Posts Tagged ‘Martirii anticomunisti’

Sfanta Parascheva si Sfintii Inchisorilor

Un link pentru a descarca reportajul-documentar “DE CE NU CANONIZAM MARTIRII ANTICOMUNISTI?”, difuzat pe TVR1 astazi este:
https://s6.transfer.ro/storage/78a237613d.zip
Despre minunile Cuvioasei Maici Parascheva cititi aici

Destine de martiri: sase saptamani de tacere de cand sfinti romani ucisi a doua oara sunt ignorati de Sfantul Sinod si Patriarhia Romana

CĂTRE,
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR ŞI EDITORILOR CREŞTINI
In atenţia întregii opinii publice ortodoxe
Spre ştiinţă Secretariatului General al Ministerului Culturii şi Cultelor
PREA-SFIINŢIŢI PĂRINŢI,
STIMAŢI ZIARIŞTI,
FRAŢI ŞI SURORI ÎNTRU DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
Chiar şi după 2000 de ani de la venirea Mântuitorului, Hristos este în continuare umilit, gonit, hăituit. Cel mai recent exemplu este cenzurarea expoziţiei ,,Destine de Martiri,, un proiect iniţiat de Muzeul Judeţean Ialomiţa şi aflat la a doua ediţie, proiect care îşi propunea evocarea personalităţii a şase creştini care au suferit pentru Hristos în temniţele comuniste şi au dat mărturie atât prin viaţa cât şi prin moartea unora dintre ei. Este vorba de pr. Arsenie Boca, jurnalistul Sandu Tudor (ieromonahul Daniil), pr. Gheorghe Calciu, studenţii Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, pr. Arsenie Papacioc, martor încă în viaţă al prigoanei din timpul comunismului. Expoziţia conţinea fotografii din diverse perioade ale vieţii furnizate de diferite persoane fizice şi juridice, deţinătorii drepturilor de copyright, documente cu privire la condamnarea, perioada de detenţie, regimul de închisoare, urmărirea permanentă de către securitate, furnizate de CNSAS. Expoziţia a fost apreciată de specialişti şi public la Slobozia, Vaslui, Iaşi unde a fost corelată cu un simpozion referitor la represiunea din comunism.
Aşa stând lucrurile am fost contrariaţi să primim din partea CNSAS, cu cinci ore înaintea vernisajului de la Iaşi, o adresă prin care această instituţie îşi retrăgea toate documentele prezente în expoziţie şi interzicea expunerea lor.
Continuarea la Blogul lui Rafael Udriste
https://rafaeludriste.blogspot.com/

Omagiu martirilor anticomunisti care isi asteapta canonizarea. Comemorare la Aiud

Peste 300 de persoane de toate varstele s-au adunat, duminica, 14 septembrie, la mausoleul ridicat de fostii detinuti politici la Aiud, in memoria miilor de luptatori anticomunisti morti in conditii de exterminare in penitenciarul din localitate.
Reprezentand un sir de 7 cruci infratite, purtand pe brate o alta cruce uriasa (ce simbolizeaza crucificarea martirilor din temuta temnita a Aiudului), toate sustinute de un imens osuar-biserica, zidit chiar in cornisa “Rapei Robilor” unde, intre 1945-1964, erau ingropati, fara cruce si in secret, detinutii politici exterminati de comunisti, mausoleul a fost ridicat dupa 1990, prin stradaniile supravietuitorilor acelui experiment sangeros, grupati in asociatiile fostilor detinuti politici de pe intregul cuprins al tarii. In prezent, acolo functioneaza un schit, osuarul avand, cum am spus functia de altar in care se oficiaza zilnic Sfanta Liturghie crestina pentru mantuirea sufletelor martirilor anticomunisti.
Comemorarea acestora in Ziua Crucii a devenit o traditie tinuta anual cu sfintenie de supravietuitorii temnitei Aiudului si de urmasii celor exterminati. Cei prezenti au asistat la traditionala slujba a parastasului crestin, dupa care a urmat cuvantarea preotilor Gheorghe Bogdan (greco-catolic) si Ioan Sabau (ortodox), ambii fosti luptatori in Rezistenta Anticomunista si detinuti politici. Ei au evocat in cuvinte impresionante semnificatia jertfei camarazilor lor ucisi de regimul comunist si bratul armat al acestuia – Securitatea bolsevica din acea perioada, insistand pe caracterul nonviolent dar in acelasi timp intransigent cu perpetuarea vechilor structuri si mentalitati, al luptei pe care cei ramasi o continua azi.
Buciumul

56 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului închisorilor Valeriu Gafencu

Papa Benedict al XVI-lea a proclamat 14 noi sfinti si a beatificat 563 de oameni de la debutul pontificatului sau, in aprilie 2005, accelerand si mai mult ritmul adoptat de predecesorul sau, Ioan Paul al II-lea, potrivit statisticilor publicate, luni, de Vatican, informeaza AFP si Mediafax. Este vorba de “o cifra considerabila”, corespunzand “unei treimi din numarul de canonizari si beatificari realizate de pontificat”, a subliniat cardinalul José Saraiva Martins, prefect al Congregatiei pentru cauza sfintilor, in timpul unei conferinte de presa. Printre noile persoane beatificate se numara 498 de martiri din razboiul cvil spaniol. Ei au fost beatificati pe 28 octombrie 2007, acesta fiind cel mai important proces de beatificare in masa din istoria Bisericii catolice, mai transmite Mediafax.

Tineti cont: este vorba de razboiul dus pentru cruce in Spania in fata brigazilor teroriste bolsevice (printre care s-a aflat si tatal domnului Volodea Tismaneanu). Dar pe cand Romania va proceda similar cu sfintii inchisorilor?! Doamne ajuta!
Biografia Sfântului închisorilor – Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judeţul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, când a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultăţii de Drept si Filosofie din Iaşi.Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarând: “Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Pledoarie inutila, fiindcă dictatura antonesciana nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi si studenţi sa se înscrie in Fratriile de Cruce, pentru a se pregăti de lupta împotriva comunismului bolşevic ce ameninţa atunci România.
Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 – 1944) si de la Pitesti.
Din cauza torturilor si regimului bestial din temniţele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tg. Ocna intr-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.
Preţul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Piteşti a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scăldat intr-o lumina nepământeana, asupra căreia depun mărturie mulţi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vieţii sale. Sufletul si mintea sa nu se despărţeau defel de rugăciune.In ultimul an, hemoptizia (scuipa sânge) îl transformase intr-o “epava”. La prima vedere, căci lumina sfinţeniei trecea dincolo de bietul trup in suferinţa si ii atingea pe ceilalţi deţinuţi. Cu aceasta figura de sfânt – care nu poate fi explicata natural, întrucât se ştie ca boala care îl rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului – a trecut la cele veşnice.
Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup – care supurau permanent – Gafencu si-a aşteptat moartea cu o seninătate care i-a înmuiat si pe gardienii-călăi. Trupul său se făcuse cu adevărat lăcaş al Duhului Sfânt. Pentru credinţa sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu sa-si cunoască ziua morţii.
Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii să-i procure o lumânare si o cămaşă alba, pe care sa i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an. A mai cerut ca o cruciuliţa (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare.La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, după momente de rugăciune incandescentă (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimele cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”.
La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculoşilor), au venit si s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoarea pentru întreaga zi, pentru a-i lăsa să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea si viata.

Sursa: https://www.valeriugafencu.ro/
Data: 18 Februarie 2008

Îndreptar la Spovedanie alcătuit de Valeriu Gafencu
Pomenirea mărturisitorilor pentru Hristos din temniţele comuniste
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova