“- Rusia mai inseamna ceva pe plan mondial?
– Nu cred! E ca un peste ce nu-i nici in apa, nici pe uscat, un peste care se zbate. Asta-i Rusia. Au fost prea nesuferiti, prea satanici ca sa mai pacaleasca pe cineva… Dar, orice ar face, nu vor mai ajunge unde au fost. Sunt convins, de pilda, ca Cernautiul nu va ramane in Ucraina, ca-i pamant romanesc. Am incredere in reintregirea Romaniei. Nu ma gandesc ca am o varsta si nu voi mai apuca asta. dar orinde voi fi, tot voi vedea faptul ca Romania va iarasi mare, de la Tisa pana la marginea cealalta. Asta-i cu Rusia… Ce vecin poate fi ala care-mi ia aurul din tara si nu mai vrea sa mi-l inapoieze?”
Parintele Arsenie Papacioc, 2003
Si:
“Un spirit rector e necesar pentru a inmanunchia aspiratiile de pretutindeni. Rusia imperialista a cazut. Ea nu stia sa infrateasca fiindca ii placea sa porunceasca.
De fapt, aproape toate initiativele de dupa razboi privitoare la destinul ortodox au pornit din biserica Romaniei.
Dupa Rusia, suntem poporul drept credincios cel mai numeros si statul cel mai bogat. Poate nici n’a existat in istoria ortodoxa popor care sa fi trait in sentimentul adanc al solidaritatii crestine ca poporul nostru. Razboaiele lui si marile lui acte de generozitate au fost facute in spiritul dezinteresat al acestei solidaritati. Nimeni nu s’a daruit lumii si idealurilor ortodoxe mai fara calcul ca noi. Aceasta o stiu la fel de bine ca noi, popoarele surori intru credinta. Sufletul romanesc si banul romanesc sunt amestecate indisolubil in istoria Balcanului si a Patriarhiilor orientale. Fara sa facem imperialism noi am luat asupra-ne protectoratul ortodox dela caderea Bizantului pana la reformele lui Cuza-Voda. Sperantele acestui zbuciumat colt de lume se indreapta din nou catre noi.”
De fapt, aproape toate initiativele de dupa razboi privitoare la destinul ortodox au pornit din biserica Romaniei.
Dupa Rusia, suntem poporul drept credincios cel mai numeros si statul cel mai bogat. Poate nici n’a existat in istoria ortodoxa popor care sa fi trait in sentimentul adanc al solidaritatii crestine ca poporul nostru. Razboaiele lui si marile lui acte de generozitate au fost facute in spiritul dezinteresat al acestei solidaritati. Nimeni nu s’a daruit lumii si idealurilor ortodoxe mai fara calcul ca noi. Aceasta o stiu la fel de bine ca noi, popoarele surori intru credinta. Sufletul romanesc si banul romanesc sunt amestecate indisolubil in istoria Balcanului si a Patriarhiilor orientale. Fara sa facem imperialism noi am luat asupra-ne protectoratul ortodox dela caderea Bizantului pana la reformele lui Cuza-Voda. Sperantele acestui zbuciumat colt de lume se indreapta din nou catre noi.”
Nichifor Crainic, 1924