Victor Roncea Blog

Nicolae Iorga
150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru AverescuLa 9 martie, se implinesc 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru Averescu, cel care si-a legat numele de victoria de la Marasesti. Cu acest prilej, sunt organizate, luni 9 martie, de catre Fundatia Maresal Alexandru Averescu, o suita de manifestari aniversative. Se vor desfasura simpozionul si se va vernisa expozitia cu titlul ‘Alexandru Averescu – un om pentru istorie’. La bustul maresalului din curtea Comandamentului Operational Intrunit vor avea loc ceremonialuri militare si religioase. Sa speram ca vom reusi si noi sa-i ridicam un bust intr-un spatiu public.

***

Nascut in localitatea Babele, langa Ismail (in prezent Ucraina, unde s-a refuzat ridicarea unui bust), la 9 martie 1859, Alexandru Averescu a urmat cursurile §colii de Arte si Meserii din Bucuresti (1876), absolvind apoi §coala Divizionara Militara de la Manastirea Dealu (1881), iar in 1886, Scoala Superioara de Razboi de la Torino (Italia).Ofiter de cariera, a urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), capitan (1889), general de brigada (1906), maresal (1930). Devenit sef al Marelui Stat Major al armatei in 1911, la inceputul primei mari conflagratii mondiale a primit comanda Corpului 1 armata (1914) iar, in momentul intrarii Romaniei in razboi, era comandantul Armatei 2 (1916-1918) si al Grupului de armate de sud (1916).Este de remarcat ca maresalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de Romania in perioada moderna: in timpul Razboiului de independenta (1877-1878) s-a inrolat ca sergent-voluntar, dobandind brevetul de ofiter; in perioada celui de-al doilea Razboi balcanic (1913) a comandat operatiunile armatei romane din Bulgaria, iar in Razboiul pentru ntregirea Romaniei (1916-1919), a detinut o pozitie de prim rang. Pentru a salva situatia care se crease, in toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apararea Capitalei: Operatiunea Flamanda. n vara lui 1917, a pregatit si condus batalia ofensiva de la Marasti (11/24 iul- 19 iul./1 aug.). A fost unul dintre cei mai de seama comandanti ai armatei romane moderne, fiind ridicat, in 1930, la rangul de maresal al Romaniei.

In plan politic, dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ‘Catre toti romanii’, anuntandu-si hotararea de a crea Liga (Partidul) Poporului, ‘a carei singura menire ar fi indreptarea dorita si ceruta de toti’. Cu maxima sinceritate si dand dovada ca a descifrat sensul profund al nemultumirilor societatii romanesti din acea perioada, Alexandru Averescu marturisea mai tarziu: ‘Am intrat in viata politica impins de imprejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca intr-o zi voi juca in tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiului mi l-au rezervat’. Si tot el venea sa precizeze: ‘ n mijlocul framantarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii in maini, adica partidelor politice care au carmuit tara pana la razboi. S-a nascut atunci dorinta neinfranata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua in viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au indreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi sepunea din senin in mana’. Astfel incat, impreuna cu un grup de oameni politici desprins din Partidul Conservator, in aprilie 1918 a fost infiintata Liga Poporului, formatiune politica ce avea sa aiba, pentru prima data, reprezentare nationala dupa razboi. In 1920, Liga s-a transformat in Partidul Poporului. Ministru de razboi in guvernul I.I.C. Bratianu, a coordonat actiunile militare pentru inabusirea rascoalei taranesti din 1907, Averescu a devenit prim-ministru si ministru ad-interim la Externe, in perioada 29 ian./11 febr.-5/18 mart. 1918. In fruntea noii formatiuni, Partidul Poporului, a exercitat, pentru a doua oara, functia de presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 13 martie 1920-17 decembrie 1921 (perioada in care, printre altele se decreteaza reforma agrara si este reprimata greva generala din octombrie 1920 a muncitorilor din Romania) si apoi intre 30 martie 1926-3 iunie 1927. A functionat si ca ministru secretar de stat si consilier al Coroanei (1938). In afara activitatii politice si militare, a desfasurat si o activitate publicistica, in special ca director al revistei ‘Romania Militara’. A lasat cateva lucrari de specialitate: ‘Tactica’ (3 volume, 1887-1889), ‘Jocul de razboi’ (1903), ‘Calauza ofiterului’ (1904), ‘Operatiunile de la Flamanda’ (1924), dar si de memorialistica (‘Raspunderile’, 1918, ‘Notite zilnice de razboi 1916-1918, 2 vol., 1937). A fost distins cu ordinele ‘Steaua Romaniei’ si Coroana Romaniei’ si cu medaliile ‘Bene Merenti’ si ‘Crucea Trecerii Dunarii’. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Romane, in semn de recunoastere si pretuire a meritelor sale in plan politic si militar. AGERPRES /(Anca Pandea, Vasilica Popa)