Victor Roncea Blog

“Un crestin ortodox se pregateste pentru sarbatoarea Nasterii Domnului ca pentru Mantuire. Este permanent treaz, ca intr-o zi de sarbatoare, indiferent ca este bogat sau sarac. A fi crestin inseamna a te rastigni mereu, a spune adevarul si a te mentine pe calea credintei”, ne invata prea bunul Parinte Iustin Parvu, supranumit Duhovnicul Neamului.
Suntem la 19 ani de la aparentul sfarsit al unui regim totalitar ateu. In realitate, acesta si-a schimbat doar forma. A evoluat, ca un balaur care se preface cand in fecioara, cand in curva, incercand mintile si sufletele crestinilor cu alte provo­cari. Starea de bunastare lumeasca atenteaza, pe zi ce trece, la cea de sanatatea sufleteasca si spirituala. Diferenta dintre comunism si capita­lism, mai ales daca privim atenti si la “criza mondiala”, nu mai pare atat de mare. Starea de libertate este cea care ar trebui sa le diferen­tieze, major. Si totusi, suntem liberi?
In urmA cu 60 de ani, elita Romaniei, de la filosofi si scriitori la preoti si tarani, era ridicata pe sus de mijlocitorii sistemului ateu bolsevic si azvarlita in inchisori pentru a fi transformata in cobai si supusa, programatic, unui experi­ment sintetic de “revizuire a notiunilor”, bine pus in practica si azi, in cadru larg, sub multiple forme. Crestinismul si iubirea de neam si tara, nationalismul, trebuiau eradicate din fiinta romanilor si inlocuite cu un virus, anti-national, otrava care are la baza ateismul. Crime oribile s-au derulat in inchisorile si lagarele instalate pentru elita romaneasca de ocupantii sovietici. Miza era uciderea Dumnezeului din om, a credintei in Hristos – care se naste maine, ca si acum 2008 ani – si Mantuire. Batrani fosti deti­nuti politici, cu 10, 15, 20 sau 25 de ani condamnare si ispasire, traiesc si astazi, ca brazii, drept marturisitori ai jertfei inchisorilor. La 70, 80 si 90 de ani – multi inainte! – sunt mai verzi ca multi dintre noi. Dumnezeu le-a prelungit viata ca rasplata pentru chinurile suferite si pentru a ne sta noua drept chezasie a libertatii pe care o cautam de 19 ani. La fieca­re Inviere sau Nastere a Domnului, dupa gratii, mai mult sim­tite decat stiute, mucenicii din inchi­sori deveneau mai liberi. Adevarata libertate s-a revelat in temnite, prin credinta in Dumnezeu. Ne spune parintele Iustinian Chira, in interviul din ziarul de azi, in care explica supra­vietuirea credintei sub comu­nism si dupa 1989: “Toti acestia care au patimit in inchisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea pacatelor poporului roman. Ei au fost aruncati in gura celor fara de Dumnezeu, ca sa ispaseasca paca­tele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi!” Acolo s-a dat prinosul jertfelor: “Toti acestia s-au purificat total, a fost ca o lacrima fiecare dintre cei care au murit in temnita. Ca o lacrima curata a fost trupul fiecaruia, si gandul si viata fiecaruia. Erau sfinti, absolut sfinti, toti care au murit in inchisoare, dar absolut toti care au murit in temnita, toti”.
window.google_render_ad();
Infranti in acest oribil experiment, strategii bolsevismului au schimbat foaia. Deja nu mai aveau nevoie de tancuri pentru a cuceri lumea. O alta tactica, mult mai elaborata decat cea brutala, din inchisori, s-a pus in aplicare, in libertate: inlocuirea elitelor cu unele false, jonglarea stangii cu dreapta, precum un saltimbanc la circ, pune­rea stapanirii pe universitati, pe mintile in curs de formare, prelucra­rea trecutului, revizuirea dogmelor, infiltrarea, tradarea. Sigur ca nu e usor si, poate, la fiecare Craciun, cand facem bilantul anului, ni se pare, uneori, ca libertatea are gratii din ce in ce mai groase. Atunci trebuie sa ne intoarcem, cu gandul si fapta, la exemplul Sfintilor Inchiso­rilor, la Craciunul lor, al viilor si mortilor. “Tineti-va de noi, vii sau morti!”- ne spunea Parintele Calciu de pe patul de spital. “Rabdare, rabdare, rabdare”- ne invata Duhov­nicul Ortodoxiei, Ilie Cleopa. “Rezis­tenta, rezistenta, rezistenta” – com­pleta calugarul luptator Ioanichie Balan. Iar Tutea, ganditorul, sintetiza, vorbind despre credinta in viitorul tarii: “Cred, pai de aia am si suferit. Pai acu daca ma scoateti si ma puneti la zid pentru poporul roman, strig: Excelsior!” Arsenie Boca: “Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume”. Craciun fericit!