Posts Tagged ‘ocupatia institutionala’

Starea de “perplexitate institutionala” a Romaniei. Curtea de Conturi a Romaniei contra Agentiei Nationale de Integritate. Si invers

PRECIZĂRI

privind Raportul Public pe anul 2008 al Curţii de Conturi a României

În urma publicării de către Curtea de Conturi a României a Raportului Public pe anul 2008, pentru o corectă şi completă informare a opiniei publice, Agenţia Naţională de Integritate face următoarele precizări:

Ø Curtea de Conturi a României induce în eroare opinia publică prin includerea în Raportul Public pe anul 2008 a unor date şi informaţii nereale, faţă de care o instanţă judecătorească s-a pronunţat printr-o sentinţă definitivă cu aproximativ două luni înainte;

Ø Raportului Public pe anul 2008 face referire la concluziile formulate în urma acţiunii „Auditul financiar al contului de execuţie şi al bilanţului contabil încheiate la 31.12.2008”, desfăşurată de către Curtea de Conturi a României în perioada 10.02.2009 – 29.05.2009 la Agenţia Naţională de Integritate;

Ø Concluziile formulate de către Curtea de Conturi a României au fost anulate integral, pe fond, de către Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, care s-a pronunţat încă de la data de 22.10.2009 prin sentinţa civilă nr. 434, definitivă;

(more…)

EDITORIAL. Ilie Badescu: Criza lumii şi neputinţa elitelor. Forma “perplexităţii instituţionale”

Teoria succesiunilor coexistente atrage atenţia asupra celei mai însemnate forme de proprietate, proprietatea identitară. Aceasta conferă unei societăţi accesul la o cvasirentă identitară, pe care o poate valorifica atestând un tip special de competenţă şi de capacitate, aceea de folosire a unora dintre cele mai importante active intangibile ale dezvoltării şi ale avantajului competitiv. Exemplul analizat de Acad. Postolache este cel luxemburghez care a înregistrat o teribilă expansiune graţie capacităţii elitelor ţării de a valorifica renta identitară.

Criza sistemică este, în viziunea teoriei succesiunii coexistente (a abordării cronospaţiale), o criză civilizaţională nu numai pentru că este criza civilizaţiei dominante, ci şi pentru că se propagă în toate civilizaţiile coexistente într-un orizont cronospaţial dat. În mod paradoxal, forţele care acţionează în direcţia universalizării sistemului sunt cele pe care se susţin şi procesele crizelor sistemice în tendinţa lor spre generalizare. Dacă admitem că lumea actuală sau lumea noastră este caracterizată de o relaţie de coexistenţă a 5-7 civilizaţii, trebuie să căutăm locul lor comun sau, cu termenul teoriei coexistenţei, termenul mediu, mediatorul sistemic.

În epoca civilizaţională a istoriei omenirii, acest mediator este şcoala. De vreme ce lumea actuală este una de coexistenţă a mai multor civilizaţii, înseamnă că singurul loc în care aceste civilizaţii se pot întâlni fără a se anula una pe alta este tocmai acel tip de şcoală a cărei cuprindere este una universală. Epoca noastră, aşadar, este una de tranziţie spre Şcoala universală, drept cel mai important mediator al sistemului şi cel mai sigur mecanism al vehiculării legii succesiunii coexistente.

Criza civilizaţională propriu zisă intră în faza ei maximă când atinge mediatorul sistemului, care în lumina teoriei cronospaţiale este tot una cu Şcoala, tocmai fiindcă, la nivelul acesteia, generaţiile se suprapun şi compun mecanismul supra-coordonator care mijloceşte totul. Teoria termenului mediu este esenţială. Spre deosebire de teoriile clasice ale civilizaţiilor, care îl plasau în seria de momente temporale, ce se derulează după modelul succesiunilor simple, în lumina teoriei succesiunilor coexistente, termenul mediu nu este un moment pur temporal, ci unul cronospaţial, adică este de-o vârstă cu termenii mediaţi, simultan cu ei.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova