Fundatia Maresal Averescu a dus la bun sfarsit ce am incercat sa fac incepand cu acum vreo 10 ani. Mai asteptam inca 10 ani probabil ca sa vedem si statuia geamana in satul Babele sau in Ismail, aflate pe pamantul romanesc al Basarabiei strabune, asa cum am propus. Bustul e gata. Se ofera cineva? Pana atunci, sa ne bucuram de ce vedem. Doamne, ajuta!
PS: Bustul a fost inaugurat de Ziua Veteranilor si Sfantul Victor. Multumesc!
Stirea: Duminică, 11 noiembrie, Fundația „Mareșal Alexandru Averescu” în colaborare cu Primăria Municipiului București, Divizia 2 Infanterie „Getica” și Arhivele Militare Naționale Române a organizat un ceremonial militar și religios cu ocazia dezvelirii bustului Mareșalului Alexandru Averescu, personalitate marcantă a istoriei naționale, comandantul Armatei a II-a în timpul Primului Război Mondial, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918), precum și membru de onoare al Academiei Române.
La ceremonialul militar și religios au participat Șeful Statului Major al Apărării, general Nicolae-Ionel Ciucă, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica” și președinte al Fundației „Mareșal Alexandru Averescu”, general de brigadă Gheorghiță Vlad, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale din București și Buzău, oficialități din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cadre militare active, în rezervă şi retragere, veterani de război, cetăţeni ai municipiului București.
Ceremonialul a avut loc într-o zi specială, în care se comemorează 100 de ani de la încheierea Armistițiului,- între puterile Antantei și Imperiul German, armistițiu care a pus capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest.
Bustul Mareșalului Alexandru Averescu realizat de către Valentin Tănase, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei, este poziționat pe Bulevardul Mărăști, loc cu o puternică rezonanță istorică, ce amintește de bătălia de la Mărăști, una dintre cele mai importante victorii românești din Marele Război.
Ceremonialul militar a fost asigurat de către militari ai Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.
Foto: Cristina Nichitus Roncea (mai sus cu domnul Gavrila Filichi, militantul anticomunist si patimitor de la Brasov – 15 Noiembrie 1987, mai jos cu fostul detinut politic si luptator anticomunist cu arma in maini, profesorul Radu Ciuceanu)
O fotografie memorabila cu marele gazetar Pamfil Seicaru distins cu ordinul Mihai Viteazul in urma luptelor de la Oituz de catre Regele Ferdinand, alaturi de Regina Maria si generalul Alexandru Averescu, la 29 august 1917.
Conform unor surse TVR, Primarul Clujului ar fi primit mita 100.000 de euro pentru a plasa doua contracte cui trebuie, cum ar veni, Imparatul a impartit din Imparatie! E plina tara de Imparati! Si noi nu mai stim cum naibii sa platim salarii decente si taxe si impozite!
Pe langa activitatea sa “eco”, insuflata de colega sa de actiuni “civile” Monica Macovei, palmaresul politic al activistului Eckstein Kovacs contine si proiectul unei legi care permite căsătoria între indivizi de acelaşi sex – asa zisul “parteneriat civil” -, motiv pentru care senatorul UDMR a fost răsplătit de comunitatea homosexualilor din România cu titlul de “Omul anului”.
La începutul lunii ianuarie 1989, primul ministru Petre Roman declara că industria românească era „un morman de fiare vechi”, apreciere interpretată de cei ce aveau să fie alintaţi cu calificatvul de „băieţi deştepţi”, ca un îndemn la lichidarea întreprinderilor. Ca urmare, au trecut la tăierea utilajelor şi vinderea lor ca fier vechi, însuşindu-şi sumele respective. Asemenea acţiuni erau mediatizate cu satisfacţie, deoarece ţara scăpa de „mamuţii industriali”, care constituiau un „balast insuportabil” pentru economia ţării.
“Traim o perioada in care istoria nationala este lichidata cu buna stiinta”, a afirmat cu greutatea unei ghilotine un istoric de marca al Romaniei contemporane, la aniversarea aproape invizibila a 150 de ani de la nasterea lui Alexandru Averescu, unul din cei trei maresali ai Romaniei, alaturi de Constantin Prezan si Ion Antonescu. Ucraina, vecina noastra buna, l-a executat deja pe Maresal, fara sa declanseze nici o reactie oficiala din partea Romaniei. Asa ca, poate, profesorul Florin Constantiniu chiar are dreptate.
Strateg, militar, luptator cu arma si cuvantul, artizan al reintregirii, prim-ministru al Romaniei de trei ori, ministru al Apararii, ministru de Externe, membru al Academiei Romane, decorat cu ordinele “Steaua Romaniei” si “Coroana Romaniei” si cu medaliile “Bene Merenti” si “Crucea Trecerii Dunarii”, alaturi de alte 120 de decoratii. Este adevarat, de reprobat pentru patronarea inabusirii revoltei taranului roman impotriva arendasilor care umpleau ca omizile Moldova (si-a dat apoi demisia), dar de aplaudat pentru arestarea participantilor la primul congres al PCR. Si-a mai spalat apoi din pacate ajungand cu trupele la portile Sofiei si recuperand astfel sudul Dobrogei, Cadrilaterul, cu judetele Durostor si Caliacra, conform pacii de la Berlin de dupa razboiul de independenta. Nu este cazul sa-l preamaresc eu pe acest mare om de stat al Romaniei, fondator al Ligii si Partidului Poporului, dar nici autoritatile de azi nu au dreptul sa-l preamicsoreze. Nascut in satul Babele, din Buceag, Basarabia de sud, langa Ismail, dupa moarte localitatea a primit numele sau: Maresalul Averescu. Tatal Maresalului se distinsese in sat prin ridicarea scolii. La 150 de ani de la nasterea sa, un grup de romani inimosi a vrut sa instaleze un bust al marelui roman chiar in fata scolii ctitorite de parintele sau, invatatorul Constantin Averescu. Nu s-a putut. “Fratii” ucraineni, care au pus acum stapanire pe pamanturile romanesti vor sa modifice, pana la stergere, la lichidare, si istoria, in ciuda faptului ca satul e locuit tot de romani. Insa acum sunt numiti “etnici moldoveni”, iar numele catunului nu mai e nici Babele, nici Maresal Averescu, ci Oziornoie (ce mama haholilor o insemna?!). La Bucuresti, amagiti cu diversiunea spionului Floricel si imbatati de victoria diplomatiei pentru capitalul interesat in gazele din Marea Neagra, autoritatile statului condus – nu o data, ci de trei ori! – chiar de catre Maresalul Alexandru Averescu, au amutit la aceasta ofensa inimaginabila. Adica au intrat in starea lor naturala, in adormire. Ce trebuie facut pentru a fi trezite?
“El nu era un pregatitor de istorie, ci insasi garantia ei”
Nicolae Iorga 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru AverescuLa 9 martie, se implinesc 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru Averescu, cel care si-a legat numele de victoria de la Marasesti. Cu acest prilej, sunt organizate, luni 9 martie, de catre Fundatia Maresal Alexandru Averescu, o suita de manifestari aniversative. Se vor desfasura simpozionul si se va vernisa expozitia cu titlul ‘Alexandru Averescu – un om pentru istorie’. La bustul maresalului din curtea Comandamentului Operational Intrunit vor avea loc ceremonialuri militare si religioase. Sa speram ca vom reusi si noi sa-i ridicam un bust intr-un spatiu public.
***
Nascut in localitatea Babele, langa Ismail (in prezent Ucraina, unde s-a refuzat ridicarea unui bust), la 9 martie 1859, Alexandru Averescu a urmat cursurile §colii de Arte si Meserii din Bucuresti (1876), absolvind apoi §coala Divizionara Militara de la Manastirea Dealu (1881), iar in 1886, Scoala Superioara de Razboi de la Torino (Italia).Ofiter de cariera, a urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), capitan (1889), general de brigada (1906), maresal (1930). Devenit sef al Marelui Stat Major al armatei in 1911, la inceputul primei mari conflagratii mondiale a primit comanda Corpului 1 armata (1914) iar, in momentul intrarii Romaniei in razboi, era comandantul Armatei 2 (1916-1918) si al Grupului de armate de sud (1916).Este de remarcat ca maresalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de Romania in perioada moderna: in timpul Razboiului de independenta (1877-1878) s-a inrolat ca sergent-voluntar, dobandind brevetul de ofiter; in perioada celui de-al doilea Razboi balcanic (1913) a comandat operatiunile armatei romane din Bulgaria, iar in Razboiul pentru ntregirea Romaniei (1916-1919), a detinut o pozitie de prim rang. Pentru a salva situatia care se crease, in toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apararea Capitalei: Operatiunea Flamanda. n vara lui 1917, a pregatit si condus batalia ofensiva de la Marasti (11/24 iul- 19 iul./1 aug.). A fost unul dintre cei mai de seama comandanti ai armatei romane moderne, fiind ridicat, in 1930, la rangul de maresal al Romaniei.
In plan politic, dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ‘Catre toti romanii’, anuntandu-si hotararea de a crea Liga (Partidul) Poporului, ‘a carei singura menire ar fi indreptarea dorita si ceruta de toti’. Cu maxima sinceritate si dand dovada ca a descifrat sensul profund al nemultumirilor societatii romanesti din acea perioada, Alexandru Averescu marturisea mai tarziu: ‘Am intrat in viata politica impins de imprejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca intr-o zi voi juca in tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiului mi l-au rezervat’. Si tot el venea sa precizeze: ‘ n mijlocul framantarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii in maini, adica partidelor politice care au carmuit tara pana la razboi. S-a nascut atunci dorinta neinfranata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua in viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au indreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi sepunea din senin in mana’. Astfel incat, impreuna cu un grup de oameni politici desprins din Partidul Conservator, in aprilie 1918 a fost infiintata Liga Poporului, formatiune politica ce avea sa aiba, pentru prima data, reprezentare nationala dupa razboi. In 1920, Liga s-a transformat in Partidul Poporului. Ministru de razboi in guvernul I.I.C. Bratianu, a coordonat actiunile militare pentru inabusirea rascoalei taranesti din 1907, Averescu a devenit prim-ministru si ministru ad-interim la Externe, in perioada 29 ian./11 febr.-5/18 mart. 1918. In fruntea noii formatiuni, Partidul Poporului, a exercitat, pentru a doua oara, functia de presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 13 martie 1920-17 decembrie 1921 (perioada in care, printre altele se decreteaza reforma agrara si este reprimata greva generala din octombrie 1920 a muncitorilor din Romania) si apoi intre 30 martie 1926-3 iunie 1927. A functionat si ca ministru secretar de stat si consilier al Coroanei (1938). In afara activitatii politice si militare, a desfasurat si o activitate publicistica, in special ca director al revistei ‘Romania Militara’. A lasat cateva lucrari de specialitate: ‘Tactica’ (3 volume, 1887-1889), ‘Jocul de razboi’ (1903), ‘Calauza ofiterului’ (1904), ‘Operatiunile de la Flamanda’ (1924), dar si de memorialistica (‘Raspunderile’, 1918, ‘Notite zilnice de razboi 1916-1918, 2 vol., 1937). A fost distins cu ordinele ‘Steaua Romaniei’ si Coroana Romaniei’ si cu medaliile ‘Bene Merenti’ si ‘Crucea Trecerii Dunarii’. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Romane, in semn de recunoastere si pretuire a meritelor sale in plan politic si militar. AGERPRES /(Anca Pandea, Vasilica Popa)
Intentia Romaniei de a ridica un monument al maresalului Averescu la Babele/Ozernoe, criticata de un ziar din Odesa si blocata de Ucraina Kiev, 2 mar/Agerpres/ – “Castigand litigiul de la Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga, vecinii sud-vestici ai Ucrainei au prins la curaj, intensificandu-si campania de ‘romanizare’ a populatiei moldovene din Ucraina, care era cat pe ce sa esueze”, relata in editia sa de sambata publicatia Taimer Odesa, intr-un comentariu acid referitor la intentia Romaniei de a ridica un monument in memoria maresalului Averescu in localitatea Babele (actualmente Ozernoe) de langa Ismail. “Diplomatii romani din nou ‘bat drumurile’ in raioanele din sudul regiunii Odesa si in Bucovina, propavaduind ideea Romaniei Mari”, scrie ziarul ucrainean, punctand ca, “printre ultimele initiative ale Bucurestiului se numara instalarea in satul Ozernoe din raionul Ismail /Odesa/ a unui monument dedicat maresalului Alexandru Averescu, supranumit si ‘cuceritorul Basarabiei’, cu ocazia implinirii a 150 de ani de la nasterea acestuia”. La 9 martie, la Ozernoe /fosta Babele/, locul de bastina al lui Averescu, se va desfasura un simpozion pe aceasta tema, la care vor participa reprezentanti ai Sectiei municipale a Culturii din Galati /Romania/, precum si angajati ai Consulatului General al Romaniei din Odesa, intre care viceconsulul Aurelian Rugina. Organizatorul evenimentului este societatea ecologica ‘Ialpug’, condusa de Petru Schiopu, liderul Aliantei Crestin-Democratice a romanilor din Ucraina. Dupa cum a explicat la intalnirea cu locuitorii satului viceconsulul roman Aurelian Rugina, ridicarea unui monument dedicat maresalului Averescu a fost convenita acum cativa ani cu administratia Consiliului satesc din Ozernoe/Babele. A fost stabilit deja si locul unde va fi amplasat monumentul. Sculptura a fost realizata in Romania, iar autoritatile de la Bucuresti sunt dispuse sa acopere toate cheltuielile legate de transportul acesteia in Ucraina. Taimer Odesa scrie ca “opinia publica moldoveneasca locala este in soc, doar maresalul Averescu, de doua ori prim-ministru al Romaniei, nu este nimeni altul decat cuceritorul Basarabiei, omul care a comandat ostile care au ocupat in 1918 teritoriul de astazi al Republicii Moldova, o parte din regiunea Odesa si intreaga regiune Cernauti “. “Este la fel ca si amplasarea unui monument dedicat generalului Guderian undeva in regiunea Smolensk”, a declarat publicatiei citate liderul Uniunii moldovenilor din Ucraina, Anatol Fetescu, facand referire la “ocupatia fascista” a Rusiei Sovietice in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Administratia din Babele/Ozernoe nu are insa nimic impotriva amplasarii monumentului. Pana la urma, Averescu s-a nascut aici, explica un reprezentant al administratiei raionale Ismail, si el moldovean ucrainean. (Nota mea: Aici e de sesizat tampenia redactorului si editorului Agerpres: un roman basarabean este numit pe agentia oficiala de stiri a Romaniei “moldovean ucrainean”. “Si el” ce inseamna? “Si el”, ca si Fetescu sau “si el” ca si Averescu, un “moldovean ucrainean”?! Doamne pazeste! Oricum. in ciuda acestei declaratii, Ucraina a blocat initiativa ridicarii bustului) In continuare, publicatia acuza extinderea influentei Bisericii Ortodoxe Romane in Cernauti si Odesa, relatand ca, in luna ianuarie 2009, viceconsulul Aurelian Rugina a conditionat ajutorul financiar pentru reconstructia bisericii din satul Priozernoe, raionul Chilia, apartinand Bisericii Ortodoxe Ucrainene, subordonata Patriarhiei de la Moscova, de trecerea eparhiei in subordinea Mitropoliei Basarabiei. Amintind de decizia Sfantului Sinod al Bisericii Romane din octombrie 2007 privind reactivarea a trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei la Balti, Cantemir si Dubasari /Republica Moldova/, ziarul scrie ca romanii intentioneaza sa-si extinda eparhiile episcopale la Hotin, Ismail si Belgorod-Dnestrovsk /Ucraina/.
“Traim o perioada in care istoria nationala este lichidata cu buna stiinta”, a declarat joi istoricul Florin Constantiniu, in cadrul unei manifestari dedicate maresalului Averescu care a avut loc la Biblioteca Nationala din Capitala. In opinia istoricului citat, in manualele de liceu, istoria, ca factor identitar de definire a constiintei nationale, este eliminata practic din programa scolara, transmite Agerpres. Florin Constantiniu considera ca Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovatiei este “responsabil si vinovat” pentru faptul ca manualele de Istorie sunt “lipsite de semnificatie din punct de vedere al cultivarii sentimentului national si mandriei nationale”. “Eu consider ca Istoria nu trebuie sa fie un simplu obiect de invatat. Spre deosebire de celelalte obiecte de studiu, istoria este si o indrumatoare de constiinta a elevului’, a spus Constantiniu. Academicianul a tinut sa remarce ca in manualul de Istorie moderna si contemporana de clasa a VII-a, “Al Doilea Razboi Mondial este o lectie facultativa, in timp ce manualul include un studiu de caz consacrat muzicii tinere”. “Nu inteleg de ce trebuie sa invatam despre muzica la istorie si sa treci prin liceu si sa nu stii ce inseamna conflictul din 1939-1945′, a subliniat el”, citat de Agerpres.
Un eveniment omagial constand intr-o expozitie si o conferinta dedicate maresalului Alexandru Averescu, de la a carui nastere se implinesc, luna aceasta, 150 de ani, s-a desfasurat, joi, la sediul Arhive Speciale al Bibliotecii Nationale a Romaniei.
Expozitia reuneste documente originale din arhiva istorica a Bibliotecii Nationale si pune in vedere personalitatea militarului, politicianului si a omului Averescu. Acesta evoca perioada Razboiului Balcanic din 1913, documente ale Statului Major General din perioada primului Razboi Mondial, planurile celebrei operatiuni de la Flamanda conduse de Averescu, ordine de mobilizare sau apeluri ale maresalului, numeroase fotografii. Sunt expuse, de asemenea, scrisori adresate sotiei si unor colegi din politica romaneasca, precum Bratianu, ca si o felicitare adresata cu ocazia unei zile de nastere.
Echilibrul, tenacitatea, cinstea si sclipirea de geniu ale maresalului Averescu, ‘un om care a contribuit la faurirea destinului Romaniei intr-o perioada framantata’, au fost evocate de academicianul Florin Constantiniu, de istoricul militar Petre Otu, biograful autorizat al maresalului Averescu, ca si de Luminita Gheorghiu de la Serviciul Istoric al Armatei. Potrivit acestora, meritele militare ale maresalului Averescu umbresc pe cele ale omului politic, dar cred ca si in ceea ce priveste cariera politica si pe cea militara, calitatile de onestitate si hotarare ale acestuia nu au putut fi valorificate din cauza mediului politic romanesc viciat al vremii, spre marea paguba a poporului roman. “Sper ca Dumnezeu ne va mai da candva un maresal Averescu”, a spus Florin Constantiniu. * * * La 9 martie se implinesc 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru Averescu, militar de cariera, care si-a legat numele de marea epopee nationala a luptelor de la Marasesti, unde a comandat Armata a 2-a.
Nascut in localitatea Babele, langa Ismail (in prezent Ucraina), la 9 martie 1859, Alexandru Averescu a urmat cursurile §colii de Arte si Meserii din Bucuresti (1876), absolvind apoi §coala Divizionara Militara de la Manastirea Dealu (1881), iar in 1886, Scoala Superioara de Razboi de la Torino (Italia).
Ofiter de cariera, a urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), capitan (1889), general de brigada (1906), maresal (1930). Devenit sef al Marelui Stat Major al armatei in 1911, la inceputul primei mari conflagratii mondiale a primit comanda Corpului 1 armata (1914) iar, in momentul intrarii Romaniei in razboi, era comandantul Armatei 2 (1916-1918) si al Grupului de armate de sud (1916).Maresalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de Romania in perioada moderna: in timpul Razboiului de independenta (1877-1878) s-a inrolat ca sergent-voluntar, dobandind brevetul de ofiter; in perioada celui de-al doilea Razboi balcanic (1913) a comandat operatiunile armatei romane din Bulgaria, iar in Razboiul pentru Intregirea Romaniei (1916-1919), a detinut o pozitie de prim rang. Pentru a salva situatia care se crease, in toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apararea Capitalei: Operatiunea Flamanda.
In vara lui 1917, a pregatit si condus batalia ofensiva de la Marasti (11/24 iul- 19 iul./1 aug.).
A fost unul dintre cei mai de seama comandanti ai armatei romane moderne, fiind ridicat, in 1930, la rangul de maresal al Romaniei.n plan politic, dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ”Catre toti romanii”, anuntandu-si hotararea de a crea Liga Poporului, ”a carei singura menire ar fi indreptarea dorita si ceruta de toti”. Cu maxima sinceritate si dand dovada ca a descifrat sensul profund al nemultumirilor societatii romanesti din acea perioada, Alexandru Averescu marturisea mai tarziu: ”Am intrat in viata politica impins de imprejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca intr-o zi voi juca in tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiului mi l-au rezervat”. Si tot el venea sa precizeze: ”In mijlocul framantarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii in maini, adica partidelor politice care au carmuit tara pana la razboi. S-a nascut atunci dorinta neinfranata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua in viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au indreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi se punea din senin in mana”.
In aprilie 1918 a fost infiintata Liga Poporului, formatiune politica ce avea sa aiba, pentru prima data, reprezentare nationala dupa razboi. In 1920, Liga s-a transformat in Partidul Poporului.
Ministru de razboi in guvernul I.I.C. Bratianu, constituit in timpul rascoalei taranilor din 1907 (1907-1909), cand a coordonat actiunile militare pentru inabusirea acesteia, Averescu a devenit prim-ministru si ministru ad-interim la Externe, in perioada 29 ian./11 febr.-5/18 mart. 1918. In fruntea noii formatiuni, Partidul Poporului, a exercitat, pentru a doua oara, functia de presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 13 martie 1920-17 decembrie 1921 (perioada in care, printre altele se decreteaza reforma agrara si este reprimata greva generala din octombrie 1920 a muncitorilor din Romania) si apoi intre 30 martie 1926-3 iunie 1927. A functionat si ca ministru secretar de stat si consilier al Coroanei (1938).
In afara activitatii politice si militare, a desfasurat si o activitate publicistica, in special ca director al revistei ”Romania Militara”. A lasat cateva lucrari de specialitate: ”Tactica” (3 volume, 1887-1889), ”Jocul de razboi” (1903), ”Calauza ofiterului” (1904), ”Operatiunile de la Flamanda” (1924), dar si de memorialistica (”Raspunderile” – 1918, ”Notite zilnice de razboi 1916-1918”, 2 volume – 1937).
A fost distins cu ordinele ”Steaua Romaniei” si ”Coroana Romaniei” si cu medaliile ”Bene Merenti” si ”Crucea Trecerii Dunarii”. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Romane, in semn de recunoastere si pretuire a meritelor sale in plan politic si militar.
November 14th, 2018 
VR 
Posted in 
Tags: 
