Victor Roncea Blog

Domnule Dan Ciachir, citind deunăzi articolul dumneavoastră Echipa de zgomote, aparut in ziarul “Ziua” la 23 iulie 2008, şi când am aflat părerile dumneavoastră despre legionarism, m-am gândit că este o confuzie de nume. Îmi amintesc şi acum când eraţi dumneavoastră cu Dan Zamfirescu, cu Părintele Ciprian de la mănăstirea Bistriţa şi când dumneavoastră vorbeaţi atât de frumos despre patriotism, despre nenorocirile pe care le-au adus vremurile astea ale Răsăritului peste noi şi acum cu atâta uşurinţă vă lepădaţi şi nu mai recunoaşteţi nimic din ceea ce aţi fost odinioară sau nu ştiu ce vă determină să vă lepădaţi aşa de mult de ceea ne spuneaţi atunci. Că oricum nu eraţi nici socialist, nu eraţi nici comunist, nu eraţi nici liber cugetător. Şi acum vă citesc de multe ori articolele din presă pe care le-am admirat dar de data aceasta am rămas tare surprins… prin faptul că vă lepădaţi cu atâta convingere de o lume pe care am impresia că dumneavoastră nu o cunoaşteţi destul, sau mai degrabă nu vreţi să o cunoaşteţi. Că slavă Domnului, nu ştiu câţi dintre colaboratorii dumneavoastră s-au purtat vreodată atât de jertfelnic ca şi tineretul din perioada interbelică ajuns apoi în închisori, care s-a dovedit a fi într-o măsură mare şi sub tortură mai demn decât vă lepădaţi dumneavoastră acum de el, fară a fi în temniţă. Parcă vi s-au făcut lepădările de la Botez, când spune: „Te lepezi de Satana şi de toate lucrurile lui”. Parcă şi pe dumneavoastră acum cineva v-a rebotezat într-o altă credinţă a neamului: „Te lepezi de martirii neamului şi de toate lucrurile lor?”, pentru că prin ceea ce afirmaţi la sfârşitul articolului nu este altceva decât o lepădare de adevăratele valori ale neamului.
Nu ştiu de unde a apărut corelaţia pe care o faceţi între sectarism şi legionarism. Nu se poate vorbi despre o eclesiologie a legionarismului, legionarismul nu a fost o sectă; el s-a supus întru totul Bisericii Apostolice, învăţăturilor de credinţă ortodoxă şi a slujit Biserica lui Hristos, cu multe jertfe, cu preţul vieţii multor martiri, care şi-au închinat toată viaţa Bisericii şi neamului. E vorba de nişte oameni pe care eu i-a cunoscut personal în închisoare şi care îşi dădeau bucata lor de pâine şi haina de pe ei celor mai neputincioşi, neputând suferi să vadă suferinţa fraţilor lor; mai bine mureau ei decât fraţii lor; aveau atâta forţă în mărturisirea credinţei, nu alta decât cea ortodoxă, încât mulţi dintre gardieni şi caralii se îmblânzeau de puterea dragostei lor şi rămâneau muţi în faţa tăriei credinţei lor. Treceţi prin închisorile de la Gherla, Aiud, Piteşti ca să vă amintiţi de cum pătimeau martirii de atunci, pe când alţii stăteau bine mersi la adăpost. Dumneavoastră aţi făcut o salată orientală din legionarism şi sectarism, şi nu vă gândiţi că poate aceşti mărturisitori se roagă şi pentru mântuirea sufletului dumneavoastră. Veniţi cu toată ciupercăria asta sectară şi o puneţi acum pe seama neamului.
Probabil că ne lepădăm de adevărurile acestea datorită unor împrejurări care nu ne oferă nişte avantaje după urma acestor afirmaţii, dar cred că nu vă caracterizează pe dumneavoastră să fiţi aşa de ieftin. Nădăjduiesc să rămâneţi Dan Ciachir pe care l-am cunoscut eu odată.
Pr. Justin Pârvu