“Badescu este istorie. Ganditi-va ca la vremea cand el scria, Eminescu nu era ceea ce este astazi. Popa Grama il facea cu ou si cu otet, iar Macedonski si altii nu mai puteau de invidie. Deci Badescu, la fel ca Vlahuta, avea simtul maretiei si al grandiosului.
In sfarsit, statuile nu se darama in mod normal, chiar daca devin desuete, ele sunt facute pentru a depune marturie peste timp. Ar trebui sa invatam de la unguri. Exista vreun maghiar care sa-l conteste pe Petofi Sandor? Au ungurii o banda de genul celeia a lui Patapievici, Plesu, Liiceanu? Le scrie lor istoria unul ca Tismaneanu? Nu, ei il recupereaza si pe Wass Albert.
In alta ordine de idei, Salajul nu are chiar asa de multe statui ca sa isi permita sa le darame si pe cele cateva, putine, gata facute. Cat despre Maniu si Coposu (pe care l-am cunoscut bine), lasati-i cu politica lor. N-au facut nimic pentru cultura. Maniu a fost prim ministru in perioada interbelica dar nu s-a invrednicit sa infiinteze un liceu la Zalau. Iar CDR-ul amintiti-va ce a facut scolii dvs. in perioada 1996-2000, prefigurand dezastrul din zilele noastre. Sa-i cinsteasca, prin urmare, politicienii lor si cei ce au jefuit pamantul tarii sub pretextul restituirilor demarate de Ciorbea.”
Filantropia ortodoxă românească între tradiție și parteneriat social
1. Introducere
Cei care vorbesc de o criză de identitate prin care trece acum Ortodoxia și văd Legea privind parteneriatul dintre stat și culte mai degrabă ca pe un ajutor social pe care îl dă statul Bisericii și o mită electorală, precum și ca o seducție politică din partea puterii și nicidecum ca o reînodare și continuare a unei vechi tradiții filantropice a BOR, nu cunosc absolut nimic din istoria și tradiția diaconal-filantropică a Ortodoxiei.
Aceștia inventează pericole imaginare, că legea ar produce mai degrabă o clientelă socială, cu scop electoral și un nou grup de birocrați eclesiali, care să vâneze fonduri europene sau guvernamentale și că Biserica ar intra într-o competiție socială nefirească#.
În primul rând Statul nu face Bisericii nici o favoare, nici un hatâr sau privilegiu, întrucât banii alocați pentru proiectele sociale sunt banii contribuabilor, care 87% sunt ortodocși, ci invită civilizat și democartic, ca Biserica să ia parte la viața cetățenilor ei și din perspectivă socială.
Problema începe din momentul când acest parteneriat va fi încheiat cu statul, condițiile impuse de stat, normele de aplicare, criteriile de competiție și apoi implementarea lui în cadrul moralei creștine.
În principiu, cred că inițiativa acestui proiect este bună. Astfel de parteneriate funcționează și în alte state. Apoi se recunoaște oficial principiul subsidiarității, referitor la activitatea cultelor religioase din România și că rolul lor este benefic și necesar într-o democrație.
Faptul că BOR nu are fondurile proprii suficiente, cum au celelalte culte din România și din lume, deoarece a fost deposedată de patrimoniul ei în perioadă comunistă, este o altă problemă. Dacă vrea Statul ca și BOR să fie considerată partener egal, cu maximă eficiență și de perspectivă, atunci cred, că soluția ar fi, ca statul să retrocedeze BOR tot ce a confiscat. În aceste condiții se poate spune, pe drept cuvânt, că este vorba de un parteneriat onest și nu unul de vasalitate, cum pare a fi, după cum spun unii, mai atenți în detalii. Însă până la această perspectivă, sper că Biserica a acceptat din motive hristice parteneriatul propus și nicidecum din alte motive pecuniare sau de imagine.
Hristos, Cel care a spus ”că atunci când faci milostenie să nu știe stânga ce face dreapta”, tot El ne spune că ”aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”. Iată misiunea și scopul hristic la filantropiei în Ortodoxie.
In lumina ultimelor evenimente, se pare ca intentia noastra de a aduce in atentia publica demersul Bibliotecii Judetene de schimbare a denumirii se apropie de un final previzibil: Ionita Scipione Badescu va fi abandonat cu orice pret. Dupa 54 de ani de patronaj spiritual, carturarul salajean este aruncat la lada de gunoi a culturii, fiind considerat desuet, prea greoi pentru a fi pronuntat si lipsit de valoare in fata unor contemporani care, se pare, au schimbat cursul culturii romane cu vastitatea si valoarea creatiei lor.
March 26th, 2011 
VR 
“Badescu este istorie. Ganditi-va ca la vremea cand el scria, Eminescu nu era ceea ce este astazi. Popa Grama il facea cu ou si cu otet, iar Macedonski si altii nu mai puteau de invidie. Deci Badescu, la fel ca Vlahuta, avea simtul maretiei si al grandiosului.
Posted in 
Tags: 
