Victor Roncea Blog

Punct. Şi de la capăt. M-am săturat de virgule.
Alt azimut, alt curs de viaţă. La bal sau la spital, cum spune zicala…
De la capăt pentru mine e recursul la Mihai Ursachi.

Drag mentor, Magistre Ursachi, lasă-mă să modific geniala ta poezie care reprezintă motto-ul acestui blog.
Vei înţelege de ce, pentru noi „Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic” TREBUIE să devină „Un om din Tecuci avea un motor şi cu el a dezmorţit România”.

Noi suntem cei rămaşi aici, cu trufia deprinsă de la tine de a ne crede Pelicani: la fel de naivi, cu aceeaşi candoare, cu acelaşi bun simţ, nedeprinşi cu minciuna sau compromisul, numai buni de făcut în foi de viţă de şmecherii, manipulatorii şi mincinoşii neamului.

Nu suntem mulţi, dar vocile noastre pot fi puternice, dacă se unesc.

Habar n-aveai, Magistre, când te-ai dus la Domnul că securiştii care ţi-au luat casa din Ţicău te-au copiat, fără a-ţi plăti drepturi de autor, şi-i numesc Pelicani pe fraierii desemnaţi să le fie victime, oameni deposedaţi de averi, de drepturi, oameni folosiţi şi aruncaţi la gunoi.

Magistre, ne-au amorţit destul, e vremea dezmorţirii.
Aşa că sper să înţelegi necesitatea transformării şi să ne ierţi aparenta blasfemie:
„Un om din Tecuci avea un motor şi cu el a dezmorţit România”.

Magistre, vezi ce delicată e limba română, are verbele a (a)morţi şi a (dez)morţi, dar nu are verbul „a morţi”…
Căci, dacă este să privim la ultimii 20 de ani, corect e să spunem că nişte băieţi şmecheri ne-au morţit şi să-i anunţăm că e timpul dezmorţirii, al Învierii. Îmi permit această licenţă, nu foarte departe de sensul academic.

Dacă e să ne uităm la dicţionar, a dezmorţi înseamnă la propriu „a ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ”, iar la figurat “a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă”, “a ieşi din starea de inerţie” sau, cu referire la natură, “a se trezi la viaţă, a renaşte, a reînvia”. Mai e un sens în dicţionar, referitor la o expresie “a i se dezmorţi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba.”. Jurnaliştilor care nu şi-au uitat meseria, chiar dacă acum fac altceva, de pildă…

Aşadar, băieţi, gata cu minciuna şi abureala. Hai să spunem lucrurilor pe nume!
Tunurile şi jafurile date vreme de 20 de ani nu sunt “cadavre jurnalistice” destinate “neavizaţilor” doar pentru că legile voastre au făcut să rămână nepedepsite.
Nu sunt morale doar fiindcă, penal, s-au prescris.
Vă ascundeţi sub pulpana democraţiei pentru a şterge cu buretele urmele jafului.
Invocaţi democraţia ori de câte ori vă simţiţi în pericol. Iar de 5 ani încoace, chiar sunteţi în pericol: rotiţa Băsescu, pe care l-aţi crezut “de-al vostru”, nu joacă cum îi cântaţi, nu ascultă. Mai mult, vă pune truda de 15 ani sub semnul incertitudinii, al întrebării, vă rămâne luxul în gât, acum când milioanele sau miliardele v-ar da prilejul unei vieţi fără nici un fel de griji. Citeşte mai departe…