Victor Roncea Blog

Pe fondul disensiunilor tot mai mari care au apărut în PSD între gruparea Ion Iliescu şi gruparea Mircea Geoană, un număr de 50 de PSD-işti a fondat, la 25 februarie 2009, în biroul celui dintîi, din Strada Atena nr. 11, o nouă “organizaţie nonguvernamentală”, iniţiativa aparţinîndu-i lui Ion Iliescu, care, de altfel, a fost şi „naşul” acestei organizaţii, el găsind atît formula, cît şi titulatura. Autodeclaratul grup de „reflecţie al stîngii româneşti”, ieşit în lume sub sugestiva denumire de „Clubul de la Bucureşti”, reuneşte mulţi apropiaţi ai fostului preşedinte, care au fost marginalizaţi de actuala conducere a partidului. Denumirea este inspirată din tradiţia mişcărilor de stînga româneşti, precum şi de titulatura „Clubul de la Roma”, a precizat Răzvan Theodorescu.

Naşterea „Clubului de la Bucureşti”, numit iniţial „Clubul din Atena”, a adunat în biroul lui Iliescu personalităţi importante, membri şi nemembri ai PSD, simpatizanţi ai stîngii, mulţi dintre ei revenind astfel în atenţia publicului după o lungă perioadă de eclipsă. Printre aceştia s-au numărat Ioan Solcanu, Alexandru Athanasiu, Valer Dorneanu, Victor Opaschi, Tudorel Postolache, Dragoş Şeuleanu, Valentin Nicolau, Hildegard Puwak, Mircea Maliţa, Gelu Voican-Voiculescu, Emil Calotă, dar şi Adrian Năstase şi Marian Săniuţă. Structura de conducere a fost aleasă în următoarea componenţă: Ion Iliescu, preşedinte; Răzvan Theodorescu, Alexandru Athanasiu şi Victor Opaschi, vicepreşedinţi; Ionuţ Vulpescu (noul copil de mingi al lui Iliescu), secretar general.

Această soluţie a fost aleasă de Ion Iliescu, în primul rînd, pentru a beneficia în continuare de infrastructura substanţială a PSD. Prima dată cînd s-a pus problema ca Ion Iliescu să-şi facă propriul partid de stînga a fost în 2006, cînd fostul preşedinte şi Petre Roman au lansat „Polul Social”, care îşi propunea să genereze dezbateri despre revigorarea stîngii româneşti. Mircea Geoană şi cei din jurul său, mai numeroşi atunci decît acum, au pus piciorul în prag şi i-au transmis lui Ion Iliescu că, fără PSD, Polul este ca şi inexistent. La întîlnirea din februarie a vechilor pesedişti nu a fost invitat şi Mircea Geoană, pentru că, potrivit lui Răzvan Theodorescu, „el are demersurile sale în zona politică. Nu ne-am gândit la el, are alte treburi la Senat, nu? Bine, oricînd domnul Geoană şi colegii săi, dacă vor avea nevoie, vor putea beneficia de reflecţia noastră, vom fi alături de ei. Dacă vor avea nevoie… Deşi nu cred că e o nevoie presantă”.

O dată cu înfiinţarea acestei organizaţii „civice şi politice” a apărut speculaţia că ea se va transforma într-o platformă pentru susţinerea eventualei candidaturi a lui Sorin Oprescu la Preşedinţia României. Ionuţ Vulpescu a precizat, însă, că „sub nici o formă” Clubul de la Bucureşti nu va deveni o platformă de susţinere a lui Oprescu. De altfel, acesta din urmă nu s-a hotărît dacă să candideze sau nu, cu toate că este sfătuit din mai multe direcţii să facă acest pas. Are o susţinere puternică din partea evreilor români stabiliţi în Israel, dar şi a celor rămaşi sau reveniţi în România după 1990. Nehotărîrea sa mai este determinată de starea precară a sănătăţii, fiind insulino-dependent, dar şi de prietenia care-l leagă de Adrian Năstase. Şi acesta din urmă face parte din calculele de a fi lansat în lupta pentru Cotroceni de Ion Iliescu.

Totul va depinde însă de alegerea care se va face în exterior, acest nou club fiinţînd, practic, după criterii masonice, de tipul celor ale Clubului de la Roma, chiar dacă la nivel declarativ se vrea a fi un fel de ONG, un „think tank de stînga” care să reunească „intelectuali de anvergură şi autentică dimensiune morală”. În mod evident, „tînăra” organizaţie aspiră la o traiectorie de anvergură internaţională, avînd ca modele de notorietate asociaţii similare, gen Clubul de la Roma, Aspen Institute şi altele, care nu sînt altceva decît anticamere ale Comisiei Trilaterale şi ale Clubului Bilderberg.

Este cît se poate de semnificativă în acest sens declaraţia lui Ion Iliescu, care a anunţat că, „după debarcarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni”, vrea să rămînă în Istorie ca „artizan al Strategiei de dezvoltare durabilă a României”, la a cărei realizare se cunoaşte că a contribuit şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma (ARCOR), al cărei preşedinte este nimeni altul decît Mugur Isărescu, membru al Clubului de la Roma. În conducere îi regăsim pe Mircea Maliţa (membru de onoare al Clubului de la Roma), Nicolae Dănilă, Petru Rareş, Teodor Meleşcanu, Sergiu Celac, iar printre membri pe Ecaterina Andronescu, Traian Chebeleu, Cornel Codiţă, Emil Constantinescu, Mircea Coşea, Daniel Dăianu, Eugen Dijmărescu, Valeriu Franc, Radu Graţian Gheţea, Dinu Giurescu, Emil Hurezeanu, Ion Iliescu, Aureliu Leca, Andrei Marga, Alexandru Mironov, Mişu Negriţoiu, Ioan Mircea Paşcu, Petre Roman, Vasile Secăreş, Ilie Şerbănescu, Ion Ţiriac, Dan Voiculescu.

A doua reuniune a Clubului de la Bucureşti a avut loc marţi, 30 iunie, la Hotelul Crown Plazza din Capitală, de această dată fiind invitate numeroase personalităţi politice, ale lumii academice, miniştri şi foşti miniştri, ambasadori, reprezentanţi ai lumii culturale, ai mass-media. Cu acest prilej, preşedintele Academiei Europene pentru Relaţii Economice şi Culturale (AEREC) din Italia, prof. Ernesto Carpentieri, a devenit membru de onoare al Clubului, după ce recent, la Roma, Ion Iliescu a devenit membru al Senatului acestei instituţii, dupa cum a anuntat si pe blogul sau personal, nu inainte de a afirma ca isi intrerupe activitatea pentru doua luni, pana in toamna, moment culminant al campaniei electorale pentru prezidentiale.

În discursurile lor, toţi cei care au urcat la tribună au invocat absenţa unei strategii coerente de dezvoltare a României. Ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, a afirmat că, la doi ani şi jumătate de la integrare, România n-a reuşit să-şi creeze o poziţie mai distinctă în interiorul Uniunii, pentru că „sîntem foarte buni din punct de vedere al mesajului politic, dar, din păcate, ne lipsesc proiectul şi viziunea”. Acelaşi mesaj a venit şi din partea fostului preşedinte Emil Constantinescu, care a spus răspicat că „într-o ţară democratică normală, probabil că a doua zi … ar fi existat demisia guvernului, iar în comunismul pe care l-am trăit s-ar fi vorbit despre un act de sabotaj”, remarcînd lipsa, după 1 ianuarie 2007, a unui proiect politic al naţiunii române. El a mai remarcat lipsa implicării elitelor intelectuale, precum şi „lipsa succesionării normale într-o politică de succes care să conducă, în principal, la capacitatea de a răspunde la provocări neaşteptate”, evocînd „momentul Snagov”, la care a participat atît în perioada de pre-aderare, dar şi în cea de post-aderare, alături de fostul preşedinte Ion Iliescu, cu care a arătat că a avut un dialog constructiv, în ciuda ideologie i politice diferite.

Analiza şi coroborarea informaţiilor existente conduc la concluzia că scopul real al creării acestui club îl reprezintă coagularea unei mişcări de susţinere a unui candidat viabil la Preşedinţia României, în condiţiile în care nu se va reuşi îndepărtarea lui Mircea Geoană – care este considerat o papusa corupta a americanilor si evreilor din SUA – , pentru ca acest candidat să beneficieze nu numai de sprijinul şi infrastructura unui partid (în cazul de faţă PSD), fără de care nici nu se poate pune problema unei campanii prezidenţiale cu şanse de reuşită, ci şi al acelor persoane sau grupări care nu s-ar înrola niciodată în rîndurile PSD, alături sau chiar în subordinea unui Marian Vanghelie, ori altuia asemenea lui. Este vorba de intelectuali de marcă sau oameni politici cu orientare de dreapta, precum Radu Câmpeanu – care nu-l acceptă pe Crin Antonescu nici măcar de dragul partidului, lipsind, ca şi foştii lideri ai PNL Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Ionescu-Quintus, de la întrunirea Delegaţiei Permanente care a aprobat desemnarea noului preşedinte liberal drept candidat al PNL la funcţia supremă în stat – sau Emil Constantinescu.

În ceea ce priveşte persoana spre care s-a orientat Ion Iliescu, se conturează cu tot mai multă precizie în cercurile apropiate acestuia ideea lansării candidaturii lui Cristian Diaconescu ca un fel de „a treia cale”, o alternativă pe care ar îmbrăţişa-o, cu siguranţă, atît majoritatea PSD-ului, cît şi personalităţi şi cercuri de genul celor despre care am menţionat mai sus. Cu certitudine, acesta a fost şi motivul pentru care a fost plasat la Externe, singurul loc în actuala configuraţie politică unde putea să „îşi facă mîna”, să se facă cunoscut, remarcat şi să obţină susţinere şi pe plan intern şi, mai ales, extern. În acest context, devine tot mai clar că strategia lui Ion Iliescu are în vedere aruncarea „la bătaie” a lui Adrian Năstase şi a lui Sorin Oprescu, desigur, în limite rezonabile, pentru a-l proteja pe Cristian Diaconescu de atacurile care s-ar abate prematur asupra lui din diverse direcţii şi care ar reprezenta o uzură nu numai inutilă, ci chiar riscantă pentru un candidat de acest tip.

Un alt candidat-alternativa sustinut de o grupare de tip masonic, de data aceasta direct de Clubul de la Roma, este Radu Duda, care are sprijinul Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma (ARCoR), condusa, dupa cum am spus, de Mugur Isarescu si al carui secretar general este Calin Georgescu, un personaj aflat, ca si Ion Iliescu, in multe structuri institutionale dedicate “dezvoltarii durabile”. Calin Georgescu i-a facut in ultima perioada circa zece vizite la Palat lui Radu Duda, insotit de actorul Dan Puric, cu care imparte “board”-ul Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID), alaturi de alti membri ai ARCoR, cum ar fi Mugur Isarescu, Sergiu Celac, Ecaterina Andronescu, Daniel Daianu, Cristian Hera, Mircea Malita, s.a.

Nu in ultimul rand, Clubul de la Roma are in calcul si introducerea lui Mugur Isarescu in randul candidatilor prezidentiali cu sanse de reusita.

Varianta Antonescu a murit, gruparea Patriciu fiind la randul ei in cautarea unui “candidat-surpriza”.

Varianta Geoana are slabe sanse de concretizare, in ciuda sprijinului noii administratii SUA si al evreilor americani.

Varianta Diaconescu pare o diversiune pentru a distrage atentia de la realul candidat al lui Iliescu, dupa divulgarea sa recenta de catre Elena Udrea: Sorin Oprescu. Potrivit informatiilor noastre, candidatura acestuia va fi anuntata in scurt timp, in cadrul unei interventii televizate.

Variantele Isarescu/Duda au valentele unor roti de rezerva la varianta Oprescu.

Varianta Basescu ramane incerta, tot Iliescu fiind cel care detine ultimul cuvant.