Victor Roncea Blog

Dragi prieteni,

Mă mai ţineţi minte? Sunt Vlad, cel cu „Temele…”. Vă scriu aceste rânduri gândindu-mă că unora dintre voi v-a plăcut cartea şi aţi sugerat şi prietenilor voştri să o citească.

Vreau să mulţumesc tuturor celor care m-au „împins de la spate” să scriu cartea şi celor care m-au încurajat să continui. În primul rând, mulţumesc Fundaţiei Justin Pârvu şi Mănăstirii Petru Vodă că au „riscat” cu mine şi au editat cartea. Tot în primul rând, îi mulţumesc mamei mele, care a fost pentru mine ca un toiag solid pe care să mă sprijin şi care m-a sprijinit.

Simt nevoia acum să vă spun că publicarea acestei cărţi a avut un mare impact asupra mea, pentru că mulţi dintre voi mi-aţi scris, iar acest fapt m-a impresionat foarte mult. La început am fost emoţionat (aşa cum sunt şi acum). Aproape că nu îmi venea să cred că există o carte cu numele meu la autor. În acea perioadă mama mi-a repetat cu fiecare prilej că nu trebuie să mă mândresc. Sper că am ascultat-o (eu am încercat) şi, probabil, am reuşit. Deşi ştiu că nimic bun nu facem de la noi, ci totul este de la Dumnezeu, totuşi, mândria vine uneori fără să ne dăm seama.

(more…)