Am aflat zilele acestea că domnul Traian Băsescu este supărat pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, fostul său ministru de Externe, demis din funcţie, fostul său şef demisionar al SIE, fostul său prim- ministru, demis de Parlament după o evoluţie precoce de 72 de zile, şi, de-acum, şi fostul său prezidenţiabil. Spre deosebire de Tudor Postelnicu, care şi-a recunoscut erorile în public într-un mod original, Traian Băsescu alege să-şi exprime nemulţumirile de alcov prezidenţial prin prepuşii săi, ultimii care i-au mai rămas. După o aruncare cu buzduganul “feisbucistă” cam nereuşită a domnului Sebastian Lăzăroiu – consilier la case mari: “Spiru Haret”, Realitatea TV şi Cotroceni (conform declaraţiei sale de avere) – aflăm ce-l doare pe domnul Traian Băsescu chiar de la doamna Elena Udrea şi tot prin mijloace electronice: o “intervenţie” TV. Chiar dacă este deja intens ventilat, merită reprodus citatul, pentru o eventuală istorie a presei: “Dacă te dezici de un om care te-a numit în funcţii, în toate funcţiile în care ai fost şi care te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine ca fiind cel care trebuie să salvezi PDL, să fii cel care îl conduce de acum încolo, şi candidat la preşedinţie şi viitorul şi tot şi, la un moment dat, când ţi se pare că planurile nu mai sunt aceleaşi, îl dezici pe cel care a făcut toate lucrurile astea pentru tine, atunci Lăzăroiu a avut dreptate că asta arată lipsă de caracter”.
Un blogger subtil, Traian Mitrică, observă pe portalul său, “Politica ta“, că în această frază sunt câteva cuvinte care nasc întrebări, destul de adânci, respectiv: “Te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine”. Chiar aşa, cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu, acum deja fostă stea a MAE, SIE, PFC, PDL şi ARD, “în toate funcţiile în care a fost”? “Din senin”?
(…)
Mărirea lui Ungureanu şi a “civililor” strâns uniţi în jurul său a fost pecetea care i-a adus decăderea lui Băsescu, până la stadiul de formolizare în care se află azi. Din păcate, nici ultima asistentă de gardă din serviciul mobil de urgenţă şi reanimare prezidenţială nu cred că mai poate face ceva, în ciuda aptitudinilor sale evidente. Soarta lui Băsescu este pecetluită. Tudor Postelnicu a fost mai cinstit.
Fără ură şi părtinire am să vă spun că l-am cunoscut pe Sergiu Nicolaescu în cabinetul generalului Nicolae Budişteanu, comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi nr. 1 a Consiliului Securităţii Statului ( actualmente Academia Naţională de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”).
Generalul Budişteanu, fost şef al rezidenţei spionajului României pentru ţările francofone din Europa, cu sediul la Paris, sub numele de Udriteanu, după un eşec neplanificat, a fost extras şi ascuns la “Şcoala Băneasa” (intre 1968 – 1973; general-maior Nicolae Budisteanu a facut parte din Securitate inca din anii ’50, fiind printre cei care au anchetat luptatorii din munti. A fost “evidentiat in munca” si apoi instalat in functia de şef al Direcţiei a III-a Informaţii Interne de catre Alexandru Draghici, cel care a fost degradat și trecut în rezervă cu gradul de soldat de catre Nicolae Ceausescu si a murit bine-mersi la Budapesta, in 1993, pentru ca tara “vecina si prietena” Ungaria a refuzat sa-l extradeze. Dupa transferarea lui Budisteanu la Scoala spionilor de la Branesti, Scoala de la Baneasa a fost condusa de gen Neagu Cosma, apoi de gen Iulian Vlad s.a. – nota red.). Ulterior, generalul Budişteanu a preluat comanda Centrului Special de Pregătire a Personalului Direcţiei Generale de Informaţii Externe (U.M. 0544 – viitoarea DIE/CIE/SIE – nota red.).
Împrejurările în care Sergiu Nicolaescu a ajuns în cabinetul “Marelui Spion” ţineau de strategia comunicării publice a nou înfiinţatului Consiliu al Securităţii Statului. O strategie care viza propulsarea unui “mare regizor, care să impună un model al James Bond-ului român” şi, pe cale de consecinţă, respectul populaţiei faţă de agenţii speciali / secreţi ai guvernului, asemenea respectului americanilor, britanicilor sau francezilor faţă de figurile legendare ale serviciilor poliţiilor lor naţionale.
Dar, să revin la fapte. Sergiu Nicolaescu a avut o întâlnire cu viitorii ofiţeri ai securităţii naţionale a României, context în care, ca “între colegi”, maestrul a ţinut să remarce rolul Secţiei Istorice şi a Studioului Cinematografic ale Ministerului Apărării Naţionale, precum şi a Studioului Cinematografic al Ministerului de Interne în prepararea şi susţinerea marilor sale proiecte cinefile. După întâlnirea cu “masa”, a urmat un scurt protocol în Cabinetul generalului Budişteanu. În acest cadru, restrâns la patru participanţi, Sergiu a tinut să epateze cu vizitele sale la F.B.I. şi antrenamentele speciale de tragere cu revolverul din dotarea agenţiei americane, pe care îl folosea şi în filmele sale poliţiste.
Eram tânăr locotenent şi fără experienţă în ceea ce Sergiu spunea, referindu-se la relaţiile sale privilegiate cu F.B.I., care ajungeau până la J. Egdar Hoover, şeful agenţiei.
Generalul, fără vreun semn că mi-ar dezvălui un secret, mi-a spus că Sergiu este integrat într-un program experimental de promovare a istoriei României, iar acest “background” va da credibilitate eroilor filmelor sale poliţiste şi vom avea, astfel, parte de respectul şi sprijinul populaţiei, aşa cum vedem că sunt realităţile prezentate în filmele occidentale.
În timpul convorbirii private, Sergiu şi-a scos, de câteva ori, din toc mândria de revolver, încercând să ne convingă de deprinderile sale speciale, dobândite în poligoanele Academiei de Poliţie a F.B.I. din Quantico. Nu-mi poate rămâne neobservată ostentaţia cu care Sergiu dorea să convinga asupra relaţiei sale de excepţie cu generalul Ilie Ceauşescu, filieră prin care îşi asigura miile de figuranţi în filmele sale istorice. O figuraţie gratuită pentru un profit înca neevaluat. În ordine cronologică, în anii ’80 am avut prilejul să aflu că Sergiu este prietenul unora dintre relaţiile mele “de seamă”, rătăcite într-o conspiraţie care–i reunea, între alţii, şi pe generalii Stănculescu şi Chiţac. Locul de conspiraţie, o bază de agreement a Armatei din zona Casei Presei.
În acei ani, un amic, legătura operativă superioară a lui Sergiu, se afla în vizită familială cu prilejul aniversării zilei de naştere a unuia dintre copiii mei. Cel mai isteţ minor a adus vorba despre jocurile pe televizor. Despre care, personal, nu ştiam nimic. Amicul mi-a folosit telefonul şi l-a apelat pe Sergiu, adresându-i rugămintea de rigoare. În următoarele 15 minute, un taximetrist, trimis de Sergiu, ne-a adus marea bucurie a copiiilor, dar şi a maturilor copii. În degringolada evenimentelor din decembrie 1989, cand şeful meu direct, generalul Iulian Vlad, era arestat ilegal, amicul mai sus amintit, mă caută şi se oferă să-mi dea protecţia lui Sergiu, dacă va fi cazul… Era o dovadă a loialităţii reciproce în legătură cu întâmplări anterioare, trecute, din partea-mi, sub tăcere sau chiar sub o “nevinovată uitare”. Am eschivat şi ne-am restabilit normalitatea relaţiilor dupa vreo zece ani… Aşa suntem noi, cei din bransă. Şi incă ne mai suspectăm! Dacă nu, ar dispărea arta meseriei noastre.
Din peregrinarile lui Sergiu prin Occident, pastrez, gratie generozitatii amicului meu, doua bricege de firma, o pipa de marinar si doua pacle de duhan “Captain Black ROYAL”, doar una desfacuta, pentru a-i savura aroma. Si, recunosc, am deschis-o acum, in timp ce rememoram acele clipe care nu se vor mai intoarce…
Ce facea Sergiu Nicolaescu in 22 decembrie 1989 la ora 6.30 dimineata
Între timp, numele regizorului Sergiu Nicolaescu mi-a apărut, ca fapt cotidian, în fluxul informaţiilor secrete, de nenumărate ori, ceea ce era firesc pentru personalităţile de anvergura sa. Dar, totuşi, nu pot să nu amintesc un moment din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989… Era încă întuneric, la ora 06.30. când, şeful Direcţiei de Filaj şi Investigaţii, colonelul Băjenaru, îmi comunica să-i raportez generalului Vlad, că Sergiu se afla, la acea oră, într-un fel de cercetare a zonelor din pieţele “Romană” , “Universităţii” şi “Unirii”….
Realizând ce ar putea semnifica această inspecţie, cu prima posibilitate de comunicare, i-am transmis generalului Vlad raportul colonelului Băjenaru. Reacţia ministrului secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, pe care o reproduc, aproximativ, a fost: “ …Da, orice comandant înainte de bătălie recunoaşte terenul…” Domnul ministru Iulian Vlad mi-a refuzat, nu spun în ce termeni (!!) dezvoltarea subiectului. Acum, despre morţi, numai de bine!
În contextul campaniei prezidenţiale din 1992, Sergiu a fost convocat, nu spunem unde, pentru a i se sugera depunerea candidaturii la preşedinţia României. Sub un nume de presă, am devoalat scenariul în “Flacăra. Totuşi Iubirea”. Sergiu l-a rugat pe Adrian Păunescu să închidă subiectul, confirmându-i adevărul celor relatate…
Desigur, cea mai nelămurită parte a biografiei lui Sergiu este cea a implicării sale in fenomenul terorist al “Revoluţiei Române”. Dar, despre rolul actorilor şi al cascadorilor în executarea ordinelor criminale ale Moscovei prin portavocea generalului Militaru şi al altor năimiţi, în cele ce vor urma…
Nu, însă fără a preciza că Ion Ilici Marcel Iliescu a stat la căpătâiul muribundului să se asigure că, in delir, nu va scăpa vreun secret al afacerilor teroriste care au emanat troica nenorocirii României.
“Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”. – Emanuil Gojdu, 1862
Pe acest Roman l-a tradat Ungureanu. In urma cu sase ani, in chiar ziua votului final din Senat pentru Ordonanta de Urgenta a agentilor pro-maghiari Tariceanu si Ungureanu, prin care intreaga mostenire Gojdu – imobilele din centrul Budapestei si active in valoare de peste 3 miliarde de euro – era data pe tava Ungariei, am scris un editorial, care incepea cu un strigat al marelui mecena: “Senator roman, nu ma trada!” La Budapesta, ungurii ratificasera de opt luni “Acordul”, in tropote de veselie (vedeti extrase din alocutiunile lor mai jos) iar la Bucuresti Ungureanu deja il instalase pe Sorin Antohi – turnatorul Securitatii si doctorul inchipuit obligat sa se retraga pana si din Comisia Tismaneanu -, in postura de presedinte al clonei frauduloase a Fundatiei Gojdu, rebotezata de ungureni Fundatia “Ungaro-Romana”.
In plenul Senatului, impreuna cu colegii mei, eram pregatiti sa boicotam votarea cu o actiune civica, in cazul in care votul ar fi inclinat in favoarea tradatorilor. Dumnezeu a tinut cu iubitorii de dreptate si a facut sa cada Ordonanta in Senat, cu un vot zdrobitor impotriva ei, si apoi si in Camera Deputatilor, insa aici cu numai un singur vot in plus, obtinut printr-o minune, cand o alta colega de-a noastra – Dumnezeu sa-i dea sanatate! – a impins un deputat de pe hol sa intre la vot exact in clipa decisiva. Votul de aur. Cand eram in Senat, tensionati de ticalosiile care aveau loc sub ochii nostri – Berceanu incercase sa-i interzica reprezentantului Fundatiei, Mitropolitul Streza, sa vorbeasca in plen pentru a apara Testamentul si drepturile romanilor ortodocsi, impingand timpul “negocierilor” pana aproape de ultimul minut al sesiunii – eram gata-gata sa intrerupem sedinta tapetand sala de la balcoane cu sute de afise pregatite din redactia ZIUA, pe care se aflau figura si Testamentul marelui roman insotite de strigatul: “Senator roman, nu ma trada!”. In banca sa, senatorul grafician Eugen Mihaescu, inainte de interventia sa fulminanta, putea fi vazut desenand tacticos. Cu negru, mare: DEMISIA! Hasurat, usor, usor: UNgureanu, devenit apoi UNGUReanu (vezivideo).
In pofida acestei infrangeri si a demonstratiei facute de inaltii ierarhi ai Bisericii privind actul de tradare care avusese deja loc, fara insa a fi definitivat si la Bucuresti, traiectoria mijlocitorului tranzactiei, utecistul infocat Mihai Razvan Ungureanu, desi trebuia sa fi inghetat brusc, urmand ca numele lui sa fie inscris pe vecie pe zidul rusinii diplomatiei romane si a tradarii nationale, a urcat tot mai sus. Demis pentru o alta magarie, facuta pe mana cu Basescu – cand doi cetateni romani au fost incarcerati ilegal in Irak – , Ungureanu s-a dat, din nou, la fund, pentru a fi ridicat apoi de urechi de Basescu si cocotat in capul la ditamai Serviciul de Informatii Externe. Recompensa pentru tradare dar si pentru “limba lui Ungureanu”, ceva mai “light” la pupincureala din Palat, dupa cum a insultat chiar ungureanul bietii romani basarabeni. Acum, ceangaul iesean e… “os de aradean”.
In editorialul pomenit, condamnam nefasta Alianta PDL-PNL-UDMR si imi exprimam dezgustul si pentru guvernarea precedenta PSD-UDMR, dovedind o complicitate si continuitate a tradarii intre cele doua grupuri organizate de infractori politici. Sigur ca e greu de ales intre lichele si canalii. Victor Eftimiu o spunea, insa, cel mai bine: “M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!” Raul facut de lichelele sorosiste ale lui Basescu in ultimii opt ani – Patapievici, Tismaneanu, Macovei, Plesu, Liiceanu, Ungureanu et iudem farinae (sic) – un rau care a tintit fiinta nationala, pana in strafundurile sufletului ei, este un rau aproape iremediabil, cu mult peste jaful de la suprafata Romaniei savarsit de ticalosii lui Iliescu. Intre aceste lichele si micile canalii de azi, dati-mi voie sa-l “plagiez” in gandire pe Victor Eftimiu.
Alegerea lui Ungureanu in Senatul Romaniei, ce spera in urma cu sase ani ca o sa-l tradeze pe Gojdu, ar fi un sacrilegiu care l-ar rasuci, din nou, pe acest sfant al Ardealului, in mormantul sau pana nu demult profanat de ungurenii de la Budapesta. “Romane, nu ma trada!”, striga Gojdu, de acolo, din groapa. “Erumpe de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei lui”. Nu-l auziti? Voteaza, romane, voteaza pentru tara ta! Voteaza, in asa fel incat sa ajunga la gunoi definitiv toate lichelele lui Basescu! Nu in ultimul rand, acest vot ar trebui sa-l invete minte pe presedintele tuturor ungurenilor si, a doua zi dupa alegeri, sa-l faca sa-si depuna frumos mandatul, cu ultima bruma de cinste si demnitate pe care, cred, o mai are. Daca punem la socoteala ca suntem 7 milioane cei care nu-l mai vrem inca 2 ani, reiterez si eu vorba filosofului Constantin Barbu: domnule Basescu, nu fura romanilor inca 14 milioane de ani, pe care i-am putea trai in slujba tarii, intr-o Romanie libera de ura!
Si un ultim amendament, pe care l-am enuntat si in fata unei sali pline de ofiteri de informatii din SIE si SRI, activi, in rezerva si retragere: daca mai exista Servicii Secrete ale Romaniei, acum este momentul sa vedem ca apara tara; lasand tradatorii sa se scufunde pe vecie in mlastina istoriei din care au iesit.
Iata cuvantul aparatorilor Fundatiei Gojdu, asa cum a fost, prefatat cu un extras din ultimul interviu al marelui roman Raoul Sorban:
“Ministrul de externe Ungureanu a tinut un discurs in Senat in care afirma ca noua fundatie nu atinge drepturile vechii fundatii, desi aceasta noua fundatie se suprapune si prin nume si prin activitate vechii fundatii, sunt acordate burse pentru studentii maghiari si romani…
Asta contrazice deja una din prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar.”
Mesaj transmis de catre IPS BARTOLOMEU ANANIA, Arhiepiscopul Clujului, pentru a fi citit in sedinta plenului Camerei Deputatilor, in data de 27.02.2006.
FUNDAŢIA GOJDU, 27 februarie 2006
prin principalii ei reîntemeietori,
Ierahii ortodocşi din Mitropoliile Transilvaniei şi Banatului,
c ă tr e
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
Domnilor Deputaţi,
Potrivit agendei de lucru a Domniilor Voastre, astăzi vă revine îndatorirea de a vă pronunţa, prin vot, în favoarea sau împotriva Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privitoare la Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005, care stipulează înfiinţarea Fundaţiei Publice Ungaro-Române „Gojdu”.
Avizul negativ pe care Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor l-a pronunţat în şedinţa din 21 februarie a.c. e un semnal că parlamentarii noştri au reuşit să învingă presiunile de tot felul, precum şi campaniile de dezinformare asupra unei probleme care implică nu doar materialitatea unei moşteniri fabuloase, ci şi demnitatea noastră naţională.
De aceea, reiterând afirmaţia noastră, făcută prin presă, că ne declarăm împotriva acestui Acord şi că vom face toate demersurile legale pentru ca acesta să nu fie validat de către parlamentarii celor două Camere, cărora le vom atrage atenţia că sunt aleşii noştri şi că principalul atribut al unui om politic este patriotismul, ne luăm permisiunea de a interveni şi în plenul de astăzi al Camerei Deputaţilor printr-un supliment de informaţii extrase dintr-un bogat material documentar, dar şi din explicaţiile pe care Ministerul de Externe ni le-a înaintat recent şi care , desigur, exprimă punctul de vedere al Guvernului. Dorind să nu abuzăm de timpul Domniilor Voastre, nu vom intra în amănunte şi nu vom readuce la suprafaţă datele deja cunoscute, ci ne vom limita la câteva observaţii pe marginea celor de ultimă oră.
1. Se pretinde că Acordul nu desfiinţează Fundaţia Gojdu din Sibiu. În realitate, noua Fundaţie Publică nu o desfiinţează, ci preferă să şi-o anexeze prin racolarea a doi din membrii ei cu funcţii formale importante, obţinute într-o perioadă de absenţă a autorităţii superioare bisericeşti din Sibiu. Fundaţia Gojdu ar urma să devină un simplu organ consultativ al Fundaţiei Publice.
2. Se pretinde că Fundaţia Gojdu e liberă să acţionaze pentru revendicarea bunurilor ce-i revin de drept prin Testamentul marelui mecena, dar în mod repetat i se atrage atenţia că va avea de luat în considerare, pe de o parte, enormele costuri ale unor demersuri juridice şi, pe de alta, că legislaţia ungară nu prevede retrocedări de imobile naţionalizate, în afara locaşurilor de cult. Nimic însă despre sumele din conturile bancare. Se omite şi menţiunea că există instanţe europene, cum sunt cele din Strassburg şi Haga. Pe de altă parte, se eludează menţiunea că, practic, Acordul Ungaro-Român din octombrie 2005 îl anulează pe cel din 1937, ratificat de parlamentele ambelor ţări şi încă valabil, singurul temei juridic prin care Fundaţia Gojdu îşi poate revendica drepturile. Cu alte cuvinte, Fundaţia Gojdu poate să rămână în fiinţă, dar cu mâinile legate.
3. Se pretinde că Fundaţia Publică nu are ca obiect moştenirea Gojdu, dar îşi propune să obţină o seamă de clădiri din complexul budapestan al „Curţilor Gojdu”, chipurile spre a le salva de la transformarea lor în spaţii comerciale..
4. Fundaţia Publică îşi propune să ridice în acest complex o statuie a marelui filantrop (ceea ce, desigur, e foarte frumos!), dar uită că Gojdu are deja o gigantică statuie morală, în al cărei soclu sunt încrustate numele celor câteva mii de bursieri români ortodocşi, printre care se numără Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian Goga, Aron Cotruş, Dumitru Stăniloae, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Ioan Scurtu. Or, statuia lui Gojdu nu va fi niciodată completă în lipsa miilor de tineri cărora, în ultimele şase decenii, li s-a furat dreptul şi posibilitatea de a fi beneficiarii burselor marelui filantrop şi de a-şi înscrie astfel numele în istoria culturii şi spiritualităţii româneşti.
5. Se pretinde că Fundaţia Publică (pe care Ministerul nostru de Externe o numeşte „Româno-Ungară”) are la bază principiul parităţii. Iată însă şi opinia partenerilor, aşa cum reiese din stenograma şedinţei din 21 noiembrie 2005 a Parlamentului ungar, când noua Fundaţie a fost ratificată, cu voioşie, în numai un sfert de oră, cu 107 voturi „pentru”, două voturi „împotrivă” şi şapte „abţineri” (cităm în traducere românească). Németh Zsolt, deputat: „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Esenţa acestei probleme […] este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu, şi acest lucru înseamnă, în acelaşi timp, că partea română acceptă punctul de vedere al Ungariei conform căruia, în 1953, tratatul de drept material a rezolvat problema averii Gojdu”. De partea sa, Bársony András, secretar de stat în Ministerul de Externe, afirmă: „Gozsdu Manó, nobil ungur de naţionalitate română, în testamentul său datat 4 noiembrie 1869, îşi lasă întreaga avere acelor români din Ungaria şi Transilvania care sunt de religie ortodoxă răsăriteană. […] La 20 octombrie 2005 s-a semnat Acordul Guvernelor Republicii Ungare şi României asupra înfiinţării Fundaţiei Publice Ungaro-Române Gojdu. Pe baza Acordului, fundaţia a fost înfiinţată ca fundaţie publică ungară, competenţa şi funcţionarea sa îi revine Republicii Ungare şi urmează să fie înregistrată la Tribunalul Capitalei. […] În virtutea Acordului, actul constitutiv al Fundaţiei va fi elaborat pe baza normelor de drept din Ungaria”.
Domnilor Deputaţi,
Mitropoliţii ortodocşi LAURENŢIU al Ardealului, NICOLAE al Banatului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopii TIMOTEI al Aradului, LUCIAN al Caransebeşului, IOAN al Oradiei, JUSTINIAN al Maramureşului, IOAN al Covasnei şi Harghitei şi SOFRONIE al Românilor din Ungaria vă adresează întrebarea: Sunteţi convinşi că Acordul Româno-Ungar din 20 octombrie 2005 îi aduce României vreun folos? Vă rugăm să răspundeţi prin votul Domniilor Voastre.
Din încredinţare,
BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepiscopul Clujului
Editorialul ZIUA
Senator roman, nu ma trada!
Este strigatul de dincolo de vazduhuri al Nobel-ului Romaniei, transmis senatorilor romani prin vocea tinerilor ortodocsi din Transilvania si Ungaria, reuniti intr-o asociatie pentru respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Multi dintre ei manipulati sau manipulatori, senatorii romani trebuie sa decida saptamana aceasta asupra legalitatii Ordonantei de Urgenta Ungureanu-Tariceanu emisa pentru uzurparea Fundatiei Gojdu. Joia trecuta, uleiul chiar a iesit la suprafata apei, prin declaratia imberbului Razvan Theodorescu, care a recunoscut ca proiectul Ordonantei Rusinii apartine Guvernului Adrian Nastase si ministrului sau de Externe Mircea Geoana, iar preluarea sa de catre Cabinetul Popescu Tariceanu si supusul sau Mihai Ungureanu ar reprezenta “o dovada de continuitate”. Adevarul frust ar trebui, cred eu, sa-i ultragieze pe votantii Aliantei fara de Dreptate si fara de Adevar: exista asadar o continuitate politica in tabara executantilor de proiecte anti-romanesti.
Tot joi, in aula Senatului, urechile alesilor tarii au fost zgariate de falsele argumente ale ministrului de Externe Mihai Razvan Ungureanu. Inrosit de furie, micul UTC-ist a inceput sa urle pitigaiat la senatorii Romaniei care se impotriveau din bun simt Ordonantei sale paguboase. Simtind ca situatia scapa de sub control, tartorul masinatiunilor politice din Senat, PD-istul Radu Berceanu i-a facut semn capului UDMR-ist Gyorgy Frunda care i-a dat peste culoar un sut PNL-istului (ex-APR, ex-FSN) Teodor Melescanu pentru a amana dezbaterile. Cu 42 de voturi la 23 (si 4 abtineri), senatorii pro-guvernamentali au decis sa mearga la masa: treburile tarii mai pot astepta.
Dovada ca in afara sefuletilor de grupuri marea majoritate a senatorilor habar nu au ca risca sa aprobe o tradare a intereselor nationale sta in declaratiile lor incerte. Intr-o prima faza, MAE a reusit sa-i pacaleasca, introducand un pretins amendament prin care s-ar respecta drepturile Fundatiei Gojdu originale, de la Sibiu. Fals: un Acord international, deja ratificat ca atare in Parlamentul de la Budapesta, nu suporta “amendamente”. ZIUA a demonstrat aceasta printr-o declaratie ferma a MAE al Ungariei publicata in exclusivitate. Senatorii care doresc sa voteze in cunostinta de cauza o pot descoperi in arhiva electronica a ziarului nostru. Mura in gura: www.ziua.ro (arhiva in prezent rasa de pe suprafata internetului – n.n.).
Tot asa, pentru a intelege matrapazlacurile legislative ale aparatcik-ului MAE in cardasie cu diversi tovarasi din Comisiile Senatului pentru Politica Externa si Juridica, senatorii pot consulta un Raport profesionist, “Afacerea Gojdu, dincolo de diplomatie”, elaborat de Fundatia Strategikon si disponibil la www.strategikon.ro. Aici vor putea descifra ce se afla in spatele aberatiei unice in istoria Parlamentului Romaniei, de “respingere a respingerii”, invocate in cazul Gojdu, “dezinteresat”, dupa cum declara, de colegul lor UDMR-ist Eckstein Kovaks.
Insa cea mai mare ticalosie comisa de reprezentantii UTC din MAE, in frunte cu secretarul sau general, Mihai Razvan Ungureanu, este invocarea unui pretins acord al Bisericii stramosesti, administrator de drept al averii lasate de Gojdu, prin Testament, tinerilor romani ortodocsi saraci si destepti din Transilvania si Ungaria. Dupa ce insusi Patriarhul Romaniei Teoctist a rugat senatorii sa respecte Testamentul lui Gojdu, Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania avertizeaza oamenii de paie ai actualului stat capitulard ca risca sa provoace o disputa directa cu Biserica, pentru ca, in numele adevarului, ierarhii ortodocsi sunt dispusi sa apere drepturile fiilor tarii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. “Nimeni nu are voie sa dispuna de o avere privata, care apartine tinerilor ortodocsi, asa cum este aceea a lui Emanuil Gojdu si sa ignore un Testament care are valoare de lege nationala si internationala”, spune transant IPS Anania, in calitatea sa de co-administrator al averii Gojdu. De la Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, Episcopul ei, PS Sofronie, ne comunica faptul ca “isi exprima dezaprobarea totala fata de proiectul Ordonantei de Urgenta a Guvernului Romaniei privind infiintarea “Fundatiei Publice Ungaro-Romane Gojdu” si solicita Senatului Romaniei sa respinga cu hotarare acest act rusinos de capitulare si recunoastere a masurilor unilaterale de nationalizare savarsita de partea maghiara.” “Nimeni nu are dreptul sa vorbeasca in numele Bisericii, fara a avea o imputernicire scrisa din partea acesteia”, transmite oficial acest co-administrator al Fundatiei Gojdu. “Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria face apel la opinia publica, la societatea civila, la organizatiile neguvernamentale, pentru ca proiectul tradarii memoriei lui Emanuil Gojdu sa primeasca tratamentul pe care-l merita.”
Este dispus Senatul sa tradeze interesele beneficiarilor de drept ai Testamentului lui Gojdu, sa scuipe pe rugamintea Bisericii si sa terfeleasca vointa propriilor lor alegatori, in special a celor din Transilvania? Parafrazandu-l pe Lucretiu Patrascanu, cred ca senatorii nostri de azi ar trebui sa-si aduca aminte ca inainte de a fi penelisti, pedisti sau pecisti sunt romani.
Emanuil Gojdu, 1862: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, caci m-am nascut Roman: iubirea ce am catre natiunea mea neincetat ma imboldeste a starui in fapta, ca inca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormantului spre a putea fi pururea in sanul natiei mele”.
Senator roman, nu uita de tinerii ortodocsi in numele carora vei vota!
SenatorulIulian Urban, unul dintre cei mai activi membri ai Parlamentulul si probabil chiar cel mai activ de la Senat, cu cea mai mare prezenta la sedintele parlamentare, paraseste, scarbit, politica. Patru ani de zile nu a cerut un leu de la contribuabilul roman si nu a beneficiat de nici un beneficiu si privilegiu de la Parlamentul Romaniei. Singurul parlamentar roman fara masina, telefon si asistente de serviciu. “Anca Boagiu, pe atunci vicepresedinta a Senatului, mi-a reprosat ca nu este bine ce fac, ca-i pun pe ei intr-o lumina nefavorabila”, afirma senatorul aflat pe final de mandat. Pentru ca nu lua bani de la stat si nici nu chiulea, colegii lui l-au urat, ne marturiseste senatorul independent, care a decis ca nu va mai candida pana cand nu apare pe scena politica “o noua generatie independenta, puternica, care sa refuze orice forma de compromis si sa nu aiba incredere decat in ceea ce poate face ea singura fara sa astepte nimic de la nimeni”.Iulian Urban pare insa cel mai dezamagit si ingrijorat de stadiul dramatic de orbire in care se afla majoritatea romanilor azi, dupa 22 de ani de manipulare, dezinformare si intoxicare media. Fostul parlamentar PDL, care a parasit dezgustat fostul partid de guvernamant, ne-a marturisit si faptul observat din interior ca PDL, acum ARD, “musteste de lasitate” si ca “in Parlament, cu cat esti mai slab si coruptibil ai sanse mai mari sa promovezi ca sa poti fi controlat si manipulat”. Senatorul, care se intoarce acum la avocatura si care declara ca va continua sa fie un aparator al valorilor familiei traditionale, ne-a explicat si ce parere are despre acuzele de discriminare venite din partea tiganilor, homosexualilor si viermilor cu chip uman ca Mircea Toma. Portalul Ziaristi Online i-a consemnat opiniile despre acesti patru ani de mandat, intr-un interviu exclusiv.
Ca urmare a implicării sale directe în favoarea extremistilor maghiari si a Ungariei, in scandalul de secesiune a UMF Targu-Mureş generat in scurta lui domnie de 72 de zile, Mihai Razvan Ungureanu este recompensat cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Pecs, care ii va fi conferit de confratii lui din poporul ungurean pe 13 decembrie, conform unui anunt publicat de presa ungureasca. “A fost o surpriza placuta. Sunt recunoscător Decanului Facultății de Medicină a Universitatea din Pécs si Senatului pentru acest privilegiu”, a declarat Ungureanu pentru agentia maghiara de stiri MTI, citata de Ziarul din Pecs pe 4 septembrie a.c.. ”Mă bucur că este apreciat un gest politic al Guvernului condus de mine care a hotarat sa impuna aceasta Decizie”, mai afirma fostul premier in articolul citat. Decizia antinationala a Guvernului Ungureanu a fost imediat redresata de Cabinetul Ponta, spre bucuria studentilor si profesorilor de la UMF Targu Mures. Scandalul declansat de decizia antiromaneasca a lui Ungureanu a fost relatat pe larg de portalul Ziaristi Online si aduce aminte de prestatia fostului prim-ministru in favoarea aceleiasi Ungarii, din perioada cand era ministru de Externe si milita pentru donarea Averii Gojdu – de peste 3 miliarde de euro! – statului ungar. Probabil tocmai aceasta activitate impotriva statului roman l-a si determinat pe presedintele Basescu sa-l numeasca sef al SIE. In continuarea prezentam un interviu cu candidatul ARD din Arad, realizat de un jurnalist muresean chiar la aflarea vestii, in luna septembrie, si in care raspunsurile tafnosului Ungureanu sunt de-a dreptul halucinante. ”Iată că o Universitate din Ungaria simte nevoia să recunoască public, prin gestul pe care e pe cale să-l facă, normalitatea şi firescul unei astfel de decizii într-o Europă unită”, isi incheie cu aplomb candidatul iesean, acum “os de aradean”, interviul. Intr-un articol de pe site-ul Ziarului din Pecs se consemneaza si faptul umoristic ca prima scrisoare trimisa de Universitate lui Ungureanu pentru a accepta distinctia s-a intors din Romania cu mentiunea „címzett ismeretlen” – “destinatar necunoscut”. Normal, Posta e, inca, Romana! Nu “ungureana”…
Sufletul meu de datornic parcă s-a liniștit puțin. Doar pentru că m-am fâțâit pe la ușa băncii. Brusc m-am simțit mai bine. De aia mi-a venit să glumesc cu cele două doamne, că altfel n-am cum să le spun, de la cortul electoral al Partidului Poporului – Dan Diaconescu.
Parlamentul Romaniei stie ca la Bruxelles se cedeaza – in secret – suveranitatea nationala?
Scriitorul anticomunist Radu Portocala, fost director al ICR Paris, demisionar din dezgust fata de practicile echipei Ungureanu-Patapievici (vezi textul relevant al Demisiei sale in baza materialului de mai jos), a realizat inca din 2001 o analiza extraordinara privind problemele majore si actuale ale Romaniei si Europei. Analiza autorului mult aclamatei carti “Autopsia unei lovituri de stat” prefigureaza prezentele lovituri la adresa integritatii nationale, intreprinse frenetic de Troika Orban-Basescu-Tokes si avand ca tinta federalizarea Romaniei, cu scop final dezintegrarea statului national unitar roman, in consonanta cu interesele “vitale” ale Germaniei, respectiv ale “Austro-Ungariei”, in care spatiul imperial al Rusiei este bine menajat. De aici si sprijinul fara limite acordat de Angela Merkel lui Traian Basescu si de servicii germane si rusesti institutiilor patronate de Andrei Plesu, ale caror produse de serie se regasesc pe listele formatiunilor “prezidentiale” PDL/ARD: Mihai Razvan Ungureanu, Teodor Baconschi, Mihail Neamtu, eiusdem farinae. Pentru a pregati terenul loviturii finale, tezele Troicii ungro-mancurte, in spatele carora stau concepte naziste si sovietice puse in aplicare de servicii speciale straine si private, au fost deja enuntate de-a lungul anilor de mai multi agenti “descoperiti” ai acestei “Retele Deschise” ce il are drept “front-man” pe escrocul international George Soros. Pentru o simpla edificare tastati sintagma “federalizarea Romaniei” in cadrul motoarelor de cautare online si ii veti gasi singuri. Actiunile concertate si tupeistice ale acestor agenti “la vedere” ne fac sa ne intrebam daca mai exista servicii de informatii romanesti. Redam integral valoroasa analiza a scriitorului Radu Portocala, multumindu-i in mod deosebit autorului.
Agentul Laszlo Tokes: “Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România“.
Vedeti in filmarea cu chermeza bozgoreasca de mai jos cum, la minutul 1.05, Tokes ia paharul în mână și întreabă ”ce caută aia acolo ba, ce e aia”? cu referire la stema oficială a României, dupa care urmeaza o hahaiala despre cum vor scapa ungurii de ea. Oare la fel a hahait si la Palatul Cotroceni, impreuna cu Basescu, cand tovarasul sau din PPE si de la “masa verde” l-a decorat cu “Steaua Romaniei”?!
Bine observa Bogdan Stanciu: este semnificativ faptul ca grupurile care au organizat sau sprijinit manifestarile anti-normalitate sunt aceleasi cu cele care au intreprins demersurile impotriva icoanelor sau a religiei in Scoli. Si, as mai adauga, exact aceleasi care fac propaganda pentru independenta ilegala a Kosovo, autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc, “federalizarea” Romaniei, exacerbarea drepturilor minoritatilor (unele chiar inventate), indepartarea basarabenilor de tara lor mama, “Raportul Final” anti-Romania, etc, etc, etc. As putea continua, dar mi-e prea scarba.
VIDEO – Profesorul Dinu Giurescu la Radu Tudor: “Regionalizarea poate duce la sfarsitul Romaniei”
Ucigasa Filip Orbán Daniella Kamilla, prin iresponsabilitatea Tribunalului Covasna şi a I.P.J. Covasna, după eliberarea din arestul preventiv a fugit în Ungaria la data de 31 decembrie 1991, de unde nu s-a mai întors.
La lansarea de la BCU care a servit ca suport mediatic pentru declaratiile cu Oltchim au prezentat volumul despre Marea Neagra directorul general al Bibliotecii, Mireille Radoi, fosta absolventa cum laude a Academiei Nationale de Informatii, directorul Editurii RAO, Ovidiu Enculescu, sociologul Vasile Dancu, prieten cu seful SRI, analistul Emil Hurezeanu, un apropiat al mai multor servicii de informatii din puncte cardinale opuse, directorul Serviciului de Informaţii Externe, Teodor Meleşcanu si directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior.
Cele 12 aeronave americane F-16 vor fi luate, la mâna a doua, din Portugalia, spre satisfacţia lui Jose Manuel Barroso, portughezul care este preşedinte al Comisiei Europene.
Portalul Ziaristi Online publica si opinia personala a fiului maiorului post mortem Aurel Agache pe marginea cererii incredibile a ucigasei din Targu Secuiesc (Nota mea: Ce bine seamana unguroiaca criminala cu Renate Weber!):
Chiar dacă va face recurs eu nu pot decît să-i transmit bestiei criminale: ”ne întâlnim din nou în septembrie 2021 dacă mai ai tupeul să ceri reabilitarea!”.
Nu te poți aștepta ca o nenorocită de criminală să dea dovadă de bun simț și de penitență pentru faptele criminale săvârșite în decembrie 1989 cu atâta bestialitate.
Dar m-aș aștepta de la avocatul ei să-i dea peste bot și să-i spună: ”măi scroafă, nu fi nesimțită și așteaptă-ți rândul pentru ca să te ”reabilitezi”, vezi că ești mult prea grăbită să te disculpi”. Evident că avocatul ei, un om cult și de bun simț nu o să folosească un asemenea limbaj nelicențios, ci o să-și încaseze onorariul și o să pledeze, pe texte de lege știute numai de el, pentru pertinența unei asemenea cereri cum este cererea de reabilitare, care urmărea să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, reintegrarea din punct de vedere social şi redobândirea respectului social deplin (probabil cei din secuime o respectă și acuma că doar vorbim de o revoluționară unguroaică, dar românii care au auzit ce a făcut ea nu-i vor acorda respect social nici dacă face o mie de cereri de reabilitare). Cu alte cuvinte, bestia dorea ştergerea consecinţele unei condamnări, efectele ei privative sau restrictive asupra drepturilor acesteia.
Astfel că pe 22 mai 2012, la tribunalul București, secția I-a penală, bestia criminală depune, prin avocat ales, o cerere de reabilitare. Nu știu ce o fi scris bestia în cererea ei, care a făcut obiectul dosarului 18576/3/2012, dar eu m-am cutremurat când am văzut tupeul nerușinat și indolența acesteia. Orice om cu mintea normală, își dă seama că e mult prea mult să ceri reabilitarea când nu sunt îndeplinite niște criterii elementare pentru o asemenea cerere. Nu-ți trebuie nici măcar cultură juridică ci un dram de bun simț pentru a vedea absurdul situației.
Probabil că bestia s-a lăudat în fața instanței de judecată că a achitat daunele morale, uitând să precizeze cu câtă nesimțire s-a opus, târându-mă ani de zile în procese de contestare prin tribunalele din Ungaria, procese pe care în cele din urmă avea să le piardă și astfel să fie executată silit prin executor judecătoresc. Probabil a prezentat și o versiune romanțată a vieții exemplare duse în Ungaria, necomițând fapte penale și educând copii în calitate de profesoară de limbi străine.
Nici măcar nu m-am obosit să combat o asemenea argumentație cu informațiile pe care le am despre viața ei ca cetățean de nădejde a Ungariei pentru-că o asemenea cerere de reabilitare are nevoie întâi și întâi de proba de foc a timpului scurs de la condamnare.
Astfel că pe data de 20 septembrie m-am adresat completului de judecată cu o scurtă informare, prin care am prezentat și punctul meu de vedere referitor la infama cerere (vedeti mai sus).
January 16th, 2013 
VR 
Editorial BURSA 16.01.2013
Posted in 
Tags: 
