Fiecare firmă, indiferent că e vorba de un magazin sau depozit ori una de servicii, are pe perete un banner, o firmă. Sub denumirea firmei ori pe vitrina spaţiului comercial se pot găsi câteva cuvinte care indică profilul de activitate al firmei. De exemplu, dacă societatea comercială se numeşte LĂCUSTA, mai pot apărea cuvinte de genul “cuie”, “pâine” sau “mobilă”, în funcţie de ceea ce oferă.
Ţinând cont de caracteristica etnică din judeţ, aceste cuvinte pot fi traduse, apărând în două limbi (adică şi variantele szeg, kenyer, butor) pe firmă, numai în română sau numai în maghiară. Mereu am zis că atâta timp cât în joc sunt banii unei persoane private şi nu ai statului (adică ai contribuabililor), atunci e la alegerea firmei în ce limbă îşi va scrie oferta. Căci până la urmă patronul va decide ce e mai bine pentru societatea lui. Numai că se pare că lucrurile nu (mai) stau aşa.
O plângere către primarul municipiului
Continuarea la Dan Tanasa – Contribuabilul Tupeist