“O situație incredibilă se petrece la ora actuală pe terenul din jurul mănăstirii Chiajna: țiganii au săpat cu ajutorul unor excavatoare canale adânci în apropiere de monument, iar construcția riscă să o ia la vale. După trei veacuri de verticalitate, ctitoria domnitorului Mavrogheni va fi, în sfârșit, distrusă.
Revenim astăzi cu mai multe amănunte despre ce am putut observa, ieri, la fața locului.
Am reușit, cu mare greutate, să luăm legătura cu persoanele implicate în activitatea lăcașului de cult, organizat în jurul acestor ruine istorice: călugărul Gavriil, preot slujitor și starețul Atanasie Bădulescu. Pe internet există, probabil și în presa scrisă, mai multe apeluri făcute către credincioși pentru a ajuta sfânta mănăstire. La prima vedere, oamenii pot crede că donațiile lor ar fi necesare pentru refacerea – reconstrucția monumentului istoric ctitorit de Mavrogheni. În realitate, însă, ruinele au fost împrejmuite cu un gard metalic pus pe o fundație de beton, fără să existe niciun fel de urmă a începerii vreunei lucrări efective de restaurare, ci doar două icoane aninate de pereții afumați din interior. Într-adevăr, în apropiere au fost construite, cu efortul financiar al credincioșilor, o bisericuță din lemn, un paraclis unde se țin slujbele și două chilii. Dar asta nu pare să aibă vreo legătură cu refacerea vechii mănăstiri care este folosită, mai departe, în scop publicitar. Să vedem până când!
Am urmărit subiectul „Chiajna” de mai bine de zece ani, publicând articole pe această temă în cotidienele Național, Libertatea, Adevărul și în revista Lumea Credinței. Întrebarea firească, de fiecare dată, adresată celor de la Patriarhie a fost dacă acest lăcaș de cult va fi refăcut vreodată. Lucrurile nu sunt clare nici acum.
Împrejurimile acestui monument erau, cu ani în urmă, netede ca-n palmă, chiar dacă înțesate de gunoaie. Mai nou, însă, de jur-împrejurul mănăstirii Chiajna, țiganii sapă terenul cu ajutorul unor excavatoare mari (erau patru ieri!). Aspectul este unul selenar, plin de cratere uriașe, iar șanțurile, de până la 10 metri adâncime, se pot surpa oricând peste căutătorii de fier vechi.
Și iar ne punem câteva întrebări justificate: ale cui sunt aceste excavatoare de mari dimensiuni? Cum circulă ele pe străzile Bucureștiului ca să ajungă aici? Poliția nu-i întreabă nimic pe cei care le conduc? Treaba pe care o fac ele (excavatoarele) acolo de cine e plătită?
Rezistența terenului a fost slăbită serios din această cauză. Nu trebuie să ai doctoratul în arhitectură sau construcții ca să realizezi asta. O alunecare de pământ, care să ducă la vale însăși clădirea veche de trei secole, pare iminentă. (…)”
Integral despre situatia incredibila la Editura Mateescu