Victor Roncea Blog

Dosarul de colaborare cu Securitatea al Prea Sfintitului Epifanie Norocel, Intii Statatorul Episcopiei Buzaului si Vrancei, a fost distrus pe 22 decembrie 1989, dupa cum se arata intr-o nota a SRI ajunsa in posesia Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). In aceeasi zi a fost distrus “prin rupere” si dosarul de informator al fostului episcop vicar de Buzau, Gherasim Cocosel. Dupa ce a jucat alba-neagra cu decizia de colaborator a episcopului de Buzau, dind chiar verdict de necolaborare cu fosta Politie Politica, CNSAS a facut public documentul din care rezulta ca Norocel Gavril Epifanie a avut dosar de informator, mai precis a fost “persoana de sprijin” a Securitatii. Alaturi de Norocel se gaseau nume grele din ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane, ca Episcopul de Arges, Calinic Argatu, Gherasim Ion Cocosel, vicarul Episcopiei Buzaului, si inalti functionari din Dealul Patriarhiei, inca in functie. Documentul vine dupa ce in septembrie 2007, acelasi consiliu i-a dat Episcopului Epifanie certificat de necolaborare, gratie votului reprezentantului PSD in CNSAS, teologul Laurentiu Tanase, si a “revolutionarului” Cazimir Ionescu, cu toate ca exista scurgerea de informatii privind colaborarea acestuia cu fosta Securitate. Raportul SRI a fost trimis la Tribunalul Bucuresti la dosarul in care CNSAS cere stabilirea calitatii de informator al Securitatii al episcopului de Arges, Calinic Argatu.

Dosarul lui Epifanie distrus in decembrie 1989

Din ordinul col. (r.) Ratiu Gheorghe, fostul sef al Directiei I, motivate in fata cadrelor de unitate prezente, prin faptul ca, datorita situatiei create, trebuie prevenita producerea unor consecinte negative pentru tara, in ziua de 22 decembrie 1989 au fost distruse prin rupere si introduse in saci urmatoarele materiale: 1) Dosarul personal al informatorului Argatu Constantin-Calinic; 2) Dosarul personal al persoanei de sprijin Norocel Gavril Epifanie; 3) Dosarul personal si mapa anexa ale informatorului Cocosel Ion Gherasim (…)”, scrie in documentul SRI, redactat de executantul acestui ordin, mr. Marin Nicolae, pe 9 iunie 1991. Daca nu mai exista informatii privind natura actiunilor prin care Epifanie Norocel a sprijinit fosta Politie Politica, dosarul acestuia fiind distrus pe 22 decembrie 1989, gratie acestui document intocmit de SRI avem dovada faptului ca episcopul de Buzau a colaborat cu Securitatea. Banuiala ca episcopul lor fusese informator al Securitatii, dar si atmosfera dictatoriala pe care a instaurat-o la Centrul Eparhial de la Buzau au determinat preotii vrinceni sa-l schimbe pe episcop. Pe 6 martie 1990, 497 de preoti intruniti la sediul Centrului Eparhial au votat pentru mentinerea sau demiterea acestuia. In urma acestui referendum, 186 de preoti au votat mentinerea episcopului in functie, iar 311 slujitori au fost pentru demitere. Consecinta a acestui vot, Epifanie Norocel a fost obligat sa se retraga temporar de la conducerea Eparhiei. In locul sau preotii l-au ales pe episcopul vicar, Gherasim Cocosel. Din nefericire, episcopul Gherasim era la rindul sau tot informator al Securitatii, dar preotii nu aveau de unde sa stie. Cu alte cuvinte, au dat jos o persoana de sprijin si au pus un informator, ambii cu dosarele distruse pe 22 decembrie 1989. In 1959, cind in Romania s-a dat decretul de desfiintare a monahismului, Epifanie a fost trimis la studii la Academia Teologica de la Sofia unde a stat pina in 1961. Apoi, intre 1962 si 1964 a fost trimis la Academia Teologica de la Zagorsk – Moscova, deci se numara printre cei agreati de puterea comunista. Episcopia Buzaului si Vrancei nu a dorit sa reactioneze dupa aparitia acestui document. In fata acestei dovezi evidente, din care reiese ca multi dintre episcopii actuali au colaborat cu fosta Politie Politica, intelegem de ce la 19 ani de la schimbarea regimului comunist Sfintul Sinod al BOR nu a luat decizia canonizarii vreunui preot ortodox ucis in temnitele comuniste.

Fostul Arhiepiscop al Parisului din perioada 1980-1990 spune, intr-un lucrare aparuta anul trecut, ca episcopul Buzaului si Vrancei ar fi fost colaborator al Securitatii in perioada de inceput a preotiei

Acesta povesteste cum Epifanie Norocel a fost trimis in 1964 la Moscova sa faca cursuri de spionaj, iar apoi, printr-o ciudata coincidenta, calugarul cu care a calatorit a fost arestat Sint cele mai grave acuzatii aduse lui Epifanie Norocel din partea unui ierarh al BOR.Parca in completarea acestor acuzatii, Epifanie Norocel este primul episcop in viata din Romania care a avut curajul sa acorde numele sau unui muzeu. Este vorba despre Muzeul bisericesc “Episcop Epifanie” unde, din sapte spatii cu exponate, o sala intreaga este dedicata ierarhului buzoian

Fostul Arhiepiscop al Parisului intre anii 1980-1990 a facut, intr-o lucrare aparuta anul trecut, dezvaluiri socante despre trecutul Episcopului Buzaului si Vrancei, P. S. Epifanie Norocel. Acesta se afla in aceasta functie bisericeasca de peste doua decenii si, recent, a fost acuzat ca a fost persoana de sprijin a Securitatii, fara a se gasi insa dovezi palpabile de catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor fostei Securitati. “Prin 1964 aflu ca un coleg de-al meu, Chesarie Georgescu, calugar la Manastirea Cozia, fusese arestat. Se intorcea de la Moscova, unde plecase cu o bursa pentru a studia la Academia duhovniceasca de la Zagorsk. Impreuna cu el, mai fusese trimis un calugar, Epifanie Norocel, din Manastirea Neamt. Chesarie, intr-adevar, in afara de studiu nu a avut alte preocupari in Rusia. Norocel insa era trimis de Securitate pentru pentru a urma citeva cursuri pentru spionaj (…) Intorcindu-se in tara, Chesarie a fost arestat, iar Norocel a fost numit staret al Manastirii Neamt si director al Seminarului Teologic de pe linga manastire (…) Bietul Chesarie s-a intors la Cozia, insa nu a trecut mult timp si l-au arestat din nou. In perioada cit a stat a doua oara, Epifanie Norocel avea sa fie inscaunat episcop vicar la Constanta”, povesteste arhiepiscopul Parisului in cartea “Pintecul desfrinatei” scrisa de catre Ciprian Mega.

Norocel, personaj in “Pantecul desfranatei”

“Pantecul desfrinatei” (Bucuresti, Ed. Aldine, 2006), scrisa de teologul adjudean Ciprian Mega este o lucrare in care, fara sa-si dezvaluie identitatea, personajul central al cartii este nimeni altul decit ierarhul roman din Paris. Fostul Arhiepiscop si Episcopul Epifanie se cunosc din perioada cind primul era exarhul manastirilor si Episcop vicar al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei (1959-1980), iar Epifanie Norocel era director al Seminarului Monahal de la Manastirea Neamt si staret al asezamintului si, in 1973, episcop vicar la Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos. Ineditul dezvaluirilor nu constau in faptele pentru care este acuzat ierarhul buzoian, ci pentru ca vin tocmai din gura unui Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Romane. Este vorba de fostul conducator al Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române pentru Europa Centrala si Occidentala, actualmente pensionar intr-un azil din regiunea pariziana. Aparuta in 2006, lucrarea tinarului Ciprian Mega a facut valuri in primul rind la Buzau. Fiind insa “tovarasi” de cursa lunga, episcopul buzoian i-a cerut fostului Arhiepiscop sa dea o dezmintire, ceea ce, paradoxal, s-a si intimplat. “Glasul Adevarului”, oficiosul Episcopiei Buzaului si Vrancei, a publicat scrisoarea de dezmintire a fostului ierarh parizian, ca si elogiul pe care acesta i-l facea Episcopului buzoian in rusinosul “Omagiu” din 2002. Ca in toate istoriile cu delatori si securisti, oalele sparte le va plati, probabil, curajosul teolog vrincean Ciprian Mega, care a indraznit sa-si asume pacatele pe care cei care le-au savirsit se incapatineaza sa le recunoasca.

In vizita la Muzeul “Epifanie Norocel”

Nu este o gluma facuta pe seama Intii Statatorului Eparhiei Buzaului si Vrancei. Departe de noi gindul! Prea Sfintitul Epifanie Norocel insa este primul episcop din Romania si, probabil, din tarile ortodoxe care a dat numele sau unei institutii muzeale. Din 2007, la Episcopia Buzaului si Vrancei exista, atentie!, Muzeul Bisericesc “Episcopul Epifanie”, amenajat in fosta cladire a Seminarului Teolgic “Chesarie Episcopul”. Institutia a fost inaugurata intr-o atmosfera pompoasa, cu presa si “laudatori” in persoana unor ierarhi din eparhiile vecine, dintre care ii amintim doar pe prezumtivul colaborator cu Securitatea, Arhiepiscopul Casian Craciun de la Galati si pe fostul Vicar Patriarhal de la Sectorul Relatii Externe in timpul comunistilor, P. S. Nifon, alungat de preoti si teologi in decembrie 1989 si aterizat, culmea, Arhiepiscop la Tirgoviste. Daca Nicolae Ceausescu nu a indraznit sa dea numele sau unui muzeu al Partidului Comunist Roman, P. S. Epifanie a avut curajul sa-si asume riscul acordarii numelui sau unui muzeu bisericesc, (scuzata sa ne fie comparatia!), iar slujitorii din Eparhie gasesc gestul sau justificat.

“Denumirea Muzeului se potriveste”

Asa sustine protoiereul Nicolae Cobzaru de la Protoieria Focsani I. “Denumirea se potriveste pentru ca el l-a initiat, l-a compartimentat si, atita timp cit s-a realizat in timpul pastoririi sale, este normal sa-i poarte numele”, ne-a spus recent preotul Nicolae Cobzaru. Din nefericire, nu P. S. Epifanie a initiat Muzeul. Acesta exista la Episcopie de la sfirsitul anilor ’70, cind in toata tara au fost infiintate depozite-colectii cu obiecte de cult si functiona in cladirea de la intrarea in Episcopie, iar Episcop al Buzaului era P. S. Antim Angelescu. “Muzeul este unul din cele mai importante din tara in acest domeniu si poate fi vizitat de luni pina simbata”, ne-a precizat pr. Mitica Balan, consilier eparhial. Nu stim daca aceasta “realizare” tine de megalomania episcopului sau de excesul de linguseala a cetei de laudatori din jurul sau. Cu siguranta insa, in amindoua cazurile, avem o problema care tine cel putin de psiholog. O persoana in viata nu poate acorda numele sau unei institutii publice fara sa para un exces, cu atit mai putin cu cit este vorba despre un muzeu bisericesc, care ar fi putut purta, de exemplu, numele unui celebru pictor din Eparhie, maestrul Nicolae Teodorescu – unul din cei mai mari pictori bisericesti sau, de ce nu, nepotul acestuia Gheorghe Tattarescu, intimplator amindoi vrinceni. Prin deductie, ar trebui ca amarita colectie muzeala din subordinea Protoieriei I Focsani sa poarte numele Protopopului actual. Cum ar suna, par exemple, “Colectia muzeala Protopop Nicolae Cobzaru”?

Sala “Epifanie Norocel”

Dupa ce i-au scos Intii Statatorului in anul 2002, cu ocazia implinirii a 70 de ani, cel mai mare “Omagiu” editat vreodata unui ierarh, pe care l-au bagat pe git preotilor cu peste 1 milion de lei vechi bucata, acum i-au “facut” cadou un muzeu, cu ocazia unui sfert de secol de pastorire. Una din cele sapte sali cu exponate ale muzeului este rezervata activitatii actualului Episcop. Si nu o sala oarecare, ci ultima, cea mai importanta, a saptea, unde troneaza citeva portretre ale ierarhului, ca in “epoca de aur”. Nu putem
contesta realizarile in plan “gospodaresc” ale ierarhului, dar nici amenaja o sala intr-un muzeu doar pentru a proslavi numele si persoana unui ierarh, intr-o actiune ce seamana a idolatrie intrucit una din cele zece porunci ale Decalogului spune limpede: “Sa nu-ti faci chip cioplit!”. In Vrancea, jaful din patrimoniul bisericesc este unul sistematic, iar la Buzau, Episcopul da numele sau unei institutii muzeale! De la bisericile de pe Valea Rimnicului si a Dalhautiului, pina in nordul judetului, pe Valea Domositei si a
Caregnai, cele mai importante valori ale evului mediu valah – cartile bisericesti si icoanele – zac, aruncate prin clopotnite, beciuri, case parohiale si nu-si gasesc loc in Muzeul “Episcop Epifanie”. Am vizitat de curind muzeul si nu mi s-a parut ca erau obiecte bisericesti din Vrancea. Cartile vechi din judet le avem la Protoieria din Focsani”, ne-a mai spus protoiereul Nicolae Cobzaru. In ce priveste acuzatia despre presupusul trafic de obiecte bisericesti de care este acuzat un preot vrincean cu parohie la Buzau, consilierul eparhial Mitica Balan ne-a spus ca ancheta este in derulare. (Valentin MUSCA / Ziarul de Vrancea)

Episcop de un sfert de veac

“Persoana de sprijin” Epifanie Norocel s-a nascut pe 14 decembrie 1932, la Malini, judetul Suceava. Intre 1965 si 1971 acesta a fost profesor si director la Seminarul Teologic Manastirea Neamt, iar intre 1971 si 1975 staret al Manastirii Neamt. Din 1982, Epifanie Norocel este episcopul Buzaului si Vrancei. Acesta s-a remarcat in perioada post decembrista ca un apropiat al PSD-ului pe plan local, fiind prezent la toate evenimentele importante la care au venit mai marii partidului.