Posts Tagged ‘Pastorala de Craciun’

Mesajul de Craciun pe care nu l-a auzit Adrian Sobaru: “Va rog, parintilor, ocrotiti-va copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor si patrie”. Pastorala Parintelui Bartolomeu Anania si indemnul Parintelui Justin


Gestul extrem al lui Adrian Sobaru, daca s-ar fi soldat cu moartea sa, nu ar fi adus nimic in plus copiilor lui. Dimpotriva: o cruce pe un mormant in loc de steaua magilor la Nasterea Domnului, lipsa unui tata si o pensie de urmas mai mica decat salariul actual. Mai mult: daca ar fi ramas invalid pe viata ar fi devenit o leguma de care ar fi trebuit sa aiba grija exact cei nevolnici pentru care a protestat azi iar sotia sa s-ar fi trezit cu doi bolnavi in casa, pe langa fiul autist. In acest context, agresivitatea groteasca a televiziunilor evazionistilor si bisnitarilor acestui stat, de la Vintu la Voiculescu, pare scoasa direct din iad. Angajatii televiziunilor Realitatea TV si ai Antenelor au un regim mai bun decat electricianul TVR? Sa fim seriosi! De cate luni nu si-au mai primit banii bieti sclavi ai lui Vintu?! Asta-i una. Si doi: statul asta a ajuns in halul in care e dupa mai bine de un deceniu de hacuire PSD-isto – KGB-ista, care a produs lista celor 1000 de milionari si atat si distrugerea economiei nationale. De ce nu-si sacrifica tovarasii de drum ai FSN-ului, de la Patriciu la Tiriac, averile lor fabuloase obtinute prin jefuirea statului si a resurselor lui naturale, daca vor sa le fie mai bine celor ca Adrian Sobaru?

Bun, acum, daca ne-am lamurit ca statul asta care este, slabit si sfartecat, acaparat si exploatat, ocupat si agresor, nu ne poate proteja, ba chiar dimpotriva, ce trebuie sa facem? Dupa parerea mea, indemnul de care ar trebui sa tinem cont cu totii, de la cei constienti de vremurile care vin la cei deja disperati ca nu mai au ce sa puna pe masa copiilor, este cel lansat de Parintele Justin – organizarea in comunitati si retragerea la tara, cu credinta in Dumnezeu si resursele nebanuite ale neamului. “Luptam, luptam, nu ne lasam!” spuneau bunii parinti Ioanichie Balan si Justin Parvu, la peste 80 de ani, dupa decenii de inchisoare si slujire a natiunii. Iar noi cedam pentru un Boc? Cred ca sfaturile Inaltului Bartolomeu Anania din Pastorala sa de Craciun, care constata, intristat, ca “tinerii noştri de azi sunt fara nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant”, sunt de foarte mare folos, inclusiv pentru Adrian Soboru:

“Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles-o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a-şi sfida părinţii, libertatea mamei de a-şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care-i învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru
dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii maidanului moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.

Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte.
Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.
Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!

Integral la: Eminescu in Pastorala de Craciun a Parintelui Mitropolit Bartolomeu Anania. Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului condamna “libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal”: “Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte”

Vezi si:IPS Bartolomeu este internat la Institutul de Urologie si Transplant Renal Cluj

Eminescu in Pastorala de Craciun a Parintelui Mitropolit Bartolomeu Anania. Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului condamna “libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal”: “Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte”

† B A R T O L O M E U

din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într’o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite’n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s’au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.
Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într’o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.
În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Bethleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători.
Cei vechi ai noştri aveau o mai dreaptă înţelegere a Crăciunului decât o avem noi, mulţi din cei de azi.
Copleşiţi de atâta simţ al istoriei, suntem tot mai aplecaţi să observăm pe un Iisus al ei, care s’a născut cândva cu aproape două mii de ani în urmă, o dată pentru totdeauna, a cărui întrupare o celebrăm printr’o amintire liturgică şi, eventual, printr’un ospăţ la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizanţului ştiau mai mult decât pricepem noi din cântările lor, şi anume că Naşterea Domnului, anuală, e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuşi, tot atât de real ca şi acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Misterul euharistic presupune mai întâi prezenţa pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peşterii şi nu fără un înţeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfinţită, în procesiune solemnă, ca un Trup în devenire (1).

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova