În ultimele săptămâni, printre intelectualii „de bine“ ai societăţii actuale circulă un murmur de „lehamite“. S-a apucat noua conducere a Cotidianului să umble cu foarfeca prin ziare, iar fecioarele spaţiului public românesc s-au trezit ciupite de ceva anume. Cică sunt retrograzi aceia care scot de la naftalină anumite texte care-i pun astăzi într-o lumină proastă, faţă de angajamentele luate când i-au jurat credinţă neţărmurită lui Traian Băsescu.
Alo! Tovarăşii!!! Păi de douăzeci de ani nu ne tot invocaţi Antologia ruşinii lui Virgil Ierunca? Cu texte scrise de personalităţi publice post-decembriste în perioada comunistă? Cum se poate, stimabililor, cei împroşcaţi cu noroi nu au voie nici măcar să se apere, iar despre domniile voastre nu are nimeni dreptul să scrie? Că-i săriţi la gât…
Vladimir Tismăneanu devine penibil pe blogul său. Auzi poveste de adormit copiii. Frazele cu Ceauşescu şi Partidul au fost introduse în textele sale de responsabilii cu Propaganda şi astfel nimeni nu are dreptul să se ia de el. Dar oare Vladimir Tismăneanu este singurul autor care a fost nevoit să-i cânte-n strună „geniului din Carpaţi“. Să nu ştie domnia sa că de la tratatele despre panseluţe până la prospectele de frigidere Tovarăşul le ştia pe toate…
Haideţi, stimabililor, înfruntaţi cu demnitate realitatea. Aţi scris la viaţa voastră nişte porcării care acum vă aduc deservicii de imagine. Nu mai fiţi ipocriţi!
p.s. (Pentru Vladimir Tismăneanu). Redactorii de la suplimentul Scînteia nu au nimic în comun cu cei care-i înjurau în anii ’80 pe ziariştii de la Agora. Noi relatăm care era nivelul dezbaterilor de idei printre exilaţii din Statele Unite înainte de prăbuşirea comunismului. Ce, nu aţi scris dumneavoastră că ar fi fost mai bine ca Transilvania să fie federalizată?