală fără miză, în care diverşi sfertoautori se află în situaţia de a pretinde că fac revoluţie cu voie de la Guvern şi avangardă cu bani de la stat.
Suveranitatea Romaniei a fost insultata deambasadorul Ungariei de pe treptele MAE
La ceva timp dupa ce am dat un telefon virtual la Cotroceni: Alo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe Baconschi ca mutulica de Externe! Ungaria ne cere “Tinutul Secuiesc” prin Zsolt Semjen. Scripcaru PDL e gata sa-l dea. UDMR vrea autonomie si pentru Bihor, Satu-Mare si Salaj, oficialii MAE s-au gandit totusi sa-l cheme la o cafea pe Oskar Fuzes, ambasadorul Budapestei. Nu e prima pe care o bea la sediul MAE (de data aceasta fara “bunul sau prieten” Baconschi, aflat in Tunisia). In ultima perioada, diplomatia romana a schita in mai multe randuri dezacrodul cu declaratiile provocatoare ale Ungariei revizioniste, la o cafea cu ambasadorul Fuzes si “inimoasa” sa sotie. Cea precedenta s-a baut inainte ca Ungaria sa-si bage “Tinutul Secuiesc” in “Casa” de la Bruxelles, cu tot cu cererea imperativa a Romaniei de a nu se da curs acestei manifestari. Burzuluiala a durat de o cafea. Nici o alta masura nu a fost luata desi diplomatia are destule cai la indemana, de la inmanarea oficiala a unui protest verbal la expulzarea ambasadorului, dupa cum ar merita.
De data aceasta am primit urmatorul Comunicat de presa:
“Data: 16.06.2011
Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkár Füzes, a fost invitat astăzi, 16 iunie 2011, la sediul Ministerului Afacerilor Externe. În cadrul întâlnirii, partea română şi-a exprimat dezacordul faţă de declaraţiile publice din 15 iunie 2011 ale autorităţilor ungare referitoare la proiectul reorganizării administrative a României. Partea română a apreciat ca neuzual şi nepotrivit demersul public al părţii ungare în condiţiile în care reorganizarea teritorială a Romaniei este o chestiune strict de politică internă, iar dezbaterea publică pe marginea acestui proces a fost lansată de puţin timp.”
Si ce a zis Fuzes cand a iesit de la MAE? Ne-a injurat din nou:
“Dacă vreţi părerea mea personală, eu cred, eu am convingerea că interesul din partea Ungariei este natural, acest lucru este important şi pentru noi. Acest lucru este absolut natural: ce este, ce va fi, care este părerea comunităţii maghiare din România şi atât”, a spus Fuzes, citat de Mediafax si preluat de Gandul.
E, ce va face MAE acum? Il invita din nou la cafea? Da data aceasta cu ministrul si sotiile, nu? Nu vine si doamna Vulpe?
June 30th, 2011 
VR 
Banda lui Patapievici
Posted in 
Tags: 
