Posts Tagged ‘Rugaciunea inimii’

Rugaciune pentru Duhovnicul Neamului. Comunicat al Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin despre starea de sănătate şi despre nevoia de rugăciune pentru Părintele Justin Pârvu

Parintele Justin Parvu de Izvorul-Tamaduirii - 2004 Petru Voda RoDespre starea de sănătate şi despre nevoia de rugăciune pentru Părintele Justin Pârvu

Hristos a înviat!

Părintele nostru stareţ, Arhimandritul Justin Pârvu, ne-a fost şi ne este tuturor pildă de viaţă în Hristos şi de neîncetată părtăşie cu Dumnezeu şi cu Sfinţii. Ani de zile ne-a dăruit necondiţionat dragostea sa şi numai cei ce i-au fost alături clipă de clipă ştiu ce program de nevoinţe supra-omeneşti şi-a impus pentru a mîngîia, a alina şi a tămădui suferinţele sufleteşti şi trupeşti ale celor ce i-au trecut pragul şi pentru a cîştiga pentru Hristos şi Împărăţia cerurilor pe toţi cei depărtaţi de Dumnezeu.

Unii dintre noi i-am cunoscut personal pe Părinţii Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu şi Adrian Făgeţeanu şi ştim că nici unul dintre ei nu a avut o nevoinţă atît de mare pe cît şi-a luat Părintele Justin. Ani de zile şi-a oprit pentru sine doar 2-3 ore de somn pe zi, renunţînd de multe ori şi la acelea dacă vreun pelerin se rătăcea sub fereastra chiliei sale tocmai cînd sfinţia sa ar fi trebuit să se odihnească. De multe ori i-am fost alături 16 pînă la 20 de ore pe zi, încercînd să ne jertfim tinereţile şi ostenindu-ne alături de Părintele Justin, dar fără a putea să ţinem pasul cu inima sa cea rîvnitoare după Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu poate să spună că a reuşit să se ridice la înălţimea dragostei şi jertfelniciei părintelui stareţ. De aceea nici unul dintre noi, cei ce i-am fost şi îi sîntem încă alături zi şi noapte nu va putea să pretindă că am înţeles legătura sa cu Dumnezeu şi am făcut îndeajuns pentru a-i dărui Părintelui Justin fie cîtuşi de puţin ca să îi uşurăm crucea pe care singur şi-a luat-o pentru mîntuirea noastră. Rîvna sa minunată este cea care ne-a chemat la Hristos, la nevoinţele pentru despătimire şi pentru cîştigarea Împărăţiei cerurilor.

Sute şi uneori mii de oameni i-au trecut zilnic pragul şi îi poartă în suflet cuvintele şi puterea rugăciunii sale. E foarte firesc, pentru aceea, ca atenţia tuturor celor ce l-au cunoscut să fie îndreptată zilele acestea spre starea de sănătate a Părintelui Justin. Şi noi ne-am dori să ştim mai mult, şi noi ne-am dori să înţelegem ce se petrece cu sănătatea sa. Cu siguranţă, este vorba de o altă cruce pe care părintele stareţ şi-a asumat-o. Din vieţile şi nevoinţele Sfinţilor Părinţi şi chiar din cele ale duhovnicilor mai sus menţionaţi putem spune că mulţi dintre ei, şi mai ales cei ce au iubit omul cu toate neputinţele sale şi au empatizat cu suferinţa umană au suferit de felurite boli ale traiectului digestiv. Părintele stareţ Justin Pârvu nu a făcut nici sfinţia sa excepţie, chiar dacă putem da mărturie că raţia sa de hrană a fost ani de zile cu mult mai mică decît ar fi fost minim necesară traiului zilnic al unui om. Toate acestea ne îndeamnă să cinstim nevoinţele şi dragostea sa pentru neamul omenesc, într-o vreme în care dragostea unuia pentru altul s-a răcit mult şi atenţia multora dintre noi s-a mutat dinspre folosul şi odihna aproapelui înspre propriul folos şi propria odihnă, sau, din păcate, înspre senzaţionalul pătimaş al trusturilor de presă. Acum cîteva mii de ani Sfîntul Proroc David a scris aceste cuvinte profetice despre Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos şi despre tragedia firii umane aflată în suferinţă, valabile şi astăzi pentru toţi Creştinii: Ocară a aşteptat sufletul meu şi ticăloşie, şi am aşteptat pe cel ce s-ar mîhni cu mine, şi nu era, şi pe cel ce m-ar mîngîia, şi nu am aflat. (Psalmi 68:21)

Parintele Justiv Parvu asteptind-arhiereul la Petru Voda -2008

Toţi ucenicii Părintelui Justin Pârvu ştim de afecţiunile gastrice şi de celelalte boli cu care a ieşit din închisoare. Chiar dacă o parte dintre ele s-au tămăduit în chip minunat, pe unele purtarea de grijă dumnezeiască ni le-a lăsat şi nouă, celor mai mici, în grijă. Acum este momentul în care, şi pentru încercarea dragostei noastre, una din ele a recidivat.

După intervenţia chirurgicală suferită Joi, 9 Mai a.c., Părintele Arhimandrit Justin Pârvu se află în continuare sub atenţia profesionistă a medicilor. Starea sa este relativ stabilă, aflîndu-se acum în recuperare. Este cu mult mai bine decît înainte de operaţie, deoarece acum poate să mănînce, iar alimentaţia este un aliat puternic în lupta organismului pentru sănătate. Medicii care l-au operat nu au eliberat nici un diagnostic privitor la starea de sănătate a sfinţiei sale şi nu este de competenţa nimănui să treacă peste responsabilitatea lor privitoare la diagnostic. Părintele Justin, care s-a rugat ani întregi, zi şi noapte, pentru noi toţi, are acum nevoie de odihna şi mîngîierea rugăciunilor noastre şi astfel putem să îl ajutăm. Diagnosticele medicale ale altcuiva decît ale medicilor direct implicaţi nu vor aduce nici un bine nici Părintelui Justin Pârvu, nici fiilor săi duhovniceşti, cu atît mai puţin cu cît ele sînt depărtate de adevăr.

Cu toţii ni-l dorim aproape, cît mai aproape şi mai la îndemînă, şi cu toţii ni-l dorim mijlocitor şi povăţuitor spre mîntuire. Acum este momentul cel mai bun în care putem să-i răsplătim duhovnicului nostru bunătatea şi dragostea ce ne-a arătat-o întreaga sa viaţă, iar această răsplată nu se poate da decît prin rugăciune. Acum este momentul unei rugăciuni sincere şi curate pentru cel care neîncetat se roagă pentru noi, ca să iasă biruitor din această încercare ce i s-a dat tot pentru noi, fiii săi duhovniceşti.

Părintele Justin le mulţumeşte personal tuturor celor ce îl pomenesc în rugăciuni şi încă îl vor mai pomeni. Arhiereii şi preoţii pot să săvîrşească zilnic Sfînta Liturghie şi Taina Sfîntului Maslu, iar monahii şi mirenii pot să stăruie în citirea Psaltirii şi lucrarea rugăciunii neîncetate a minţii. Toate acestea îşi vor dobîndi cuvenita răsplătire de la Domnul nostru Iisus Hristos, către Care spunem de fiecare dată cînd ne pregătim de Sfînta Împărtăşanie: Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Vă rugăm, aşadar, în numele iubirii de aproapele a Părintelui Justin Pârvu, să stăruim în rugăciune în aceste zile aflate sub lumina şi puterea Sfintei Învieri, ca să putem să cîntăm cu toţii, împreună cu Prorocul David: După mulţimea durerilor mele în inima mea, mîngîerile Tale au veselit sufletul meu. (Psalmi 93:19)

luni, 13 mai 2013 20:22

Petru Voda Ro

Vedeti si Indemn la rugaciune pentru insanatosirea Parintelui Justin. Mergeti cu mic cu mare la Aiud, la Sfintii Inchisorilor, si rugati-va in ziua intemnitarii elitei neamului romanesc, 14 mai


Parintele Justin Parvu de Sfintele Pasti 2009 la Manastirea de Maici Paltin – Petru Voda de VictoRoncea

Parintele Mina Dobzeu, de pe patul de suferinta: Antihristul s-a nascut deja! Rugăciunea inimii pentru toţi. "Înnoieste-te, Noule Ierusalime!"

„RUGÃCIUNEA INIMII“ pentru toti

De ce isihasmul pentru toti?

1. Este rugãciunea pentru a contracara josniciile care vin din partea multor curente magice, spiritiste, yoghine, paraspihologice, paranormale, baahai, mormoni, a religiilor orientale budhiste, hinduiste, sataniste etc.
2. Pentru ca tineretul crestin sã cunoascã valorile ortodoxiei, sã fie feriti
de a cãdea pradã tuturor josniciilor.
3. Pentru a se putea feri de rãtãcirile sectare.
4. Pentru a cultiva evlavia dreptei credinþe în care au fost botezati.
5. Pentru a fi informati bine cã mântuirea o avem numai prin Iisus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnnezeu, si nu prin practicile yoghine si ale conceptiilor religiilor pãgâne.
6. Pentru cã tot crestinul are acces la mijloacele de cultivare a evlaviei crestine, sã se realizeze prin ascensiune pe treptele desãvârsirii spirituale.
7. Sã se înteleagã cã practica rugãciunii isihaste nu este un monopol al celor suspusi si cã e vremea sã o facem accesibilã pentru toti, cã seva, apa cea vie a învãtãturii Evangheliei, sã circule deopotrivã în tot trupul tainic al lui Hristos.
8. E vremea ca principiile Evangheliei sã se coboare în toate compartimentele vietii umane: în culturã, stiintã, politicã, artã, cu atât mai mult în viata moralã a societãtii umane.
9. Dupã o înstrãinare de la viata religioasã, pe care a adus-o pãgânismul materialist, când Dumnezeu si-a arãtat fata cãtre noi, prin Iisus Biruitorul, ni se cuvine sã strigãm toti cu bucurie: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne (mântuieste-ne) de tirania celui viclean“.

Rugãciunea lui Iisus în practica isihasmului

Motivati de practica falsilor instructori si practicanti ai isihasmului (rugãciunea inimii), influentati de religiile orientale: budistã, hinduistã si practici yoghine, venim cu o prezentare a dreptei învãtãturi despre isihasmul ce apartine exclusiv Bisericii Crestin Ortodoxe. (Pr. Dr. D. Stãniloaie, „Istoria isihasmului“).

Practic si pe scurt, pentru începãtori. Prima conditie:

„Împacã-te cu aproapele tãu…“ (Mat. 5,23- 25.) Cu privire la loc:
este biserica si camera ta. „Tu când te rogi, intri în camera ta si, închizând usa, roagã-te Tatãlui tãu care este în ascuns…“ (Mat. 6.6.)
În liniste totalã. În singurãtate. Totodatã, se întelege si interiorizarea în rugãciune care sã-si gãseascã trãire în suflet cu sârguintã, în minte cu întelegere, si în inimã cu simtire afectivã; cum zice Domnul: „împãrãþia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru“ (Luca. 27, 21.) Cum sã ne rugãm? Domnul Iisus ne învaþã „Asa sã vã rugati: „Tatãl nostru…“
Deci, zicem la început de rugãciune Tatãl nostru… si apoi:
„Rugati-vã neîncetat“ (Sf. Ap. Pavel, Tes. 5.17.)
Urmeazã partea tehnicã. Luãm poziþia în genunchi sau pe un scãunel (înãltimea – ca la 30 cm.), si începem sã rostim rugãciunea lui Iisus (rugãciunea pustnicului) cu mintea coborând în inimã (deasupra inimii) zisã rar, în ritmul inimii, astfel:

„Doamne-Iisuse-Hristoase – Fiul lui Dumnezeu – mântuieste-mã pe mine pãcãtosul“, zisã cu cãintã si smerenie (cãci pãcãtosi suntem), concentrati numai la aceste cuvinte, ce le zicem cu întelegere si nu gândim nimic altceva (nici bune, cu atât mai mult la cele rele). În timpul exercitiului de rugãciune înceteazã orice miscare. Nu cãutati senzationalul. Fereste-te de orice vedenii si vise care vin de la diavolul. Durata exercitiului pentru începãtori: 10- 15 minute.

Efectul: ne cultivãm vointa, ne dã tãrie sufleteascã, se face simtitã lucrarea Harului dumnezeiesc, cã ne încinge cu putere de sus.
1) Ne despãtimim. Adicã ne izbãvim de vicii: urã, vrajbã, invidie, nerãbdare, rãzbunare, betie, lãcomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire, vorbire în desert… etc.
2) Despãtimirea de imaginea pãcatelor, care persistã încã în minte si simturi, de care încã trebuie sã ne curãtim, stãruind în rugãciune.
3) Starea de iluminare, stadiu în care Harul lui Dumnezeu se face simtit cu putere si rãmâne în noi, curãtindu-ne de zgura, cum zice Sf. Ap. Pavel: „…si Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre, cãci noi nu stim sã ne rugãm cum trebuie, ci însusi Duhul se roagã pentru noi „cu suspine negrãite“ (Rom. 8,26.) Astfel se realizeazã acea pace (isihie) în întreagã fiinta noastrã. Dupã exercitiul de rugãciune zilnicã, în cursul zilei, ori de câte ori ne vom aduce aminte, vom zice rugãciunea: Doamne Iisuse. Iar când ne vom ruga, citind rugãciuni si psalmi, sã ne coborâm cu mintea în inimã, ca si mintea sã se roage. Iar Domnul prin Duhul Sãu zice: „Iatã, Eu stau la usã si bat; de-mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine“ (Apoc. 3,20.; Ioan 14,23.) Astfel, cel mort cu duhul înviazã, cel întinat cu stiinta se curãteste, cel pierdut se mântuieste (Acatistul Sf. Treimi).
Aceastã practicã a rugãciunii lui Iisus se recomandã fiecãrui crestin, de vrea sã-si mântuiascã sufletul sãu. Nimeni sã nu zicã: Nu încep, pentru cã eu nu voi putea realiza sutã la sutã. Dumnezeu te va primi si cu saizeci la sutã. Ba chiar si cu treizeci la sutã. Exemplu: Pilda Talantilor; Pilda Semãnãtorului; Pilda cu lucrãtorii viei.

Urare de An Nou!

Ce urare îti vom aduce tie, Bisericã strãbunã, la nou mileniu trinitar, Treimii Sfinte închinat, cu înnoiri si în acest Nou An dat?
Ceea ce ai rãsturnat pe Agav si pe Izabela, care ucideau duhul profetic si pe preotii lui Dumnezeu; Ceea ce ai pus capãt si lui Irod, care omora pe prunci.
Astãzi, Biserica îmbãtrânitã, ce ajunsese o cersãtoare, întinereste, iar pruncii Cristian si Cristina, cu hainele zdrentuite, au primit de la mama lor – Biserica – cãmãsute si rochite noi, luminoase si-nflorate, prin orele de religie predate în scoli.
Tineretul, prin har luminat, în revolutie s-a jertfit; acum, prin Duh, si el se înnoieste, strigând: „Înnoieste-te, înnoieste-te, Noule Ierusalime!“
Pentru o mai bunã înnoire, ce îti urãm noi tie?
Pentru tineret: sã fugã de tovãrãsiile rele. Sã se fereascã de vraja multor josnicii. În special de practicile yoghine, care folosesc chemarea numelui Iisus Hristos în ritualul lor magic, ducând în eroare pe multi ca si cum practica isihastã ar fi una cu practica pãgânã yoga.
Sã ia aminte cã rugãciunea lui Iisus e o rugãciune de pocãintã iar nu e o tainã pe care o face numai preotul sau numai monahii mult nevoitori, ci tot crestinul sã se roage cu aceastã rugãciune a inimii si sã strige ca vamesul, ca pãcãtoasa, ca tãlharul de pe cruce: Dumnezeule, milostiv fii mie pãcãtosului; Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mã sau mântuieste-mã
pe mine pãcãtosul.

Pentru monahi si monahii: paza mintii; privegheati si vã rugati. Paza inimii: Fiule dã-mi inima ta, zice Domnul. Rugati-vã neîncetat cu rugãciunea inimii, prin care se realizeazã calitatea rugãciunii.
Stomacul mai mic si statornicie în mãnãstire si sârguitori în toate bunele nevointe.

Pentru preoti: sã nu vã lipseascã viata de evlavie si de rugãciuni particulare. Aceste douã frunze pe lac sunt suficiente sã tinã sus floarea de nufãr. Pentru progresul spiritual, nu-i va lipsi pocãinta, practicã canonicã a Bisericii: sã se spovedeascã mai des.
Iar P.S. Episcopi sã le spele picioarele: toti sunt curati, iar picioarele trebuie sã li se spele.

Mama Bisericã astfel va întineri, viguroasã va deveni si de cel obidit, sãrac, bolnav si orfan se va îngriji. Acestuia, ocrotire sã-i dea si astfel, în Hristos Domnul, mântuire vom avea.

Episcopul, în acelasi timp inspector, cu darul prestiintei si al exactitãtii, sã ducã toate la îndeplinire, rãmânând în a Domnului jertfelnicã iubire.

Persistenta în ateism a conducerii Basarabiei, mult mã întristeazã.
Sã ne rugãm pentru fratii basarabeni.

Cel mai mic între muritori,
Pãrintele Mina Dobzeu

►MINA DOBZEU – “Rugăciunea inimii pentru toţi. Gânduri, poveţe, îndrumări”
CARPATHIA PRESS

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova