July 29th, 2015 
VR 
Costel Condurache – Foto Ioan Gînscă
Sâmbătâ, 1 august, va avea loc pomenirea de doi a haiducului Costel Artemie Condurache, plecat la Domnul pe 29 iulie 2013, după chinuri lungi, îndurate muceniceşte. Redau aici un cuvânt şi două fotografii frumoase de la pr. Ioan Gînscă, In Memoriam Costel. Dumnezeu să-l aibă în rând cu Sfinţii neomartiri şi mărturisitori ortodocşi români!
Haiducul din imagine este Costel Condurache. L-am fotografiat în 2008, când mi-a făcut o vizită surpriză. Era așa cum îl știam dintotdeauna: înalt și slab, cu barbă și cu părul lung, cu o privire foarte vie. În spinare, bineînțeles, ranița burdușită cu cărți duhovnicești.
În legătură cu el, nu pot uita ceva cu totul special, de prin anii ’97 sau ‘98, când se organizau frecvent concerte rock în Piața Avram Iancu din Cluj. Bubuiau boxele încă din timpul vecerniei, nu așteptau organizatorii să se termine slujba, așa că nu era deloc plăcut să te rogi în catedrală în hărmălaia aia. Și-atunci, imediat după încheierea slujbei, ne-a venit ideea, mie și lui Costel, să ne închidem în turla catedralei și să tragem clopotele cel puțin 10 minute, ca să vadă zgomotoșii cum e să fii deranjat.
(Dacă vă întrebați cum aveam noi acces la clopotniță, trebuie să vă spun că, în timpul studenției la sculptură, trăgeam în mod frecvent clopotele la catedrală înainte de slujbe. Era o mare plăcere, iar sora Ofelia de la lumânări, cea care răspundea și de clopote, era încântată de ajutorul dat.)
Îmi aduc aminte că am ieșit din catedrală tare bucuroși și mulțumiți de isprava noastră. La poartă ne așteptau câțiva prieteni, bucuroși și ei, dar și paznicul arhiepiscopiei, nițel scandalizat. Bucuria ne-a fost și mai mare când am aflat, după câteva zile, că tare i-a plăcut Vlădicăi Bartolomeu recitalul nostru. Îl auzise! Mi-l și imaginez stând la fereastra dispre piață și zâmbind. În sfârșit cineva luase atitudine.
Aceasta a fost prima amintire care mi-a venit în minte când un prieten apropiat mi-a spus, în urmă cu două zile, că haiducul Costel s-a mutat la Domnul. Apoi au răsunat, ca niciodată, clopotele.
Dor de Costel: Am descoperit în arhiva mea această fotografie frumoasă în care eu (în stânga) și Costel (în dreapta) ne odihneam în pridvorul bisericii de lemn din Bucea. Era, cred, prin 1996. Îmi plăcea tare mult să cercetez și să fotografiez astfel de biserici, iar Costel avea multă răbdare cu mine. (Ioan Gînscă)
[Costel Artemie Condurache s-a stins la 41 de ani, după o grea suferinţă, în seara zilei de 29 iulie 2013, într-un spital din București. Să ne rugăm pentru odihna sufletului său și pentru mângâierea familiei îndoliate]
Remember: Roncea.Ro
Posted in 
Tags: 
