Victor Roncea Blog

Dialog Tismăneanu-Haraszti: Transilvanism, federalism si „frontiere transparente”

La 15 decembrie 1987, intr-un interviu acordat lui Vladimir Tismaneanu, publicat un an mai tarziu in revista „Agora” , Miklos Haraszti expunea conceptul de transilvanism. La baza proiectului, se afla ideea obtinerii unui „statut federativ”, de natura culturala, pentru minoritatile din Ardeal.

Nascut la 2 ianuarie 1945, la Ierusalim, intr-o familie de comunisti unguri refugiati din calea nazismului, Miklos Haraszti s-a stabilit impreuna cu ai sai, in Ungaria, la varsta de trei ani. n anii ’60 a urmat cursurile Facultatii de Sociologie a universitatii budapestane, devenind „sufletul” unui cerc de intelectuali de stanga, contestatari ai regimului Kadar. A fost exmatriculat pentru vederile sale politice, deviate de la „linia oficiala”, finalizandu-si studiile dupa 1968, intr-o perioada de relaxare ideologica. Se afirmase intre timp drept unul dintre poetii talentati ai Ungariei.
In deceniul opt, editura Magveto i-a respins textul „Salariu pe bucati”, rod al experientei personale in uzina de tractoare Steaua rosie, la care se angajase. La 22 mai 1973 a fost arestat, fiind acuzat ca ar fi incercat sa distribuie textul „ostil” Republicii Socialiste Maghiare si altor intelectuali. A fost condamnat la opt luni de inchisoare cu suspendare. In 1976, a fost cofondator al Miscarii Democratice de Opozitie si, patru ani mai tarziu, a devenit redactor al revistei Beszélő. A participat la infiintarea si altor organizatii de opozitie, cum ar fi Reteaua Initiativelor Libere, Alianta Democratilor Liberi.
A publicat, printre altele, volumele „Un muncitor intr-un stat al muncitorilor” (1978) si „Inchisoarea de catifea” (1987). In 1989, a participat la negocierile dintre opozitie si partidul comunist, care au marcat tranzitia statului maghiar spre democratie. A stabilit contacte cu liderii opozitiei poloneze (Michnik, Walesa, Kuron) si, in general, cu intelectuali est-europeni, contestatari ai regimurilor comuniste. Intr-una dintre aceste intalniri, a dezbatut si viitorul Transilvaniei, impreuna cu Vladimir Tismaneanu.
Tismăneanu observă următoarele în „introducerea” dialogului:
“Relatiile romano-maghiare au devenit tot mai tensionate in ultimii ani. Cred ca ar fi extrem de util pentru cititorii Agorei sa afle cum apreciezi aceasta chestiune.
Cum se raporteaza Opozitia Democratica din Ungaria la problema minoritatilor etnice? Ca intelectual roman, sunt desigur mahnit si revoltat de orientarea sovina a regimului lui Ceausescu. Discriminarile etnice trebuie condamnate public si fara nici o retinere de catre toti cei care pretuiesc valorile democratice. Fantasmele “conducatorului” privitoare la o “natiune socialista romana cu desavarsire omogena”, al carei unic ideal ar fi sa indeplineasca cazurile, provoaca, pe drept cuvannt, ingrijorare si nemultumire printre maghiarii si germanii din Romania. Texte xenofobe sau de-a dreptul pogromiste au fost publicate cu impunitate in influente ziare si reviste din Romania”.
Expunand proiectul de transilvanism, caracterizat de intervievatorul sau, Vladimir Tismaneanu drept „o alternativa coerenta si originala”, Harsaszti opinează:
„Exista, neindoios, diferite conceptii si tendinte in aceasta privinta in randurile opiniei publice maghiare, se referea Haraszti la discutiile despre destinul etnicilor unguri din Transilvania. Soarta maghiarilor din afara Ungariei, in special in Romania si Cehoslovacia, este astfel cea mai vizibila preocupare publica a cetateanului mediu maghiar. Nemultumirea in legatura cu situatia conationalilor de peste granite este potentata de insatisfactia fata de comportamentul guvernului maghiar, si in primul rand fata de refuzul sau de a actiona in mod consecvent si corespunzator in favoarea acestora.
Cred, pe de alta parte, ca opinia publica din Romania este lipsita de dovezile faptului ca, cel putin printre liderii de opinie ai publicului maghiar, dorinta de a prelua Transilvania inapoi de la Romania este absenta. Aceasta dorinta nu este catusi de putin prezenta politic. Mai mult, ea nu este prezenta nici macar ca o nostalgie. Preocuparea principala este formulata in termeni de aparare a minoritatilor, in ideea drepturilor ferm garantate pentru aceste minoritati. Obiectivul politic care se afla la baza acestei constante ingrijorari poate fi formulat in ideea frontierelor transparente. Ne gindim astfel la o Europa Centrala si de Rasarit federativa, in care minoritatile din Transilvania le va fi asigurat un statut federativ, indeosebi in termeni culturali. Pentru o descriere a starii de spirit a liderilor de opinie ai publicului maghiar in legatura cu aceasta chestiune, probabil ca notiunea cea mai adecvata este aceea de transilvanism. Nu exista inca nici un plan gata confectionat pentru a atinge acest ideal. Daca transilvanismul se va dovedi inacceptabil pentru o viitoare Romanie democratica, orice alta intelegere (deal) este posibila. Lucrul esential este ca dispunem de date incontestabile care atesta ca minoritatea maghiara din Transilvania – o minoritate care, daca ne gandim la numarul ei, ar putea fi usor descrisa ca o natiune! – sufera grave restrictii culturale. Aceste constrangeri, care echivaleaza in fapt cu instrainarea de intelectualitatea nationala, sunt menite sa conduca in cele din urma la romanizarea maghiarilor din Transilvania. Aceasta este preocuparea noastra primordiala si fundamentala.”
Florin MIHAI
Suplimentul Scanteia al Jurnalului national