Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Despre paşapoartele cu cipuri
+ PETRU, Episcop de Hâncu

„cuvântul vostru să fie ceea ce este da, da, şi ceea
ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată…”
(Iacob 5, 12).

Preliminarii.
Lumina şi întunericul, adevărul şi minciuna – două căi de existenţă. Nu există întrebare la care Dumnezeu să nu aibă răspuns, inclusiv şi la întrebarea paşapoartelor cu cipuri.

Încă de la Facerea lumii diavolul – tatăl minciunii (Ioan 8, 44) şi stăpânitorul întunericului (Luca 22, 53) – a stăruit să-i înşele pe cei ce urmează să-i ia locul în Împărăţia cerurilor. Fără nici o ruşine această fiinţă neascultătoare şi plină de invidie faţă de fiinţa umană a căutat de fiecare dată să-i înşele pe oameni pentru a-i arunca în osânda veşnică a iadului. Astfel a înşelat pe Adam şi pe Eva şi pe toţi oamenii care acum se află în iad prin plăcerea trupului, prin iubirea de argint şi prin dorinţa de stăpânire („veţi fi ca Dumnezeu cunoscând binele şi răul” – Facere 3, 5).

De fiecare dată aşa cum putem vedea în istoria omenirii, Iubitorul de oameni Dumnezeu – Izvorul Luminii celei Veşnice, nu a lăsat omenirea să piară în întunericul înşălăciunii diavoleşti, ci a trimis lumii oameni care să aducă lumina adevărului în viaţa fiecărui om (mă refer la poporul evreu, la poporul ales, în. de Hr.). Începând de la profeţii Vechiului Testament şi continuând cu Sf. Ioan Botezătorul şi cu Sfinţii Apostoli, cu ucenicii acestora şi încheind cu sfinţii vremurilor noastre – Dumnezeu prin purtarea Sa de grijă a arătat de fiecare dată omenirii care este calea cea bună, calea care duce spre Împărăţia Cerurilor.

Iar culmea acelui munte al Adevărului este Însuşi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos – Care a spus despre Sine: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! (Ioan 14, 6).

Iată astăzi ni se pare că trăim nişte vremuri în care nu mai există profeţi, în care nu mai există oameni ai lui Dumnezeu. Dar această părere este răsturnată de visurile multor creştini care visează cele ce ne aşteaptă, este răsturnată de cuvintele părinţilor atoniţi şi a tuturor sfinţilor din secolul trecut care şi-au pus într-adevăr sufletul pentru turma lor (Ioan 10, 11).

Lupta dintre întuneric şi lumină continuă şi astăzi în fiecare clipă. Fiecare minut este un timp de luptă dintre îndoială şi credinţă, dintre întuneric şi lumină, dintre adevăr şi minciună.

În acest sens în primplanul vieţii bisericeşti apare problema cipurilor, a paşapoartelor cu cipuri şi viitoarelor acte electronice.

Ca şi în cazul tuturor încercărilor apărute în faţa Bisericii lui Hristos, aşa şi acum este nevoie de şi mai multă rugăciune şi priveghere pentru ca „lumina să lumineze în întuneric şi întunericul să n-o cuprindă…” Iar lumina noastră, a creştinilor nu poate fi alta decât Însuşi Hristos: „Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 5-9).

Apocalipsa astăzi este subiectul cel mai actual pentru cei ce-şi pun problema viitorului. Mintea creştinului se îndreaptă spre semnele profeţite de Mântuitorul şi de Apostolul Său – Sfântul Ioan în Apocalipsă.

Există prea multe coincidenţe ca să spună cineva că în Apocalipsă totul are o semnificaţie ascunsă, se foloseşte un limbaj algoric sau metaforic.

Ştim cu toţii că cea mai strindentă problemă de conştiinţă a tuturor creştinilor este astăzi paşaportul cu cip. Un creştin adevărat trebuie într-adevăr să-şi pună întrebarea: De ce atâta conincidenţe? Oare cei ce conduc lumea n-ar fi putut face aşa încât să nu fie deloc nevoie de cipurile acestea, de codurile de bară? De ce ei trebuie să procedeze exact aşa cum au profeţit atâţea părinţi şi sfinţi ai Bisericii noastre în care ne-am botezat şi în care suntem adăpaţi din izvorul harului dumnezeiesc care este împărtăşit nouă prin Sfintele Taine?

Cum putem rămâne indiferenţi faţă de această problemă când cu puţin timp înainte noi, Sf. Lavrentie de Cernigov, Sfântul Ioan de Kronştadt, Sf. Kukşa de la Odesa, renumitul stareţ Antonie despre care ne vorbeşte părintele Alexandru Krasnov, Paisie Aghioritul, toţi aceştia au vorbit anume despre planul pe care-l au slugile lui Antihrist vizavi de introducerea noilor acte de identitate cu cip.

Toti aceştia au trăit cu puţin timp înainte de generaţia noastră. Toţi s-au distins printr-o viaţă aleasă şi plăcută lui Dumnezeu. Cine poate să spună ceva împotriva lor? Ştim că au fost făcători de minuni, tămăduind atât bolile sufleteşti ale oamenilor, cât şi pe cele trupeşti. Cunoaştem că aceşti sfinţi s-au distins printr-o viaţă sfântă, de multe ori petrecând în privegheri şi rugându-se pentru mântuirea tuturor creştinilor.

Şi ce ne-au lăsat ca testament aceşti sfinţi şi prieteni Hristos? Să fim treji, să priveghem! Căci se apropie clipa în care toţi oamenii vor fi siliţi să primească pe mâina dreaptă sau frunte pecetea lui Antihrist, adică pecetea celui ce luptă împotriva lui Hristos.

Să cercetăm aşadar ca nişte înţelepţi cuvintele lor şi să căutăm adevărul în această problemă. Dintotdeauna Biserica Ortodoxă a luptat împotriva înşelăciunilor diavoleşti ale eresurilor şi ale tuturor învăţăturilor greşite despre Dumnezeu anume prin rugăciunile Sfinţii Săi.

Să ne amintim de Duminica Ortodoxiei. Câte lupte nu s-au dat împotriva icoanelor? Cei nepăsători au hulit sfintele icoane în loc să ceară mai adânc de la Dumnezeu răspuns la această încercare care atunci stătea înaintea tuturor ierarhilor Bisericii şi a tuturor creştinilor. Dar şi atunci exista acea indiferenţă şi interpretare compromisă a Sfintei Scripturi în schimbul formării unor legături paşnice cu autorităţile locale de atunci, adică cu împăraţii bizantini din acea perioadă.

Cine astăzi se mai roagă pentru dăinuirea adevărului dumnezeiesc? Cine astăzi mai priveghează pentru ca lumina adevărului din Biserica lui Hristos să nu fie stinsă de înşelăciunile şi planurile celor ce luptă împotriva credinţei creştine?

Astăzi ca niciodată este nevoie de şi mai multă rugăciune şi priveghere pentru ca Mântuitorul să nu ne lase pentru păcatele noastre în mâina stăpânitorului lumii acestea, în mâina lui Antihrist.

Aşa au procedat cei ce cu adevărat şi-au pus semnul întrebării când s-au gândit la mântuirea fiilor săi duhovniceşti.

Dacă mai înainte auzeam de la părinţii şi buneii noştri că va veni vremea când toţi oamenii vor fi pecetluiţi, că va fi un singur împărat, iată acum vedem cu ochii noştri că vremurile sunt aproape.

Sigur cineva crede că acestea sunt doar simple „poveşti băbeşti”, dar se pare că aici e mai mult decât o poveste.

Este câte unul care zice: „ce atâta cipuri cipuri, pecetea Antihristului pecetea Antihristului? „Care pecete? Care Antihrist?” – cam aşa zic oamenii indiferenţi de cele ce se spune în Sfânta Scriptură şi în învăţătura Sfinţilor Părinţi despre sfârşitul lumii.

Astăzi după cum se pare oamenii şi chiar şi unii slujitori ai Bisericii s-au făcut mai înţelepţi decât sfinţii Părinţi, decât însuşi Sfântul Apostol Ioan care a scris Apocalipsa. Ei tâlcuiesc ca şi altădată ereticii, textul Sfintei Scripturi după placul lor. Dacă Sfântul Ap. Ioan vorbeşte despre pecete, ei zic că acolo se vorbeşte într-un mod alegoric.

Dar cum adică alegoric? Dacă în Apocalipsă se spune clar că cei ce nu vor avea semnul fiarei pe mâină sau pe frunte nu va putea nici cumpăra şi nici vinde ceva: „Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsă 13, 10-18).

Ce spun Sfinţii Părinţi?

Toată esenţa antihristică a cipului stă în scopul final pentru care a fost creat: pecetluirea şi crearea unui sistem modial de supraveghere şi conducere a tuturor „indivizilor umani” după legiile şi regurile de viaţă dictate de Antihrist.

Paisie Aghioritul (†1994) a vorbit despre aceasta într-un mod şi mai clar, el fiind şi mai aproape de noi a arătat că încet, după cartelă şi buletinul de identitate, adica după “îndosariere”, vor înainta în mod viclean la pecetluire. Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii sa primeasca pecetea pe frunte sau pe mână. Vor forţa astfel lucrurile şi vor spune: “Vă veţi mişca numai cu cartele; banii se vor desfiinţa”. Va da cineva cartela la magazin şi va cumpara si vânzătorul va lua banii din banca. Cel ce nu va avea cartela, nu va putea nici vinde, nici cumpara.

Pe de alta parte vor incepe sa faca reclama “sistemului perfect”, pecetluirii cu raze laser cu 666 pe mână sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior. În acelaşi timp la televizor vor arăta că cutare a luat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă şi vor spune mereu: “Mai sigură este pecetluirea cu raze laser pe mâina sau pe frunte, pentru că numai destinatorul îşi ştie numarul lui. Pecetluirea este sistemul perfect. Celălalt nu-ţi va putea lua nici capul, nici pe mâina nu-ţi va vedea pecetea” (Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire Duhovnicească – II, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p.184).

Sfântul Ioan de Kronştadt (†1908) istoriseşte din vedenia pe care a văzut-o în anul 1901 că mulţi creştini vor ajunge martiri pentru că nu vor primi pecetea antihristului.

“Şi iată am văzut desluşit cupola templului de la Ierusalim. Sus pe cupolă era înfiptă steaua… Am intrat si noi în templu. Era plin de lume: am văzut tronul, peste tot ardeau lumânari de seu; pe tron sta imperatorul în porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am întrebat pe Staret: „Cine este acesta?“. El a raspuns: „Antihristul!“. De statura înalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru şi racnea: „Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!“. Toţi au cazut la pamânt şi i s-au închinat, iar el a început sa le puna peceţi pe frunte si pe mâini, ca să primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete.

Între timp, slugile antihristului au adus câtiva oameni cu mâinile legate, ca să-i sileasca sa i se închine. Dar ei au zis: „Noi suntem crestini, şi credem în Domnul nostru Iisus Hristos!”. Antihristul într-o clipa le-a taiat capetele si s-a varsat sânge crestinesc. Dupa aceea au adus un tânar la tronul antihristului, ca să i se închine lui, dar tânarul a strigat cu glas tare: „Eu sunt crestin, cred în Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu esti trimisul si sluga satanei!”. – „La moarte!” – a racnit antihrist.

Iar cei ce primiseră pecetea, cădeau la pamânt şi se închinau lui. Deodată s-a auzit un tunet, au stralucit mii de fulgere, lovind cu săgeţi de foc în slujitorii antihristului. O săgeată uriaşă a strălucit fulgerator şi o vâlvataie de foc a căzut drept în capul antihristului, coroana s-a făcut ţandări: milioane de pasari zburau sfâşiindu-i pe slujitorii antihristului cu ciocurile lor. Am simtit cum Staretul m-a luat de mâna şi am mers mai departe. Şi am vazut iar mult sânge crestinesc.

Atunci mi-am amintit de cuvintele sfântului Ioan Teologul din Apocalipsa: „Si va fi sânge… pâna la zabalele cailor!“. Doamne Dumnezeule, mântuieste-ma! Si am vazut îngerii zburând si cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu!“. Staretul a privit înapoi si a zis: „Nu te mâhni, sfârsitul lumii este aproape! Roaga-te lui Dumnezeu. Domnul este milostiv cu robii Sai” (Petru Botsi, Portretul Unui Sfânt – Ioan de Kronstadt, Sfântul Ioan de Kronstadt Profetii despre Apocalipsă, Editura Egumeniţa, Galaţi 2001, p. 6- 13).

Sf. Lavrentie al Cernigovului (†1950) spune despre semnul antihristlui următoarele: Pe Antihrist îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă (prin televiziune, radio, etc. n. ed.). Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la Ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui”.

Părintele Rafael de la muntele Athos spunea că „codul de bare” este numele pe care îl dă masoneria fiecărui om, nume din cifre.

Ieromonahul Serafim Rose (†1982) scria despre legătura dintre crearea unei „societăţi informaţionale” şi intronizarea Antihristului următoarele:

„Despre Antihrist este cunoscut faptul că el va fi conducătorul lumii, şi numai acum a devenit posibilă posibilitatea reală ca un singur om să conducă lumea întreagă. Toate imperiile modiale, care au existat până la noi, aveau statutul de părţi separate ale lumii, şi doar cu apariţia mijloacelor moderne de comunicare a devenit posibilă conducerea întregii lumi de către un singur om” (Ieromonah Serafim Rose, Znamenia vremeni Tainâ knighi Apocalipsis, Mokova 2000, p. 41).

Cuviosul Nil Athonitul Izorâtorul de Mir (sec. XVI). „Aşadar, când antihrist îşi va pune pecetea pe oamenii săi, inimile lor se vor face ca şi moarte… „Şi atunci, adică în vremurea acelei nenorociri prevăzute mai dinainte, antihristul va începe să-i pecetluiască pe oameni cu pecetea sa, ca şi cum prin aceasta ar voi să-i scape de nenorocire, fiindcă numai acelora ce ce vor avea pecetea, potrivit Apocalipsei (Apocalipsa 13,17), li se va vinde pâinea. Mulţi vor muri pe drumuri. Oamenii vor deveni asemenea unor păsări de pradă, aruncându-se asupra mortăciunilor, vor mânca trupurile morţilor.

Dar care oameni vor mânca trupurile morţilor? Acei care vor fi pecetluiţi cu pecetea lui antihrist; creştinii, chiar dacă lor nu li se va vinde pâine pentru că nu vor avea pe ei semnul antihristului, nu vor începe să mănânce cadavre; acei pecetluiţi însă, chiar dacă vor avea la îndemână pâine, vor începe să mănânce cadavre” (Discuţii şi sfaturi duhovniceşti de la stareţul Antonie, p. 269).

Sfântul Efrem Sirul (sec. III-IV):

„Luati aminte, fratii mei! Covârsirea fiarei şi meşteşugirea ei de la pântece începe. Căci după ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mâna dreapta şi pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreapta, cu semnul Sf. Cruci, şi nici pe frunte a se mai însemna cu numele sfânt al Domnului, nici cu Preasfânta şi Slăvita Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Că ştie ticalosul că dacă se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, îi risipeşte toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este care pecetluieşte toate mădularele noastre. Asemenea şi fruntea care este ca un sfeşnic ce poarta făclia luminii” (AHMHTRIOY K. EKARTEIOYNH, Profeţii – despre Antihrist, Colecţia „Descoperiri”, Editura „Credinţa Strămoşească”, Iaşi 2003, p.105).

• Share
• Tweet
• Pin
• Email