UDMR impotriva Romaniei. "Clasa politica" ii tine isonul. De ce tace SRI, in papusoi. Congresul ipocriziei de la Cluj

April 26th, 2009

Congresul ipocriziei de la Cluj

De mult nu mi-a fost dat să vad un eveniment atât de josnic şi de ipocrit, ca şi congresul UDMR de la Cluj-Napoca. Şi nu a fost din vina politicienilor maghiari, care întotdeauna au părut mai plini de tact decât cei români, dar totodată şi mai şireţi şi mai perfizi.
Nu, este vorba de descinderea preşedintelui Traian Băsescu, a premierului Emil Boc, a preşedintelui PNL Crin Antonescu şi a personajului Viorel Hrebenciuc, care au venit să atragă electoratul maghiar de partea lor. Aceştia au luat cuvântul unul după celălat, în faţa politicienilor maghiari, ca nişte bieţi şcolari aflaţi într-un examen. Care convinge mai bine, care se arată mai apropiat de UMDR, care va lua lozul câştigător al celor câteva sute de mii de etnici maghiari care votează la comandă.
Dintre aceştia, doar preşedintele Băsescu a părut să nu creadă în misiunea sa. Chiar dacă a promis că ar fi de acord cu votarea unei legi a “autonomiei culturale”, concept fără fond, Traian Băsescu a reluat ideile sale mai vechi care nu sunt chiar măgulitoare pentru maghiari: că înapoierea culturală şi economică din regiunile unde sunt majoritari se datorează educaţiei din familie şi a blocării investitorilor nemaghiari de către politicienii locali.
Premierul Emil Boc, chiar dacă nu a spus multe, a vorbit mult şi repede, ca deobicei. Apoi, aflat într-o permanentă campanie electorală, a prezentat planurile care vor duce la creşterea economică a judeţului Cluj. Lucruri care, în contextul actual al crizei economice şi a măsurilor haotice adoptate de Guvern, par mai degrabă nişte glume: investiţii de 1 miliard de euro (!?!) la Tarniţa, finalizarea tronsonului de autostradă Gilău- Turda şi a centurii Vâlcele- Apahida. Mai lipsea să promită o linie de metrou între Mărăşti şi Mănăştur.
Crin Antonescu, “speranţa” prezidenţială a României, nu s-a dat în lături în a-i măguli scârbos pe politicienii UDMR: “între liberali şi maghiari există o solidaritate peste care nu vom trece niciodată”. La fel cum între liberali şi Dinu Patriciu există o legătură inexorabilă. Sau cum între depopularea zonei Harghita – Covana de români, există o strânsă legătură între guvernarea liberală şi cea UDMR. Un prieten din Sfântu Gheorghe, care plecase la Bucureşti să muncească pentru că acasă nu îşi găsea de lucru pentru că nu era “bilingv” îmi spunea în urmă cu câteva luni: “Guvernarea PNL a fost cea mai cruntă pentru românii din secuime. Parcă nu mai trăiam în România, ci pe o moşie de grof”. Dle. Antonecu, românii din Har-Cov ţin să vă mulţumească dvs. şi partidului pe care îl conduceţi.
Dar cel mai greţos personaj a fost, fără îndoială, Viorel Hrebenciuc, care a depănat amintiri de la întruniri secrete securiste dintre PDSR şi UDMR, de pe vremea când destinul românilor şi maghiarilor se discuta în camere de hotel elveţiene, în cel mai deplin mister. A ţinut să spună pe numele mic liderilor UDMR, ca unor prieteni vechi şi a reamintit de serviciile făcute de PSD maghiarilor: restituirea ilegală a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea către catolici, clădire de patrimoniu care acum este într-o stare de degradare cruntă, montarea plăcuţelor bilinge într-o perioadă când nici 5% dintre români doreau acest lucru.
Fară îndoială, un spectacol mai ipocrit şi mai umilitor pentru votanţii români nu ne-a fost dat să vedem. Şi cred că, din nou, români vor sta acasă în ziua în care vot trebui să îşi aleagă noul preşedinte. Şi bine fac, dar şi rău …
George Bara