Carte poştală a voluntarilor români din Italia (1918)
S-a tot spus că data de 1 Decembrie 1918 a reprezentat apogeul românilor, ora astrală a românismului, punctul unic de maxim al neamului nostru. Adevărul nu stă chiar aşa. 1 Decembrie 1918 a fost o zi deosebită, cu adevărat, dar nu a fost totul, şi mai ales, nu ar fi însemnat prea mare lucru, dacă acţiunea nu ar fi continuat. Dacă toţi românii ar fi plecat liniştiţi acasă după marea adunare de la Alba Iulia, România Mare ar fi continuat să rămână un vis, iar data de 1 decembrie ne-ar fi rămas în memorie ca şi, de exemplu, data proclamaţiei de la Islaz. Dacă ne reducem la 1 Decembrie 1918, atunci încă nu exista România Mare, şi este absurd să crezi că din 2 decembrie 1918 s-a creat această Românie Mare, în urma adunării populare. Este ca şi cum ai reduce un întreg proces la o singură zi. Deoarece la 1 Decembrie 1918 mai mult de jumătate din Transilvania era încă sub ocupaţia ungurilor care, cum era de aşteptat, n-au luat-o la fugă nici de spaima proclamaţiei de la Alba Iulia şi nici de groaza hotărârilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, ci doar când au simţit pe piele tăişul usturător al baionetelor româneşti. Astfel, o dată importantă o consider cea de 1 mai 1919, când trupele române au ajuns cu întregul front la Tisa în urma contraatacului împotriva trupelor ungare bolşevice (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa) realizând cu arma în mână stăpânirea românească pe teritoriul menţionat de Eminescu în Doină, „De la Nistru pân-la Tisa”.
Totuşi, data de 1 Decembrie 1918 rămâne o dată extrem de importantă, o dată crucială, mai ales prin importanţa semnificaţiei sale ca şi voinţă a maselor. (…)
Atunci când am putea realiza toate acestea, ne-am putea arăta demni de străbunicii noştri, am putea privi cu mândrie spre ei, spunând că nu am uitat sacrificiul lor. Şi poate, dacă va fi cazul, vom putea răspunde ca şi ei la chemarea ţării, arătând lumii încă o dată că românul nu piere.
Nici nu am postat bine despre maretele realizari ale carierei politicianului Geoana – cu Romania, “o tara de doi lei” si “nici noi nu stim cati suntem” ofiteri acoperiti -, ca Patapievici i-a si calcat pe urme, chiar la Senat, unde individul era audiat pentru activitatea sa de scatolog-sef in fruntea ICdR. Romania are “o cultura periferica”, Catalin Avramescu este deasupra lui Eminescu si la ICR se construiesc “cariere duble”, in tara si in strainatate, ca pentru acoperiti adica (un slip of the tongue 🙂 ), sunt doar cateva dintre prostiile debitate cu aceeasi neobrazare netarmurita de acest pigmeu fonfait din ograda lui Plesu. Prezint aici o cronica de presa si relatarea Olgutei Vasilescu, de la fata locului, fara alte comentarii. Totusi, imi permit unul mic:
Domnule presedinte Basescu, ne e si noua greata si nu mai avem bani de lamaie! Nu o sa mai repare SRI-ul – daca se mai ocupa aceasta institutie si cu apararea tarii – ce distruge Patapeiviciul de serviciu al lui Soros nici in 20 de ani, apropo de vorba lui Brucan. Faceti un serviciu Romaniei si trimiteti-l pe gaozarul asta – vorba Dvs – de unde a venit, ascuns in prohapul agentului sovietic de tat’su: Pasol na Galitia, ciorti!
Ziare.com: Patapievici, disputa la Senat – a catalogat cultura romana drept “periferica”
Presedintele Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici, a catalogat cultura romaneasca drept una “periferica”, in cadrul unei dispute avute cu reprezentantii opozitiei din Comisia de cultura a Senatului, pe tema cartilor traduse in strainatate de anumiti autori, precum Catalin Avramescu.
Patapievici a fost invitat marti la Comisia de cultura pentru a prezenta situatia activitatii ICR in ultima perioada. Disputa cu senatorii PSD din Comisie a pornit de la modul in care ICR a sprijinit traducerea si editarea in strainatate a unor autori romani si a modului in care sunt selectate persoanele care sunt sprijinte de ICR. In acest context, senatorul PSD, Olguta Vasilescu, a adus in discutie cazul fostului consilier prezindential, Catalin Avramescu, care a publicat in SUA, la Princeton University, “O istorie intelectuala a canibalismului”.
“Decizia este a editurii (pentru publicarea cartii, n.r.), in cazul de fata este vorba de editura Princeton University Press, este o institutie in care greu s-ar putea imagina ca un autor din o cultura periferica, cum este cultura romana, ar putea fi publicat. Daca dv. puteti sa-l publicati la Princeton pe Eminescu, ceea ce inseamna sa convingeti board-ul de administratie al editurii sa publice un autor, puteti sa puneti in loc de Eminescu si alt autor, pe care il considerati dvs”, a spus Patapievici.
La randul sau, vicepresedintele ICR, Mircea Mihaies, a tinut sa intervina, in momentul in care Olguta Vasilescu a precizat ca nu considera ca ICR ar trebui sa sustina cu 7.000 de euro traducerea lui Avramescu, in conditiile de austeritate in care nu se mai tiparesc manuale scolare. “Vi se pare totusi normal ca pentru un autor precum Eugen Barbu, care cred ca nu veti spune ca nu…e si mort saracu, deci e dincolo de bine si dincoace de rau – vorba unui alt scriitor – ar fi meritat tradus? Pentru Eugen Barbu noi am cheltuit 17 mii de euro anul trecut, e vreo problema?”, a intrebat retoric Mihaies.
In ceea ce priveste scandalul “poneiul roz”, prezentat intr-o expozitie la New York, actiunea a fost catalogata de Patapievici drept “un real succes”, precizand ca cei trei artisti urbani care au fost autorii expozitiei au avut sansa de a face parte dintr-o echipa de scenografi, coordonata de un autor american, care au castigat un premiu Tony pentru scenografie. Presedintele ICR a mai sustinut ca “poneiul roz” cu svastica pe crupa era de marimea unei palme, si nu ar fi facut parte in mod oficial din expozitia urbana de la New York. Mai mult, el a sustinut ca in strainatate eventimentul ar fi fost apreciat in mod deosebit, insa in tara presa ar fi “construit un scandal” mediatic nejustificat pe acest subiect. In momentul in care senatorul PSD, Olguta Vasilescu, a precizat ca la nivelul comunitatii romanesti s-a resimtit “oripilarea” fata de aceasta actiune, citand dintr-o scrisoare deschisa, Patapievici a sustinut ca aceasta scrisoare nu este relevanta.
“ICR a inteles sa promoveze cultura si civilizatia nationala prin reprezentari de falusuri scrijelite pe peretii galeriilor romanesti din New York, afisari de svastici, profanari ale menorei evreiesti si a imaginii Sf Maria”, a citat Olguta Vasilescu. Patapievici a sustinut ca scrisoarea poate fi semnata de oricine, “inclusiv de un descreierat”.
“Dintr-un institut care era inexistent acum 6 ani, noi am reusit, aceasta echipa de la ICR, sa construim un institut vizibil si legitimat la cel mai mare nivel. (…)Alaturi de British Council, suntem vazuti ca cel mai dinamic institut cultural”, a mai afirmat Patapievici. El a sustinut ca in ultimii ani ICR a sprijinit traducerea in strainatate a 280 de titluri de autori romani, publicate de edituri prestigioase din strainatate, fiind vorba de 15 autori care beneficiaza cu ajutorul ICR de o “cariera dubla”, respectiv expunere in tara si in strainatate.
Patapievici a precizat ca in momentul in care a preluat conducerea ICR exista un singur autor roman recunoscut cu expunere in strainatate, respectiv Mircea Cartarescu, care avea la acel moment 25 de carti publicate in afara tarii. Ulterior, cu ajutorul ICR ar fi reusit sa mai publice alte 14 carti in strainatate.
Olguta Vasilescu: Despre cum i-am spus lui Patapievici sa-i fie rusine…
Sedinta cu scantei, azi, la Comisia de Cultura, din Senat. De fapt, partea interesanta a urmat dupa ce presa a fost invitata sa paraseasca sala. La cererea mea, s-a aprobat invitarea domnului Horia Roman Patapievici, in comisie, pentru niste discutii preliminare sedintei de aprobare a bugetului pentru Institutul Cultural Roman. Daca tot poporul strange cureaua, am fost curioasa si eu sa aflu de ce, pe SEAP, ICR a anuntat o licitatie publica pentru achizitionarea de bilete de avion in valoare de 800 000 euro, fara TVA, de ce o colectie de icoane a fost transportata, pana in Ungaria, la pretul de 234 900 euro de o societate comerciala ce apartine unui senator PDL de Dambovita (dublu fata de transportul Giocondei de la Paris la Londra), de ce s-au acordat premii de zeci de mii de euro unor jurnalisti maghiari, din bani publici, si de ce cartea despre canibalism a consilierului prezidential (actual ambasador), Catalin Avramescu, a fost tiparita, tot din bani publici, la Editura Universitatii Princeton. Dupa ce ne-a invaluit intelectual, fara a da sume, pentru ca (nu-i asa?) intelectualii nu stiu cum e cu cifrele, dl. Patapievici a refuzat sa ne explice daca isi mai mentine afirmatiile facute la adresa poporului roman, in cartea Politice, reeditata anul trecut, cand avea calitatea de director ICR. A tinut sa-mi dea o replica, dupa ce jurnalistii au fost invitati afara, cum ca nu am dreptul sa-i contest lui calitatea de scriitor. Mai mult, Mircea Mihaes, vicepresedintele lui, a tinut mortis sa-mi aminteasca faptul ca am fost purtatorul de cuvant PRM, calitate care, in mintea lor, ar fi daunatoare si, deci, conversatia cu mine ar fi fost inutila pe vreun subiect. I-am spus domnului Patapievici ca eu nu vreau, ca cetatean roman, sa ma reprezinte in vreo structura, cat timp a afirmat ca poporul roman s-a format din urina. M-a facut mincinoasa. La ce nu se asteptau acesti doi domni, era faptul ca eu venisem pregatita sa le citesc si celorlalti colegi care nu si-au pierdut momente din viata citind scursurile domnului Patapievici, parerea unui inalt reprezentant al statului roman, reprezentant oficial si al presedintelui Romaniei, despre noi toti.
Iata cateva citate interesante din cartea Politice, autor H.R. Patapievici, cu scuzele de rigoare fata de cititorii mei, ca le reproduc:
1) Despre Romania, la pagina 63: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”.
2) Despre populatia Romaniei, la pagina 53 : „ 23 de milioane de omuleti patibulari” (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: „Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare guri vulgare, trasaturi rudimentare”. Sau la pagina 64 scrie: „Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma”.
3) Despre limba romana, la pagina 64 scrie: „Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi”.
4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: „Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit”.
5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor presedintele Institutului Cultural Roman scrie: „Puturosenia abisala a stгtutului suflet romanesc, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”, iar la pagina 56 scrie: „Cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic”.
SBU via CIAS: „Mareşalul Ion Antonescu a promovat ideile „României Mari” pe cadavrele ucrainenilor. Şi Hitler şi Antonescu au sfârşit-o rău, îi va veni rândul şi lui Băsescu”
Radu Moraru via Nasul.Tv: “Cum cei de la Putere nu au o fata prezidentiabila, vom avea o “batalie” intre Geoana si Antonescu si, probabil, o coalitie USL+UDMR+parlamentari de bine care sa ia puterea, cu un Victor Ponta premier…”
În sfârşit, după o insistenţă diabolică, UDMR-ul şi-a văzut visul cu ochii. Tone de arhivă din patrimoniul instituţiei Arhivelor Naţionale, o instituţie nobilă creată de generaţiile făuritoare a statului naţional român modern, urmează să fie oferite în natură, gratuit, cu o inconştienţă incomensurabilă, de Camera Deputaţilor a Parlamentului României etniei şi confesiunilor maghiare. Camera Deputaţilor a făcut un act de ştirbire a suveranităţii statului român, împărţind această atribuţie cu UDMR-ul prin această cedare a funcţiei statului de a administra arhivele de pe tot cuprinsul ţării, arhive de interes public major.
Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi.
Din această toamnă, elevii din Salonta învaţă în şcoli separate pe criterii etnice. În secret, Ministrul Educaţiei a aprobat propunerea înaintată de Inspectoratul Şcolar Bihor, la cererea UDMR, pentru înfiinţarea unei şcoli cu clasele I-XII în care să se predea numai în limba maghiară.
Mihai Eminescu a găzduit din nou condeie românești la Cernăuți
de Madalin Necsutu
De multe ori se vorbește numai despre Basarabia și ruperea ei din corpul României în urma înțelegerii germano-sovietice, mai cunoscută drept Pactul Ribbentrop-Molotov. Însă despre o altă parte importantă a României, Bucovina de Nord (Nota VR: Prof Florin Constantiniu propune sintagma nordul Bucovinei si sudul Basarabiei; situatia semnalat de Madalin Necsutu este valabila si pentru acestea si pentru Tinutul Herta, regiuni romanesti aflate sub “omerta” organelor moldo-ucro-ruse infiltrate in sanul institutiilor romanesti – vezi si harta cu Romania Mare mutilata, fara Bugeac, care circula prin mediile create si sustinute de organele in cauza) smulsă în urma notei ultimative dată de Uniunea Sovietică în 28 iunie 1940, presa românească nu este mai deloc interesată iar accesul jurnaliștilor români în această zonă, acum teritoriu ucrainean, este aproape inexistent. Nu se mai știe aproape mai nimic despre unul dintre orașele de suflet ale „românului absolut”, Mihai Eminescu, loc unde i s-au insuflat de către profesorul său, ardeleanul pașoptist Aron Pumnul, idealurile patriotice și militantismul pentru românism. Nici despre faptul că fiecare loc din Cernăuți este un colț de istorie atins de Eminescu.
De ce ar trebui ca MAE de la Bucuresti sa faca o nota de protest catre Vatican si Moscova? Pentru ca sefuletul unei enclave separatiste nerecunoscute decat de catre structurile fostului KGB, un individ care ne-a tinut trei romani inchisi nevinovati 12 si 15 ani de temnita, un personaj considerat terorist si cu interdictie in spatiul UE si NATO – pana cand si-a bagat Germania coada si l-a scos la bai de multime formata din securisti occidentali si filaturisti orientali – este felicitat si “binecuvantat”, hai, nu numai de Moscova si Chisinau, carora le stim pozitiile de capra si lup, ci si de ditamai varza care e Vaticanul, stat unde si-au facut veacul si ambasadorul pravoslavnic al Romaniei di pi la Chisineu, amant intelectual, recte prin fapte de istorie orala si banala, al maruntilor agenti ai Bisericii KGB Bastovoi si Borshevsky, cat si nasul lui, teologul cu si fara slipsky, ministerasul de iexterne de care zice domnul Cezar Preda ca o sa-l arunce de unde a venit, direct pasol na Jacuzziul cu bulburuci si dusuri aurii al SIE si MAE, si… etc, etc, etc. Cam lunga fraza? Atunci cititi stirea aici: Banditul Igor Smirnov, felicitat, decorat si binecuvantat, la 70 de ani, de Gazprom, de Biserica Catolica si de Biserica KGB
[15] „Soldat rus, soldat rus/Te-au ridicat atât de sus/ Ca să te vadă popoarele/ Sau fiindcă–ți put picioarele” (Păstorel [Al. O. Teodoreanu], Bahice și politice, antologie de G. Zarafu, Editura Victor Frunză, București, 1996, p. 34.
Prof Dinu C. Giurescu: „Eu cred ca nu isi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei. Daca legea este adoptata si de Camera Deputatilor inseamna stergerea memoriei, odata ce arhivele dispar din centru, din Arhivele Nationale (…) Daca le-as propune in SUA sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale din Washington DC la diferitii emitenti din SUA, eu cred ca ar spune ca este un act de tradare nationala, de destramare a unitatii Statelor Unite”
EXCLUSIV Ziaristi Online: Documentul integral intitulat Însemnări din celulă, semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti
Profesorul Mihai Ungheanu despre executia publica a lui Marin Preda din pricina lui Antonescu si a romanului Delirul. Cum a fost atacat la baioneta Marin Preda de reteaua Cominternului, intinsa din laboratoarele de la Moscova si Washington pana in studiourile “Europei Libere” de la Munchen si cabinetele cenzurii de la Bucuresti.
“Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.“
IPS Hierotheos despre Romani: M-am emoţionat profund de dragostea oamenilor. Nu suntem vrednici să slujim astfel de oameni binecuvântaţi şi vom da seama în faţa lui Dumnezeu de modul cum abordăm această sete şi dragoste a lor. Nu am cuvinte să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar şi îmi doresc să răspund acestui mare dar al lui Dumnezeu de a ne fi făcut slujitori ai unui popor atât de binecuvântat.
O vorba populara la rusi e ca daca tot trebuie sa ai de-a face cu dracul, macar sa fie un drac pe care-l stii. „Dracul pe care-l stii” e si un titlul aparut in publicatia moscovita „Russia Profile” despre iminenta revenire a lui Putin la Kremlin. Ideea comentatoriilor rusi, dar si a unora din afara Rusiei, e ca pe Putin il cam stim cu totii. Il stim, dar cel putin in doua ipostaze.
Secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, spune, într-un interviu pentru EVZ, realizat de Luciana Pop, că este nevoie de mai mult curaj pentru apărarea intereselor conaţionalilor noştri.
Dictatul de la Moscova (căci în capitala sovietică a avut loc un dictat similar celui care avea să se desfăşoare în Viena la 30 august 1940) a smuls României Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. S-a consumat astfel prima fază a lichidării României Mari.
November 30th, 2011 
VR 
Carte poştală a voluntarilor români din Italia (1918)
Posted in 
Tags: 
