Victor Roncea Blog

Vitalie Spranceana: (r)evolutii sexuale

Întâmplarea m-a întâlnit cu imaginea de mai sus într-un loc neașteptat: suplimentul pentru copii Kids al revistei „Aquarelle“… O ilustrație nevinovată a unei rubrici populare: să ajutăm fetița Dașa să-și aleagă un costum potrivit pentru diverse ocazii: sport, petrecere, plimbare în parc cu prietenii (după cum arată tipa, sunt sigur că nu doar copiii, ci și tații lor ar ajuta-o cu plăcere pe Dașa să rezolve “marea dilemă”)…
Mă îndoiesc că băieții de 10-12 ani vor trece cu brio testul de (ne)fornicație la vederea Dașei, și, din punctul de vedere al unei maturizări sexuale pe cale de a se începe/sau în evoluție, în nici un caz finisată, prezența unei Dașe de acest tip, înțeleasă cumva în revistele pentru adolescenți și tineri, este condamnabilă în paginile unor publicații pentru copii. Mai mult decât un accident nefericit, faptul mi se pare un simptom – cel al unor mutații survenite în economia și discursul sexual al societății – deplasarea pragului.
Putem identifica două dinamici ale pragului sexual:
Una calitativă: Sutienul și chiloții, prin expunerea lor publică își pierd calificativul “intim” și devin accesoriu vestimentar normal, un fel de blugi/rochie, ceva mai deocheată. Prin scoaterea lor din starea de ascundere (esența intimității) acestea sunt de-erotizate (desexualizate) fiind trecute în regimul normalității vestimentare, și de ce nu, într-un viitor plauzibil, să devină haine de zi cu zi… Un nou raport cu nuditatea fiind astfel construit, Dașa în chiloți și sutien nu mai reprezintă o imagine sexuală, ci o fotografie personală acceptabilă. Prin impunerea publicizării, intimitatea este abolită, retrasă: corpul Dașei este asexual (în sensul că nu este sexual în mod clar)…
E un pas logic firesc, în continuarea regimului vizibilității explicite, Zeitgeistul insistent al epocii noastre (în aceeași linie: invenția prim-planului în filmele erotice – camera trebuie să fie cât mai aproape, cât mai “în temă”, imaginea – cât mai detaliată, dispariția părului pubian din zona normalității sexuale, considerat atribut normal al corpului, acesta este anihilat din “zona de front”, nu din rațiuni igienice, ci din motive de vizibilitate – spectatorul trebuie să vadă totul, să obțină garanția contactului între organe, această dispariție a podoabei capilare pubiene din pop-porn se referă atât la bărbați, cât și la femei).
Există o limită a regimului vizibilității? Se va opri aceasta la organele sexuale tradiționale sau va merge direct la țesuturi și citoplasmă (să fie oare departe ziua când punctul cel mai erogen al partenerului va fi celula în procesul mitozei) sau la miliardele de pixeli pe centimetru pătrat de imagine fotografică/cinematografică astfel încât să putem percepe porii partenerului, sau straturile epiteliului?
Există o dificultate (o logică perversă) a acestui proces: pe măsură ce devin vizibile tot mai multe lucruri, rămân tot mai puține de ascuns, așa că, va trebui, ca să păstrăm un sens rezonabil al sexualității, să repornim un proces de disimulare…
Una cantitativă: asemenea imagini, 1-2 generații în urmă, erau considerate a fi potrivite/decente tinerilor în apropierea maturității: 16-18 ani. Bariera a fost scăzută: modul de a zugrăvi femeia pentru copii de azi coincide cu cel al maturilor de ieri. E o revoluție sexuală? Mă îndoiesc. Mi se pare prematură și chiar iresponsabilă această mutație. Prematură, pentru că nu e coroborată cu o ajustare a celorlate instituții: familie, școală, cutumă, astfel încât tânărul maturizat sexual oarecum forțat (Dașa – unul dintre instrumentele cele mai eficiente), este, în majoritatea cazurilor, un infantil din punct de vedere fiziologic și psihic. Defazarea și decuplarea etapelor riscă să producă decalaje în dezvotarea firească/coerentă a personalității copilului… Iresponsabilă, pentru că această energie sexuală este vărsată în gol: suntem gata oare, să coborîm pragul de vârstă de la care actul sexual nu se penalizeaza, să zicem de la 15 ani la 10-12? Ca rezultat al disonanței între sexualitatea timpuriu dezvoltată și instituțiile/ritualurile/procedurile sociale de dezvoltare/exprimare/rezolvare ale acestuia, sexualitatea se vede obligată să caute alte căi de sublimare: violență juvenilă, agresiune, izolare și sociofobie…