Logic: Locic a fost retinut la DNA. Cum si de ce a inchis fostul ospatar de la Select doua ziare. Hienele presei si stapanii menajeriei

Remember trecutul lui Locic in sfera media: Plaja libertatii presei se micsoreaza primejdios de mult in Romania.

Redau mai jos editorialul de protest al redactorului sef Igor Drag, din ultima aparitie a ziarului ZIARUL si ultimul editorial al lui George Roncea, in calitatea sa de redactor sef adjunct la ziarul ATAC:

Ziarul ZIARUL – Ultima aparitie

Bonus la “Prima de Craciun”

La editorialul publicat in urma cu doua zile, intitulat “Zbor deasupra unui cuib de cocori”, am avut pe editia online a ziarului www.ziarul-ziarul.ro, un comentariu care parea rupt de subiectul pe care l-am abordat. Initial am crezut ca este vorba despre unul dintre extrem de rarii cititori care se baga in vorba si seama. Cand un coleg de redactie mi-a atras atentia asupra acestui comentariu, am inteles ca nu este vorba de un cititor oarecare, ci de unul care ne cunoaste extrem de bine, pe mine si pe colegii mei.

Ce zice cititorul? Citez integral: “Diogene criticul – Bucuresti (05-06-2008, 18:13). Tot n-ati scapat de umbra lui Locic. Va urmareste peste tot. Acum ca a venit Locic la Ziarul va veti lua banii cu o intarziere mai mica decat pe vremea lui Turcu. Dar nu cred ca vreti sa redeveniti “locicari” si sa scrieti “locicarii” la comanda… Mai bine emigrati iarasi la un nou ziar. Numai sa nu il ia si pe ala Locic… Logic, nu?”. Mi-am adus aminte, ca de un atac de cord, de un ultim editorial pe care l-am scris, in urma cu aproape doi ani, la un ziar preluat in mod discutabil de Marius Locic, patron de companie de imobiliare cu acelasi nume. Citez acest editorial integral, pentru ca integrala este si rememorarea vietii atunci cand esti victima unui atac de cord, nu?

“Prima de Craciun”


Ma adresez tuturor studentilor din Facultatile de Jurnalism din Romania. Celor care vor ignora sau vor injura apelul meu, le spun ca da, au dreptate, poate ca acest cotidian nu reprezinta cea mai potrivita tribuna de la care sa te adresezi unor invatacei in ale mass-mediei. Fratilor, nu va vindeti, priviti-ma, cititi-ma si bagati la cap, pentru ca este mult mai bine sa invatati din experienta altora decat din cea personala, si poate ca, peste 12 ani de munca, veti avea norocul sa nu ajungeti acasa, in pragul Craciunului, putind a urina.

Cine sunt eu? Sunt un guru al presei? Un formator de opinie? Nu si nu, tocmai din acest motiv merit putina atentie, pentru ca asa ca mine, anonimi, veti fi cei mai multi dintre voi dupa absolvire. In 1994, Ion Cristoiu mi-a facut onoarea de a ma primi in redactia Evenimentului Zilei, si tot el m-a innobilat, prin 1999, facandu-ma sef de departament al sectiei Reportaj de la Cotidianul. Tot Ion Cristoiu m-a mai innobilat o data, spunand despre mine ca sunt mai bun, ca si condei, decat Cornel Nistorescu. Chestia asta, va rog sa ma credeti, mi-a ramas intiparita in codul genetic… Din 1993 si pana in prezent, am lucrat, dupa Evenimentul Zilei, la Antena 1, ca realizator al emisiunii Picatura de Amar – cu una din editii am participat la Festivalul Filmului pentru Tineret de la Costinesti 1996, trei cotidiane centrale hotarand ca merit Marele Premiu, apoi am ajuns la Cotidianul, la Jurnalul National, la Ora, la Realitatea TV, la Azi, la Independent si la Atac, dar nu in aceasta ordine. In aceste redactii am ocupat toate functiile posibile, respectiv redactor, reporter-special, realizator tv, sef departament, redactor-sef. Tot acest efort neintrerupt vreme de 12 ani, mi-a fost ieri incununat, mi-a fost recunoscut la… justa lui valoare.

In jurul pranzului, devansand prima de Craciun, patronatul cotidianului Atac s-a pisat golaneste pe mine, pe cei 47 de ani ai mei, pe toata experienta mea din presa. Pe toti colegii mei. Pe familiile noastre. Pur si simplu a inchis redactia pentru ziaristi si a deschis-o pentru mercenarii de presa. De ce s-a ajuns in situatia asta? Nu stim, totul este atat de… ilocic in lumea presei…”.

Dupa ce am citit comentariul lui “Diogene”, am vrut sa intreb, sa aflu, sa ma lamuresc. Ciudat, nu am avut pe cine… Eram singur in redactie. Patroane, frate Sima, ce vrea sa zica ”Diogene” asta? Iar tu, frate Locic, ce faci, iar te pisi pe ziaristi?

Igor DRAG, 2008

REMEMBER: Un editorial publicat miercuri, 28 februarie 2007, de ziarul ATAC, a fost eliminat peste noapte de pe site-ul cotidianului, ca si numele autorului, din caseta redactionala, unde acesta aparea in calitatea sa de Redactor sef adjunct. Procesul intre cele doua parti este si astazi pe rol.

CURAT MURDAR – Hienele presei si stapanii menajeriei

Scriu cu oarecare regret despre ceea ce am fi putut scrie in viitor. Este un conditional implicit la mijloc. Se intampla lucruri. Se trag sfori. Nu stiu daca vom mai avea ocazia sa scriem ce aveam de scris, asa ca profit de ocazie pentru a face o scurta trecere in revista.

Deci, pentru inceput, de incalzire, urma sa povestim despre cum un numar de patroni si securisti au inspirat puternic aerul tare al stepelor rusesti, au batut palma cu colegi din partea aia si au pus de un conglomerat piramidal, un Consiliu Economic care il va avea la centru pe Patriciu si, in jur, alti basbuzuci care comprima intre coapsele lor fleoscaite cam doua treimi din PIB.

Piramida asta are la baza si sindicalisti, si „societate civila“ (din aceea umflata eolian), si domni, si doamne din diverse structuri mai mult sau mai putin conspirate. Aparatu’ asta ar urma sa controleze politica economica a Romaniei, sa „consulte“ Guvernul, sa explice „factorilor responsabili“ ce privatizari sunt bune si cui se cuvin aceste bunataturi, si multe alte chestii din astea economice plicticoase.

„Dimineata la ora 9, zicea mai de demult Patriciu, inainte de formarea actualului Guvern, il voi chema la mine acasa pe Tariceanu, la o cafea, sa vorbim despre cum merg treburile tarii“. Parca vedem cu ochii mintii scena: Patriciu, rascracarat pe marginea unui canapele, la mosie, sorbind din cafeluta, in timp ce Tariceanu, in genunchi pe o pernuta, ia notite… mda. Delicios. Mergem cu ochii mintii mai departisor si-l vedem pe Sorin strigand la Sorinache. Este o alta mosie. La porti si prin curte se afla ciumeti cu mitraliere UZI si Scorpion sub haine. Un catel cu doua rotite fixate in dreptul picioarelor din spate alearga bezmetic prin curte. A suferit un accident si Stapanul il ingrijeste, milos, deoarece are si domnia sa probleme la picioarele din spate. O caprioara domesticita se apropie de Sorinache, pe la spate, si-i aplica o limba pe ceafa. Tot felul de panarame se afla in audienta la Mogul. Unii stau cu orele, altii intra in fata. Nu toata lumea are sansa sa fie tizul Stapanului. Nici nu e usor sa ajungi in fata. Daca nu ai macar un dosar penal la baza sau macar perspectiva unui jaf la scara nationala, sansele de a linge condurii Stapanului sunt mici de tot. De undeva din spatele gradinii scoboara Radu dintr-un Jeepan luat in leasing de la o firma eoliana. „Radule, zice barosanu’, zi-i lu’ fii-tu sa-mi faca o icoana cu Sfantu Gheorghe, ala de pe coperta «Gardianului», fa-l pe Gheo sa semene cu mine, pune-i si trabuc, si baston, si picteaza-l pe Traian ca pe un balaur incolacit la picioarele mele, invinetit de loviturile mele de baston. Ba, m-ai inteles? {i ai grija la reteaua informativa din presa sa nu-mi mai caraie careva in front ca ma k.c pe ei de gaozari – m-ai auzit?“.

Sorinache tresare – si el a fost candva un simplu gaozar de presa. Avea si el boala pe securisti, de pe vremea cand se scuturase de numele conspirativ, „Deleanu“… Pe vremuri, impreuna, fugaream securisti din casele conspirative si din sediile de unde se executau ascultari ilegale.

Acum, Sorinache se intalneste cu patronii altor publicatii si le varsa poloniu in ceasca. Ca cu Vantu mai usor, ca cu Patriciu ar fi frumos sa fie lasat in pace, ca poate nu e bine sa se tot scrie despre lovitura de stat pe care o pregatesc mogulasii astia de Voiculescu, Patriciu, Vantu si altii ca ei, ca poate vine PSD-ul la putere, ca poate Basescu pica, si alte parascovenii d’astea.

Parca il vad pe Nasu’, cu fata lui sucara, cum le tot toarna poloniu in cafea convivilor sai, in timp ce arunca priviri furise pe sub ochelari. Nasu’ stie de toate (s-a antrenat la antitero al DSS), da’ nu prea le are cu fizica. Poloniul lasa urme si duce exact la sursa producatoare. Moscova. Pana la injumatatire, nu mai e mult.

GEORGE RONCEA, 2007

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova