“Loialitatea mea este una faţă de patrie, nu faţă de instituţiile şi ocupanţii trecători ale acestora. Patria este o entitate reală, fundamentală şi eternă; este cea care trebuie permanent vegheată, protejată şi căreia ai datoria să-i fii cu adevărat loial.” Mark Twain
Marile adevăruri sunt simple şi profunde. Nimic mai adevărat şi mai potrivit pentru înţelegerea lumii serviciilor secrete. Aura misterioasă ce înconjoară activitatea acestora sub umbrela secretizării are la bază un element de ordin psihologic: percepţia inaccesibilităţii majorităţii membrilor societăţii în cunoaşterea detaliată a activităţilor concrete ale acestor structuri instituţionale. Parte a “contractului social”, serviciile secrete reprezintă de fapt un “cec în alb” dat puterii politice în numele colectivităţii în schimbul promisiunii de a asigura un anume statu-quo socio-politic, economic şi militar, cu un câmp de acţiune practic nelimitat atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Utilizând mijloace şi metode de lucru care mai ales în afara spaţiului teritorial depăşesc constrângerile de ordin legal şi moral atâtea câte sunt la nivel naţional.
Necunoaşterea la modul concret a acţiunilor serviciilor secrete provoacă în mod inevitabil la nivelul cetăţeanului de rând reacţii cât se poate de diverse: teamă, suspiciune, neîncredere sau, pentru unii, ca element psihic compensatoriu, un sprijin în “orb” necondiţionat. La acest capitol, ignoranţa nu naşte numai monştri, dar şi situaţii pur şi simplu hilare. De aici efortul perpetuu al factorilor politici de a îmbunătăţi percepţia publică a rolului acestor structuri şi de a inculca prin diferite modalităţi ideea contribuţiei pozitive a acestora la asigurarea “stării de normalitate”.
În realitate, primul mare adevăr ce ar trebui să fie busola orientativă a cetăţeanului în legătură cu serviciile secrete este că aceste structuri nu sunt în general nici mai bune şi nici mai rele decât însuşi regimul politic şi factorii politici care le coordonează şi controlează. Serviciile secrete sunt prin definiţie structuri speciale de execuţie politică aparţinând arsenalului instituţional al regimului respectiv. Ele pot executa lucruri admirabile, dar în egală măsură şi lucruri abominabile în funcţie de comanda primită. Şi, cel mai adesea, într-o suită de activităţi ce include ambele categorii. Trebuie relevat în acelaşi timp că există în acest domeniu al muncii de informaţii un element de o complexitate şi relativitate rar întâlnite în alte domenii ale activităţii umane. Cu handicapul imposibilităţii de a face evaluări calificative generale care să depăşească în mod obiectiv un anume grad de probabilitate. Sunt situaţii în care un serviciu secret poate avea multe succese de ordin tactic, dar să eşueze în fapt la nivel strategic.
For the celebrated novelist and intellectual Umberto Eco, the Wikileaks affair or “Cablegate” not only shows up the hypocrisy that governs relations between states, citizens and the press, but also presages a return to more archaic forms of communication.
Umberto Eco
The WikiLeaks affair has twofold value. On the one hand, it turns out to be a bogus scandal, a scandal that only appears to be a scandal against the backdrop of the hypocrisy governing relations between the state, the citizenry and the press. On the other hand, it heralds a sea change in international communication – and prefigures a regressive future of “crabwise” progress.
But let’s take it one step at a time. First off, the WikiLeaks confirm the fact that every file put together by a secret service (of any nation you like) is exclusively made up of press clippings. The “extraordinary” American revelations about Berlusconi’s sex habits merely relay what could already be read for months in any newspaper (except those owned by Berlusconi himself, needless to say), and the sinister caricature of Gaddafi has long been the stuff of cabaret farce.
(…)
The informant is lazy. So is the head of the secret service (or at least he’s limited – otherwise he could be, what do I know, an editor at Libération): he only regards as true what he recognises. The top-secret dope on Berlusconi that the US embassy in Rome beamed to the Department of State was the same story that had come out in Newsweek the week before.
CINE, CE A FURAT IN MASONERIE. Dezvaluiri fuliminante din interiorul “Marii Loje Nationale din Romania” despre Nastase, Comanescu, Chirovici, Unteanu si Craciunescu – oamenii lui Vintu, Burci, Savancea, Nestorescu-Balcesti, Serafim, Misu, Florea-Bragadiru, Jidovu, Homotescu, Caltia, Tanasie, Visoianu, Iosiper, Badea, Iancu, Gheordunescu, Victor Stanculescu si alti “Frati”, o gasca de infractori, homosexuali si foste si actuale cadre ale Armatei, MAI, SRI si SIE. Miza: alegerile din noiembrie
Portalul de dezvaluiri BadPolitics.ro da lovitura. Intr-un serial care va ramane de pomina, dupa aparitia Listei Masonilor “Venerabili” din Romania, masoneria este prezentata cu adevaratele sale tenebre, in care misuna actuali si fosti securisti, arondati la “mama Rusia” – vezi interventia lui Chirovici cu Kandyakov (foto cu generalul KGB, “Mare Maestru Secretar al Marii Loje a Rusiei” in centru) la Tariceanu pentru suspendarea lui Basescu -, homosexuali si infractori “la nivel inalt” – de crima organizata transfrontaliera. In ciuda faptului ca toate activitatile lor interlope desfasurate sub acoperire oficiala de stat – inca de cand “adormitul” Adrian Nastase a semnat Hotărârea de Guvern nr. 561 din 15.04.2004, prin care „Asociaţia Marea Lojă Naţională din România“ devine de „utilitate publică“ -, sunt prea bine cunoscute de serviciile de informatii ale Romaniei (?!), pana acum nu am vazut nici un mason cu catusele la maini. Maini de infractori care mai si sunt stranse de oficiali ai SRI si SIE (vezi foto si textQ Magazine), dar fara a li se face cadou si niste “bratari” mai speciale. Iata ca acum, prin intermediul BadPolitics si al unui mason atipic, Florin Ghiulbenghian, “Maestru Venerabil al RL Sphinx nr. 88”, organele de ancheta nu mai pot sustine ca nu au cunostinta de gravele acte de coruptie, trafic de influenta si crima organizata comise de membri de “varf” ai masoneriei. Exista aceasta marturie. Ce vor face cu ea?
Cum vor actiona MApN, MAI, SRI si SIE, institutii ale caror foste cadre de conducere, “generali in rezerva” si alti “acoperiti-descoperiti”, candideaza acum la alegerile din noiembrie la conducerea… Masoneriei? Cum se impleteste juramantul de credinta fata de tara cu juramantul de apartenenta la o organizatie cu caracter secret? Si cum e sa stai, ca “ofiter al Romaniei”, in genunchi, in fata unui “venerabil” cu sortulet si sabiuta de plastic?
Iata, pentru inceput, doar cateva extrase din marturia-fluviu a lui Florin Ghiulbenghian despre infractorii MLNR, scoasa la lumina in exclusivitate de BadPolitics.ro:
Mii de masoni duc la groapa Romania
“Ce a lasat Bebe Comanescu la plecarea din functie, in 2003? O Mare Loja cu peste 4000 de membri activi (si circa 1500 in stare de adormire, conform evidentelor incomplete tinute de Horia Nestorescu), aproape 6 miliarde de lei in cont, toate datoriile achitate, obtinerea a peste 100 de recunoasteri, demararea procesului unic in lumea masonica numit Protocolul de la Sinaia (ingropat urgent de Chirovici pentru ca nu servea intereselor engleze si americane), sediu si Temple mai intai in Calea Victorie si la sfarsitul mandatului sau la Sala Palatului. A reusit si demonizarea MLNUR prin asocierea acesteia (fortata si nereala) cu tendintele de dezmembrare a statului national unitar roman. A deschis peste 100 de Ateliere. A atras in Ordin nu numai persoane dubioase (voi trata cateva dintre aceste personaje mai tarziu) ci si valori certe ale societatii romanesti: doctori deosebit de valorosi, parlamentari ai tuturor partidelor, academicieni, profesori, ministri, ofiteri superiori ai tuturor armelor.
Ce a lasat Chirovici? In mod evident, cel care conducea (si banuiesc ca inca conduce) MLNR, cel ale carui dispozitii erau ascultate chiar si contrar dispozitiilor Marelui Maestru (dispozitii date de 2 ori in scris si ignorate total de Marele Secretar Adjunct, Tocu Gabriel) si cel care trebuia sa-si acopere activitatea infractionala prin orice mijloace este Dan Tanasie. (…)
Bomboana pe coliva a constituit-o regasirea lui Cristian Burci (cel care pentru mine si Aurica Stoica reprezenta o neagra amintire a Ordinului nostru prin implicarea lui in teapa Banca Populara Romana) intre cei cinci membrii ai Consiliului de Administratie ai Asociatiei MLNR, in paza unui proces verbal in care se pretindea, sub semnatura lui Chirovici si Tanasie, ca respectivul Burci Cristian fusese ales de catre Adunarea Generala a MLNR in aceasta pozitie. (…)
Dupa ce am reusit sa-mi recuperez banii depusi la Banca Populara Romana, am fost chemat din nou de Bebe Comanescu. Relatiile erau destul de reci, pentru a folosi un eufemism. Nu-i convenea situatia in care era pus, intre obligatiile fata de familia mea si riscul pierderii unui sponsor precum Banca. Dar a admis ca am avut dreptate si m-a rugat sa accept o solutie de compromis. Era evident ca Loja Forum nu mai putea functiona in modul in care era alcatuita, cu 10 dintre membrii ei angajati ai BPR. Aveam si eu deja cativa prieteni acolo, asa ca mi-a propus sa imi faca o noua loja, urmand sa trimita si el cativa Frati in noul atelier, pentru a-l intari. M-a rugat, si insist pe “rugat”, sa nu merg la politie si sa nu depun plangere contra celor de la BPR, pentru ca ne sunt totusi Frati si pentru ca MLNR are inca nevoie de ajutorul lor financiar. Am acceptat ambele sale rugaminti si ne-am despartit in conditii, de data aceasta, mult mai prietenesti. (…)
O recuperare de bani de la Banca Populara: Excursie in portbagajul unei masini si Burci, spanzurat in aer de la balcon
Publicam mai jos o Nota speciala remisa de un observator neutru al evenimentelor, corespondent al unei tari straine. Mentionam ca relatarea acestuia se suprapune cu alte marturii din noaptea de 13-15 iunie 1990, fapte traite si de cativa membri ai Civic Media. Datele au fost oferite Parchetului in repetate randuri si se afla la Dosarul Mineriadei, nesolutionat de 20 ani.
“Doresc sa vorbesc pe scurt despre cateva detalii legate de evenimentele din noaptea de 13-14 iunie, tarziu in noapte; nu voi relata decat ceea ce am trait personal si in mod direct si nimic din ceea ce am auzit sau citit in anii ce-au urmat.
Despre evenimentele din timpul zilei – la care am participat – nu as avea nimic de zis fata de ceea ce se stie deja la ora actuala.
Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piata Universitatii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP si Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de cate 30 de cartuse. Pe Magheru din cand in cand se desfasoara niste miscari interesante de oameni – unii pleaca, altii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseste imbarcat intr-un autobuz cu numarul de inmatriculare 31 B 2433.
Mai tarziu aveam sa aflu ca era un grup de “arme intrunite” aflat sub comanda directa a lui Gelu Voican Voiculescu, cu barba rasa. Grupul se indreapta spre Piata Universitatii facand schimb cu aceia care veneau de acolo – acestia toti aveau un fel de fulare/esarfe albe sau deschise la culoare. In Piata, dinspre Casa Armatei se apropie incet un sir de TAB-uri pe langa care se afla militari; din cand in cand, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitraliera; probabil ca trage razant pe deasupra capetelor noastre ca altminteri ne-ar macelari,- de altfel, grupul din camionul mentionat s-a dus in primele randuri ale manifestatiei,reprezentand cei mai energici dintre “manifestanti”,- doar nu era sa-i impuste tocmai pe acestia…!?
Si cu toate astea, aparent inexplicabil si cu o precizie matematica aproape, la fiecare rafala de mitraliera cad cate patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de cate un glonte in cap sau in gat. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare data si ridica cadavrele pe care le duce undeva in apropiere, caci se intoarce foarte repede (mai tarziu aveam sa aflu ca peste 1200 de cadre MI, in dimineata zilei de 13 iunie 1990 parasisera brusc Piata Universitatii – care in acel moment nici nu era supusa vreunui “atac” serios din partea manifestantilor – stand ascunse in cadrul constructiei subterane/parcari aflate pe sub Piata si ale carei porti de acces sunt prin spatele Teatrului National) – este posibil ca niciunul din cadavre sa nu fi ajuns la Coltea ci pe undeva prin spatele Teatrului National…
Imi pare rau ca nu mai tin minte numarul de inmatriculare al acestui ARO albastru,- cred ca nici nu avea numar dar nu-mi amintesc bine acest amanunt… In doar cateva minute au fost impuscate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cararea cadavrelor si incarcarea lor in masina mentionata (ca si mine de altfel – nota mea, VR). Mentionez ca printre aceste cadavre se afla si acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost impuscat in cap; in acel moment se afla pe mijlocul strazii, cam in dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. L-am apucat de piciorul drept in timp ce alti trei sau patru oameni l-au apucat de celalalt picior si de subrate. Unul dintre acestia a verificat starea baiatului si a confirmat ca este mort. Am auzit in anii urmatori despre mama unui baiat cam de varsta aceluia ca s-ar fi adresat MI pentru lamuriri privind acest disparut iar reprezentantii MI au sustinut ca “este fugit in strainatate”… Ei bine, nu era fugit nicaieri; a fost impuscat in cap in noaptea de 13 spre 14 iunie in vreme ce statea la distanta mare de locul confruntarilor, privind numai la evenimentele care se desfasurau la 5-6 sute de metri de el; glontele tras din relativa apropiere i-a perforat cutia craniana de la un capat la celalalt ucigandu-l instantaneu. Cel care a tras se afla in foisorul cladirii aflate vis-a-vis de Libraria Eminescu; era un lunetist inarmat cu o PSL de 7,62 mm, care pe fondul zgomotului facut de catre cel care tragea razant cu mitraliera, isi alegea victimele si le impusca precis in cap sau in gat (certific personal; am indicat si Parchetului exact de unde se tragea si unde s-a infipt un glont, chiar deasupra capului meu, intr-unul dintre stalpii de marmura ai fostului magazin Romarta, actualmente o banca; urma exista si astazi –nota mea, VR). Am vazut doar un singur caz de persoana care a fost impuscata in picior, dar aceasta s-a datorat faptului ca glontele din cel impuscat in gat a iesit din acesta ricosand in piciorul unei persoane aflate in apropiere.
Pana la orele 3,30 – 4,00 a.m. in zona Pietei Universitatii s-a tras intermitent, in perioada de tragere, lunetistii facand noi si noi victime. Personal,am numarat in total vreo 53 dar nu pot fi sigur, ma bizui pe Dvs.ca veti reusi cu timpul sa strangeti date mult mai certe si mai precise…
Catre ora 02,00 a.m., in Piata am lasat un om care sa tina situatia sub observatie si m-am deplasat catre TVR,- aici fusese stins curentul electric in intregul cartier si in intunericul adanc se tragea in oamenii aflati in apropierea televiziunii; cadavrele erau imediat ridicate de militari – era vorba de niste militari cu varste de 35-40 de ani… Mentionez ca in zona TVR s-au realizat niste omoruri oribile, multe dintre acestea fiind savarsite cu baioneta de la arma nu prin impuscare. Am luat legatura cu oamenii care asistasera la evenimentele ce au precedat sosirea mea in zona TVR (pe la 02.15 a.m.) si am aflat amanunte infioratoare… Catre ora 03.00 am luat legatura cu un observator venit din zona Piata Victoriei,- acesta mi-a relatat ca, la un moment dat se incercase o manifestatie in fata sediului Guvernului dar din sediul acestuia s-a tras in plin in grupul mic de manifestanti care avusese aceasta initiativa, fiind ucise cinci persoane – cadavrele acestora au fost imediat ridicate de catre un ARO al Politiei.
Vazand ca la TVR nenorocirea s-a terminat si deja militarii strangeau cadavrele si spalau zona de sange, am luat decizia de a ne intoarce in Piata Universitatii; am fost avertizati pe drum ca nu mai putem intra in Piata ci trebuie sa mergem mai departe pe Bd. Republicii, dincolo de Piata Rosetti.
Cand am ajuns acolo am constatat ca manifestantii erau putini si imprastiati pe o arie mare, grupurile de “manifestanti agresivi” se retrasesera in autobuzele cu care fusesera aduse iar din partea militarilor domnea o liniste ciudata; brusc,masinile blindate si militarii s-au retras ordonat si in liniste lasand liber intreg centrul Bucurestiului si deci m-am putut intoarce rapid in Piata Universitatii sa arunc o privire: pustiu,cioburi peste tot, epave de masini arse, nici urma de vreun militar.
Am fost atunci anuntati sa parasim imediat centrul Bucurestiului deoarece se apropie un grav pericol; nu am stiut despre ce este vorba dar ne-am conformat si am plecat imediat din centru; sa fi fost cam ora 04.15 – 04.20 a.m. Asa cum am fost sfatuit, am stat departe de centrul orasului in zilele urmatoare; nu stiu nimic din ceea ce s-a petrecut in acele zile, decat din presa de mai tarziu si din povestirile altora. Personal n-am vazut nici macar un singur miner. Si nu regret asta…
Vezi si: O analiză a evenimentele din 13-15 iunie 1990
În legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990 :
1.- Generalităţi – poziţia autorităţilor faţă de mişcarea de protest din Piaţa Universităţii ; dispozitivul de urmărire permanentă a evenimentelor; situaţia din preajma datei de 13 iunie 1990.
2.- Pregătiri şi măsuri prealabile luate în preajma datei de 13 iunie 1990.
3. – Comportamentul autorităţilor în data de 13 iunie 1990,de la 04.00 a.m. şi până la ora 00.00
4.- Deplasarea de trupe şi tehnică de luptă realizată de către autorităţi în data de 13 iunie 1990.
5.- Despre grupurile de manifestanţi agresivi şi despre modul în care a fost pornită violenţa.
6.- Despre fondul general pe care s-au manifestat acţiunile violente.
7.- Despre victime ; categoria din care acestea au făcut parte,modul în care au ajuns în această postură ; modul în care s-a acţionat în legătură cu acestea – cine le-a preluat,unde au fost duse şi unde au ajuns în cele din urmă.
8.- Despre formaţiunile de luptă care au acţionat în acele ore ;modul de organizare a dispoziti-vului de luptă,modul de acţiune şi preocedeele utilizate imediat după încheierea acţiunilor de luptă.
9.- Despre poziţia oficială a autorităţilor în acele momente ; modul în care au participat auto-rităţile la actele violente desfăşurate în zilele următoare(14 şi 15 iunie).
Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din “Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor) – de Aleksandr Dughin
PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945
1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei
Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu aparţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.
Dezbaterea declanşată frust prin adresarea provocatoare „Afară cu descoperiţii din presă!“, a prins. Atât pe bloguri, cât şi pe forumuri electronice, spaţii mediatice încă libere. Nu au lipsit comentarii pertinente pe site-ul ziarului „Curentul“. Dintre acestea, se detaşează o analiză amară a unui cititor-observator, care are drept titlu: „Care Listă? Care Presă Liberă? Care jurnalişti?“. Comentatorul nostru remarcă: „Tema asta cu infiltraţii acoperiţi/descoperiţi e haioasă de-a dreptul. Ce nevoie ar avea nişte instituţii serioase de informaţii să mai şi «infiltreze» agenţi la ziare sau televiziuni când acestea le aparţin cu totul? Să luăm de exemplu Antena. De la sediul central – fost obiectiv al DSS, până la totalitatea structurii de conducere – originea e aceeaşi: Secu. Protv – de la Adrian Sârbu – fost securist (conspirat) la Sahia – în jos, tot Protv -ul a fost şi este infuzat cu «băieţi». Diferenţa la Protv, faţă de alte televiziuni, este că în sedii activează şi cadre ale Mossad, aproape la vedere. Protv le aparţine în totalitate şi este o platformă de culegere de informaţii şi influenţă utilizată din plin la nivel specific. Restul televiziunilor mai mici au în interior, distribuite proporţional, cadre la toate nivelurile – administrativ, management etc. La ziare, patronatul administrează treaba exclusiv prin consilierii fostei securităţi – cum e cazul la Trustul lui Patriciu, de exemplu, dar şi la Ringier – unde avem din nou o sănătoasă infuzie de Mossad, şi exemplele pot continua – chiar şi ziare bulevardiere, gen «Cancan», aparţin tot fostei Securităţi – vezi Buzoianu, şmecherul pe energie al lui Dan Ioan Popescu – cadru (şi trădător la ruşi). La «România Liberă» – Adamescu, patronul lui Turturică, a lucrat tot pentru DSS, pe linia Germania, la «Ziua» nu mai are rost să mai pomenim, situaţia e ştiută – Pîlşu a fost ciocofonist că şi fostul redactor şef, Pătruşcă, ca şi Roşca Stănescu etc. Pe scurt, părerea mea e că poveştile astea cu liste sunt pentru adormit copiii. Discuţia serioasă este despre care «Presă Liberă» vorbim când toată, în întregime, aparţine structurilor. Cu sau fără voie, dle Roncea, dezinformaţi deoarece puneţi greşit problema. Ca o entitate să o penetreze pe aialaltă ar trebui ca ele să fie chestii diferite, altfel nu se numeşte penetrare, ci aglutinare. Dacă «Presa» aparţine cadrelor, ce nevoie ar mai fi de agenţi care să se «infiltreze», când totul este controlat chiar de la vârf, la nivel de patronat, management şi executiv?“ Provocatorul nostru e rău. Nu am cum să fiu de acord cu toate aserţiunile sale, mai ales când, în ce-l priveşte pe micul învârtit cu cheiţa Pîlşu, chiar eu l-am cercetat la CNSAS. Pe de altă parte, ce mai e CNSAS-ul când fostul meu şef, Sorin Roşca Stănescu, fusese dezvăluit de Măgureanu drept agentul „H15“ şi „Deleanu“, se confesase deja public, iar de la CNSAS a primit o frumoasă dovadă de „bună purtare“, ca multe alte mii de personaje publice, agăţate în reţele cu noduri externe. Pe mine, sincer, nici nu mă interesează „acoperiţii-descoperiţii“, „conspiraţii-deconspiraţii“ din presă sau politică. Pe mine mă interesează să nu trădeze şi, dacă tot îi plătim (şi noi), să-şi facă treaba, pentru România. Ceea ce nu prea se întâmplă, trebuie să admit. Vîntu, se spune, e înconjurat de o armată de generali DSS-DIE/SRI-SIE, Voiculescu, la fel, Patriciu, la fel. Important este care dintre zecile de generali, sutele de colonei şi miile de maiori şi căpitani a optat între jurământul de militar şi îngroşarea contului, între a sluji România sau alte state, servicii şi interese străine. Răspunsul, de altfel, îl vedem cu ochii liberi: câţi dintre miliardarii români s-au gândit, în toţi aceşti ani, să sprijine cu sutele lor de milioane făcute prin căpuşarea ţării şi o cauză naţională? Una singură. După lovitura de stat din 1989, în acest răstimp planificat de Brucan, de 20 de ani, statul, vedem, a fost reocupat, cu toate instituţiile sale, de către noul komintern. Noi, „stupid people“, ce facem? (va urma)
PS: Inteleg ca sunt niste probleme in presa: la ZIUA nu se mai dau salariile iar de la Evenimentul Zilei au fost zburataciti “senatorii EvZ” Rodica Culcer, ex-Era Socialista si Nicolae Manolescu, zis Niki. Of, of! Daca pentru fostii mei colegi imi pare rau, in ce-i priveste pe cei doi “intelectuali”, saracii, cred ca vor reusi sa se descurce, ca si in trecut, cu celalalte trei-patru-cinci, poate chiar sase-sapte salarii, in cazul proletlimbistului de aur al Partidului.
Scris de Victor Roncea, Dana Iliescu Ca şi cum steaua kabalică aleasă ca simbol electoral şi stelele de pe umerii tatălui şi fratelui său nu ar fi fost de ajuns, doctorul Sorin Oprescu a ales să se înconjoare de multe alte stele căzătoare. Majoritatea oferite de Ion Iliescu acoliţilor din garda sa pretoriană. Dincolo de orientatorul pe teren electoral Ron Weber şi steaua sa cu şase-şapte colţuri, în tranşeele candidatului Oprescu s-au aliniat, ca nişte soldăţei de plumb, toţi oamenii preşedintelui. Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, evident. Generalii la vedere Gabriel Naghi (foto 1), Iulian Crăiniceanu, Pavel Abraham (foto 2) sau mai acoperiţii Alexandru Grumaz (foto 3) şi Gheorghe Mărgărit sunt doar o parte din vechea gardă grea în stele pusă în slujba lui Sorin Oprescu. Carevasăzică, foşti oficiali ai cel puţin patru servicii de informaţii – SPP, Poliţie, STS şi DIM – îl deservesc, dependenţi de Iliescu, pe independentul Oprescu. SIE şi SRI, mai discrete, nu şi-au etalat încă reprezentanţii în „CSAT-ul lui Oprescu“, al cărui secretar este un anume Radu Rizescu. E drept, generali sunt şi de-a dreapta şi de-a stånga eşicherului politic. Recent, şi Băsescu şi-a mai tras, pe långă intelectuali, şi doi generali: Gabriel Oprea şi Anghel Iordănescu. Dar dacă Oprescu se bazează pe faptul că noii lui badigarzi electorali îi vor aduce beneficii, trebuie însă să aibă cel puţin o minimă reticenţă faţă de trecutul controversat al grupului de intervenţii „Doctor Guard“.
Ploaia de stele
Poate cel mai toxic dintre ei este Gabriel Naghi, descris de unul dintre foştii săi subalterni din SPP, Gheorghe Rizea, la rândul său băgat în afaceri necurate, drept „o marionetă ghidonată de Dumitru Iliescu şi de naşul său, Voicu Cătălin“. Ca să vezi legătură, în timp ce Naghi se ocupă de Oprescu, fostul său şef de la începuturile SPP, Dumitru Iliescu, badigardul şef al lui Ion Iliescu, are în custodie aparatul informativ al polivalentului Marian Vanghelie. Dacă ne scărpinăm puţin memoria, o să ne amintim că în campania lui Oprescu la Primăria Capitalei acelaşi Vanghelie, în timp ce pe la tarabele televiziunilor mârâia la „candidatul independent“, pe sub mână livra la „pulime“ pungi cu pui transaţi de bisturiul doctorului. Dan Badea, unul dintre jurnaliştii independenţi ameninţaţi recent de interlopii cu stele pe umăr, afirmă că unul dintre capii mafiei cu epoleţi a echipei Vanghelie-Hrebenciuc (alintat „Javra“) este generalul cu patru stele Dumitru Venicius Iliescu, zis Maurul, zis Mitică. Fost „câine de pază“ al lui Ion Iliescu până la sfârşitul lui 1996, Mitică Iliescu este creatorul şi binefăcătorul ex-colonelului SPP Cătălin Voicu (care este naşul de cununie al fiicei sale) şi a lui Gheorghe Rizea (finul său), numit de recent-demisionarul ministru Dan Nica drept şef al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, dar şi al lui Gabriel Naghi, pe care l-a instalat personal la şefia SPP „bătrânul edecar“ Ion Iliescu. Dintr-un biet locotenent major la „revoluţie“, Naghi a urcat în aparat şi a fost numit director al SPP pe 28 decembrie 2000, iar un an mai târziu a fost avansat la gradul de general de brigadă, printr-un decret al preşedintelui Ion Iliescu, care l-a înaintat în grad din nou, în noiembrie 2003, la general maior, fiind eliberat din funcţie de Traian Băsescu în 7 decembrie 2005, cu gradul de general-locotenent cu trei stele la 43 de ani! Fost ofiţer inferior la arma rachete în Ministerul Apărării Naţionale, Naghi a fost orientat, în decembrie 1989, pe lângă Ion Iliescu, „oferindu-se“ împreună cu alţi trei ofiţeri să devină garda capului FSN. Pe perioada domniei sale la SPP, serviciul devenise o adevărată reţea a cumetriei şi pepinieră de interlopi. Conform foştilor săi subalterni, Naghi s-a remarcat prin: reangajarea ofiţerilor trecuţi în rezervă pentru implicarea lor în celebrul scandal de contrabandă cu ţigări (ţigaretă II), coordonată de colonelul SPP Gheorghe Truţulescu; implicarea unor ofiţeri SPP în campania electorală în favoarea PSD (după cum l-a acuzat colonelul SPP Dumitru Vlad, care a şi câştigat un proces cu serviciul după ce a fost mazilit brutal); angajarea în SPP a unor persoane despre care se speculează că ar avea legături cu lumea interlopă, afaceri cu bogaţii preferaţi ai regimului „săracului“ Iliescu, Tender, ş.a.
Afaceri cu Timofte, Măgureanu şi Korjakov
După trecerea sa în rezervă, urmată de demisia/demiterea lui Radu Timofte de la SRI, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a înregistrat, la 11 noiembrie 2006, firma „Investigaţii şi Securitate Omega SRL“, care are ca principal obiect de activitate „activităţi de investigaţie şi protecţie a bunurilor şi persoanelor“, în care cei doi moguli ai serviciilor secrete ale lui Iliescu apăreau ca acţionari, alături de un tânăr de doar 29 de ani, Marin Adrian Marius, fiul lui Ionel Marin, adjunct al şefului SRI încă din 2001, când a fost adus în serviciu de Radu Timofte. Ulterior, în urma dezvăluirilor din ziarul „Curentul“, Radu Timofte a anunţat că s-a retras din firmă. Naghi, dimpotrivă, a perseverat, intrând în afaceri cu produse chimice împreună cu Marian Măgureanu şi Andrei Biriş, fiul şi, respectiv, ginerele ex-directorului Serviciului Român de Informaţii (SRI), Virgil Măgureanu. Cei trei sunt asociaţi în SC Amochim SA, o societate cu capital majoritar elveţian clădită pe scheletul combinatului Amonil din Slobozia, informează UrbanNews. Naghi a rămas celebru în istoria SPP prin performanţa sa din Polonia, în 2001, când, în timpul vizitei oficiale a lui Iliescu, a fost furat Mercedesul blindat cu care era transportat preşedintele, chiar din faţa sediului ambasadei României. În prezent, Naghi este alături de Dumitru Iliescu partener într-o afacere de tip sovietic a foştilor şefi de direcţia „a V-a“ din Rusia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia etc, aflată sub patronajul badigardului şef al lui Boris Elţîn, Alexandr Korjakov, în prezent deputat în Duma Rusiei.
„Miliţia e cu noi“
Adjunctul lui Naghi din perioada directoratului SPP, generalul Iulian Crăiniceanu, acum implicat în campania de susţinere a lui Sorin Oprescu, a fost aghiotantul lui Adrian Năstase, rival recunoscut al „prostănacului“ Mircea Geoană, actualul „prezident“ PSD. Crăiniceanu a fost înaintat în gradul de general maior în iunie 2004, prin decret al preşedintelui Ion Iliescu, şi retras din funcţie de Băsescu, după ce a fost înaintat la general-locotenent cu trei stele. Un alt om de tinichea de sub pulpana Vrăjitorului din Primăverii Ion Oz Iliescu, generalul Pavel Abraham, este tipul ofiţerului politruc, dacă ţinem cont că între 1985-1989 a fost secretar ştiinţific la Comisia de Cercetare Ştiinţifică din cadrul Direcţiei de Personal şi Învăţământ a MAI al RSR. După o carieră fulminantă în Miliţie şi Poliţie (inclusiv şef la Poliţiei Române), în 2004 i s-a acordat gradul profesional de chestor şef de poliţie (echivalent cu cel militar de general cu 3 stele), pentru ca în noiembrie 2008 să fie pus pe liber de ministrul de atunci, Cristian David. Ulterior, presa a dezvăluit că rude ale sale erau acuzate că au vândut unui suspect de trafic internaţional de droguri un teren în valoare de circa 15 milioane de euro, care aparţinea altcuiva. Evenimentele s-au petrecut în perioada în care generalul Abraham era şef la Antidrog.
Doctorul, racordat la „urechea poporului“
Pe partea „militară“, doctorul Oprescu beneficiază şi de analizele General-maior (rez) Mihaiu Mărgărit, fost şef al compartimentului de analiză şi sinteză din Direcţia Informaţii Militare, pentru ca apoi să devină şef al DIM, în perioada 1998-1999, în prezent Director de Proiect în cadrul Fundaţiei EURISC. Un alt consultant în stele al doctorului Oprescu este generalul Alexandru Grumaz, fost prim-adjunct al STS „urechea poporului“ – în perioada 2001-2005, proaspăt întors dintr-un post de consul al României la Shanghai. Conform mass-mediei preocupate de serviciile speciale, generalul Grumaz a făcut obiectul unor cercetări privind primirea unor comisioane substanţiale pentru favorizarea unor firme care au amenajat spaţiile tehnice destinate „Sistemului unic pentru apeluri de urgenţă 112“ din Bucureşti şi teritoriu. Grumaz a intrat în MApN în 1973, ocupând diverse funcţii, printre care şi cea de Inspector pentru armamente. Conform presei anilor ‘90, în 1989 Grumaz era subordonatul lui Dinu Ştefan, supranumit „Amiralul Apa Grea“, şi a lui Gheorghe Arădăvoaicei, în realitate cu toţii operatori ai războiului psihologic made in GRU, cu care a fost amorsat contextul războiului civil din România. Dornic să fie mereu în atenţia tuturor, Grumaz a insistat în vremea când activa în MApN să-i fie pictat chipul pe fresca din holul central al Ministerului Apărării. Dacă la vedere îi avem pe alţi oameni ai lui Năstase, piarista Anca Alexandrescu sau sociologul şi fostul deputat şi şef al cancelariei PSD, Alin Teodorescu, pe la spate generalii trag sforile, cu sprijinul financiar al cuplului de milionari ai mafiei PSD Bobic-Burci. Acesta din urmă este antrenat în campanie doar de frica dosarelor de la Direcţia Naţională Anticorupţie care au început să dea pe-afară din birourile procurorilor. Dar despre acestea şi afacerile sale transpartinice, de la UDMR la PSD şi retur, într-un episod următor: Dosarele DNA ale Campaniei Oprescu.
“Societatea Carpatilor” a tinut pe 4 iunie o sedinta publica, precedata de o consfatuire secreta.
Referitor la aceasta am primit de la o sursa de incredere urmatoarele date: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.
S-a cazut de acord asupra continuarii luptei impotriva Monarhiei Austro-Ungare, totusi nu in spiritul unei “Romania iridenta”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare prevedere.
Eminescu, redactorul sef al ziarului “Timpul”, a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari.
Redactorul adjunct Sacareanu de la “Romania Libera” a dat citire mai multor scrisori trimise lui din Transilvania care aratau ca romanii de acolo ii asteapta pe fratii lor cu bratele deschise.
O scrisoare trimisa de Badescu, inspector scolar din Neamt, catre un jurnalist pe nume Miron spune ca situatia din jurul Nasaudului este favorabila.
Despre o consfatuire secreta a “Societatii Carpatilor”
(nota in baza paginii 1: Excelentei Sale Domnului Conte Kalnoky; Biroul de Informatii)
(Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159) – Document scos la lumina tiparului de istoricul George Damian in ziarul ZIUA, in urma campaniei initiate de Civic Media pentru redarea Adevarului despre viata si moartea lui Eminescu
January 13th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
