Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

De pe “blogul” lui Iliescu: Fara indoiala, evenimentul cel mai grav la care am asistat in ultima saptamana, a fost deznodamantul alegerilor din Republica Moldova care au provocat revolta tinerilor din Chisinau, urmata de masurile de reprimare luate de regimul comunist al lui Voronin, care-si permite chiar sa acuze Romania pentru actele de violenta si devastarile de cladiri oficiale, pe care, se pare, tot ei le-au pus la cale.
Reactia moderata, dar explicita a autoritatilor romane a fost motivata, tocmai pentru a nu da “apa la moara” domnului Voronin. Este, in schimb, semnificativa lipsa de reactie sau tonul moderat din partea cercurilor occidentale, interesate in menajarea relatiilor cu Rusia. In schimb, Jirinovski a facut o apreciere corecta.
Au aparut, la noi, tot felul de reactii; unele cam naive. Sa credem, spre exemplu, ca problema spatiului dintre Prut si Nistru ar putea fi abordata si solutionata prin dialog intre Romania si Rusia, este de-a dreptul naiv. La o asemenea propunere, rusii ne-ar trimite, pur si simplu, la plimbare! Ne-ar si acuza de nerespectarea suveranitatii unor state suverane, ca si a deciziilor politice, la nivel international, privind respectarea frontierelor!
Pe aceasta tema, au aparut, de asemenea, inca din anii ’90 si se repeta si acum, unele “reprosuri”, ca n-am fi stiut “sa profitam” de situatia din anii ’90 – ’91 pentru a realiza unirea Basarabiei, sau a Rep. Moldova cu Romania.
Cum sa fi abordat aceasta problema? Si cu cine?
Pana in 1991, Rep.Moldova era parte a URSS.
In Transnistria se aflau bazele si efectivele Armatei a 14-a (cu generalul Lebed).
Dupa proclamarea independentei Republicii, in 1991, conducerea acesteia s-a confruntat cu probleme complicate, mai ales sciziunea Transnistriei si provocarea conflictului armat.
Atunci, Romania a initiat, in vara anului 1992, la Istanbul, cu prilejul Summitului Tarilor din zona Marii Negre – intalnirea celor patru presedinti – din Rusia, Ucraina, Moldova si Romania , care a dus la incetarea ostilitatilor din Transnistria. S-a creat o Comisie de lucru, a reprezentantilor celor patru state. Ulterior, prin manevre abile ale Rusiei, componenta Comisiei a suferit modificari, care au dus la inlaturarea Romaniei.
Dupa 1989, si mai ales dupa proclamarea Republicii Moldova – in ciuda dificultatilor prin care treceau ambele state – relatiile bilaterale au cunoscut o dezvoltare benefica. Atat presedintele Snegur, cat si Lucinski, au fost deschisi si au sustinut activ dezvoltarea cooperarii dintre cele doua tari, iar relatiile interumane au avut o dezvoltare fireasca.
Din pacate, fortele active din Rep.Moldova, care reusisera sa creeze, inca din anii 1987 – ’1988 o atmosfera entuziasta in jurul actiunii unitare pentru impunerea limbii romane si a scrierii latine, a cunoscut o continua slabire, ca urmare a divizarii fortelor politice si a luptei pentru putere. Fortele conservatoare au folosit aceasta slabiciune, grupandu-se in jurul Partidului Comunistilor, atragand sustinerea activa a populatiei rusofone (peste 35% din populatia tarii). Plecarea la munca, in Europa, a peste un milion de romani din Rep. Moldova a slabit si mai mult pozitia partidelor romanesti.
In aceasta conjunctura, Voronin si partidul sau, au reusit sa preia puterea si sa instituie un regim autoritar, pseudo-democrat, cu puternice accente de sorginte stalinista. Starea grava din economie, saracia accentuata a populatiei, dependenta de livrarile de gaze din Rusia si de piata rusa pentru produsele destul de limitate la export (vin, fructe, tutun, etc) accentueaza aceasta situatie dificila.
Solutia va fi in organizarea pe o baza noua si solida a fortelor politice democratice din Rep. Moldova, interesate sa asigure, inclusiv prin dialog multietnic, dezvoltarea tarii in spiritul vremii si integrarea ei, in perspectiva, in Europa.

• Share
• Tweet
• Pin
• Email