“Noi aici în Transilvania ştim foarte bine că avem dreptul la viaţă, la o viaţă plină de vrednicie, pentru care aşteptăm, în mod natural, sprijinul FIDESZ şi al Ţării Mamă” – Peter Eckstein Kovacs, onorat, si el, cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, la tabara autonomistilor maghiari de la “Tusvanyos”, in 2010, din postura de consilier al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu
Gabriela Firea, devenita purtator de cuvant ad-hoc al Consiliului de Onoare al Ordinului Naţional “Steaua României”, a anuntat, ieri, ca agentul maghiar Lazslo Tokes poate “sa-si pledeze cauza” in favoarea pastrarii Ordinului National conferit de Traian Basescu, pe 26 septembrie, la Academia Romana? Poftim? Ce sa caute agentul maghiar in forul academic suprem al Romaniei? Ce tampenie mai e si asta? Ordinul tine de Cotroceni. Acolo este locul agentului maghiar, alaturi de cel care l-a decorat, cu un elogiu demn de falsificatorii istoriei de care s-a inconjurat, in cap cu Tismaneanu. Cititi si va cruciti: “în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă, declanşând, prin exemplu personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste”.
Consiliul de Onoare este format din Ionel Haiduc, Constantin Degeratu, Şerban Brădişteanu, Costin Georgescu, Mircea Geoană, Gabriela Firea şi Ecaterina Andronescu. Presedintele Academiei trebuie sa reconsidere aceasta idee deplasata. Laszlo Tokes nu trebuie sa intineze marmura peste care au trecut pasii lui Nicolae Iorga.
PS: Inteleg ca Peter Eckstein Kovacs (ca si propagandistul PCR-ist Cristian Preda, aparator infocat al lui Tokes) a candidat si el pentru Consiliul de Onoare al Ordinului. Nu cumva acest personaj cocotat de Basescu prin copac, la Cotroceni – la fel cum a fost suit si Tokes, de altfel, in varful Parlamentului European – ar trebui sa se afla in exact aceeasi banca (sau celula) cu colegul sau de serviciu; serviciu secret maghiar? Nu Kovacs declara – din postura de consilier prezidential! – ca “tara lui mama” este Ungaria? Pai si atunci n-ar trebui sa se duca la origini? Daca tot facem curatenie, atunci sa facem!
In rest, ma bucur ca ce am propus acum trei ani, in sfarsit, se implineste. Se misca destul de greoi mecansimul nostru de aparare, capusat bine de agentii anti-Romania, dar pana la urma, iata, se misca! Consiliul de Onoare are ocazia sa spele onoarea Romaniei. Sa o faca!
Ofer cateva date despre agentul maghiar Laszlo Tokes, in atentia Comisiei in cauza:
Regionalizarea. Un subiect de analiza si cercetare – care ar necesita dezbateri academice si, obligatoriu, informarea si consultarea populatiei -, transformat peste noapte intr-un scandal politico-mediatic cat casa, menit, chipurile, sa tempereze planurile UDMR de legalizare a autonomiei “Tinutului Secuiesc” prin crearea unei regiuni Harghita-Covasna-Mures (proiect de altfel deja aprobat tacit de una dintre Camerele Parlamentului). In realitate, aceasta abureala poarta in lumea consultantilor politici, din umbra sau nu, numele “stiintific” de “spining”, “rasucire”, turbulenta, si are drept unic scop devierea de la un subiect cu adevarat grav, pentru a-l ingropa sau strecura la un nivel inferior sau de a influenta opinia publica in favoarea acestuia, prezentand in antiteza alt subiect, cu mult mai suculent. Cum am luat si eu lectii de “spin-doctor” la viata mea, chiar de la profesionisti britanici de prim rang in acest domeniu, nu mi-e greu sa observ astfel de porcarii. In termeni romanesti, vorbim de diversiune, cu o nuanta imprumutata de la rusi, de dezinformare, tactica sau chiar si strategica, pe termen lung tintand alte sfere, posibil electorale.
Lasam deoparte populismul considerarii reorganizarii administrative drept o “descentralizare”, cand in realitate avem de-a face cu o supra-centralizare. Nici “argumentul” unei mai bune impartiri a tarii pentru a beneficia de fonduri europene nu tine; avem state europene mai mici, cu 28 de regiuni, cum ar fi Bulgaria, sau mai mari, de la Polonia si Germania, cu 16 diviziuni, la Franta, cu 22 (plus inca patru, externe). Asadar, despre ce vorbim? Vorbim de apa in piua si praf in ochi. Subiectul menit a fi ascuns de ochii romanilor si trecut pe sub plasa mediatica intinsa prin “marea reorganizare administrativa a patriei” este Statutul Minoritatilor, pentru care preseaza UDMR si aliatii sai externi – de la entitati statale, Ungaria, la foruri supra-nationale, Soros Open Network – cu scopul de a fi votat pana pe 30 iunie, data inchiderii actualei sesiuni parlamentare si totodata data la care Ungaria preda presedintia Consiliului European.
Sa admitem ca introducerea subiectului “Romania – 8 judete” ar fi benefica, ca parte a unei strategii conceputa de SRI sau PDL pentru modificarea proiectului UDMR cu 16 regiuni. Dupa parerea mea insa, “strategia” este la fel de paguboasa ca cea a inventarii Partidului Civic Maghiar sau ca cea a inlesnirii ridicarii agentului Laszlo Tokes pana la vice-presedintia Parlamentului European. Ca l-au ajutat pilele lui Edward Nicolae Luttwak pe la diverse structuri sau sacii de bani ai lui George Open Soros e mai putin important. Ilegalitatea prin care acesta a fost votat membru al PE, cu “unguri” olteni si moldoveni, ca si in cazul ilegalitatii constituirii PCM, s-a desfasurat sub ochii principalului serviciu de informatii al tarii. Si care au fost beneficiile in ce priveste subminarea UDMR si a grofilor sai, Verestoy Attila si Marko Bela? Zero? Nu! Plus! Dar in favoarea extremistilor maghiari, care si-au intarit si bazinul electoral si si-au multiplicat bazele institutionale anti-Romania, de la nivelul administratiilor locale pana la cele europene. Pe banii prostilor de romani. Si cu concursul “statului roman”.
Iar acum, vine gogorita “re-regionalizarii” si a “trocului”. Practic, deja nu mai este un secret faptul ca Emil Boc “negociaza” cu UDMR adoptarea proiectului “8 judete” prin votarea, “la schimb”, a Statutului Minoritatilor, eventual chiar prin asumarea raspunderii, adica fara sa mai fie dezbatut de Parlament. Democratic de-a dreptul! Ar putea fi chiar si simpatic – daca n-ar fi dramatic pentru noi – jocul de leapsa dus de UDMR si PDL pentru aburirea populatiei: “Na-ti-o tie, da-mi-o mie”. Cum necum, iata, de fapt, ca proiectul UDMR al Legii Statutului Minoritatilor Nationale a ajuns sa fie prezentat de PDL si Emil Boc drept o moneda de schimb la proiectul UDMR al regionalizarii Romaniei cu 16 “regiuni economice”, prin care se reface si largeste “Tinutul Secuiesc”, mai precis Regiunea Autonoma Maghiara impusa de Stalin si NKVD, si se mareste chiar regiunea Transilvaniei de Nord ocupata de Ungaria prin Hitler si Stalin. Semnalul de alarma impotriva acestui proiect l-a tras un singur om. Nu vreun politician roman, ca nu prea mai exista dintr-astia, ci un academician, profesorul Dinu C Giurescu. Asa au aflat romanii ca urmeaza sa fie pe viitor spanzurati legal, precum a facut-o Csibi Barna cu Avram Iancu, in cele trei judete transformate in “regiunea economica” Covasna-Harghita-Mures. Si-uite asa nu s-a mai putut strecura atat de usor proiectul UDMR, dupa cum a trecut ca prin branza la Senat, prin adoptare tacita.
Dar toata sarada, cu alegerea dintre doua rele a raului mai mic, inventia de “spin-doctors” de care v-am vorbit, e de fapt exact invers. UDMR nu va mai avea nevoie de nici un proiect de 16 regiuni in momentul in care va avea tot ceea ce este stipulat in Statutul Minoritatilor. Prin Legea Minoritatilor li se ofera, in special maghiarilor si formatiunii etnice UDMR, drepturi peste capul statului. La ce sa mai aiba nevoie de un desen pe harta cand vor avea parlamente si mini-guverne locale care vor proclama cu de la sine putere mai intai “autonomia culturala” a “Tinutului Secuiesc” si apoi pe cea “economica” si teritoriala, indiferent de “marele judet” sau de “regiune”?! Altfel, spun chiar ei ce vor, desi o asemenea afirmatie este impotriva Constitutiei Romaniei: Liderul grupului UDMR din Camera Deputatilor, Mate András-Levente: „As accepta (cele 8 judete propuse de PDL) cu o singura conditie – daca pentru zona Covasna-Harghita-Mures este un regim asa cum exista in alte state europene, de exemplu, Tirolul de Sud, de autonomie teritoriala”.
“Consiliul National al Autonomiei Culturale” (CNAC) infiintat prin Legea Statutului, care va avea foruri “executive”, la nivel central, prin “Autoritatea pentru Relaţii Interetnice”, si “legislative”, in fiecare judet/regiune, va putea emite “acte normative prin care i se pot delega competente in viata socio-culturala”. Marko Bela deja a anuntat ca trebuie consfintita in aceasta zona maghiara ca “limba oficiala regionala”, o norma a “vietii socio-culturale”, dupa cum se doreste in Statutul in curs de adoptare. Pana si examenul auto se va sustine in “limba minoritatii”, conform proiectului. Eminentul jurnalist ardelean Lazar Ladariu arata si el ca dorita de ei Lege a Statutului minoritatilor “neaga prevederile de baza ale Constitutiei”, prin care Romania-i definita “stat national unitar si indivizibil”, centrandu-se pe sintagma “comunitati nationale”, “nu pe individ sau persoana”, contravenind, astfel, dreptului international care “exclude orice demers/initiativa de a obtine drepturi de natura colectiva”.
UDMR, sesizand posibilitatea de a-si pierde in viitor fotoliile din Parlament isi asigura si eternizarea prin Legea Statului, care stipuleaza: “Art. 73: (1) În sensul prezentei legi, în vederea exercitării atribuţiilor autonomiei culturale, statul va considera reprezentativă aceea organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care a participat şi a obţinut mandate în alegeri parlamentare.
(2) Dacă nici o organizaţie a minorităţii respective nu a obţinut un mandat, se va considera reprezentativă acea organizaţie care a obţinut cele mai multe voturi.”
Mai mult, in momentul in care Statutul Minoritatilor va deveni Lege – deci, dupa cum se preconizeaza, pana pe 30 iunie -, aceasta va desfiinta practic proiectul “Romania-8 judete” in ce priveste minoritatea maghiara, pentru ca, la articolul 14, alineatele 2 si 3 se prevede:
“(2) Sunt interzise măsurile normative sau administrative, directe sau indirecte care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice.
(3) Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea.”
Orice om cu un dram de bun simt – roman sau nu – care citeste acest proiect de Lege observa ca prin drepturile oferite de Statut, statul roman este dublat institutional sau chiar subordonat acestui “Consiliu National al Autonomiei Culturale”. In ceea ce priveste educatia, ajungem la discriminarea crasa a copiilor romani, pentru care se desfiinteaza unitatile de invatamant mai mici de 300 de elevi, in schimb, pentru cei maghiari, tigani, lipoveni, etc, statul este obligat sa mentina crese, gradinite si scoli chiar si daca este un singur copil de etnia respectiva. Constatam o norma de discriminare de tip nazist: un copil maghiar egal 300 de copii romani.
Probabil guvernantii actuali, luati de valurile care li se revarsa in conturi, au uitat de romani. Cred ca a sosit momentul sa le aducem aminte ca mai exista si romani in Romania.
Totodata, in acelasi timp cu respingerea Legii Statutului Minoritatilor, consider, ca simplu roman, ca se impune:
1) Scoaterea in afara legii a UDMR, ca formatiune “culturala” cu reprezentare politica exclusiv pe criteriu etnic;
2) Ridicarea pragului electoral la 10 %;
3) Arestarea lui Verestoy Attila, miliardarul in euro cel mai bogat din Parlamentul Romaniei, si a altor grofi UDMR si PCM menajati pana acum de DNA si SRI.
Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?
Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima
Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, daca autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureș, cu numele lui, blestemat din neam in neam de urmasii victimelor: Lajos Kossuth. Pe 14 martie a.c., la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua „opera” lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica, cu mesajul “Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”. La Bucuresti, timp de doua zile, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. In timpul manifestarilor dedicate “maghiarilor de pretutindeni” oficiali ai statului vecin incalca pe teriotoriul tari si cu buna stiinta Constitutia Romaniei incitand minoritatea maghiara la obtinerea “dreptului divin” – apud presedintele Parlamentului ungar, Laszlo Kover – autonomia “Tinutului Secuiesc”. Ulterior, ambasadorul Ungariei, Oszkar Fuzes, de mana cu ministrul de Externe, Teodor Baconschi, mint in fata Parlamentul, poporul si presa romana ca astfel de declaratii nu au avut loc. Mai mult, sotia sa, Bajtai Erzsebet, a recitat la Miercurea Ciuc din versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert: “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”.
Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat aceasta Scrisoare Deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PDL, organizatia etnica UDMR.Aceasta Scrisoare deschisă a fost adresata intai dlui dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, presedinte al Filialei Judetene a Partidului Democrat Liberal (PDL), privind procesul de luni, 21 martie. Ramasa, pana acum, fara raspuns, o remitem sefului acestuia, dl Emil Boc, premier al Guvernului Romaniei si presedinte al PDL, mai ales ca, intre timp, chestiunea maghiara risca sa destabilizeze intreaga tara, sub ochii neputinciosi, nepasatori sau chiar complici ai serviciilor secrete si responsabililor politici de la cel mai inalt nivel.
Scrisoarea va fi depusa luni, 21 martie ac, la secretariatul Guvernului Romaniei, de unde vom lua numar de inregistrare si vom solicita raspuns scris. Va rugam sa semnati cu numele intreg si sa adaugati si profesia dvs. Doamne ajuta!
Motto din Lajos Kossuth: Romanii, o «hoardă mai josnică decât vita» – (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)
Domnule Emil Boc,
Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă…
În urmă cu 163 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc împotriva românilor un masacru sângeros. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revoluţionar ungar.
Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în acea parte de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de români fără apărare din Ip, Tresnea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Nuşfalău, Marca, Cosnicu, Cămar, Zalău, Beiuş, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa şi din alte localităţi au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie. Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş.
În urmă cu un deceniu, pe vremea primarului de tristă amintire, Imre Fodor, exact ca în aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsă: prin contribuţia unor consilieri locali – unii de rea-credinţă şi cinici, alţii doar oportunişti sau ignoranţi -, două străzi ale municipiului Tîrgu-Mureş au fost rebotezate Kós Károly şi Dieta de la Turda. O acţiune care nu putem s-o denumim decât perversă, având în vedere că un personaj precum Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism sunt notorii, a fost decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale). Aşa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era că Kós Károly: „a luptat cu credinţă – şi cu riscul vieţii – în teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) împotriva forţelor străine (…)”. Adică împotriva României!
Ziaristi Online: Parlamentul Romaniei are liber pe 15 si 16 martie in cinstea sarbatoririi de catre unguri a zilei de 15 Martie 1848
15 MARTIE 1848 ŞI ROMÂNII ARDELENI
de Dr. Gelu Neamţu
Cercetător ştiinţific I
Mesajul lui 15 Martie 1848 pare a fi: „lanţuri pentru români!”
Mereu mi-am pus întrebarea ce a însemnat cu adevărat 15 Martie 1848 pentru românii din Transilvania, deoarece istoriografia maghiară şi aceea impusă de Mihail Roller la noi în perioada stalinistă au făcut din această zi un mit. În fapt, momentul 15 Martie a fost expresia împletirii unor idei liberale cu idei conservatoare-naţionaliste cultivate cu mult înainte de 1848 şi care atunci au atins apogeul. Programul revoluţiei ungare elaborat în 15 Martie 1848 conţinea 12 puncte, dintre care 11 se regăseau şi în programul revoluţiei românilor din Transilvania, formulat în 15 Mai 1848 la Blaj. Al 12-lea punct prevedea uniunea Transilvaniei la Ungaria adică anexarea unui teritoriu care nu făcea parte din Ungaria şi care a şi constituit germenele unui război civil nimicitor. Uniunea forţată avea drept scop să salveze dominaţia etnică a aristocraţiei maghiare din Transilvania care se găsea într-o netă inferioritate numerică faţă de români.De altfel, Kossuth Lajos conştient de iminenta prăbuşire a feudalismului, prevestea (încă din 16 august 1846) că „Dacă miile de nobili şi-ar pierde averea, iar naţionalitatea lor s-ar reduce, cea mai mare parte a milioanelor care i-ar ocupa locul, nu va mai fi maghiară”1.Se impunea deci intensificarea deznaţionalizării celorlalte etnii şi concomitent intensificarea naţionalismului maghiar atât în Ungaria cât şi în Transilvania.
Veştile despre izbucnirea de la 15 Martie ajung în Transilvania cam în 6-7 zile. La Cluj, o primă manifestaţie are loc în 21 martie când studenţii maghiari demonstrează cu 12 steaguri roşu-alb-verde pentru a-şi sublinia adeziunea la cele 12 puncte de la Pesta. De atunci încolo, culorile roşu-alb-verde s-au identificat în aşa măsură cu uniunea încât maghiarii şi românii de o potrivă le-au şi numit: „simbolul uniunii”.Exaltarea naţionalistă din oraşele maghiare şi secuieşti nu cunoaşte margini: se fac demonstraţii zgomotoase sub lozinca: „uniune sau moarte!” De cele mai multe ori aceste demonstraţii iau forme şovine; demonstranţii nesocotesc sentimentele naţionale ale românilor şi saşilor, forţând pe români şi pe saşi să-şi pună cocarde maghiare care simbolizau uniunea2. În timpul războiului civil, secuii executau pe loc orice persoană care nu purta cocarda simbolică „roşu-alb-verde”, considerând că respectivul se opunea uniunii3.
Realitatea demonstrată de documente arăta însă că 70 % din populaţia Transilvaniei se opunea la uniunea care la urma urmelor era un act de trădare izvorât din frica de adevărata democraţie care se prăvălea ca un tsunami peste grofii şi baronii feudali ce încălcau de secole orice drept omenesc al iobagilor. Un exemplu relevant de cum înţelegeau autorităţile principiul democratic al libertăţii presei este scrisoarea guvernatorului Teleki care la 23 martie 1848 îi scria cancelarului Jósika: „Unii tineri nechibzuiţi au vociferat pentru libertatea presei dar după ce le-am explicat celor cu mai multă judecată că cenzura nu se poate desfiinţa, din cauza presei române şi germane, chiar în interesul maghiarilor, tinerii s-au liniştit”4.
Autonomia „ţinutului secuiesc” – radiografia unei intoxicări
Acţiunile de înfiinţare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice, care reface defuncta Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire stalinistă, reprezintă în mare parte, dincolo de nostalgiile unor persoane reciclate din foşti activişti comunişti în „lideri autonomişti”, reflexul politicii neorevizioniste promovate, începând cu 1990, de unii politicieni din Ungaria faţă de România. Practicând o dublă ofensivă, diplomatică şi de imagine în media internaţionale, şi orchestrând minorităţile maghiare din ţările vecine, guvernele naţionaliste de dreapta ale lui József Antall (1990 – 1994) şi Viktor Orbán (1998 – 2002) au făcut din forţarea obţinerii de autonomii pe baze etnice un exerciţiu curent.
În ceea ce priveşte România, cheia de boltă a strategiei neorevizioniste a fost desemnarea „ţinutului secuiesc” drept „ţara-mamă din interior” pentru maghiarimea din Transilvania care trăieşte „în diasporă internă”, scopul final fiind „construirea unei (…) lumi maghiare, cu toate instituţiile ei, de la grădiniţe şi până la autoguvernările de rigoare”, aşa cum preconiza chiar fostul prim-ministru ungar Viktor Orbán.
Deosebit de grav este faptul că, folosind contextul creat după intervenţia NATO din 1999 în Iugoslavia, guvernul Orbán i-a „indoctrinat” pe unii dintre viitorii lideri ai Uniunii Civice Maghiare, Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi ai Consiliului Naţional Secuiesc făcându-i să creadă că diplomaţia americană ar fi favorabilă autonomiilor pe criterii etnice şi că acestea vor fi „garantate internaţional” de către NATO. Deşi Departamentul Apărării al SUA a dezminţit prompt aserţiunea, ulterior această veritabilă intoxicare a fost promovată tacit. Astfel se explică de ce Ferenc Csaba, secretarul general al CNS, a declarat public pe un post naţional de televiziune, înainte de ţinerea la 15 martie 2006 la Odorheiu Secuiesc a primei „adunări naţionale secuieşti”, că minoritatea maghiară din „ţinutul secuiesc” va lupta până la capăt pentru autonomie fiind „sub protecţia NATO”! O afirmaţie care a nedumerit sau a fost persiflată, când de fapt ea ar trebui să îngrijoreze pentru că, în virtutea acestei gogoriţe, pot fi generate şi pe viitor acţiuni destabilizatoare cu consecinţe grave.
În anul 1931, sociologul american W. J. Thomas formula o teoremă, care de atunci îi poartă numele: „Dacă oamenii definesc anumite situaţii ca reale (chiar dacă ele nu sunt reale n.a.), în consecinţele lor acestea se vor manifesta ca reale”. Teorema lui Thomas arată că semenii noştri sunt departe de a reacţiona doar la situaţiile obiective, ei reacţionând şi la semnificaţiile pe care le atribuie unor situaţii despre care pot fi convinşi că sunt reale.
Teorema lui Thomas defineşte cee ce s-ar putea numi o falsă definire de situaţie şi pe mecanismul ei psihologic se bazează operaţiunile de dezinformare şi de intoxicare care constau în manipularea opiniei publice, respectiv a factorilor de decizie, în scopuri politice, prin folosirea de informaţii tratate cu mijloace deturnate.
Un exemplu clasic al ilustrării teoremei lui Thomas, în toate aspectele ei, a fost ceea ce s-ar putea numi „sindromul Trianon”. Repetat până la exasperare în perioada primei ofensive revizioniste, între cele două războaie mondiale, demonizat pentru toate relele, adevărate sau imaginare, prin care trecea Ungaria sloganul „Trianon” s-a întipărit adânc în conştiinţa naţională ungară căreia i-a produs o veritabilă traumă. O rană care nu a fost lăsată să se vindece fiind sistematic reinfectată şi amplificată – mai nou prin intermediul neorevizionismului şi al interfeţei sale, autonomia pe bază etnică.
Partidul Civic Maghiar a decis să anuleze Congresul formaţiunii, care urma să aibă loc luni la Târgu Secuiesc, precum şi participarea la manifestările programate la Târgu Secuiesc marţi, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, în semn de solidaritate cu primarul oraşului, arestat pentru luare de mită
Mediafax: Într-un comunicat de presă, PCM a anunţat că, având în vedere că la Târgu Secuiesc s-a creat o situaţie “neaşteptată şi extraordinară”, ca urmare a arestării primarului Racz Karoly, gazda manifestărilor programate în municipiu pentru 14 şi 15 martie, s-a decis anularea Congresului PCM, care urma să aibă loc luni la Târgu Secuiesc. La congres ar fi urmat să participe liderii centrali şi teritoriali, aleşii locali şi judeţeni ai PCM, pentru a marca trei ani de la înregistrarea formaţiunii ca partid.
De asemenea, PCM a anunţat că nu va mai participa la manifestarea principală organizată de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, de la Târgu Secuiesc.
Conducerea PCM subliniază că trebuie să se ţină cont de prezumţia de nevinovăţie şi se declară convinsă că primarul Racz Karoly (PCM) este nevinovat, reprezentanţii formaţiunii declarându-se încrezători în obiectivitatea justiţiei.
Totodată, conducerea PCM susţine că nu exclude ca UDMR să se afle “în spatele arestării” primarului din Târgu Secuiesc, arătând că denunţătorul edilului ar fi un apropiat al UDMR.
În finalul comunicatului de presă, PCM îi îndeamnă pe localnicii din Târgu Secuiesc ca ei să participe la manifestările care vor avea loc în municipiu de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.
În fiecare an, mii de oameni participă, în centrul municipiului Târgu Secuiesc, la manifestările organizate cu ocazia Zilei Naţionale al Maghiarilor de Pretutindeni. Manifestările centrale din Târgu Secuiesc încep, conform tradiţiei, cu parada locuitorilor din comunele aflate în apropierea oraşului, care defilează în căruţe, purtând costume populare şi cântând muzică tradiţională.
Primarul municipiului Târgu Secuiesc, Racz Karoly, a fost reţinut, vineri seară, de procurorii DNA – Serviciul teritorial Braşov, pentru luare de mită, după ce ar fi cerut 41.000 de lei de la administratorul unei societăţi comerciale din localitate pentru a sprijini firma în contractul cu Primăria. Primarul a fost prins, vineri, în flagrant delict de procurorii DNA, în timp ce primea o tranşă de 10.000 de lei de la administratorul societăţii respective.
Potrivit unui comunicat al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), după încheierea, la 15 februarie 2010, a unui acord-cadru de prestări servicii între municipiul Târgu Secuiesc şi o societate comercială (acord ce avea ca obiect furnizarea de produse de carieră şi balastieră), Racz Karoly, în calitate de primar al oraşului, i-a pretins administratorului firmei respective o sumă de bani în scopul derulării fără probleme a contractului, şi anume “emiterea de comenzi din partea Primăriei şi aprobarea cu celeritate a plăţii produselor livrate”.
Astfel, în perioada aprilie 2010 – februarie 2011, Racz Karoly a primit de la administratorul societăţii respective, cu titlu de mită, suma de 41.000 de lei. Societatea a plătit lunar câte 4.000 de lei în perioada aprilie-octombrie, 10.000 de lei în luna noiembrie 2010 şi 3.000 de lei la 17 februarie 2011, potrivit anchetatorilor.
Primarul Racz Karoly se află la primul mandat şi a fost ales pe listele Partidului Civic Maghiar.
Documentare despre sovinulRacz Karoli de la Dan Tanasa:
In prima parte a acestei filmari constatam cum generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in organizatia “discreta”. Sau a si reusit? Filmarea integrala, de o calitate mai buna, pe Ziaristi Online.
Limba? ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra… Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiei a înregistrat numai o nulă.
– Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc? – Da, domnule general, chiar don’ sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dânsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii…
Ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu este o zi de sărbătoare şi pentru presa românească din Ungaria. După anii interbelici, o perioadă de mai bine de trei decenii, când nu apărea aici niciun ziar, nicio revistă românească, pe 15 ianuarie 1951 ia naştere revista românilor din Ungaria de azi, „Libertatea noastră”, precursorul „Foii româneşti”. Au trecut de atunci exact 60 de ani…
In prima parte a acestei filmari constatam cum generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in organizatia “discreta”. Sau a si reusit?
Autoritatile locale din Miercurea Ciuc, controlate in totalitate de UDMR si PCM, continua demersurile de schimbare a denumirii strazii “Mihai Eminescu” din Miercurea Ciuc in strada “Attila”
Sub pretextul unei actiuni civice initiate de catre un angajat al Finantelor Publice Harghita, Csibi Barna, binecunoscut pentru actiunile sale antisemite, rasiste, fasciste si xenofobe, Consiliul Local Miercurea Ciuc doreste sa supuna la vot cat mai repede initiativa lui Barna de schimbare a denumirii strazii “Mihai Eminescu” in strada “Attila”.
Prefectul judetului Harghita, Ladanyi Laszlo-Zsolt, presedintele CJ Harghita Borboly Csaba sau viceprimarul municipiului Miercurea Ciuc, Antal Attila, sustin cu totii, chiar daca nu in mod direct ci mascat prin discursuri “europene”, “multiculturale” si “tolerante”, ca poetul Mihai Eminescu nu are nicio legatura cu municipiul Miercurea Ciuc si ca initiativa lui Barna este binevenita.
Avizul negativ dat in urma cu cateva zile de catre Comisia de atribuiri de denumiri a judetului Harghita este doar unul consultativ, membrii UDMR si PCM din Consiliul Local fiind decisi sa ignore acest document si sa continue demersurile de schimbare a denumirii strazii “Mihai Eminescu”.
Marea cardasie PNL-UDMR – 5 ani de la Tradarea din 20 octombrie 2005 – Acordul incheiat intre guvernele Romaniei si Ungariei pentru a fura Fundatia Gojdu
…Alegerile generale din 2004 au reconfigurat scena politicã românească. Fãră a calcula urmãrile reale ale tratativelor duplicitare purtate de PSD, care a iniţiat jocul periculos al trãdării idealurilor lui Gojdu (pe fondul absenteismului nejustifîcat manifestat de mitropoliţii şi episcopii ortodocşi din Transilvania şi Banat, mai puţin sau deloc interesaţi la acea orã de demersurile fundaţiei sibiene), reprezentanţii PNL au vãzut în continuarea şi finalizarea acestora un motiv de mândrie, un prilej nesperat de a-şi adjudeca o „victorie de palmares”. Cu gust amar, dar profitabilã pentru cei care se vor instala la cârma fundaţiei comune. Conform dezvaluirilor, între membrii acesteia se află chiar ministrul de exteme, Mihai Răzvan Ungureanu. Care a girat continuarea tratativelor bilaterale, ce au culminat cu definitivarea textului Acordului redactat de cãtre Ungaria şi propus în cadrul şedinţei guvemamentale comune, care a avut loc la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Fiind la curent cu mersul tratativelor celor două guverne, în primăvara anului 2004, în preajma sãrbătorii Sfintelor Paşti, firma Magyar Ingotlan a vândut clãdirile Gojdu companiei israeliene Autoker Holding Rt. Si au sărbătorit evenimentul cu mare fast şi – ca o dovadă a sfidării şi desconsiderãrii faţã de fundaţia sibiană – pantagruelicul festin a avut loc chiar în Curţile Gojdu.
Pentru ca ipocrizia sã fie fară cusur, „sprijinitorii” din MAE au sfatuit fundaţia sibiană să revendice imobilele pe care le-a avut în ţarã, la Oradea şi Cluj, unde la ora actualã se află pe rol procese intentate Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sãlajului (pentru casa în care s-a nãscut Emanuil Gojdu).
Acesta este contextul în care reprezentanţii MAE ungar şi cei ai MAE român au decis înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu” care face obiectul Acordului dintre cele douã guverne, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (care, potrivit art. 2 din Acord devine singura proprietarã a imobilelor budapestane).
Aşadar artizanii şi principalii responsabili ai încheierii Acordului din 20 octombrie 2005 sunt, alături de omologii lor maghiari, prim miniştrii şi miniştrii de exteme ai României, respectiv Adrian Nãstase, Mircea Geoană, Calin Popescu Târiceanu şi Mihai Rãzvan Ungureanu.
Acordul în sine şi OUG nr. 183 ( de ratificare a acestuia ) au stârnit vii reacţii şi dezbateri aprinse în Parlamentul României şi în mass-media ( presa scrisã şi audiovizuală). Neconstituţionalitatea Acordului şi a OUG nr. 183 au fost evidenţiate de cãtre deputatul Aurelian Pavelescu ( independent ) care a prezentat la 26 ianuarie 2006, un Raport asupra uzurpãrii moştenirii lui Emanuil Gojdu de cãtre Guvernul României. De asemenea şi deputatul Adrian Moisoiu a rostit în plenul Camerei Deputaţilor, in şedinţa din 7 februarie a.c. declaraţia intitulată “Pânã când atâta obedienţã faţã de Budapesta?”
Ziarul Ziua a publicat, la rândul sãu, numeroase luãri de poziţie: Marele jaf (9 februarie);Bani publici pentru Averea „Gojdu” (10 februarie ); MAE: Gojdu ar sprijini, dacã ar fi în viaţã, Guvernul Tãriceanu (11 februarie ); PSD aruncă pisica la Tãriceanu (14 februarie 2006, luare de poziţie – cu multe inadvertenţe – a fostului secretar de stat în MAE, Cristian Diaconescu, „implicat” direct în aceste negocieri, caruia ţin să îi aduc la cunoştinţă pe această cale că a existat mereu o singurã Fundaţie Gojdu, cea de la Sibiu); Bani publici pentru o fundaţie fantomã (16 februarie ); Marea cârdâşie Gojdu; Ungaria încã nu recunoaşte Tratatul de la Trianon; Acordul Gojdu este o înşelătorie (17 februarie ); Noua Fundaţie nu are nimic în comun cu Testamentul Gojdu (21 februarie ) – interviu acordat de IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, membru al Reprezentanţei fundaţiei sibiene; Biserica merge în Parlament să apere Gojdu ( 3 martie 2006 ), Raoul Sorban, ultimul interviu: Statul maghiar nu este onest in cazul Gojdu, ş.a.
Autorii acestor luări de poziţie condamnă uşurinţa cu care diplomaţii români – animaţi de ideea “reconcilierii româno-ungare”, după modelul franco-german – permit Ungariei să întreţină un diferend pe care 1-au creat în urmã cu peste 85 de ani. Şi – mai grav, prin acest act unilateral s-au creat premizele izbucnirii unui conflict deschis între Biserica Ortodoxă Română (singura îndreptăţitã să administreze bunurile fundaţiei aflate sub patronajul său, potrivit testamentului lui Gojdu) şi statul român transformat, prin Acordul din 20 noiembrie 2005, in complice al Ungariei la nedreptul act din 1952, prin care a fost naţionalizat patrimoniul budapestan al fundaţiei sibiene.
Judecat prin prisma implicaţiilor majore pe care le-a generat, Acordul semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 este o mare victorie a diplomaţiei maghiare asupra diplomaţiei româneşti. O diplomaţie care, dupã 1989 , şi-a tumat cenuşă în cap (ca semn al neputinţei) şi a adoptat în faţa adversarilor poziţia struţului, aflându-se mereu în defensivă şi facând impardonabile concesii în detrimentul interesului naţional, în faţa Rusiei (cu tezaurul de la Moscova), în faţa Ucrainei (cu insula Serpilor) şi acum în faţa Ungariei, cu bunurile Fundaţiei Gojdu. Frecvenţa acestor atitudini a condus la scăderea respectului altor state faţă de România, transformându-se într-un atentat la demnitatea noastră naţionalã. Toţi trebuie să cunoască şi să recunoascâ faptul că cele opt clãdiri din Curţile Gojdu — construite de cãtre fundaţie – sunt o palmã de pâmânt românesc în inima Budapestei. O palmă de pâmânt pe care nimeni nu are dreptul să o scoată la mezat şi să renunţe la moştenirea lãsatã de Gojdu doar neamului românesc.
Oricâte condiţii ar fi pus diplomaţii maghiari, în tentativa lor de a perpetua un act samavolnic de sorginte comunistã, diplomaţii şi guvernanţii noştri aveau datoria moralã de a cere ca bunurile disputate sâ revină proprietarului de drept: Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu.
Aceasta în contextul în care România restituie , pe bandă rulantă, toate bunurile solicitate de maghiarii din Transilvania , la insistenţele faţişe ale Budapestei, care însă nu a restituit în naturã bunurile naţionalizate în Ungaria. Şi care nu a ratat nici un moment – din 2002 prin intermediul lui Hungarian Human Rights Fundation, care are sediul la New York – de a acuza România în faţa forurilor intemaţionale ( ex:Varşovia, adunare OSCE, octombrie 2004) pentru că nu a restituit încâ în totalitate bunurile naţionalizate de fostul regim comunist. Farã îndeplinirea acestei minime condiţii morale, în cazul ratificãrii Acordului din octombrie 2005, fundaţia sibianã pierde pentru totdeauna orice posibilitate de a mai recupera patrimoniul ce i-a fost naţionalizat, prevederile testamentului lui Gojdu nemaiputând fi puse în aplicare de cãtre instituţia pe care a creat-o în beneficiul neamului românesc. Iar Fundaţiei sibiene – în lipsa fondurilor şi a bunurilor materiale ce îi revin de drept şi pe care cele douã state le naţionalizează din nou – nu-i râmâne decât sã se desfiinţeze.
Votul din Camera Deputaţilor, din 30 martie 2006 – prin care s-a respins OUG nr. 183 şi implicit Acordul din 20 noiembrie 2005, la limitã de vot (cu unul singur in plus, prin mana unui ziarist ZIUA – nota mea!) şi dupã îndelungate şi tensionate dezbateri – a demonstrat cã trădarea lui Gojdu şi a idealurilor sale poartã astãzi un nume distinct: reprezentanţii MAE român şi deputaţii coaliţiei aflate la guvemare – PNL, PD, PC şi UDMR.
…Guvemele, prim miniştrii şi miniştrii de exteme vin şi pleacă de pe scena politicã românească. Dar Gojdu – prin faptele sale, al cãror corolar îl reprezintă fundaţia care îi eternizează numele – rãmâne veşnic în sufletul şi în conştiinţa românilor, aşa cum a dorit, mărturisind: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a creat român; iubirea ce o am faţã de naţiunea mea, neîncetat mă face să stărui în faptă pentru ca şi după moarte sã pot erumpe de sub gliile mormântului spre a putea fi pururi în sânul naţiunii mele”.
În judeţele Harghita şi Covasna, mai multe denumiri de pe primării, case de cultură, indicatoare rutiere, intrări în sate, drumuri forestiere, săli de sport, plăcuţe turistice, sunt mai întâi în limba maghiară, apoi în limba română.Articol complet
September 20th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
