Victor Roncea Blog

“Traim o perioada in care istoria nationala este lichidata cu buna stiinta”, a declarat joi istoricul Florin Constantiniu, in cadrul unei manifestari dedicate maresalului Averescu care a avut loc la Biblioteca Nationala din Capitala.
In opinia istoricului citat, in manualele de liceu, istoria, ca factor identitar de definire a constiintei nationale, este eliminata practic din programa scolara, transmite Agerpres.
Florin Constantiniu considera ca Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovatiei este “responsabil si vinovat” pentru faptul ca manualele de Istorie sunt “lipsite de semnificatie din punct de vedere al cultivarii sentimentului national si mandriei nationale”.
“Eu consider ca Istoria nu trebuie sa fie un simplu obiect de invatat. Spre deosebire de celelalte obiecte de studiu, istoria este si o indrumatoare de constiinta a elevului’, a spus Constantiniu.
Academicianul a tinut sa remarce ca in manualul de Istorie moderna si contemporana de clasa a VII-a, “Al Doilea Razboi Mondial este o lectie facultativa, in timp ce manualul include un studiu de caz consacrat muzicii tinere”.
“Nu inteleg de ce trebuie sa invatam despre muzica la istorie si sa treci prin liceu si sa nu stii ce inseamna conflictul din 1939-1945′, a subliniat el”, citat de Agerpres.

Un eveniment omagial constand intr-o expozitie si o conferinta dedicate maresalului Alexandru Averescu, de la a carui nastere se implinesc, luna aceasta, 150 de ani, s-a desfasurat, joi, la sediul Arhive Speciale al Bibliotecii Nationale a Romaniei.

Expozitia reuneste documente originale din arhiva istorica a Bibliotecii Nationale si pune in vedere personalitatea militarului, politicianului si a omului Averescu.
Acesta evoca perioada Razboiului Balcanic din 1913, documente ale Statului Major General din perioada primului Razboi Mondial, planurile celebrei operatiuni de la Flamanda conduse de Averescu, ordine de mobilizare sau apeluri ale maresalului, numeroase fotografii.
Sunt expuse, de asemenea, scrisori adresate sotiei si unor colegi din politica romaneasca, precum Bratianu, ca si o felicitare adresata cu ocazia unei zile de nastere.

Echilibrul, tenacitatea, cinstea si sclipirea de geniu ale maresalului Averescu, ‘un om care a contribuit la faurirea destinului Romaniei intr-o perioada framantata’, au fost evocate de academicianul Florin Constantiniu, de istoricul militar Petre Otu, biograful autorizat al maresalului Averescu, ca si de Luminita Gheorghiu de la Serviciul Istoric al Armatei.
Potrivit acestora, meritele militare ale maresalului Averescu umbresc pe cele ale omului politic, dar cred ca si in ceea ce priveste cariera politica si pe cea militara, calitatile de onestitate si hotarare ale acestuia nu au putut fi valorificate din cauza mediului politic romanesc viciat al vremii, spre marea paguba a poporului roman. “Sper ca Dumnezeu ne va mai da candva un maresal Averescu”, a spus Florin Constantiniu.
* * *
La 9 martie se implinesc 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru Averescu, militar de cariera, care si-a legat numele de marea epopee nationala a luptelor de la Marasesti, unde a comandat Armata a 2-a.

Nascut in localitatea Babele, langa Ismail (in prezent Ucraina), la 9 martie 1859, Alexandru Averescu a urmat cursurile §colii de Arte si Meserii din Bucuresti (1876), absolvind apoi §coala Divizionara Militara de la Manastirea Dealu (1881), iar in 1886, Scoala Superioara de Razboi de la Torino (Italia).

Ofiter de cariera, a urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), capitan (1889), general de brigada (1906), maresal (1930). Devenit sef al Marelui Stat Major al armatei in 1911, la inceputul primei mari conflagratii mondiale a primit comanda Corpului 1 armata (1914) iar, in momentul intrarii Romaniei in razboi, era comandantul Armatei 2 (1916-1918) si al Grupului de armate de sud (1916).Maresalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de Romania in perioada moderna: in timpul Razboiului de independenta (1877-1878) s-a inrolat ca sergent-voluntar, dobandind brevetul de ofiter; in perioada celui de-al doilea Razboi balcanic (1913) a comandat operatiunile armatei romane din Bulgaria, iar in Razboiul pentru Intregirea Romaniei (1916-1919), a detinut o pozitie de prim rang. Pentru a salva situatia care se crease, in toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apararea Capitalei: Operatiunea Flamanda.

In vara lui 1917, a pregatit si condus batalia ofensiva de la Marasti (11/24 iul- 19 iul./1 aug.).

A fost unul dintre cei mai de seama comandanti ai armatei romane moderne, fiind ridicat, in 1930, la rangul de maresal al Romaniei.n plan politic, dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ”Catre toti romanii”, anuntandu-si hotararea de a crea Liga Poporului, ”a carei singura menire ar fi indreptarea dorita si ceruta de toti”. Cu maxima sinceritate si dand dovada ca a descifrat sensul profund al nemultumirilor societatii romanesti din acea perioada, Alexandru Averescu marturisea mai tarziu: ”Am intrat in viata politica impins de imprejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca intr-o zi voi juca in tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiului mi l-au rezervat”. Si tot el venea sa precizeze: ”In mijlocul framantarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii in maini, adica partidelor politice care au carmuit tara pana la razboi. S-a nascut atunci dorinta neinfranata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua in viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au indreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi se punea din senin in mana”.

In aprilie 1918 a fost infiintata Liga Poporului, formatiune politica ce avea sa aiba, pentru prima data, reprezentare nationala dupa razboi. In 1920, Liga s-a transformat in Partidul Poporului.

Ministru de razboi in guvernul I.I.C. Bratianu, constituit in timpul rascoalei taranilor din 1907 (1907-1909), cand a coordonat actiunile militare pentru inabusirea acesteia, Averescu a devenit prim-ministru si ministru ad-interim la Externe, in perioada 29 ian./11 febr.-5/18 mart. 1918. In fruntea noii formatiuni, Partidul Poporului, a exercitat, pentru a doua oara, functia de presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 13 martie 1920-17 decembrie 1921 (perioada in care, printre altele se decreteaza reforma agrara si este reprimata greva generala din octombrie 1920 a muncitorilor din Romania) si apoi intre 30 martie 1926-3 iunie 1927. A functionat si ca ministru secretar de stat si consilier al Coroanei (1938).

In afara activitatii politice si militare, a desfasurat si o activitate publicistica, in special ca director al revistei ”Romania Militara”. A lasat cateva lucrari de specialitate: ”Tactica” (3 volume, 1887-1889), ”Jocul de razboi” (1903), ”Calauza ofiterului” (1904), ”Operatiunile de la Flamanda” (1924), dar si de memorialistica (”Raspunderile” – 1918, ”Notite zilnice de razboi 1916-1918”, 2 volume – 1937).

A fost distins cu ordinele ”Steaua Romaniei” si ”Coroana Romaniei” si cu medaliile ”Bene Merenti” si ”Crucea Trecerii Dunarii”. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Romane, in semn de recunoastere si pretuire a meritelor sale in plan politic si militar.